Cultura cerealelor

In România, cultura cerealelor a căpătat o importanţă tot mai mare începând cu sec.
al XIX-lea, ţara noastră devenind “grânarul Europei” in sec. al XX-lea. Cultura
cerealelor ocupă 2/3 din terenurile arabile; se cultiva mai ales:
grau-regiunile joase: C. Romana, Dobrogea (centru si sud), C. Moldovei
porumb (locul II in Europa si IX pe Glob)- Pod. Getic, Pod. Moldovei, Pod.
Transilvaniei, Lunca Dunarii, depresiuni intramontane
orz, orez (C. de Vest, S tarii), secara, sorg etc.
În unii ani, cultura cerealelor cunoaşte un declin pronunţat.

Dăunătorii cerealelor

Ord. Orthoptera
Subordinul Caelifera
 Au antene scurte, organele timpanale sunt localizate pe primul segment
abdominal, în timp ce organul stridulant este reprezentat de femurul posterior şi
tegmine. Oviscaptul este regresat. Sunt fitofage, provocând daune foarte mari
culturilor agricole.
Suprafamilia Acridoidea
 Cuprinde lăcustele propriu-zise (gr. acris = lăcusta). Sunt specii polifage, care
atacă plante spontane şi cultivate, rozând toate părţile aeriene: tulpini, frunze,
lăstari etc.
Familia Acrididae
Dociostaurus maroccanus (Thunberg), lăcusta marocană
Mediul de viaţă
 Este frecventă în Africa de Nord şi Europa meridională. La noi în

ţară se întâlneşte în nordul Moldovei, Oltenia şi vestul

Transilvaniei, mai ales în păşuni, fâneţe.
Descriere
 Adultul are corpul cenuşiu-roşcat, cu pete brune. Pronotul, cu
carena mediană proeminentă, are un desen caracteristic în
formă de X. Femurele posterioare au câte 3 pete negre, iar tibiile
posterioare sunt roşcate. Lungimea variază la cele două sexe de
la 17 la 30 mm.
 Ooteca are 10-12 mm lungime şi conţine 20-40 de ouă dispuse
orizontal.
Daune
 Adulţii şi larvele atacă cerealele, legumele, trifoiul etc. În anii
secetoşi, pagubele sunt foarte mari, compromiţând recoltele.
Oedipoda caerulescens (L.)
Mediul de viaţă
 Este o specie răspândită în Europa. În România, este răspândită
în întreaga ţară, în special în zonele de stepă şi silvostepă, dar şi
în regiunea colinară.
Descriere
 Adultul are culoare variabilă: cenuşiu, brun sau albăstrui, chiar
cărămiziu. Carena mediană a pronotului este bine dezvoltată,
dar carenele laterale apar şterse. Tegminele şi aripile posterioare
depăşesc vârful abdomenului. Pe tegmine are trei benzi
transversale întunecate, iar aripile posterioare sunt albastre, cu o
bandă transversală neagră. Lungimea masculului este de 15-17
mm, iar a femelei de 23-27 mm.
Daune

Este o specie
polifagă. Preferă
leguminoase şi
graminee, daune
mari
înregistrându-se
în mai-iunie.
Locusta migratoria L., lăcusta călătoare
Mediul de viaţă
 Este răspândită în Europa, Asia, Africa, şi America. În ţara
noastră, a provocat daune uriaşe în trecut, invaziile ei
dezastruase fiind amintite în cronicile lui Grigore Ureche, Miron
Costin etc. În prezent, focare sporadice mai poate prezenta în
grindurile nisipoase din Deltă şi Lunca Prutului.
Descriere
 Adultul are culoare cenuşiu-gălbuie sau cenuşiu-verzuie cu pete
brune. Pronotul are o carenă mediană longitudinală uşor
convexă. Tegminele sunt cenuşiu-verzui cu pete brune, iar cele
posterioare sunt transparente, la bază gălbui-verzui. Masculul
are 36-49 mm lungime, iar femela, mai mare, măsoară 44-55
mm.
Daune
Este polifagă; larvele şi adulţii consumă organele aeriene de la cereale,
leguminoase, plante tehnice etc., din care rămân numai resturi de tulpini.
Preferă gramineele spontane şi cultivate, şi mai ales stuful. Acest tip de hrană îi
asigură şi cea mai mare prolificitate.
Familia Catantopidae
Calliptamus italicus (L.), lăcusta italiană
Mediul de viaţă
 Este întâlnită în Africa de Nord, Europa Meridională şi Centrală,
Asia Centrală.
 În ţara noastră este prezentă sub formă de focare izolate, fiind
mai puţin dăunătoare.
Descriere
 Adultul are culoare variabilă, de la cenuşiu la brun-roşcat, cu
pete dorsale. Pronotul este prevăzut cu o carenă mediană şi
două laterale. Tegminele sunt ruginii sau brune cu pete
întunecate, iar aripile posterioare transparente, au baza roz.
Femurele posterioare prezintă trei pete de culoare brun-închis,
tibiile sunt roşii şi cu spini negri. Masculul are 15-25 mm lungime,
iar femela este mai mare, având 23-35 mm.
 Ooteca are 12-13 mm lungime şi conţine 25-50 de ouă dispuse
în 3-4 rânduri.
Daune
 Este polifagă, atacă diferite specii de plante spontane şi cultivate.
Preferă, însă, gramineele din păşunile naturale. Adulţii şi larvele rod
frunzele şi vârful tulpinilor. În anii secetoşi, favorabili dezvoltării insectei,
poate cauza pagube importante.
Biologia lăcustelor
 Sunt insecte extrem de lacome, consumând zilnic o cantitate de hrană
egală cu greutatea lor.
 Au o generaţie pe an. Lăcustele iernează în stadiul de ou în sol. Ouăle
sunt depuse în ooteci de lungimi diferite. Larvele apar la sfârşitul lunii
mai, începutul lui iunie. Dezvoltarea larvară durează până în august
când apar adulţii, timp în care năpârlesc de 4-5 ori. Temperaturile
scăzute şi precipitaţiile bogate sunt defavorabile dezvoltării.
 În dezvoltarea lor, lăcustele prezintă două faze: faza solitară, când
indivizii trăiesc izolat şi faza gregară, când trăiesc în grup.
 În condiţii obişnuite, lăcustele sunt solitare, situaţie în care nu prezintă
importanţă ca dăunători.
 În faza gregară, care în condiţii favorabile se manifestă la larvele de
vârsta a IIIa, lăcustele formează focare; ele vor provoca distrugeri de
proporţii. Dacă vântul le este favorabil, pot zbura fără întrerupere 2000
km cu 40 km/h, devorând totul în cale.
Această fază presupune o densitate de 250 ooteci sau cca 800 ouă/m
patrat, iar dezvoltarea embrionară trebuie să fie rapidă ceea ce necesită
temperaturi de peste 20 grade C. În condiţii nefavorabile, indivizii trec
de la faza gregară la cea solitară. În faza gregară, indivizii suferă
modificări morfologice şi funcţionale.
 gregară

Locusta migratoria

solitară
Ordinul Thysanoptera
Subordinul TUBULIFERA
 Ultimul segment abdominal are formă de tub la femelă; lipseşte terebra. Aripile sunt
alungite, cele anterioare prevăzute cu o singură nervură rudimentară.
Familia PHLOEOTHRIPIDAE

Haplothrips tritici (Kurdj.), tripsul grâului

Mediul de viaţă
Este un dăunător comun în Europa
Centrală, Asia Mică etc. La noi, este
frecvent în regiunile cu culturi de
graminee.
Descriere
Adultul are corpul de culoare neagră, şi
lung de 1,3-1,5 mm. Capul prezintă
înapoia ochilor trei peri lungi. Aripile sunt
hialine şi franjurate. Tubul apical este mai
scurt decât capul şi are o coroană de
perişori.
Larva, de culoare roşie, are capul,
picioarele şi ultimul segment abdominal
negre.
Biologie
Are o singură generaţie pe an. Iernează în
stadiul de larvă în resturile vegetale de pe
câmp. Primăvara în cursul lunii mai larvele
se transformă în pronimfe şi nimfe. Adulţii
apar odată cu înspicarea cerealelor de
toamnă. Femela depune ouăle, până la
100, în iunie, între glumele spiculeţelor.
Dezvoltarea embrionară durează 8-12 zile,
iar cea larvară 12-25 zile. Larvele de vârsta
a II-a se retrag pentru iernat.

Daune
Adulţii şi larvele atacă gramineele cultivate şi spontane, provocând daune mari
în special la grâul de toamnă. În urma atacului larvelor, florile avortează, iar
spicul capătă un colorit albicios. Atacul boabelor în faza de lapte duce la
şiştăvirea acestora şi la scăderea producţiei. Pagubele sunt mai mari în anii
secetoşi.
Ordinul HETEROPTERA
Subordinul GYMNOCERATA (GEOCORISAE)
Familia SCUTELLERIDAE
Eurygaster sp., ploşniţele cerealelor
 Speciile acestui gen sunt răspândite în Europa orientală, Asia Mică etc.
În ţara noastră se întâlnesc mai multe specii, mai ales în zona de stepă
şi a pădurilor de stejar.

Eurygaster maura (L. )

Descriere

Adultul are corpul de 9-11 mm

lungime, culoare brun-închis până
la negru. Scutelul este dezvoltat,
acoperind aproape în întregime
abdomenul.
Biologie
 Speciile de Eurygaster au un ciclu de dezvoltare asemănător.
 Au o singură generaţie anuală.
 Iernează în stadiul de adult în litieră, sub diferite plante etc.
 Adulţii îşi încep activitatea primăvara la sfârşit de aprilie, începutul lunii
mai. Ele sunt prezente pe graminee spontane, după care se localizează
pe cele cultivate. În căutarea locurilor de hrănire pot zbura chiar 100
km. După o perioadă de hrănire, are loc copulaţia şi ponta pe
gramineele cultivate.
 Ouăle sunt depuse pe frunzele cerealelor de toamnă, în special grâu.
Depun grupe de 12-24 ouă dispuse pe 2 rânduri. O femelă depune
până la 200 de ouă. Incubaţia durează 8-10 zile.
 Dezvoltarea larvară durează 28-36 de zile, timp în care năpârlesc de 4
ori.
 Larvele care nu şi-au desăvârşit dezvoltarea până la recoltatul
cerealelor, se hrănesc în continuare pe graminee spontane.
 La sfârşitul lui iulie sau în august, adulţii se retrag la iernat.

Larve de Eurygaster
de diferite varste
Daune
 Atacă cerealele de toamnă, uneori şi pe cele de primăvară şi chiar
gramineele spontane. Specia preferată este grâul.
 Adulţii şi larvele atacă toate organele aeriene ale cerealelor. În
momentul înţepării, ele introduc salivă, care are propietăţi enzimatice
foarte active. Astfel, determină formarea unor proeminenţe ca un con,
“con salivar”, care ulterior se desprind şi în locul lor rămâne un punct
negru, înconjurat de un inel gălbui sau brun.
 Daunele sunt în funcţie de stadiul atacat.
 Primăvara, înţeapă frunzele, provocând răsucirea, îngălbenirea şi
uscarea acestora. Înţeparea spicului, la baza rahisului, determină
sterilitatea acestuia.

Cel mai dăunător atac este asupra

boabelor. În faza de lapte, ele se
zbârcesc complet, iar spre maturitate, la
locul înţepării apare o zonă deschisă, cu
un punct negru în mijloc.
Boabele atacate au glutenul depreciat şi
redus, iar pâinea rezultată din făina
acestor boabe nu se mai coace şi rămâne
crudă.
 Pe baza cercetărilor efectuate peste graniţă cât şi la
noi în ţară, în lupta împotriva ploşniţelor există
următoarele posibilităţi :
 a. Limitarea atacului prin măsuri agrofitotehnice.
Rotaţia raţională a culturilor şi în special evitarea
monoculturii grâului care contribuie la creşterea
efectivului oofagilor.
 Vegetaţia în condiţii optime a culturilor de grâu,
asigurată printr-o agrotehnică ireproşabilă, limitează
în mare măsură atacul ploşniţelor hibernante asupra
plantelor. O cultură bine înfrăţită, uniformă,
avansată în vegetaţie ca urmare a unui semănat
timpuriu, într-un teren fertil şi bine pregătit, suportă
mai uşor atacul dăunătorului.
 Recoltarea timpurie, de îndată ce faza de coacere
permite, chiar recoltarea în 2 faze, are un rol
esenţial în lupta cu ploşniţele cerealelor. În primul
rând, cu cât se recoltează mai repede, cu atât se
reduce posibilitatea vătămării boabelor. Este stabilit
că în cazul unei densităţi ridicate a dăunătorului fie­
cărei zile întârziate la recoltare îi corespunde un
procent în plus de boabe atacate.
 Utilizarea soiurilor precoce, combinată cu recoltarea
timpurie, contribuie în şi mai mare măsură la
obţinerea obiec­tivelor menţionate anterior.
 b. Limitarea atacului ploşniţelor cerealelor
prin utilizarea mijloacelor biologice.
- de mare importanţă este protejarea faunei de
parazitoizi şi în special de oofagii din natură.
Această faună este diminuată şi uneori
distrusă în masă prin tratamentele chimice.

- c. Limitarea atacului prin utilizarea

mijloacelor chimice.
Ordinul COLEOPTERA
Subordinul ADEPHAGA
 Sunt coleoptere cu antene filiforme, elitre bine dezvoltate, aripi
membranoase mai scurte, tarsele pentamere. Majoritatea sunt
carnivore, larve frecvent de tip campodeiform; majoritatea terestre.
Familia CARABIDAE
Zabrus tenebrioides Goeze, gândacul ghebos
Mediul de viaţă
 Este prezent în Europa Centrală şi de Est.

Descriere
Adultul are corpul oval-alungit, de culoare
neagră, ventral brun-roşcat. Antenele
filamentoase, tibiile şi tarsele sunt roşcate.
Pronotul este convex, cu baza şi laturile
punctate. Elitrele sunt foarte bombate.
Lungimea corpului este de 12-16 mm.
Larva matură are 30-35 mm lungime,
culoare alb-cenuşie, cu capul, toracele şi
picioarele brune. Segmentele abdominale au
dorsal sclerite brune.
Biologie
 Are o singură generaţie pe an.
 Iernează în stadiul de larvă.
 Adulţii apar în cursul lunii iunie, la înspicarea cerealelor de toamnă
(grâu, secară, orz etc.). Sunt activi mai ales seara, însă în zilele
înnorate se întâlnesc şi ziua. Ei continuă să se hrănească până la
recoltarea cerealelor, după care se retrag în sol în diapauză estivală.
Verile secetoase reduc prolificitatea femelelor.
 La sfârşitul lui august, început de septembrie, adulţii ies din nou, are loc
împerecherea şi depunerea pontei.
 Ouăle sunt depuse în sol la adâncimi de 5-15 cm , în grupe de 20-30. O
femelă depune 80-100 de ouă. Incubaţia durează cca 2 săptămâni dacă
umiditatea este optimă.
 Larvele apărute îşi sapă galerii în jurul plantulelor apărute şi încep să
consume frunzele. Când vremea se înăspreşte, larvele se retrag pentru
hibernare.
 Primăvara când temperatura medie ajunge la 4 grade, larvele îşi reiau
activitatea. Larvele sunt lucifuge: ziua rămân în galerii, iar noaptea se
hrănesc.
 Îşi continuă hrănirea până în mai când se retrag din nou în sol pentru
împupare. Nimfoza durează 3-4 săptămâni.
Daune
 Adulţii atacă florile şi boabele cerealelor în formare, mai ales la
grâu, secară şi orz. Larvele trag frunzele în interiorul galeriilor şi
le consumă, din ele rămânând numai nervurile. Ulterior, nervurile
sunt scoase din galerii şi prin uscare capătă aspect caracteristic.
În cazul atacurilor mari, pagubele sunt apreciabile.
 Subordinul POLYPHAGA
 Cuprinde majoritatea coleopterelor. Au antene de diferite forme, tarsele cu 3-5
articole, larvele complet diferite de adulţi, ca morfologie şi mod de viaţă.
Familia ELATERIDAE
Agriotes lineatus (L.), gândac pocnitor
Mediul de viaţă
 Este o specie comună în Europa, de unde s-a răspândit şi pe alte continente.

Descriere
Adultul are corpul alungit, de culoare
brun-roşcat, cu elitrele mai deschise.
Tot corpul este acoperit de o
pubescenţă fină, cenuşiu-albicioasă.
Pronotul este bombat, striurile
elitrelor au şanţuri late, cu
pubescenţă deasă. Are 7,5-10 mm
lungime.
Larva de tip “vierme sârmă” este edafică. Are corpul
cilindric, cu tegument puternic chitinizat, lucios, de
culoare galben-castanie. La maturitate atinge 17-18
mm lungime.
Biologie
 Ciclul de dezvoltare este asemănător la speciile de Agriotes şi durează
4-5 ani.
 Iernează în sol ca larve de diferite vârste şi ca adult.
 Adulţii apar prin mai şi se întâlnesc pe florile de umbelifere, graminee
etc.
 După împerechere, ouăle sunt depuse în sol, în grupe (5-20). Sunt
preferate solurile umede, bogate în humus, nelucrate. O femelă poate
depune până la 200-300 de ouă.
 Incubaţia durează cca o lună, eclozarea larvelor având loc la sfârşit de
iunie, început de iulie.
 Larvele, a căror dezvoltarea durează 4 ani, năpârlesc de 6 ori. Ele se
hrănesc în primul an cu substanţe organice în descompunere, dar şi cu
rădăcinile fine ale gramineelor. Larvele de vârsta a II a, devin galben-
portocalii, şi execută mişcări pe verticală şi orizontală, în funcţie de
temperatură şi umiditate.
 În al patrulea an de dezvoltare se retrag la aproape 50 cm în pământ şi
se împupează în loja pupală. Nimfoza durează 30-35 de zile.
 Adultul părăseşte solul în primăvara următoare.
Daune
Larvele polifage se hrănesc cu rădăcinile
plantelor (cereale, legume, plante
industriale), bulbi şi tuberculi.
Pagube extrem de mari produc
cerealelor: larvele atacă boabele pe cale
de germinare sau rădăcinile abia
formate. O singură larvă poate distruge
într-un an 10-12 plante. Au două
perioade principale de atac: aprilie-mai şi
septembrie-octombrie.
Adulţii sunt puţin dăunători: se pare că
au regim de hrană omnivor.
Anisoplia segetum (Hrbst.), cărăbuşelul
cerealelor
Mediul de viaţă
 Se întâlneşte în Europa Centrală şi de
Est, în culturile de cereale.
Descriere
 Adultul are capul, pronotul şi scutelul de
culoare neagră, cu reflexe verzui. Dorsal,
corpul este acoperit cu peri deşi. Elitrele
sunt castaniu-deschise. Are 8-12 mm
lungime.
 Biologie
 Are o generaţie pe an şi iernează în
stadiul de larvă în sol.
Daune
Adulţii atacă grâul
şi alte graminee,
hrănindu-se cu
boabe în faza de
lapte şi pârgă. Un
adult poate
consuma până la
zece boabe.
Larvele se hrănesc
cu rădăcini de
graminee, fără a
cauza daune
importante.
Ordinul DIPTERA
Mayetiola destructor, musca de Hessa
 Mediul de viaţă

Răspândită în Europa şi S.U.A. La noi în ţară se întâlneşte frecvent în

Moldova şi Câmpia Dunării.
 Descriere

Prezintă dimorfism sexual.

Femela are cca 4 mm, corpul negru acoperit cu peri fini, pe abdomen cu
benzi roşcate. Abdomenul se termină cu un ovipozitor lung, telescopic.
Masculul negru, are cca 2 mm.
Biologie
Iernează în stadiul de pupă. În aprilie, are loc zborul de împerechere.
Ouăle sunt depuse de-a lungul nervurilor în rânduri neregulate. Larvele
neonate se localizează în apropiere de colet, iar după prima năpârlire devin
imobile. Ele elimină salivă care solubilizează ţesuturile vegetale, absorbite
prin osmoză. Împuparea se produce la locul de hrănire, în faza de coacere
a cerealelor.
Odată cu recoltatul, pupele cad pe sol, iar în condiţii nefavorabile, intră în
diapauză. În condiţii favorabile, acestea vor forma generaţia de vară, la
sfârşit de iunie, început de iulie. Dezvoltarea larvelor are loc pe samulastră
sau graminee spontană. În regiunile sudice se dezvoltă şi a treia generaţie,
toamna.
Daune
Datorită modului de atac, la locul respectiv apar pete de culoare brun-
închis, plantele se îndoaie uşor, frunzele se îngălbenesc şi se usucă.
Ordinul HYMENOPTERA
Subordinul CHALASTOGASTRA (SYMPHITA)
 Sunt himenoptere al căror abdomen se leagă de torace printr-o
bază largă, cu articulaţie imobilă (gr. chalastas = liber, desfăcut;
gaster = stomac, abdomen). Aripile sunt întotdeauna prezente.
Ovipozitorul are, de obicei, aspect de fierăstrău, de unde numele
de „ viespi cu fierăstrău”; cu ajutorul lui taie ţesuturile vegetale.
La majoritatea, larvele sunt de tip eruciform, omizi false.
Familia CEPHIDAE
Cephus pygmaeus (L.), viespea paiului
Mediul de viaţă
 Este răspândită în Europa, Asia Centrală, Africa de Nord şi
S.U.A.
Descriere
 Adultul are corpul neagru lucios, cu pete galbene dispuse diferit la cele
două sexe. Lungimea corpului variază de la 6 la 10 mm, masculul fiind
mai mic. Antenele sunt filiforme, mai scurte decât corpul. Aripile sunt
transparente cu nuanţe fumurii, nervurile şi stigma fiind negre.
Ovipozitorul este scurt.
 Larva este apodă, eucefală; la maturitate are 10-12 mm lungime, corpul
gros, alb-gălbui.
Biologie
 Are o singură generaţie anuală.
 Iernează în stadiul de larvă matură.
 Adulţii apar la sfârşitul lui mai, început de iunie.
 După o perioadă de hrănire pe florile din vecinătatea culturilor de
graminee, are loc copulaţia şi ponta.
 Femela incizează cu ovipozitorul paiul de grâu şi introduce un ou. În
total depune cca 50 de ouă.
 Dezvoltarea embrionară durează 7-10 zile.
 Larva se hrăneşte cu conţinutul paiului, perforând nodurile. larva matură
ajunge la baza paiului unde îşi face un adăpost în care iernează.
 Primăvara are loc împuparea.

Daune
 Atacă în special grâul de toamnă, mai rar pe cel de primăvară. Larvele
consumă ţesuturile interne ale tulpinilor de cereale, făcând galerii în tot
paiul; spicul este lipsit de boabe, se îngălbeneşte şi se usucă, având
aspectul unui spic matur. Atacul este cunoscut sub numele de “albeaţa
spicelor”. Tulpinile tăiate circular la bază de către larvă se rup la ploaie
sau vânt determinând căderea plantelor.
 Încrengatura Nematoda
Anguina tritici (Steinb.), nematodul boabelor
de grâu.
 Gazde: specie oligofagă, este răspândită pe toate continentele; atacă
în special grâul, rar secara.
 Descriere

Femela are1,6-4,8 mm, iar

masculul este mai mic: 1,4-
2,3 mm lungime. Femela este
imobilă şi răsucită în spirală,
în timp ce masculul este liber,
cu corpul mai subţire.
 Biologie
Se dezvoltă în grâu şi are o singură generaţie pe an. În
momentul recoltării, boabele conţin larve de vârsta a IIa.
Acestea ajung în sol toamna, odată cu însămânţarea boabelor.
În sol, larvele migrează în căutarea plantulelor de grâu pentru
hrană şi iernat. Ulterior, ele se deplasează spre rădăcinile de
grâu, urcă pe tulpină şi se instalează între tecile frunzelor şi
tulpină, unde rămân până primăvara. În momentul formării
spicului, pătrund în ovar şi formează gale. În gală are loc
transformarea larvelor în adulţi, copulaţia, ponta, eclozarea şi
apariţia larvelor. Astfel, într-o gală se pot găsi ouă, larve şi
adulţi. După copulaţie, masculii mor, femelele depun 2000-
2500 ouă. Larvele eclozate umplu bobul: 4.000-19.000. În
toamnă, ele reiau ciclul.
Daune
Pantele atacate se îngroaşă la bază, sunt scurte, cu
frunzele mai închise la culoare şi încreţite pe margini.
Boabele infestate sunt mai mici şi închis colorate, faţă
de cele sănătoase.
Acest nematod este vector pentru bacteria
Corynebacterium tritici.
Combaterea integrată a dăunătorilor cerealelor

1. Asolament corect, plantele leguminoase fiind cele mai bune

premergătoare pentru cereale.
În cazul infestării solului cu dăunători specifici cerealelor, revenirea la
cultura de cereale se va face după min. 4 ani.
2. Dezmiriştirea
3. Arătura adâncă de toamnă distruge stadiile hibernante ale dăunătorilor,
galeriile rozătoarelor.
4. Însămânţarea timpurie a cerealelor de toamnă
5. Cultivarea de soiuri rezistente sau tolerante la atacul dăunătorilor
6. Fertilizarea solului (aplicarea de îngrăşăminte azotoase în cazul infestării
cu viermi sârmă, gândacul ovăzului etc.), superfosfat (la infestare cu
limacşi, musca galbenă etc.).
7.Folosirea de sămânţă sănătoasă.
8.Lucrări de întreţinere: plivit, erbicidat pentru îndepărtarea buruienilor care
constituie plante gazdă pentru unii dăunători etc.
9. Dezinfestarea solului prin incorporarea în sol de insecticide (Novadim
Progress etc.)
10. Aplicarea de tratamente chimice atunci cand PED-ul unor dăunători
este depăşit; se preferă piretroizii
11. Folosirea oofagilor, himenoptere parazitoide, care se înmulţesc în laborator şi
ulterior sunt lansate în câmp, în perioada de pontă a unor dăunători.