Speciile rare si pe cale de disparitie din R.

Moldova
 Cuprins

Introducere…………………………………………………….3
Ciclul vietii lepidopterelor……………………………………..4
1. Structura fluturelui matur
2. Marimea si forma
Speciile rare si pe cale de disparitie din R.M………………….6
1. Acherontia atropos (Fluturele cap de mort)
2. Marumba quercus (Porumbacul stejarului)
3. Callimorpha quadripunctaria (Arctiida Hera)
4. Catocala sponsa (Catocala zmeurei)
5. Catocala fraxini (Catocala frasinului)
6. Aglia tau Linnaeus (Fluturele ochi de paun roscat)
7. Saturnia pyri (Fluturele ochi de paun)
8. Eudia pavonia (Fluturele ochi de paun mic)
9. Papilio machaon (Fluturele machaon)
10. Iphiclides podalirius (Fluturele podaliriu)
11. Parnassius mnemosyne (Apolonul negru sau mnemozina)
12. Zerynthia polyxena (Polixena)
13. Colias chrysotheme Esper (Fluturele auriu)
14. Apatura ilia (Apatura mica)
15. Nymphalis polychloros (Fluturele multicolor)
16. Argynnis Pandora
Importanta lepidopterelor……………………………………24

2
 Introducere
Lepidopterele, nume generic dat tuturor speciilor de fluturi si molii, au
aparut pentru prima data cu peste 100 de milioane de ani in urma in perioada
dinozaurilor, si in ciuda unui ciclu de viata complicata, ele au o serie de
mijloace istete care le ajuta sa supravietuiasca in mediul lor.
Lepidopterele se gasesc in aproape toate colturile lumii, in afara de Polul
Nord si Polul Sud. Chiar si in regiunea arctica exista fluturi care rezista in
timpul iernii lungi pentru a se bucura de scurta vara arctica. Ei sunt mai
raspanditi la tropice decat in America de Nord si in Europa, dar numai in
Marea Britanie, de exemplu, exista 2.500 de specii diferite de fluturi si
molii.
Lepidoptera este un ordin numeros de insecte ce cuprinde doua subordine:
Homoneura si Heteroneura. La prima vedere speciile din cele doua
subordine sunt greu de deosebit, deoarece ele au multe asemanari. O
diferenta generala este ca speciile din cel de-al doilea subordin, fluturii, au
pe cap antene prevazute cu noduri la capete, pe cand cele din primul,
moliile, au antene subtiri, ascutite sau "impanate". Exista si diferente intre
felul in care aripile sunt unite cu cele posterioare pe cele doua laturi. Mai
exista si alte diferente mici. De exemplu, majoritatea speciilor de molii
zboara in timpul noptii si majoritatea speciilor de fluturi zboara in timpul
zilei. Insa pentru a complica lucrurile, exista unele specii de molii care
zboara in timpul zilei, la fel cum si printre fluturi exista specii care zboara in
timpul noptii. De asemenea, oamenii le considera pe primele niste vietati
neinteresante - niste insecte maro "imblanite" care flutura in jurul luminii.
Dar de fapt printre ele exista multe specii frumos colorate, asa cum exista si
fluturi neinteresanti. Ba mai mult, exista peste 15.000 de specii de fluturi,
dar peste 150.000 de specii de molii.
. Ordinul cuprinde peste 180 000 de specii, grupate în 128 de familii și 47
suprafamilii, ocupând astfel locul doi, după Coleoptera.
Speciile incluse în ordinul Lepidoptera sunt caracterizate prin aripile
acoperite cu solzi, doi ochi mari combinați și un aparat bucal alungit având
forma unei trompe. Aproape toate speciile au aripi membranoase, dar sunt și
excepții. Larvele sunt numite omizi și sunt complet diferite ca formă. De
obicei, au corp cilindric, cu un cap bine dezvoltat și cu 0 - 11 picioare.
Prin urmare, acesta este cel mai recunoscut și popular ordin de insecte, multe
persoane fiind implicate în observarea, studierea, colectarea, creșterea și
comercializarea acestor insecte. Unele specii prezintă un interes economic,
datorită producerii mătasei și rolului de polenizatori.

3
 Ciclul vietii lepidopterelor
Ciclul vietii are patru faze: oul, omida (larva), nimfa sau pupa si fluturele
matur, zburator. Ultima faza nu numai ca permite insectei sa se raspandeasca
si sa colonizeze noi regiuni, dar este si faza de reproducere, in timpul careia
are loc inmultirea. Dupa imperechere, de obicei femelele isi depun ouale
separat, sau in grupuri pe un tip specific de planta sau de sursa de hrana: cea
pe care o vor manca omizile din urmatoarea faza. Daca femela depune ouale
intr-un loc gresit, atunci omizile, cand vor iesi din oua, nu se vor putea hrani
si vor muri. La unele specii, la care omizile se hranesc cu o gama larga de
plante, ouale sunt depuse in timpul zborului si sunt imprastiate. Fluturii se
hranesc din flori viu colorate cu miros puternic.
Majoritatea acestor flori sunt rosii, portocalii sau roz, culori pe care le pot
vedea bine. Fluturii se hranesc cu nectar, un lichid dulce aflat in majoritatea
florilor, pe care il extrag prin introducerea proboscidei in floare. Florile
produc nectar exclusiv pentru a atrage insectele.
Structura fluturelui matur
Corpul fluturelui matur este format dintr-o serie de inele intarite dintr-o
substanta tare numita chitina. De un interes mai mare sunt probabil
numerosii detectori pe care ii au lepidopterele pentru a le da informatii
despre mediul lor.
In mare parte, structurile aflate pe capul lepidopterelor sunt asemanatoare, si
sunt folosite pentru a detecta miscarile din jurul lor. Lepidopterele au un
creier si ochi compusi bine dezvoltati, care sunt deosebit de sensibili la
miscare: daca incercam sa ne apropiem de un fluture, acesta observa extrem
de rapid miscarea. Pe cand toate lepidopterele au o vedere agera, multe
specii de molii pot detecta si ultrasunetele emise de lilieci, care se hranesc cu
molii de noapte. Unele chiar si-au dezvoltat un sunet special care bruiaza
"radarul" si il face sa judece gresit pozitia moliei.
Antenele lungi de pe capul fluturilor sunt folosite pentru detectarea
mirosului si a miscarilor aerului. Ele pot detecta urme minuscule ale
mirosului sau al unei surse de hrana de la distanta foarte mare. Prin
detectarea cresterii intensitatii mirosului pe masura ce inainteaza, fluturii il
pot urmari si pot gasi sursa mirosului. Ei isi folosesc si picioarele pentru a
"gusta" planta pe care se afla; aceasta proprietate poate fi folosita de femela
odata cu alte simturi, pentru a identifica locul in care sa-si depuna ouale.
Limba incolacita, sau proboscida, de sub cap, pe care o pot intinde si
incolaci in voie, este folosita la hranire. Lepidopterele se hranesc cu lichide
pe care le sorb. Hrana lor principala, nectarul, se afla adesea in adancul

4
florilor, iar proboscida poate sa se intinda si sa patrunda in ele. Totusi, nu
toate lepidopterele au o proboscida dezvoltata, si multi fluturi maturi nu se
hranesc deloc, traind din energia stocata in faza de larva.
Structurile folosite pentru imperechere se afla la capatul posterior. Cand
masculul si femela se imperecheaza, ei sunt orientati in directii opuse ceea
ce a dat nastere la povesti despre fluturi cu doua capete.

Marimea si forma
Cea mai mare molie are o anvergura a aripilor de peste 300 mm, de peste
100 de ori marimea celor mai mici molii inelare, a caror anvergura este de
sub 3 mm. Multe specii de molii au aripile de forme ciudate. Numele de
"molie cu multe pene" este dat unui grup de molii mici care au aripile
anterioare si posterioare impartite in sase segmente separate.
Unele dintre moliile africane zygaenid au aripile posterioare alungite
formand o panglica. La multe specii de molii, dar nu si la fluturi, femelele nu
zboara, avand aripi foarte mici sau neavandu-le deloc. Toti masculii au aripi
complet dezvoltate si pot zbura. Moliile care traiesc pe insule au adesea aripi
foarte mici si mai degraba sar decat zboara. Ele sar deoarece pe o insula
batuta de vant, o insecta zburatoare mica poate fi us or purtata in larg unde
ar muri. La aceste specii aripile sunt complet dezvoltate odata ce s-au intins
dupa ce insecta a iesit din nimfa, si ele nu mai cresc.
Deoarece fluturii si moliile nu pot sa intepe sau sa muste, ei trebuie sa
adopte alte modalitati de protectie, iar culorile aprinse pot fi un semn ca ei
nu sunt buni de mancat. Multe lepidoptere au otravuri in corp, adesea
provenite din plantele cu care se hranesc. Acestea sunt inofensive pentru ele,
dar au un gust neplacut pentru pasari sau alti pradatori; odata ce o pasare
descopera ca un fluture viu colorat sau de un rosu aprins nu e bun la gust, ea
va evita alte insecte de culori asemanatoare. Unele lepidoptere neotravitoare
copiaza modelele celor otravitoare; aceasta proprietate se numeste
mimetism. Alti fluturi adopta o forma similara de protectie. Imitand viespile
care inteapa. Multi fluturi si molii au cercuri mari si colorate pe aripi, care
seamana cu niste ochi. Acestea pot sa sperie animale mici care vor sa ii
atace. Cand insecta e in repaos, aceste pete sunt ascunse, dar cand ea e
deranjata, ele sunt imediat scoase la iveala pentru a speria animalul pradator
si a da fluturelui timp sa scape.
De-a lungul timpului, oamenii au apreciat frumoasele culori si modele ale
lepidopterelor.

5
Speciile rare si pe cale de disparitie de lepidoptere
din R.Moldova
Acherontia atropos (Fluturele cap de mort)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Sphingidae
Genul: Acherontia
CARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare reprezentant apartinand
familiei Sphingidae din fauna Europei. Anvergura aripilor - 110-120 mm.
Trompa este mai scurta decat toracele, groasa. Aripile anterioare sunt brune-
inchis cu doua benzi transversale dintate, late, brune-ruginii si cu cate o pata
alba mica la partea mediana. Aripile posterioare galbene-brune, cu doua
benzi transversale negre. Toracele este brun-inchis, la partea sa dorsala cu un
desen galben-brun in forma de craniu. Abdomenul este masiv, cu benzi
transversale late galbene si inguste negre; partea dorsala a abdomenului cu o
banda longitudinala lata de culoare albastra. Se intalneste in diferiti biotopi:
agrocenoze (in special culturile de cartof), lizierele padurilor, fasiile
forestiere de protectie.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specia prezinta doua sau trei generatii pe an.
Larvele (omizile) se intalnesc in decursul perioadei iulie-septembrie pe
diferite specii de plante cu care se hranesc: Lycium barbatum (catina),
Datura stramonium (laur obisnuit), Solanum dulcamara (lasnicior) Solanum
melongena (vinete), Canabis sativa (canepa), etc. dar mai frecvent pe cartof
(Solanum tuberosum). Ierneaza in stadiul de pupa. Adultii zboara in timpul
noptii. Se hranesc cu sucul arborilor, iar uneori intra in stupii albinelor unde
se hranesc cu miere. Migreaza in fiecare an din Europa de Sud spre Nord.
Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.
AREAL. Europa de Sud si Centrala, Orientul Apropiat, Caucaz, Turcmenia,
Siria, Turcia, Iran, Africa, insula Madagascar.
Este o specie rara in Republica Moldova.

6
 Marumba quercus (Porumbacul stejarului)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Sphingidae
Genul: Marumba
Specie amenintata cu disparitia.
CARACTERIZAREA IMAGO. Anvergura aripilor - 75-100 mm. Aripile
anterioare galbene-brune cu doua benzi transversale brune-intunecate;
marginea externa a aripilor anterioare este decupata, lobii fiind mici si
rotunjiti. Aripile posterioare sunt brune, cu doua pete albe la marginea lor
interna. Variatia individuala este destul de accentuata si se manifesta atat
prin dimensiunile corpului, cat si prin coloritul aripilor. Masculii in general
se deosebesc de femele prin tonul fundamental al aripilor mai palid.
HABITAT. Se intalneste in padurile cu esente foioase, preferandu-le in
special pe cele de cvercinee. Larvele traiesc pe copacii de stejar.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Larva este verde cu puncte galbene;
marginile laterale ale corpului si stigmele (orificiile respiratorii) sunt
galbene; capul verde-deschis cu puncte galbene, cu un corn de culoare azurie
la partea sa dorsala. Larvele traiesc pe copacii de stejar si se hranesc cu
frunzele acestora. Se intalnesc in decursul perioadei iunie-septembrie. Pupa
este de culoare aramie-bruna. Specie nocturna. Adultii sunt activi in luna
iunie. Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.
AREAL. Europa Centrala si de Sud-Est, tarile din bazinul Marii
Mediteraniene, Transcaucazia, Asia Mica.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici (padurile de cvercinee); cercetarea
raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova; interzicerea colectarii

7
speciei de catre colectionarii amatori; reducerea tratamentelor cu substante
chimice toxice in ecosistemele forestiere.
Specia este protejata in Ucraina.

Callimorpha quadripunctaria (Arctiida Hera)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Arctiidae
Genul: Callimorpha
Specie vulnerabila.
CARACTERIZAREA IMAGO. Aripile anterioare au tonul fundamental
negru cu nuanta verzuie-metalica, trei benzi oblice si marginea posterioara
de culoare crem. Aripile posterioare sunt rosii, cu o pata marginala, doua
pete submarginale si una mediana, toate negre. Atat aripile anterioare, cat si
cele posterioare cu franjuri. Toracele este negru, cu doua benzi longitudinale
crem. Abdomenul rosu, cu un rand de puncte negre la partea sa dorsala.
Anvergura aripilor - 48-55 mm. HABITAT. Specia se intalneste in zona
padurilor de foioase. Prefera diferiti biotopi mezofili, lizierele padurilor,
poienile, desisurile de arbusti, povarnisurile cu vegetatie abundenta.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Adultii zboara in decursul perioadei iulie-august. Se
hranesc pe inflorescentele diferitor specii de plante. Ierneaza in stadiul de
larva. In primavara urmatoare (aprilie-mai) omizile pot fi observate pe
patlagina (Plantago sp.), trifoi (Trifolium sp.), stejar (Quercus sp.), fag
(Fagus sylvatica), urzica (Urtica sp.) si alte specii de plante, hranindu-se cu
frunzele acestora. Larvele se impupeaza la suprafata solului.
AREAL. Europa Centrala si de Sud-Est, Asia Mica si Mijlocie, Caucaz,
Transcaucazia, Turcia, Siria, Iran.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase); interzicerea
colectarii speciei de catre colectionarii amatori; cercetarea raspandirii speciei

8
in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante
chimice toxice in ecosistemele forestiere.
Specia este protejata in Rusia, Belorusia.

Catocala sponsa (Catocala zmeurei)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Noctuidae
Genul: Catocala
Specie amenintata cu disparitia. Endangered (EN).
CARACTERIZAREA IMAGO. Culoarea de fond a aripilor anterioare este
bruna-cenusie, cu un desen format din linii negre ondulate si dintate. Aripile
posterioare sunt rosii cu doua benzi negre: banda mediana ingusta, in forma
de litera W si banda marginala lata. Atat aripile anterioare, cat si cele
posterioare cu franjuri de culoare deschisa. Antenele sunt filiforme. Corpul
cu pubescenta deasa si lunga. Anvergura aripilor - 60-65 mm.

HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor de foioase. Se

intalneste in dumbravi, la liziera padurilor cu esente foioase, preferand in
special padurile de cvercinee.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Indivizii adulti zboara de la sfarsitul lunii iunie si pana in
luna septembrie. Femela depune ponta de oua pe copacii de stejar, iar larvele
eclozate se hranesc cu frunzele acestora. Ierneaza in stadiul de ou. Larvele se
dezvolta in decursul perioadei mai-iunie. Impuparea decurge in coroana
arborilor, omida construind un cocon fin. Adultii deseori pot fi observati pe
scurgerile arborilor cu care se hranesc. Specie nocturna.
AREAL. Europa, Caucaz, Transcaucazia, Turcia de Nord.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici (padurile de cvercinee); interzicerea
colectarii speciei de catre colectionarii amatori; cercetarea raspandirii speciei

9
in teritoriul Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante
chimice toxice in ecosistemele forestiere.
Specia este protejata in Belorusia, Rusia, Ucraina.

Catocala fraxini (Catocala frasinului)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Noctuidae
Genul: Catocala
Specie amenintata cu disparitia.
CARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare reprezentant apartinand
familiei Noctuidae din fauna Europei. Anvergura aripilor - 85-100 mm.
Culoarea de fond a aripilor anterioare este cenusie-azurie, cu linii negre
ondulate si dintate si benzi inguste deschise la culoare, ce formeaza un desen
compus. Aripile posterioare sunt negre cu o banda mediana lata, azurie si
franjuri de culoare alba. Antenele sunt filiforme. Corpul cu pubescenta deasa
si lunga.
HABITAT. Padurile cu esente foioase, padurile cu amestec de foioase si
conifere, parcuri; se intalneste in special la liziera padurilor, in microstatiile
deschise din padurile de foioase, in vecinatatea paraielor si rauletelor din
ecosistemele forestiere.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Adulti zboara de la sfarsitul lunii iulie si pana in luna
octombrie. Prolificitatea speciei este destul de inalta (femela depune circa
850 oua). Ierneaza in stadiul de ou. Larvele se intalnesc in decursul
perioadei mai-iulie si se hranesc cu frunzele diferitor specii de arbori: frasin
(Fraxinus excelsior), plop (Populus tremula), ulm (Ulmus campestris), artar
(Acer sp.), etc. Impuparea decurge in coroana arborilor, omida construind un
cocon fin. Adultii se hranesc cu scurgerile arborilor si sucul fructelor in
putrefactie. Specie nocturna.
AREAL. Specie eurosiberiana. Este raspandita in zona silvica a Eurasiei
(exceptand padurile de conifere), incepand cu Europa si pana in Orientul

10
Indepartat.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici; cercetarea raspandirii speciei in teritoriul
Republicii Moldova; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in
ecosistemele forestiere.

Aglia tau Linnaeus (Fluturele ochi de paun

roscat)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Saturniidae
Genul: Aglia
Specie in stare critica.
CARACTERIZAREA IMAGO. Dimorfismul sexual este pronuntat.
Culoarea aripilor la masculi este oranj-bruna, iar la femele galben-bruna.
Masculii au antenele puternic pectinate. Anvergura aripilor: masculii ~ 60
mm, femelele ~ 75 mm. Atat aripile anterioare, cat si cele posterioare cu cate
o banda submarginala ingusta, de culoare neagra. La partea mediana a
fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare violeta, conturat printr-o
bordura neagra; fiecare oceliu este pupilat cu o pata alba estompata, avand
forma literei T. Corpul cu pubescenta deasa si lunga.
HABITAT. Specia se intalneste in padurile cu esente foioase, gradini, etc.
Adultii zboara la liziera padurilor, prin poiene. Prefera in special padurile de
fag.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Indivizii adulti zboara in decursul perioadei aprilie-mai.
Dupa acuplare femela depune un ou. Larvele apar in lunile iunie-iulie si se
hranesc pe diferite specii de arbori: mesteacan (Betula sp.), stejar (Quercus
sp.), arin (Alnus sp.), dar mai frecvent pe fag (Fagus sylvatica). Se
impupeaza la suprafata solului. Hiberneaza in stadiul de pupa. Specie cu
activitate diurna, totusi au fost semnalate cazuri de zbor la sursele de lumina.
AREAL. Europa Centrala si de Nord, Siberia (pana la raul Amur). Probabil,

11
in R. Moldova, specia este raspandita pe intreg teritoriul.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase, in special
fagetele); cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova;
reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele
forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori.
Saturnia pyri (Fluturele ochi de paun)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Saturniidae
Genul: Saturnia
Specie amenintata cu disparitia.
CARACTERIZAREA IMAGO. Cel mai mare fluture din fauna Europei.
Anvergura aripilor - 120-150 mm. Culoarea de fond a aripilor este bruna-
rosiatica; atat aripile anterioare, cat si cele posterioare, incepand cu partea
lor mediana si pana la marginea externa sunt cafenii; fiecare aripa cu cate o
banda transversala dubla, dintata la partea mediana si una antebazala mai
scurta. Aripile anterioare au la partea bazala cate o pata mare, triunghiulara
de culoare cafenie, care este marginita la partea externa de banda antebazala.
La partea mediana a fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare neagra,
conturat printr-o bordura alba si una albastrie iar la exterior prin doua
cercuri: roscat si negru; fiecare oceliu este pupilat cu o pata alba in forma de
semiluna. Masculii au antenele puternic pectinate. Abdomenul este cafeniu-
inchis, masiv, cu benzi transversale de culoare deschisa. Corpul cu
pubescenta deasa si lunga. HABITAT. Se intalneste in gradini, livezi,
parcuri, la liziera si in poienile padurilor cu esente foioase.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Indivizii adulti zboara in amurg si noaptea incepand cu luna
aprilie si pana in iunie. Larvele se dezvolta in decursul perioadei mai-august
pe diferiti pomi fructiferi (par, mar, cires, etc.), dar si pe frasin (Fraxinus
excelsior), porumbrel (Prunus spinosa), hranindu-se cu frunzele acestora.
Ulterior omida construieste un cocon in care se impupeaza. Hiberneaza in

12
stadiul de pupa. Specia a fost semnalata zburand la sursele de lumina.
AREAL. Europa Centrala si de Sud, Asia Mica, Caucaz, Africa de Nord. In
R. Moldova specia este raspandita pe intreg teritoriul.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Interzicerea colectarii
speciei de catre colectionari; reducerea tratamentelor cu substante chimice
toxice in livezi si ecosistemele forestiere.
Eudia pavonia (Fluturele ochi de paun mic)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Saturniidae
Genul: Eudia
Specie in stare critica.
CARACTERIZAREA IMAGO. Dimorfismul sexual este prezent.
Culoarea de fond a aripilor la femele este cenusie, cu pete cafenii; aripile
anterioare ale masculilor au culoarea de fond galbena-cenusie, iar cele
posterioare - roscata. Aripile anterioare cu cateva benzi transversale
ondulate. La partea mediana a fiecarei aripi exista cate un oceliu de culoare
neagra, conturat printr-un cerc galben-roscat, care se margineste cu o
bordura neagra si una bruna-violeta; fiecare oceliu este pupilat cu o pata
alba. Masculii au antenele puternic pectinate. Corpul cu pubescenta deasa si
lunga. Anvergura aripilor - 60-70 mm.
HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor de foioase. Se
intalneste la liziera padurilor, in poiene, povarnisurile insorite cu desisuri de
arbusti.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Indivizii adulti zboara de la sfarsitul lunii aprilie si pana in
luna iunie. Larvele se dezvolta in decursul perioadei mai-august in special pe
porumbrel (Prunus spinosa), dar si pe alte specii de arbusti si arbori (Rubus
sp., Quercus sp., Betula sp., etc.), hranindu-se cu frunzele acestora. Ierneaza
in stadiul de pupa.
AREAL. Zona silvica a Eurasiei, incepand cu Europa Occidentala si pana in
Extremul Orient, Asia Mica, Caucaz.

13
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre
colectionari; cercetarea raspandirii speciei in teritoriul Republicii Moldova;
reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele
forestiere.
Specia este protejata in Belorusia, Rusia.

Papilio machaon (Fluturele machaon)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Papilionidae
Subfamilia: Papilioninae
Genul: Papilio
Specie cu risc redus, periclitata.
CARACTERIZAREA IMAGO. Antenele negre sunt glabre si nude.
Protoracele cu solzi negri la mijloc si cu peri galbeni pe margini. Aripile
anterioare sunt galbene, cu pete si benzi negre; zona mediana galbena este
traversata de nervurile radiale, mediane si cubitale innegrite, formand raze
pana la zona externa. Aripile posterioare au regiunea mediana si bazala
galbene (doar zona anala fiind neagra), o dunga neagra pe nervura
transversala si o banda formata din pete albastre; la partea posterioara este
prezenta "coada" si o pata ruginie marginita cu albastru si incercuita aproape
complet cu negru. Anvergura aripilor: GG - 42-67 mm, EE - 63-77 mm.
HABITAT. Specia este raspandita in zona de stepa si silvostepa, frecvent se
intalneste in regiunile montane. Poate fi observata zburand la liziera
padurilor, in poiene, gradini, parcuri. Prefera locurile deschise si insorite.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie digoneutica (prezinta doua generatii
pe an). Indivizii adulti zboara in decursul perioadelor aprilie-mai si iulie-
august. Larvele apar de doua ori pe an: in luna iunie si in luna august.
Stadiul larvar dureaza ~ 30-40 zile. Larvele se hranesc pe morcov (Daucus
carota), patrunjel (Petroselinum sativum), Achilea, Artemisia si alte specii
de plante apartinand in special familiilor Umbelliferae si Compositae.
Ierneaza in stadiul de pupa a generatiei a II-a. Specie diurna.

14
AREAL. Specia este larg raspandita in holarctic. Se intalneste in diferite
rase in Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre
colectionarii amatori; limitarea sau interzicerea pasunatului in zonele de
raspandire a speciei.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.
Iphiclides podalirius (Fluturele podaliriu)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Papilionidae
Subfamilia: Papilioninae
Genul: Iphiclides
Specie cu risc redus, nepericlitata.
CARACTERIZAREA IMAGO. Antenele sunt brune. Toracele are pe
partile laterale ale pronotului peri albi, in rest este acoperit cu solzi marunti
negri. Aripile anterioare au fondul galben-palid si sunt strabatute de 7 benzi
transversale negre; nervurile sunt foarte fine. Aripile posterioare, de
asemenea galbene, cu o banda mediana neagra-cenusie, au marginea externa
festonata, iar cea interna usor convexa, de culoare neagra; la partea lor
posterioara este prezenta "coada" care are varful galben; marginea externa a
aripilor posterioare cu o banda lata neagra si cu un rand de pete albastre;
putin inaintea unghiului anal exista o pata ocelata neagra, cu o lunula
albastra si marginita spre interior de o pata semicirculara rosie-portocalie.
Anvergura aripilor: GG - 51-66 mm, EE - 55-68 mm. HABITAT. Se
intalneste la liziera padurilor, in poiene, gradini, livezi, parcuri. Prefera
locurile deschise si insorite.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica sau digoneutica in
diferite zone ale arealului (prezinta o singura generatie pe an in Elvetia,
Belgia, etc. si doua generatii in Republica Moldova, Romania, Ucraina si
alte tari din Europa Centrala si de Sud-Est). In R. Moldova indivizii adulti
zboara in decursul perioadelor aprilie-mai si iulie-august. Stadiul de larva
dureaza 5-6 saptamani. Larvele se hranesc in special pe porumbrel (Prunus
spinosa), dar si pe alte specii de arbusti si arbori fructiferi. Ierneaza in stadiul
de pupa. Specie diurna.

15
AREAL. Specie palearctica. Este raspandita in Europa, Asia Mica, Caucaz,
regiunea Altai, Cazahstan, China, Iran, Africa de Nord.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre
colectionarii amatori; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in
livezi si ecosistemele forestiere.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.
Parnassius mnemosyne (Apolonul negru sau mnemozina)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Papilionidae
Subfamilia: Parnassiinae
Genul: Parnassius
Specie in stare critica.
CARACTERIZAREA IMAGO. Fruntea e acoperita cu un smoc mare de peri
albi. Toracele este negru, stralucitor, la masculi e acoperit cu o patura deasa
de peri albi. Aripile anterioare au marginea externa convexa, cu o bordura
lata, acoperita cu solzi rari negri; desenul este reprezentat prin doua pete
negre: una mare si alta mica, restul aripii fiind acoperit cu solzi albi. Aripile
posterioare au campul anal acoperit cu solzi negri si cateva pete negre in
regiunea mediana. Dimorfismul sexual este vizibil si se prezinta printr-o
pilozitate abundenta a abdomenului la masculi, la femele el fiind aproape
glabru. Anvergura aripilor: GG - 45-53 mm, EE - 46-60 mm.
HABITAT. Se intalneste la liziera padurilor cu esente foioase si amestecate, in poiene,
luncile montane.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica pe toata suprafata arealului
(prezinta o singura generatie pe an). Indivizii adulti zboara din luna mai si pana la
mijlocul lunii iunie. Zborul este lent, greoi. Viziteaza diferite flori pentru a se hrani cu
nectar. Larvele sunt monofage, hranindu-se in aprilie-mai exclusiv cu frunze de brebenei
(Corydalis cava si C. solida). Ierneaza fie in stadiul de larva, fie in stadiul de ou in care se
gaseste larva formata. Crisalidarea (impuparea) decurge la suprafata solului intr-un cocon
din fire rare.
AREAL. Specia este raspandita in Eurasia. A fost semnalata in multe tari din Europa,
Caucaz, Transcaucazia, Asia Mijlocie, Cazahstan.

16
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Cercetarea raspandirii speciei in
teritoriul Republicii Moldova; conservarea si protejarea biotopilor
caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in
ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa. Este protejata in
Cehia, Germania, etc.

Zerynthia polyxena (Polixena)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Papilionidae
Subfamilia: Zerynthiinae
Genul: Zerynthia
Specie amenintata cu disparitia.
CARACTERIZAREA IMAGO. Fruntea e acoperita cu peri lungi negri si
rosii. Antenele au funiculul roscat si maciuca neagra. Toracele este negru,
acoperit cu peri negri si galbeni. Aripile anterioare au fondul galben cu
numeroase pete mari brune-negricioase. Aripile posterioare sunt de
asemenea galbene, cu un desen marginal format din lobi negri cu o dunga
galbena, au pete negre, rosii si albastre. Abdomenul este negru, cu pete
laterale rosii. Anvergura aripilor: GG - 40-44 mm, EE - 45-55 mm.
HABITAT. Specia se intalneste in poiene, la liziera padurilor, in luncile
raurilor, prezenta cucurbeticai (Aristolochia clematites) in acesti biotopi
fiind indispensabila.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Pretutindeni specia este monogoneutica
(prezinta o singura generatie pe an). Durata de zbor este foarte scurta - 2-3
saptamani in perioada aprilie-mai. Adultii viziteaza inflorescentele diferitor
specii de plante. Femela depune ponta de oua pe dosul frunzelor plantei
hranitoare. Larvele sunt monofage si se intalnesc in decursul perioadei iunie-
iulie exclusiv pe cucurbetica (Aristolochia), cu frunzele careia se hranesc.
Ierneaza in stadiul de pupa. Specie diurna.
AREAL. Europa de Sud, Crimeea, Transcaucazia, Asia Mica. In Republica
Moldova specia a fost semnalata in zonele de centru si nord.

17
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase in care sunt
prezente cenozele de cucurbetica); interzicerea colectarii speciei de catre
colectionari; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in
ecosistemele forestiere.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Colias chrysotheme Esper (Fluturele auriu)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Pieridae
Subfamilia: Pierinae
Genul: Colias
Specie amenintata cu disparitia.
CARACTERIZAREA IMAGO. Aripile
anterioare au culoarea galben-palid cu o
bordura care niciodata nu este neagra intens ci vireaza spre brun, traversata
de nervuri galbene; la femele aceasta bordura prezinta pete clare si are
marginea interna mai putin delimitata decat la masculi. O caracteristica a
acestei specii o constituie pata discala care este ovala sau chiar fusiforma,
foarte rar circulara si care are la mijloc un punct alb ce apare la ambele sexe
pe partea inferioara a aripilor. Aripile posterioare au aceeasi culoare ca si
cele anterioare, cu deosebirea ca ele au o larga prafuire neagra, mai
accentuata spre baza. Anvergura aripilor - 40-45 mm.

HABITAT. Luncile raurilor, fasiile forestiere, povarnisurile insorite cu

vegetatie abundenta, liziera padurilor cu esente foioase.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie digoneutica (prezinta doua generatii
pe an). Indivizii adulti zboara in decursul perioadelor aprilie-mai - I
generatie si august-septembrie - II generatie. La maturitate larva are o
culoare verde de iris, cu linia laterala si stigmele (orificiile respiratorii) albe;
o linie laterala rosie completeaza desenul larvei. Specia hiberneaza in stadiul
de larva. Crisalida este verde-galbuie cu pete negre pe partile laterale ale
abdomenului. Stadiul de crisalida dureaza ~ 14 zile. Specie diurna.
AREAL. Specie palearctica. Este raspandita in Europa, Caucaz, tinutul
Altai, Asia Mica. In Europa a fost semnalata in urmatoarele tari: Austria,
Bulgaria, Cehia, Polonia, Romania, Rusia, Ungaria.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Cercetarea raspandirii
speciei in teritoriul Republicii Moldova; conservarea si protejarea biotopilor
caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

18
 Apatura ilia (Apatura mica)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Nymphalidae
Subfamilia: Apaturinae
Genul: Apatura
Specie in stare critica.
CARACTERIZAREA IMAGO. In Republica Moldova Apatura ilia este
reprezentata prin subspecia Apatura ilia metis Freyer. Aceasta subspecie are
fondul aripilor brun-ciocolatiu, cu pete si benzi transversale largi de culoare
ocru. Aripile anterioare cu patru pete negre circulare mici, pe un fond ocru.
Ocelul aripilor anterioare e negru, inconjurat de un inel roscat, iar la aripile
posterioare este absent. Marginea externa a aripilor posterioare este usor
festonata. Pe fata inferioara a aripilor anterioare tonul fundamental este
galbui. Dimorfismul sexual este remarcabil datorita faptului ca GG au
reflexe violete pe aripi. Anvergura aripilor: GG ~ 51 mm, EE ~ 61 mm.
HABITAT. Se intalneste in padurile luminoase cu esente foioase, preferand
in special microstatiile umede din vecinatatea apelor.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Subspecia A. ilia metis este digoneutica
(prezinta doua generatii pe an). Generatia I apare in perioada mai-iulie, iar
generatia II in august-septembrie. La maturitate larva este de culoare verde
cu dungi galbene la partile laterale si dorsala a corpului; capul cu coarne
articulate, bifide, negre. Larva se hraneste cu frunze de plop (Populus
tremula si P. nigra). Specia hiberneaza in stadiul de larva. Crisalida este
verde palid. Specie diurna.
AREAL. Specie palearctica. In nord ajunge pana in Finlanda, in sud pana in
regiunile mediteraniene, in est pana in Japonia; lipseste in Anglia,
Danemarca, fiind foarte rara in Belgia si Olanda. In R. Moldova Apatura ilia
metis a fost semnalata doar in bazinul raului Nistru.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Cercetarea raspandirii

19
speciei in teritoriul Republicii Moldova; conservarea si protejarea biotopilor
caracteristici; interzicerea colectarii speciei de catre colectionari.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Nymphalis polychloros (Fluturele multicolor)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Nymphalidae
Subfamilia: Nymphalinae
Genul: Nymphalis
Specie cu risc redus, periclitata.
CARACTERIZAREA IMAGO. Culoarea de fond a aripilor este galbuie-
roscata. Aripile anterioare cu doua pete mari negre pe un fon galben la
marginea anterioara si altele mai mici la partea mediana; regiunea
submarginala cu o banda neagra continua, paralela cu marginea. Aripile
posterioare cu o pata mare neagra la partea anterioara si cu trei siruri de pete
lunulare la margine: unul extern din pete albastre, unul median din pete
negre si unul intern din pete galbene. Fata inferioara a aripilor are tonul
fundamental brun-negricios marmorat, cu pete, striuri si puncte de diferite
nuante. Anvergura aripilor - 50-55 mm.
HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor cu esente foioase. Se
intalneste la liziera padurilor, in poiene, livezi.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Unii autori afirma ca specia apare intr-o
singura generatie, altii ca este digoneutica sau chiar trigoneutica. Specia
hiberneaza in stadiul de imago in diverse locuri retrase si intunecoase: sub
scoarta arborilor, sub acoperisurile caselor, etc. Adultii apar primavara
devreme. Dupa acuplare femela depune ponta de oua in siraguri pe ramurile
de ulm (Ulmus sp.) sau alti arbori. Larvele se hranesc cu frunze de ulm,
salcie, plop, cires, etc. Stadiul de crisalida dureaza circa 12-16 zile. Specie
diurna.

20
AREAL. Specie palearctica larg raspandita in Europa si Asia, in acest din
urma continent insa nu ajunge pana in Extremul Orient, lipsind din China si
Japonia. Se intalneste si in Africa palearctica, unde este reprezentata printr-o
subspecie locala.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante
chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de
catre colectionarii amatori.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Aglais urticae (Urzicarul)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Nymphalidae
Subfamilia: Nymphalinae
Genul: Aglais
Specie vulnerabila.
CARACTERIZAREA IMAGO. Antenele sunt negre, inelate cu alb, au
maciuca neagra cu varful galbui. Toracele este negru, acoperit cu peri negri.
Culoarea de fond a aripilor este roscata-aprins. Sunt prezente borduri negre
si pete albastre la marginea externa a aripilor care este decupata. Aripile
anterioare cu 3 pete mari negre la marginea anterioara si cu o pata alba in
regiunea subapicala. Aripile posterioare cu o pata galbena la marginea
anterioara, incepand de la baza si pana la partea mediana sunt negre. Fata
inferioara a aripilor are tonul fundamental brun-negricios cu partea mediana
a aripilor anterioare galbena. Anvergura aripilor - 40-50 mm.
HABITAT. Specia este raspandita in zona padurilor cu esente foioase. Se
intalneste la liziera padurilor, in gradini, pe pasuni. Zboara de preferinta in
regiunile deluroase si montane.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. In conditiile Republicii Moldova specia este
digoneutica (prezinta doua generatii pe an); prima generatie se dezvolta in

21
luna iunie, iar a doua in iulie-august. Femela depune ouale pe fata inferioara
a frunzelor de urzica (Urtica sp.). Dupa 3 saptamani are loc ecloziunea
larvelor. Larvele se hranesc cu frunzele plantei gazda. Intreg stadiul larvar
dureaza 5 saptamani, iar nimfoza 2 saptamani, deci durata ciclului complet
al unei generatii este de ~ 70 zile. Specie diurna. Hiberneaza adultii
generatiei II.
AREAL. Specie palearctica. Este raspandita din vestul Europei si pana in
Japonia.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si
protejarea biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante
chimice toxice in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de
catre colectionarii amatori.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Argynnis paphia (Arginia mare)

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Nymphalidae
Subfamilia: Argynninae
Genul: Argynnis
Specie cu risc redus, periclitata
CARACTERIZAREA IMAGO. Toracele este abundent acoperit cu peri roscati
la masculi si galbeni-verzui la femele. Masculii au marginea externa a
aripilor anterioare oblica si aproape intreaga, la femele ea fiind usor
festonata; culoarea de fond a aripilor este roscata la masculi si roscata-bruna
la femele, cu 4 benzi formate din pete negre. Pe fata inferioara a aripilor
posterioare sunt prezente doua siruri de pete verzui submarginale si
antemarginale, iar spre interior doua benzi argintii; fondul aripilor
posterioare in regiunea marginala si submarginala este roz palid cu usoare
reflexe violacee, in rest fiind verzui. Anvergura aripilor - 55-60 mm.
HABITAT. Specia este raspandita in toate tipurile de paduri. Se intalneste in
poiene, la liziera padurilor, etc. Specia este comuna atat la ses, cat si la

22
munte unde urca pana la altitudinea de 1800 m.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specie monogoneutica (prezinta o singura
generatie pe an). Indivizii adulti sunt activi in decursul perioadei mai-
octombrie. Femela depune ponta de oua pe toporasi (Viola sp.) sau pe
tulpinile arborilor. Larvele eclozeaza dupa 15-18 zile de la momentul
depunerii pontei si ulterior hiberneaza. In primavara urmatoare larva se
hraneste cu frunze de toporasi, paducel (Crataegus monogyna), urzica
(Urtica dioica), etc. Indivizii adulti se hranesc cu nectarul diferitor flori.
Specie diurna.
AREAL. Specie palearctica. Este larg raspandita in Europa si Asia, din
Anglia si pana in Japonia.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea
biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice
in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre
colectionarii amatori.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Argynnis Pandora

Ordinul: Lepidoptera
Familia: Nymphalidae
Subfamilia: Argynninae
Genul: Argynnis
Specie amenintata cu disparitia.
CARACTERIZAREA IMAGO. Toracele este acoperit cu peri relativ scurti de
culoare galbuie cu reflexe verzui. Tonul fundamental al aripilor este galbui
amestecat cu verzui. Petele negre sunt bine dezvoltate in special la aripile
anterioare. Regiunea bazala cu o prafuire gri-verzuie, mai dezvoltata la

23
femele. Desenul de pe fata inferioara a aripilor anterioare este in general
identic cu cel de pe fata superioara, exceptandu-se regiunea apicala care este
lipsita de pete; aceasta regiune este verzuie la masculi si verde-galbuie la
femele, in rest aripa fiind de o culoare rosie-visinie. Fata inferioara a aripilor
posterioare este aproape in intregime verde, cu 3 benzi formate din pete
argintii inguste si cu 5 puncte argintii intre banda externa si cea mediana.
Anvergura aripilor - 60-75 mm HABITAT. Se intalneste la liziera
padurilor, in poiene, etc. Prefera padurile luminoase si locurile insorite.
BIOLOGIE SI ECOLOGIE. Specia prezinta o singura generatie pe tot
arealul ei, indivizii adulti zburand din luna iunie si pana in septembrie,
uneori perioada de zbor prelungindu-se pana in luna octombrie. Ierneaza in
stadiul de larva. In primavara urmatoare larva se hraneste cu frunze de
violacee si in special cu Viola tricolor. Adultii sunt heliofili (iubitori de
lumina) si viziteaza urmatoarele specii de plante: linarita (Linaria vulgaris),
garoafele (Dianthus sp.), bozul (Sambucus ebulus), Carduus acanthoides,
etc. Specie diurna.
AREAL. Este raspandita in Europa (Austria, Franta, Italia, Romania,
Ungaria, etc.), Asia Mica, China, Africa de Nord.
MASURI DE PROTECTIE SI CONSERVARE. Conservarea si protejarea
biotopilor caracteristici; reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice
in ecosistemele forestiere; interzicerea colectarii speciei de catre
colectionari.
Specia este inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa.

Cu toate acestea mai sunt o multime de alte specii pe cale de disparitie, si

altele déjà disparate din cauza dezvoltarii omenirii.

Importanta Lepidopterelor
Ca si orice alte vietuitoare, lepidopterele au si ele o importanta majora in
biosfera. Fluturii, alaturi de alte grupe de insecte, sunt considerati a fi buni
bioindicatori, adica vietuitoare foarte sensibile la modificarile aparute in
mediul ambiant. Ei functioneaza, alaturi de alte specii, asemenea unor
veritabile aparate de masura, care ne pot indica eventualele modificari aparte
intr-un ecosistem. Abundenta unor anumite specii de fluturi, corelata cu alte
date semnificative, poate oferi informatii asupra conditiilor prezente intr-un
anumit tip de habitat sau de regiune. Fluturii reprezinta o importanta sursa de
hrana pentru numeroase alte vietuitoare (pasari, lilieci, amfibieni, etc.), ei

24
realizand totodata si polenizarea pentru nenumarate specii de plante. Tot
fluturii se folosesc ca atractie turistica, in unele state ale lumi exista anumite
locuri speciale in care se cresc si ocrotesc anumite specii exotice pentru a fi
admirate de turisti din toate colturile lumii, in special copiii. O specie destul
de importanta pentru economia contemporana este fluturele de matase, face
parte din Fam. Bombycidae, Ord. Lepidoptera. De foarte mult timp, fluturele
de matase a fost domesticit si crescut in China. Astazi se considera ca
stramosii lui sunt speciile Bombyx mandarina si Theophila religiosae, care
traiesc in China, in cele doua state Coreene si Japonia. Prezinta o deosebita
importanta pentru economie, deoarece larvele, cunoscute sub numele
(impropriu) de "viermi de matase", produc firele de matase naturala. La fel
si omizile sau larvele care sunt prima stadie dupa dezvoltarea embrionara
sunt benefice mediului inconjurator, o buna parte din omizi au un rol
distructiv, insa alta parte aduc folos atit mediului cit si omului. De o
importanta mai mica dispun pentru societatea antropica moliile, care spre
deosebire da fluturi, aduc mari daune materiale omului, distrugind anumite
culturi de fibre (bumbac, cinepa, in…etc.) si de asemenea alte culturi de
cereale, furajere. De aceia se duce o lupta impotriva acestor insecte, insa
putin realizeaza ca si moliile sunt o componenta principala a biosferei. O
multime de specii de pasari, reptile, mamifere…etc. consuma hrana pe baza
de molii sau chiar numai molii, deci in concluzie combaterea acestor insecte
poate duce la un dezechilibru ecologic. Chiar daca efectele negative ale
disparitiei unor specii nu sunt vizibile pe moment, cumulat, ele pot produce
dezechilibre adesea ireparabile si uneori imposibil de anticipat. Fiecare
specie isi are locul ei in lumea vie si de aceea ea nu trebuie sa dispara din
alte cauze decat cele naturale.
Cu toate acestea putem afirma ca viata pe pamint depinde in mare parte de
orice component natural existent.

Sursa: http://www.salvaeco.org.
Cartea Rosie a Republicii Moldova

25