Elanul (Alces alces L.

Denumiri: Masculul este denumit elan sau elan european pentru a-l

deosebi de ruda sa apropiata, elanul canadian. Femela se numeste ciuta sau vaca de elan, iar puiul, ca si la cerbi, poarta denumirea de vitel. Descriere: Este cel mai mare reprezentant al familiei Cervidae din Europa. Masculul cantareste 320 - 450 kg la maturitate, uneori chiar mai mult, iar femela 275 - 375 kg. Culoarea generala este bruna-inchis, aproape neagra la unele exemplare, dar botul si picioarele sunt mult mai deschise, pana spre alburiu. Vitelul este brun-roscat, fara pete. Caracteristice pentru mascul sunt coarnele de obicei latite, care cad in octombrie-noiembrie si cresc pana in iunie-iulie, precum si barba. Elanul mai prezinta un cap caracteristic, alungit, ce pare ingustat in regiunea ochilor, terminat printr-un bot cu o buza superioara lata, foarte mobila. Nasul cartilaginos, cu cocoasa evidenta si cu nari larg deschise, confera capului o forma inconfundabila. Longevitate: 20-25 ani. Varsta se apreciaza dupa aspectul exterior si trofeu, iar la exemplarul impuscat dupa uzura dentitiei. Sunete: Un muget, care are o tonalitate intermediara intre mugetul cerbului carpatin si boncanitul lopatarului. Urme: Sunt relativ inguste, despicate adanc, dar unite prin ramasitele unei pielite extensibile, ca adaptare la terenurile mlastinoase pe care le prefera. Simturi: Cel mai dezvoltat este simtul mirosului. Aude foarte bine, dar are vederea mediocra. Biotop: Mediul cel mai propice de viata pentru elan il constituie padurile intinse, de foioase sau in amestec cu rasinoase, presarate cu turbarii, mlastini si lacuri. Consuma cu placere lujeri si muguri de plop si de salcie, dar si de mesteacan, de arin si de frasin. De asemenea, consuma arbusti si ierburi inalte. Iarba scurta nu o poate paste din cauza formei buzei superioare. De retinut ca mananca si plante submerse, culese prin introducerea capului sub apa. In Romania au fost semnalate cateva exemplare dupa 1965, care au ajuns pana in zona Tulcea (un mascul) si la Intorsura Buzaului (o femela). Ulterior, o populatie de cateva zeci de exemplare, venita din Ucraina, s-a stabilizat in padurile din judetul Botosani. Dupa evenimentele din decembrie 1989, acestia s-au "repatriat" din cauza lipsei de liniste. Dusmani: Omul si lupul in principal, dar potentiali dusmani pot fi ursii, rasii si cainii de la stane, insa ultimii doi doar pentru vitei. Reproducere: Imperecherea elanilor se extinde din august pana in octombrie, pe durata a circa 4 saptamani. Ciutele de elan sunt gestante 35-38 de saptamani, astfel incat fatarea are loc la inceputul lunii mai. De regula ciuta fata un singur pui, mai rar doi. Pagube: In padurile putin extinse si fara turbarii, lacuri si mlastini suficiente, elanul poate produce prejudicii foarte mari prin roaderea vegetatiei forestiere. De aceea, eventuala introducere sau aclimatizare pe cale naturala a elanului in tara noastra trebuie privita cu oarecare rezerva.