TIPURI DE DĂUNARE

I. DĂUNARI PRODUSE DE INSECTE

Insectele au, în general, un regim de hrană fitofag şi produc pagube considerabile în urma hrănirii
lor cu organele plantelor atacate.
Pe lângă formele fitofage insectele pot fi zoofage prădătoare sau parazite (carabidele, unele
coccinellide, ichneumonidele, braconidele). Alte insecte sunt pantofage, consumă atât hrana vegetală cât
şi animală (unele furnici).
În relaţiile lor cu plantele ca mijloc de hrană, deosebim insecte care atacă numai părţile aeriene
ale plantei (gândacul bălos al ovăzului - Lema melanopus, specii de omizi defoliatoare), insecte care
atacă numai părţile subterane (larvele speciilor de Agriotes) şi altele care atacă atât părţile subterane cât
şi cele aeriene (cărăbuşul de mai - Melolontha melolontha, unele specii de afide).
Dăunarea sau vătămarea este rezultatul acţiunii agresive a dăunătorului în procesul de hrănire sau
în urma altor activităţi cum sunt:
- construirea adăposturilor pentru hibernare (fluturele cu vârful abdomenului auriu - Euproctis
chrysorrhoea);
- formarea cuiburilor pentru depunerea ouălor (Byctiscus betulae);
- săparea unor galerii (incizii) în ţesuturile plantelor pentru pontă (unele lăcuste, cicade);
- executarea unor galerii de trecere (coropişniţa - Gryllotalpa gryllotalpa, retează tot ce întâlneşte
în drumul ei);
- acoperirea ţesuturilor cu excrementele lor (specii de Psyllidae).
Atacul produs poate avea un aspect deschis sau închis, după cum insecta se hrăneşte la suprafaţa
sau în interiorul diferitelor organe ale plantei.
Vătămările produse sunt în directă legătură cu conformaţia aparatului bucal al insectei, ceea ce
permite de multe ori recunoaşterea speciei de dăunător după atacul produs. Astfel, dăunările cauzate de
insecte sugătoare sunt mai puţin vizibile ca cele cauzate de insecte rozătoare.
În general, insectele dăunătoare culturilor agricole prezintă aparat bucal adaptat pentru rupt şi
masticat sau aparat bucal de înţepat şi supt, atacând astfel:
- insectele rozătoare (lăcuste, gândaci, omizi) prin hrănire rup adesea părţi mari din diferite
ţesuturi ale plantei, procesele fiziologice sunt reduse şi în cele din urmă acestea pier;
- insectele sugătoare (tripşi, ploşniţe, afide) produc în locul unde înţeapă şi sug pete albe, palide
care cu timpul se brunifică sau se înroşesc, cantitatea de clorofilă şi amidon scade, iar plantele pier;
 - în urma înţepării şi sugerii hranei apar uneori hipertrofieri ale ţesutului cunoscute sub numele
de gale sau cecidii (Phylloxera vastatrix f. galicolă);
-alteori apar deformări şi răsuciri ale frunzelor (pseudocecidii) ca rezultat al opririi creşterii
ţesuturilor atacate prin înţepat şi supt (specii de afide);
- alte insecte sugătoare odată cu înţeparea şi luarea hranei introduc şi o cantitate de salivă ce
conţine substanţe toxice, determinând necroza ţesuturilor (păduchele ţestos al prunului -
Parthenolecanium corni);
- ploşniţele cerealelor (Eurygaster spp.) introduc în boabele de cereale substanţe toxice care
degradează glutenul, iar făina obţinută din astfel de boabe nu mai panifică normal.
După organele plantelor atacate, cele mai importante tipuri de vătămări produse de insecte sunt:
A. Vătămări la frunze
1. Roaderea neregulată sau totală a limbului (Leptinotarsa decemlineata, Locusta migratoria,
Melolontha melolontha).
2. Scheletuire, când este ros limbul foliar printre nervuri (larve tinere de Aporia crataegi, Lytta
vesicatoria).
3. Roaderea frunzelor marginal sub formă de figuri (Sitona lineatus, unele specii de
Otiorrhynchus).
4. Perforaţii, când limbul prezintă orificii de diferite mărimi şi forme (Mamestra brassicae).
5. Ciuruiri, când limbul foliar prezintă orificii numeroase şi mici (Phyllotreta atra, P. nemorum).
6. Înţepături, când limbul foliar prezintă mici rozături (Anthonomus pomorum, Rhynchites spp.).
7. Răsuciri sau deformări ale frunzelor (pseudocecidii) (Myzodes persicae, Myzus cerasi, Aphis
fabae).
8. Minarea frunzelor (mine), când parenchimul este ros sub formă de galerii, lasând intacte cele
două epiderme (Plutella xylostella, Liriomyza trifolii, Phytomyza nigra).
9. Hipertrofieri ale ţesutului în urma cărora se formează gale (cecidii) (Phylloxera vastatrix) (fig.
22).
B. Vătămări la muguri (foliari şi florali) şi la flori
1. Roaderea mugurilor sau bobocilor florali (Anthonomus spp, Rhynchites spp.).
2. Roaderea organelor florale (Meligethes aeneus, Epicometis hirta).
3. Înţeparea şi sugerea sevei din muguri şi flori (Thysanoptera, Aphidoidea, Psylloidea).
4. Transformarea organelor florale în gale (Contarinia medicaginis).
 C. Vătămări la fructe
1. Rozături externe sub formă de orificii (Rhynchites bacchus).
2. Galerii în interiorul fructelor sau seminţelor (Cydia pomonella, Bruchus pisorum).
3. Deformări şi decolorări ale fructelor şi seminţelor produse în urma înţepăturilor
(Quadraspidiotus perniciosus).

Fig. 22 - Tipuri de vătămări la frunze:

a – roaderea totală a limbului foliar (Leptinotarsa decemlineata); b – scheletuire
(Gastroidea viridula); c – roaderi sub formă de figuri (Sitona spp.); d – pseudocecidii
(Aphis fabae); e – perforaţii (Mamestra brassicae); f – ciuruire (Phyllotreta spp.);
g – mine (Pegomyia betae); h – gale (Tetraneura ulmi) (după diferiţi autori).

D. Vătămări la tulpini şi ramuri

1. Rozături externe (orificii) care se continuă în scoarţă şi lemn sub formă de galerii
(Ruguloscolytus rugulosus, Anisandrus dispar).
2. Galerii interne de diferite forme (Zeuzera pyrina, Cossus cossus).
3. Deformări cu aspect canceros (Eriosoma lanigerum, Epidiaspis betulae).
4. Roaderea la colet a bazei tulpinii (Scotia segetum).
 E. Vătămări la rădăcini şi alte organe subterane
1. Rozături externe de diferite forme (Gryllotalpa gryllotalpa, larve de Melolontha melolontha,
larve de Polyphylla fullo).
2. Galerii superficiale sau interne (larve de Agriotes spp., Capnodis tenebrionis).
3. Deformaţiuni sub formă de gale (Ceuthorrhynchus pleurostigma) (fig. 23).

Fig. 23 - Tipuri de vătămări la diferite organe ale plantelor:

a – la muguri (Anthonomus pomorum); b – la seminţe (Cydia nigricana); c – la fructe
(Cydia pomonella); d – la tulpini (Cossus cossus); e – la rădăcini – rozături
(Melolontha melolontha); f – la rădăcini – gale (Ceuthorrhynchus pleurostigma);
g – la tuberculi (Agriotes spp.); h – la bulbi (Delia antiqua) (după diferiţi autori).
 II. DĂUNĂRI PRODUSE DE NEMATOZI
(VIERMI PARAZIŢI LA PLANTE)
1. Decolorarea frunzelor din vârf (Ditylenchus dipsaci, Globodera rostochiensis).
2. Talie redusă (piticire), înfrăţire puternică şi dezvoltarea mugurilor laterali (Anguina tritici,
Ditylenchus dipsaci).
3. Desprinderea rădăcinilor de la baza tulpinei (Ditylenchus dipsaci).
4. Transformarea boabelor în gale (Anguina tritici).
5. Formarea galelor pe rădăcini (Meloidogyne spp.).

III. DĂUNĂRI PRODUSE DE ACARIENI

1. Decolorarea organelor, mai frecvent a frunzelor în jurul locului unde a fost înţepat.
2. Albirea sau înroşirea ţesuturilor înţepate, urmate de curbarea frunzelor (Tetranychidae).
3. Formarea unor gale cu aspect pâslos pe partea inferioară a frunzelor şi umflături cu aspect roşcat
pe partea superioară a frunzelor (Colomerus vitis).
4. Galerii în bulbi sau tuberculi, în care apoi se dezvoltă ciuperci sau bacterii (acarianul bulbilor -
Rhizoglyphus echinopus).