Determinarea glicemiei prin

metoda enzimatic -
colorimetrică
LP 3
 Determinarea glicemiei

Glucoza este un carbohidrat simplu, principalul glucid din organism. Provine din
dietă, din polizaharide sau dizaharide și este principala sursă de energie pentru
celule.
În ficat și mușchi, glucoza se transformă parțial în glicogen, un polimer de stocare.
În efort intens, are loc glicogenoliza (transformarea glicogenului în glucoză) și /
sau gluconeogeneza (transformarea piruvatului în glucoză sau biosinteza glucozei
în ficat).
 Determinarea glicemiei

Nivelul (concentrația) glicemiei este măsurat în plasma/ser. Se măsoară în general în

miligrame de glucoză per decilitru de sânge sau în milimoli de glucoză pe litru de
sânge.
Reglarea glicemiei este foarte complexă și implică enzimele hepatice și hormonii
pancreatici:
- insulina este un hormon hipoglicemiant. Producția de insulină este stimulată în
hiperglicemie (o creștere a glucozei din sânge). Insulina facilitează intrarea glucozei în
hepatocite, miocite și adipocite pentru depozitare → scade glicemia și inhibă
glicogenoliza;
- glucagon, este un hormon hiperglicemiant, a cărui producție este stimulată în
hipoglicemie (o scădere a glicemiei); stimulează gluconeogeneza și glicogenoliza mai
ales atunci când animalul este lipsit de hrana→ crește glicemia.
 Determinarea glicemiei

Alți hormoni care joacă un rol important în metabolismul glucozei sunt: ACTH,
glucocorticoizi, adrenalină, tiroxină.
Degradarea glucozei se realizează prin procesul de glicoliză.
Metabolismul glucozei poate fi modificat prin mai multe mecanisme:
- incapacitatea celulelor beta pancreatice de a secreta insulină,
- reducerea numărului de receptori pentru insulină;
- malabsorbție intestinală a glucozei,
- incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul;
- modificarea concentrației de hormoni implicați în metabolismul glucozei
 Determinarea glicemiei
TIPURI PRINCIPALE DE DIABET
Diabet zaharat tip 1 = diabet insulino-dependent
- predispozitie genetica
- anticorpi anti celule β-pancreatice
- celulele T CD8 + distrug celulele β-pancreatice
Diabet de tip 2 = diabet non-insulino-dependent = adult
- obezitate, hipertensiune, sedentarism
- se datorează incapacității celulelor de a prelua glucoza prin lipsa sau modificarea
receptorilor de glucoză
- modificarea transportorilor de glucoză: GLUT2 în ficat, GLUT4 în mușchi și
țesutul adipos
- creșterea sintezei hepatice a glucozei
Determinarea glicemiei
 Determinarea glicemiei

La monogastrice, concentrația de glucoză din sânge este menținută în

perioadele dintre mese prin gluconeogeneză, folosind catabolismul proteinelor
și al lipidelor. Menținerea unui nivel normal de glucoză în sânge în timpul
dietelor ilustrează rolul important al insulinei (stocarea și utilizarea glucozei) și a
glucagonului (mobilizarea glucozei).
Când apare un dezechilibru și crește nivelul glucozei, apare o stare de
hiperglicemie. Dacă se consumă depozite de glucoză, starea hipoglicemiantă
este prezentă.
 Determinarea glicemiei
Valorile normale și patologice ale glucozei din sânge sunt arbitrare și depind de
de starea nutrițională (intre mese, după masă), de vârstă și de sarcină. Aceste
valori depind și de vârstă, sex și rasă.
Valori normale: 60-99 mg/dL
Glicemie bazala modificata (IFG): 100-125 mg/dL
Diabet zaharat >= 126 mg/dL
 Determinarea glicemiei
Valori crescute (hiperglicemia):
Hiperglicemie fiziologică: perioade postprandiale, stres acut emotional sau fizic
tratament cu steroizi, estrus, alăptare, sarcină.
Hiperglicemie de origine endocrină: diabet zaharat, boala Cushing, acromegalie,
hiperadrenocorticism, hipertiroidism, hipotiroidism, sindrom hepato-cutanat canin,
feocromocitom, adenom hipofizar (secretor de hormon de crestere), hemocromatoza
Hiperglicemie datorată medicamentelor și agenților toxici: glucocorticoizi, anestezice,
tiroxină, insulină, progestativi, ketamină, propanolol, diuretice, etilen glicol
- Hiperglicemie cu cauze directe: pancreatita acuta/cronica, neoplasm de pancreas,
glucagonom, afectiuni renale cronice, boala hepatica avansata, deficienta de vitamina
B1 (encefalopatia Wernicke), infarct miocardic, AVC, convulsii
 Determinarea glicemiei

Diabetul zaharat este definit ca o stare de hiperglicemie cronică, asociată cu o

secreție insuficientă de insulină. Este mai frecvent la câini și pisici.
Diabetul apare atunci când hiperglicemia devine permanentă, cronică și se
asociază cu semne clinice caracteristice. Semnele clinice ale diabetului zaharat:
polidipsie (cantitate mare de apă), poliurie (nivel ridicat de urină), polifagie
(aport alimentar ridicat).
La câini, o complicație obișnuită a diabetului zaharat este cataracta (opacificarea
cristalinului: „pupila devine albă”).
Diabetul zaharat face animalul foarte susceptibil la infecții bacteriene care
cauzează afectarea vindecării.
Complicatiile diabetului: retinopatie diabetica, neuropatie diabetica,
nefropatie diabetica, coma diabetica
 Determinarea glicemiei
Valori scăzute ale glicemiei (hipoglicemie):
Hipoglicemie de origine endocrină: hipoadrenocorticism, hipopituitarism
Hipoglicemie de origine medicamentoasă și toxică: insulină, etanol, sulfoniluree
Hipoglicemie juvenilă sau neonatală: căței cu vârsta mai mică de 6 luni, rase
pitice.
Hiperglicemie cu cauze directe: insulinom, tumori extrapancreatice (ex.
hepatom), boala Addison, malabsorbtie, necroza hepatica fuminanta (hepatita,
intoxicatii), prematuri, nou-nascuti din mame diabetice, deficiente enzimatice
(ex. galactozemie), supradozaj insulinic, hipoglicemie reactiva (hiperinsulinism
indus alimentar, tulburari endocrine), hipoglicemie postprandiala (dupa
interventii chirurgicale gastrointestinale, intoleranta ereditara la fructoza,
galactozemie).
 Determinarea glicemiei

Principiul metodei
În prezența glucoz oxidazei (GOD), glucoza (C6H12O6) este oxidata la acid gluconic
(C6H12O7) și peroxid de hidrogen (H2O2).

peroxid de hidrogen

glucoza acid gluconic

 Determinarea glicemiei
Cantitatea de peroxid de hidrogen formată este echivalentă cu cantitatea de glucoză din
probă: pentru fiecare moleculă de glucoză se va obține o moleculă de H2O2.
Concentrația de H2O2 este determinată de reacția Trinder: peroxid de hidrogen în prezența
peroxidazei (POD) și fenol, oxidează un cromogen incolor (4-aminoantipirină) într-un
complex de culoare roșie cu structură chinoneimină. Absorbanța complexului colorat este
măsurată la o lungime de undă de 500 nm, intensitatea cularii fiind proporțională cu
concentrația de glucoză a probei, exprimată în mg / dL.

4-aminoantipirina fenol chinoneimina

culoare roșie
 Determinarea glicemiei

Reactivi Tampon fosfat pH 7,5 ………………………………….. 250 mmol/L

Fenol ……………………………………..……………………... 5mmol/L
4-amino-antipirina ...……….................................0,5 mmol/L
Glucoz-oxidaza (GOD)…………………………………….. 15000 U/L
Peroxidaza (POD)…………………………………………..… 1000 U/L

Standard Glucoza….…………………………………………….1,0 g/L (100 mg/dL)

Probe Ser/plasma pe heparina sau EDTA

 Determinarea glicemiei
Reactivi Blank Standard Proba

Apa distilata (µL) 5 - -

Standard (µL) - 5 -

Probe (µL) - - 5

Reactivi (µL) 500 500 500

Se amestecă, se incubează timp de 10 minute la 20°C - 25°C sau 5 minute la 37°C. Se citeste
absorbanta fata de blank în maxim 60 de minute.

Absorbanta la 500 nm - AStandard AProbei

 Determinarea glicemiei

𝐀!"#$%
𝐆𝐥𝐮𝐜𝐨𝐳𝐚 𝑚𝑔⁄𝑑𝐿 = ×𝐂𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐚𝒕𝒊𝒆𝐒𝐭𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐝 𝑚𝑔⁄𝑑𝐿
𝐀𝐒𝐭𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐝

Absorbanta Concentratia
Standard = 0.143
Proba 1 = 0,178 ?
Proba 2 = 0,250 ?
Proba 3 = 0,141 ?
Proba 4 = 0,278 ?
Proba 5 = 0,132 ?