Capitolul 7

7.
ESTIMAREA DAUNELOR ŞI PAGUBELOR
Culturile agricole, biocenoze nesaturate, dar şi pădurile, sunt atacate în permanenţă de
numeroase specii de dăunători, dintre care unele pot produce pagube de importanţă economică.
După importanţa economică, permanenţa atacului şi modul cum acţionează dăunătorii
asupra plantelor, aceştia pot fi încadraţi în trei categorii de dăunători:
- dăunători primari sau principali, care atacă plantele sănătoase, aflate în diferite faze de
dezvoltare şi produsele agricole. Aceşti dăunători se întâlnesc în fiecare an în cultură; populaţia
lor depăşind pragul economic de dăunare, impunându-se astfel efectuarea unor lucrări de
protecţie, adesea chiar şi aplicarea tratamentelor chimice de combatere. În orice agroecosistem,
rar există mai mulţi dăunători principali, cel mai adesea este vorba doar de unul singur. Statutul
de dăunător principal este determinat de densitatea populaţiei sau de felul daunelor produse. O
atenţie deosebită trebuie acordată potenţialului de dăunare al tuturor speciilor de dăunători (mai
ales insecte). În unele cazuri, chiar şi populaţii reduse de dăunători pot produce daune mari.
- dăunători secundari, care atacă plantele deja atacate de alţi dăunători sau debilitate din
alte cauze, aşa cum fac dăunătorii din familiile: Scolytidae, Buprestidae, Cerambycidae etc.
Adesea, în această categorie sunt incluşi dăunătorii de importanţă minoră, dăunători care, numai
în unii ani depăşesc pragul economic de dăunare şi pe suprafeţe restrânse, lucrările de protecţie,
în acest caz fiind minimale (de exemplu la grâu în această categorie sunt incluse: Oscinella frit,
Mayetiola destructor, Haplodiplosis marginata, Schizaphis graminum, Sitobion avenue,
Haplothrips tritici, Cephus pygmaeus etc.). În acestă situaţie trebuie acordată o importanţă
deosebită diferiţilor factori ecologici şi biologici care menţin, în mod obişnuit, populaţiile
respectivilor dăunători sub pragul economic de dăunare.
- dăunători vectori, care, pe lângă pagubele produse direct, transmit şi o serie de agenţi
patogeni foarte periculoşi (viroze, bacterioze, micoze), care amplifică cuantumul pagubelor
produse. Astfel, multe specii de tripşi (Thrips tabaci, Aphis fabae, Cerosipha gossypii, Myzodes
persicae etc.) transmit diferite virusuri la solanacee şi la alte plante de cultură. Unele specii de
nematozi din genurile Xiphinema şi Longidorus transmit virusul care produce scurt-nodarea la
viţa de vie. Se întâlnesc şi specii care vehiculează diferite micoze: Rhynchites bacchus transmite
monilioze la fructe, Sitotroga cerealella transmite fuzarioza la seminţe, Ostrinia nubilalis
transmite fuzarioza la ştiuleţii de porumb, Meloidogyne incognita transmite traheomicoze la
plantele cultivate în sere (Fusarium, Verticillium) etc. În ultima perioadă s-a constatat că mulţi
dăunători din ordinul Homoptera transmit focul bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora), o
boală de carantină fitosanitară extrem de periculoasă. Alţi dăunători pot transmite o serie de boli
infecto-contagioase la animale şi om (şoarecii şi şobolanii transmit pesta, tifosul, tularemia,
leptospiroza, trichineloza, turbarea, antraxul, rujetul, febra aftoasă etc.) sau pot cauza o serie de
dermatoze şi alergii (de ex. acarienii).
Dăunătorii pot ataca oricare dintre organele unei plante, atât cele vegetative (rădăcini,
tulpini, frunze), cât şi cele generative (muguri de rod, flori, fructe, seminţe). Unii dăunători sunt
specializaţi numai pe anumite organe ale plantei, pe când alţii pot ataca mai multe organe.
Simptomatologia atacului produs de un dăunător este determinată de tipul aparatului bucal
al speciei dăunătoare. Astfel, insectele cu aparat bucal pentru rupt şi masticat produc rosături
externe sau interne, care afectează integralitatea plantei sau a organului atacat, în timp ce
insectele şi acarienii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt nu afectează integralitatea organului
atacat, însă datorită faptului că la locul hrănirii se injectează salivă (bogată în enzime şi
104
 Capitolul 7

fermenţi), determină modificări morfologice şi biochimice, care se exprimă prin apariţia petelor
(pigmentări sau depigmentări), hipertrofierea ţesuturilor, necrozări, răsucirea frunzelor, şistăvirea
seminţelor etc. La unele specii simptomatologia atacului este caracteristică, de exemplu:
dantelarea frunzelor de leguminoase produsă de Sitona lineatus, buclajul frunzelor la grâu produs
de Zabrus tenebrioides, răsucirea frunzelor în formă de ţigară produsă de Byctiscus betulae etc.

7.1. TIPURI DE DĂUNĂRI

Dăunările produse plantelor au aspect diferit, fiind cauzate de către dăunători, fie în timpul
hrănirii, fie în perioada înmulţirii sau a altor activităţi desfăşurate de către ei. Tipul de dăunare
diferă de la un organ al plantei la altul şi în functie de conformaţia aparatului bucal.

Dăunări produse la organe subterane (rădăcini, bulbi, tuberculi):

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- rosături în zona coletului; exemplu: Scotia segetum.
- rosături spiralate; exemplu: Melolontha melolontha.
- retezarea rădăcinilor; exemplu: Gryllotalpa gryllotalpa.
- galerii superficiale sau interne; exemplu: Agriotes lineatus.
- roaderi în interior sub formă de gale; exemplu: Ceuthorrhynchus pleurostigma.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- nodozităţi; exemplu: Phylloxera vastatrix.
- gale; exemplu: Meloidogyne incognita.

Dăunări produse la tulpini şi ramuri:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- roaderi de la exterior; exemplu: Lepus europeus.
- orificii; exemplu: Scolytus rugulosus.
- minări; exemplu: Anisandrus dispar.
- sfredeliri; exemplu: Cossus cossus.
- galerii; exemplu: Ostrinia nubilalis.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- deformări cancerigene; exemplu: Eriosoma lanigerum.
- pigmentări; exemplu: Quadraspidiotus perniciosus.
- gale; exemplu: Eriophyes phleocoptes.

Dăunări produse la frunze:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- roaderea parţială sau totală a limbului; exemplu: Leptinotarsa decemlineata, Melolontha
melolontha.
- scheletuire; exemplu: Lymantria dispar, Aporia crataegi.
- ciuruire; exemplu: Phyllotreta atra.
- dantelare; exemplu: Sitona lineatus, Anomala vitis.
- cuiburi; exemplu: Aporia crataegi.
- ţigări; exemplu: Byctiscus betulae.
- bucle; exemplu: Zabrus tenebrioides
- crenelat sau în trepte; exemplu: Tanymecus dilaticollis.
- minări; exemplu: Leucoptera scitella, Pegomyia betae.

105
 Capitolul 7

Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:

- gofrări sau pseudocecidii; exemplu: Aphis fabae.
- îmbuchetarea frunzelor; exemplu: Myzus cerasi.
- gale sau cecidii; exemplu: Phylloxera vastatrix.
- băşicare; exemplu: Eriophyies vitis.
- depigmentare; exemplu: Tetranychus urticae.
- pigmentare; exemplu: Macrosiphon avenae.

Dăunări produse la muguri:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- rosături la exterior; exemplu: Sciaphobus squalidus.
- perforări; exemplu: Anthonomus cinctus.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- deformări şi decolorări; exemplu: Psylla mali.

Dăunări produse la bobocii florali:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- roaderi de la exterior; exemplu: Epicometis hirta.
- roaderi de la interior (consumarea organelor florale interne); exemplu: Anthonomus
pomorum.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- gale; exemplu: Contarinia medicaginis.

Dăunări produse la flori:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- roaderea petalelor; exemplu: Ceuthorrhynchus macula-alba, Epicometis hirta.
- roaderea staminelor şi a pistilului; exemplu: Meligethes aeneus.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- albeaţa spicului; exemplu: Haplothrips tritici, Eurygaster spp.
-transformarea ovarului în gale la Anguina tritici.

Dăunări produse la fructe:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- roadere de la exterior; exemplu: Operophtera brumata.
- roaderi la interior (minarea pulpei); exemplu: Cydia pomonella.
- deformarea fructelor; exemplu: Rhynchites auratus.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- pigmentarea fructelor; exemplu: Quadraspidiotus perniciosus.
- deformarea fructelor; exemplu: Psylla pyricola.
- pietrificarea fructelor; exemplu: Calocoris fulvomaculatus.

Dăunări produse la seminţe:

Dăunătorii cu aparat bucal pentru rupt şi mastecat produc următoarele simptomatologii:
- roaderi de la exterior; exemplu: Cydia nigricana.
- roaderi de la interior; exemplu: Bruchus pisorum, Acanthoscelides obsoletus.
Dăunătorii cu aparat bucal pentru înţepat şi supt produc următoarele simptomatologii:
- şiştăvirea boabelor; exemplu: Haplothrips tritici.
- decolorări şi pigmentări; exemplu: Aelia spp., Eurygaster spp.
106
 Capitolul 7

7.2. EVALUAREA PAGUBELOR

În urma atacului produs de diferitele specii de dăunători, plantele suferă diiferite modificări
morfo-fiziologice şi biochimice. Se reduce asimilaţia, transpiraţia, conţinutul de clorofilă, a
substanţelor de rezervă etc., care adesea duc în final la debilitarea şi uscarea plantelor, respectiv
la apariţia pierderilor cantitative şi calitative. Aceste aspecte se exprimă prin daune şi pagube.
Dauna sau vătămarea este rezultatul atacului în urma căruia planta manifestă simptome de
suferinţă, care se concretizează prin reducerea recoltei, fără ca aceasta să se poată evalua în
greutate. Ea se exprimă prin gradul de dăunare sau de atac.
Paguba sau pierderea este expresia cantitativă a atacului (pierdere de recoltă raportată la
unitatea de suprafaţă) şi ea se poate cuantifica din punct de vedere economic. Unele specii de
dăunători, pe lângă pagubele cantitative pot determina şi pagube calitative, afectând aspectul
comercial al produsului sau/şi parametrii calitativi (de exemplu, ploşniţele cerealelor degradează
glutenul, afectând astfel calităţile de panificaţie ale făinii rezultate din boabele atacate).
Pentru estimarea daunei se apelează la doi indicatori: frecvenţa şi intensitatea atacului,
indicatori care determină gradul de atac sau de dăunare.
Frecvenţa atacului (F%) reprezintă raportul dintre numărul de plante sau de organe ale
plantei atacate (n) şi numărul total de plante sau de organe analizate (N), exprimat procentual,
după formula:

Intensitatea atacului (I%) reprezintă procentul în care este atacată o plantă sau un organ al
plantei şi se calculează după formula:

în care:
i = procentul în care plantele sau organele sunt atacate;
f = numărul plantelor sau organelor atacate în acelaşi procent de atac;
n = numărul total de plante sau organe atacate;
Σ = sumă.
Întrucât acest indicator, adesea, este subiectiv, s-a stabilit o scară convenţională de
apreciere a intensităţii atacului, cuprinzând 6 intervale de clasă, notate după cum urmează: 0 = cu
procent de atac 0; 1 = atac cuprins între 1 şi 3%; 2 = atac cuprins între 4 şi 10%; 3 = atac cuprins
între 11 şi 25%; 4 = atac cuprins între 26 şi 50%; 5 = atac cuprins între 51 şi 75%; 6 = atac
cuprins între 76 şi 100%.
Gradul de atac (G.a.%) sau de dăunare (G.d.%) al unei culturi se stabileşte în cursul
perioadei de vegetaţie şi se calculează procentual, fiind produsul dintre frecvenţa şi intensitatea
atacului şi se calculează după formula:

107
 Capitolul 7

Pentru exemplificare, considerăm că s-a făcut controlul unei culturi atacate de un dăunător,
care produce roaderi la frunze. Pentru estimarea atacului s-au recoltat aleatoriu 185 de frunze, iar
în urma observaţiilor s-a constatat că:
Nr. de frunze (f) % de atac (i)
100 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0
35 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
22 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
15 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
în acest caz avem următoarele elemente:
N = 100 + 35 + 22 + 15 + 8 + 5 = 185

n = 35 + 22 + 15 + 8 + 5 = 85

Paguba sau pierderea de recoltă determinată de un dăunător se apreciază, de obicei, la

recoltare, după formula:
în care: A = recolta medie a plantelor neatacate (sau de pe o suprafaţă neatacată);

a = recolta medie a plantelor din câmp, atacate şi neatacate (sau de pe suprafaţa atacată).
Daunele şi pagubele produse de un dăunător unei anumite culturi depind de următoarele
elemente: specia dăunătoare, mărimea populaţiei, planta de cultură, soiul cultivat, organul plantei
pe care îl atacă, fenofaza de dezvoltare a plantei, factorii climatici etc., iar paguba economică
mai este determinată şi de fluctuaţia preţului de valorificare. În condiţii de producţie, cultura este
atacată concomitent de mai mulţi dăunători, fiecare producând daune specifice, iar paguba finală
este rezultanta însumării pagubelor produse de fiecare dăunător în parte.
În cadrul conceptului de combatere integrată, mai ales atunci când se apelează la efectuarea
tratamentelor chimice, s-a impus noţiunea de “prag economic de dăunare (PED)”, care
reprezintă o anumită densitate a dăunătorilor, de la care pierderile de recoltă sunt egale sau mai
mari decât costul tratamentelor. Acest element impune diferenţierea lucrărilor de combatere de la
o solă la alta (de exemplu într-o plantaţie pomicolă sau într-o fermă legumicolă). Valoarea PED,
în urma studiilor făcute pe o lungă perioadă de timp, este determinată pentru fiecare specie de
dăunători. Având în vedere că acestă noţiune are o latură economică, întrucât se iau în
considerare, pe de o parte, costurile ocazionate de efectuarea tratamentelor (costul pesticidelor şi
costul efectuării tratamentului), iar pe de altă parte, se are în vedere nivelul valoric al pierderilor
ce se pot produce dacă nu se iau măsurile de combatere, şi că aceste elemente sunt nişte variabile
dictate de către piaţă, rezultă că valoarea PED variază în funcţie de aceste elemente.
108