LABORATORUL 8

PRINCIPALELE GRUPE DE ZOOFAGI DIN

AGRICULTURĂ
 Zoofagii sunt reprezentaţi de diferite grupe de animale. Ei trăiesc pe seama altor grupe de animale legate între ele prin lanţuri trofice, ca
elemente de compoziţie ale biocenozei. Aceştia sunt: entomofagi, acarofagi, răpitoare etc.
 Entomofagii cuprind prădătorii şi paraziţii insectelor.
 Prădătorii se hrănesc direct cu corpul gazdei, concurenţa între ei fiind mai redusă şi sunt de talie mai mare decât victima. Pot fi
prădători în stadiul de adult (Hymenoptera – Vespidae, Diptera – Asilidae), în stadiul de larvă (Diptera – Syrphidae sau la ambele stadii
(Neuroptera – Chrysopidae, Coleoptera – Carabidae, Coccinellidae).
 Paraziţii cuprind numai stadiul de larvă, sunt de talie mai mică decât victima şi se împart în mai multe grupe în funcţie de modul lor de
viaţă şi de relaţiile cu gazda. Astfel, paraziţii pot fi:
 - ectofagi, când se hrănesc ca larvă din corpul gazdei dinspre exterior (Tachinidae);
 - endofagi, când se hrănesc în interiorul corpului gazdei cu părţile componente ale acestora (majoritatea speciilor parazite).
 Din punct de vedere al preferinţei faţă de gazdă sunt specii:
 - monofage (specifice) care parazitează o singură gazdă (Prospaltella perniciosi pe Quadraspidiotus perniciosus, Encarsia formosa pe
Trialeurodes vaporariorum, Aphelinus mali pe Eriosoma lanigerum);
 - oligofage, care au doar câteva gazde pe care le preferă;
 - polifage, care parazitează diverse gazde aparţinând la familii sau chiar ordine diferite (Trichogramma evanescens are cunoscute peste
100 de gazde).
 PRĂDĂTORI

Clasa ARACHNIDA/Ordinul Acari, / familia Phytoseiidae

Phytoseiullus persimilis. Insectă de talie mică, prezintă corpul piriform, de 0,3-0,5 mm lungime, larg rotunjit la extremitatea
posterioară, picioare lungi cu prima pereche servind la detectarea prăzii. Sunt foarte mobile. Culoarea corpului este foarte variabilă,
albicioasă sau roşcată, în funcţie de starea lor de hrănire.
 Clasa INSECTA
Ordinul Neuroptera / Familia Chrysopidae
Chrysopa perla, C. carnea

Insecte de talie mijlocie (10-35 mm) de culoare verde, aripile lungi, membranoase şi în majoritatea cazurilor lipsite de pete, cu o
reţea bogată de nervuri.
Atât adulţii cât şi larvele au regim trofic polifag, preferând mai ales afidele, însă în deplasarea lor permanentă, larvele se hrănesc
şi cu păduchi ţestoşi, musculiţe albe de seră, cicade şi chiar acarieni. O larvă de Chrysopa perla consumă până la împupare, 300-
400 de afide.

C. carnea
Chrysopa perla
 Ordinul Mecoptera / Familia Panorpidae/ Panorpa comunis

Insecte de 9-25 mm. Capul este prelungit până jos cu un rostru, prevăzut cu piese bucale puternice. Aripile deseori au pete
sau benzi închise la culoare iar aripile posterioare sunt ceva mai mici decât cele anterioare. Sunt insecte denumite “muşte
scorpion”, întrucât la mascul abdomenul este curbat în sus. Abdomenul la femele este simplu îndreptat spre extremitatea sa
care se termină cu doi cerci.
Mănâncă insecte moarte, uneori luându-le din pânze de păianjen (deși uneori mănâncă afide vii), și cu sevă de plante

femelă
mascul
 Ordinul Heteroptera / Familia Pentatomidae
Perillus bioculatus - ploşniţă care atacă larvele gândacului din Colorado

Ploşniţă de 8,5-11,5 mm lungime

Atât adulții cât și larvele sunt prădători specializați ai ouălor și larvelor gândacului din Colorado ( Leptinotarsa ​decemlineata ).
Cu toate acestea, larvele neonate se hrănec cu seva tulpinilor cartofului.
 Ordinul Coleoptera / Familia Cicindelidae

Cuvântul „ Cicindela ” provine din cuvântul latin „cicindela”, care înseamnă „viermi strălucitor”. Acest lucru provine din faptul că membrii
genului Cicindela sunt metalici.
Cicindela sunt în general, gândaci puternic colorați și metalici, cu pete albe sau crem. Sunt întâlnite în diverse habitate, pot fi găsite de-a
lungul râurilor, țărmurilor mării și lacurilor, dunelor de nisip, în jurul albiilor lacurilor, pe malurile de lut sau pe cărările împădurite.

Cicindella soluta, germanica. Adulţii cu corp de 9-12 mm, de culoare verde-arămie , pe elitre prezintă pete albe sau crem.
Se hrănesc cu insecte mici, obişnuit cu larve din ordinul Orthoptera, fiind întâlnite frecvent în culturi de semincere de legume (leuştean,
morcov. mărar) sau leguminoase (mazăre, fasole).

Cicindella germanica

Cicindella soluta
 Familia Carabidae
Carabus cancelatus, C. violaceus, C. coriaceus, C. auronites, C. gigas, C granulatus
Carabus este un gen din familia gândacilor de la sol, Carabidae. Este un gen uriaș cu peste 900 de specii. Atât larva, cât și adultul sunt
prădătoare, hrănindu-se cu omizi, râme, melci și alte larve de insecte. Larvele stau de obicei în sol, în timp ce adulții pot fi găsite
hrănindu-se la suprafața solului.
Sunt specii între 1,8 – 6 cm de culoare neagră, verde, arămiu, violeta sau albăstruie. Activitatea lor este mai ales nocturnă, ziua stau
ascunse în crăpăturile solului, sub bulgări de pământ, frunze căzute.
 Calosoma sycophanta

Adult de 24-30 mm, de culoare verde auriu strălucitorcu cu capul şi pronotul albastru închis. Larvele sunt de un negru lustruit, cu marcaje
maro pe partea inferioară. De asemenea, posedă mandibule ascuțite și o pereche de cerci în partea posterioaraă a abdomenului.
Adulții se găsesc predominant sub roci, bușteni, frunze, scoarță, lemn descompus și alte resturi de pe sol. Se găsesc și în cerealele proaspăt
recoltate, precum și în case, în cazul în care alimentele devin rare sau în afara condițiilor de umiditate nefavorabile. Acești gândaci au o
durată de viață de doi până la patru ani.
Calosoma sycophanta este specie nocturnă și se ascunde sub bușteni, roci sau în crăpăturile solului în timpul zilei. La fel ca multe insecte,
ele se vor descurca rapid atunci când sunt deranjați. Deși sunt capabili să zboare, rareori zbor. Este, de asemenea, atrasă de lumină și se
știe că zboară spre lumină noaptea.
Este o specis prădătoare, hrănindu-se cu omizi ( Lymantria dispar ), omizi și pupe, viermi, viermi tăiați și alte omizi forestiere. Sunt
adesea denumiți „vânători de omizi”.
Larvele, la fel ca adulții, se hrănesc și cu pupe și omizi. O larvă individuală se hrănește zi și noapte, consumând 50 de omizi în perioada
de dezvoltare de două săptămâni. Un singur adult va mânca câteva sute de omizi în timpul vieții sale.
 Familia Coccinellidae
Coccinellidae este o familie larg răspândită de gândaci mici, cu dimensiuni cuprinse între 0,8 și 18 mm. La nivel mondial, sunt cunoscute
aproape 6.000 de specii. Familia este cunoscută în mod obișnuit sub numele de buburuze. Durata medie de viață a unei buburuze este de 2
până la 3 ani. Buburuzele sunt active din primăvară până în toamnă.
Adulții de gărgăriță sunt ovali, au o lungime cuprinsă între aproximativ 1 mm și peste 10 mm în funcție de specie. Culoarea acestor insecte
este neagră, roşie, galbenă sau oranj iar elitrele au pete contrastante sau desene simetrice în aceiaşi culoare. Ouăle sunt alungite-ovoidale.
Canibalismul ouălor, larvelor și pupelor este comun, mai ales atunci când prada este puțină.
Majoritatea speciilor sunt în general considerate insecte utile, deoarece multe specii se hrănesc cu afidele atât ca adulți cât și ca larve.
Femelele își depun ouăle direct în coloniile de afide pentru a se asigura că larvele lor au o sursă imediată de hrană. Durata totală de viață
este în medie de unu până la doi ani.
Coccinella 7-punctata, C. 14-punctata, Adalia bipunc8tata, Adalia decempunctata, Adonia variegata, Harmonia etc
 Ordinul Diptera / familia Asilidae
Muștele tâlhare sunt o familie abundentă și diversă (Asilidae) cunoscută pentru comportamentul lor de pradă.
Insecte mari, prădătoare, având corpul păros, toacele scurt dar puternic, şi abdomen lung. Trompa este puternic dezvoltată, maxilele sunt ca
nişte lame ascuţite, curbate şi tăioase. Asilidae își apucă prada în zbor și își injectează victimele cu salivă care conține enzime neurotoxice
și proteolitice.
Adulții au dimensiuni de la mici (3 mm) la foarte mari (peste 50 mm), având o lungime medie de 9-15 mm. Muștele tâlhare au picioare
lungi și puternice, care sunt înțepenite pentru a ajuta la capturarea prăzii. Majoritatea muștelor tâlhare au o culoare maro, gri sau neagră.
Femelele Asilidae depun ouă de culoare albicioasă pe plante și ierburi joase sau în crăpături din sol, scoarță sau lemn. Larvele traiesc în sol
și sunt de asemenea prădătoare, hrănindu-se cu ouă, larve sau alte insecte cu corp moale. Dezvoltarea completă variază de la unu la trei ani,
în funcție de specie și condițiile de mediu.
Adulții Asilidae atacă viespi, albine, libelule , lăcuste, alte muște și unii păianjeni. Muștele tâlhare sunt deosebit de abundente în habitate
aride și însorite
Specii prădătoare Dasypogon teutonus
 Familia Syrphidae

Numite și muște de flori sau muște de silfid, sunt adesea văzute pe flori. Adulții se hrănesc în principal cu nectar și
polen, în timp ce larvele se hrănesc cu o gamă largă de insecte fitofage.
Adulții sunt inofensivi pentru majoritatea celorlalte animale, în ciuda mimicii lor de viespi și albine înțepătoare, care
îndepărtează prădătorii. Adulţii se hrănesc cu nectar, fiind socotiţi buni polenizatori.
Larvele se hrănesc cu afide, trips și alte insecte.
 PARAZIŢI
Ordinul Hymenoptera / Familia Trichogrammatidae
Tricogramma este un gen de viespi polifage minuscule care sunt endoparasitoizi ai ouălor de insecte. Trichogramma este unul dintre cele
aproximativ 80 de genuri din familia Trichogrammatidae, cu peste 200 de specii în întreaga lume., parazitează ouăle multor specii de insecte
dăunătoare.
La începutul anilor 1900, entomologii au început să crească Trichogramma spp. pentru combaterea biologică. T. minutum este una dintre cele
mai des întâlnite specii din Europa și a fost crescută pentru prima dată în 1926 pe ouă de Sitotroga cerealella.
Nouă specii de Trichogramma sunt produse comercial în insectare din întreaga lume, și 30 de țări le eliberează. Viespile Trichogramma sunt
utilizate pentru controlul pe numeroase culturi și plante: legume, sfeclă de zahăr, livezi și păduri. Unii dintre dăunătorii controlați includ
omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera), viermele merelor (Cydia pomonella), sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis).
Corpul este compact de 0,4-0,5 mm lungime, de culoare gălbuie, cu capul şi abdomenul mai închise la culoare.
 Familia Chalcididae
Prospaltella perniciosi (viespea parazită a păduchelui din San Jose).
Adultul are capul şi mezonotul brun-gălbiu, scutul mai deschis la culoare, pronotul, marginea anterioară şi laturile mezonotului brune iar
abdomenul este brun cu dungi transversale deschise. Aripile sunt parţial fumurii, cu peri pe margini, mai lungi la aripile posterioare.
Este ectoparazit în toate stadiile de dezvoltare parazitând păduchele din San Jose.
 Familia Chalcididae
Encarsia formosa
Femelele de Encarsia formosa sunt mici (~ 0,6 mm în lungime), au capul și toracele negre și abdomenul galben. Masculii sunt de culoare
închisă.
Principalele culturi de seră în care se folosește E. formosa: roșiile și castraveții ( Cucumis sativus ).
Parazitoidul este, de asemenea, utilizat sau este testat, pe vinete și gerbera, poinsettia, gălbenele și căpșuni.
Parazitează larvele şi pupariile musculiţei albe de seră (Trialeurodes vaporariorum).
Encarsia formosa crescută pe T. vaporariorum poate depune cinci ouă pe zi (va depune un total de 59 de ouă înainte de a muri), poate găzdui
trei nimfe pe zi și poate ucide în medie 95 de nimfe pe o durată de viață de 12 zile.
 Familia Aphelinidae
Aphelinus mali
Adultul are corpul negru, cu partea ventrală a abdomenului şi uneori vârful acestuia galben. Este un parazit specific al păduchelui lânos
(Eriosoma lanigerum), care parazitează îndeosebi larvele de vârstă mai înaintată.
Femelele depun ouă în corpul păduchilor, iar larvele apărute se hrănesc cu conţinutul lor. Datorită parazitării, păduchele se umflă, se
înnegreşte şi apoi moare. O femelă depune până la 140 de ouă câte unul în fiecare păduche.
 VERTEBRATE RĂPITOARE ŞI INSECTIVORE
Dintre vertebrate, o importanţă mare pentru reducerea speciilor de dăunători, o reprezintă
reptilele, mamiferele şi păsările insectivore.
Viperele, şerpii şopârlele şi guşterii consumă un număr mare de insecte, specii de rozătoare
mici, ouă de păsări dăunătoare şi alte specii de animale de talie mică care produc pagube şi
daune culturilor agricole.
Păsările de pradă de zi (vulturul, acvila, uliu, eretele, şorecarii) sunt cele mai îndrăzneţe şi
feroce păsări
Dintre păsările de pradă nocturne fac parte: ciuful, cucuveaua, bufniţa, huhurezul, striga etc.
Se hrănesc cu hrană vie, formată din: iepuri, şobolani, şoareci, hârciogi, păsări mici sau
insecte.
Activităţile mamiferelor sunt foarte variate, cele mai multe specii sunt nocturne, unele de zi,
iar altele prezintă perioade scurte de activitate, care alternează cu cele de odihnă (cârtiţele şi
chiţcanii).
Un singur piţigoi poate distruge în 24 de ore o cantitate de insecte egală cu greutatea
corpului său.
Activităţile mamiferelor sunt foarte variate, cele mai multe specii sunt nocturne, unele de zi,
iar altele prezintă perioade scurte de activitate, care alternează cu cele de odihnă (cârtiţele şi
chiţcanii).