TIPURI DE DĂUNARE

I. DĂUNĂRI PRODUSE DE INSECTE

insecte care atacă numai părţile insecte care atacă numai părţile insecte care atacă atât părţile subterane
aeriene ale plantei (lepidoptere subterane (larvele speciilor de cât şi cele aeriene (cărăbuşul de mai,
defoliatoare) Agriotes, coropișnița) unele specii de afide).
 Dăunarea sau vătămarea este rezultatul acţiunii agresive a dăunătorului în procesul de hrănire sau în urma
altor activităţi cum sunt:

executarea unor galerii de

trecere (coropişniţa - săparea unor galerii
construirea adăposturilor pentru hibernare (incizii) în ţesuturile
Gryllotalpa gryllotalpa, retează
(fluturele cu vârful abdomenului auriu - Euproctis plantelor pentru pontă
tot ce întâlneşte în drumul
chrysorrhoea); (unele lăcuste, cicade)
 formarea cuiburilor pentru depunerea ouălor (Byctiscus betulae)

acoperirea ţesuturilor cu excrementele lor + instalarea fumaginei (specii de Psyllidae, Aphididae).

 Atacul produs poate avea un aspect deschis sau închis, după cum insecta se hrăneşte la suprafaţa sau în
interiorul diferitelor organe ale plantei.
Vătămările produse sunt în directă legătură cu conformaţia aparatului bucal al insectei, ceea ce permite de
multe ori recunoaşterea speciei de dăunător după atacul produs. Astfel, dăunările cauzate de insecte sugătoare
sunt mai puţin vizibile ca cele cauzate de insecte rozătoare.

În general, insectele dăunătoare plantelor dendrofloricole prezintă aparat bucal adaptat pentru rupt şi masticat
sau aparat bucal de înţepat şi supt, atacând astfel:

➢ insectele rozătoare (lăcuste, gândaci, omizi) prin hrănire rup adesea părţi mari din diferite ţesuturi ale plantei,
procesele fiziologice sunt reduse şi în cele din urmă acestea pier;
➢ insectele sugătoare (tripşi, ploşniţe, afide) produc în locul unde înţeapă şi sug pete albe, palide care cu timpul se
brunifică sau se înroşesc, cantitatea de clorofilă şi amidon scade, iar plantele pier;
➢ în urma înţepării şi sugerii hranei apar uneori hipertrofieri ale ţesutului cunoscute sub numele de gale sau
cecidii (Tetraneura ulmi);
➢ alteori apar deformări şi răsuciri ale frunzelor (pseudocecidii) ca rezultat al opririi creşterii ţesuturilor atacate prin
înţepat şi supt (specii de afide);
➢ alte insecte sugătoare odată cu înţeparea şi luarea hranei introduc şi o cantitate de salivă ce conţine substanţe
toxice, determinând necroza ţesuturilor (păduchele ţestos al prunului - Parthenolecanium corni).
A. Vătămări la frunze

1. Roaderea neregulată sau totală a limbului foliar

(Melolontha melolontha, Arge rosae - viespea
trandafirului).
2. Scheletuire, când este ros limbul foliar printre nervuri (larve tinere de Aporia crataegi, Lytta vesicatoria).
3. Roaderea frunzelor marginal sub formă de figuri (Otiorrhynchus spp., Sitona lineatus).
3. Roaderea frunzelor marginal sub formă de figuri (Otiorrhynchus spp., albina trandafirului).
 5. Ciuruiri în limbul foliar (purici de pământ).
4. Perforații în limbul foliar (Mamestra brassicae).
6. Pseudocecidii, răsuciri și gofrări ale frunzelor
7. Minarea frunzelor (mine), când parenchimul este ros sub formă de galerii, lasând intacte cele două epiderme
(Cameraria orhidella, Phyllonorycter platani ).
7. Minarea frunzelor (mine), când parenchimul este ros sub formă de galerii, în serpentină, lasând intacte cele două
epiderme (Liriomyza spp.).
8. Hipertrofieri ale ţesutului în urma cărora se formează gale (cecidii) (păduchele galicol al plopului, Tetraneura ulmi)
9. Hipertrofieri ale ţesutului în urma cărora se formează gale (cecidii), foloxera viței-de-vie, forma galicolă
• B. Vătămări la muguri (foliari şi florali) şi la flori
• 1. Roaderea mugurilor sau bobocilor florali (Anthonomus spp, Rhynchites spp.).
• 2. Roaderea organelor florale (Epicometis hirta).
• 3. Înţeparea şi sugerea sevei din muguri şi flori (Thysanoptera, Aphidoidea, Psylloidea).
C. Vătămări la fructe
1. Rozături externe sub formă de orificii (Rhynchites bacchus).
2. Galerii în interiorul fructelor sau seminţelor (Cydia pomonella, gărgărița mazării, gărgărița fasolei).
3. Deformări şi decolorări ale fructelor şi seminţelor produse în urma înţepăturilor (Quadraspidiotus perniciosus).
 D. Vătămări tulpini și ramuri
1. Rozături externe (orificii) care se continuă în scoarţă şi lemn sub formă de galerii (Ruguloscolytus rugulosus, Anisandrus
dispar).
2. Galerii interne de diferite forme (Cossus cossus, Zeuzera pyrina).
3. Deformări cu aspect canceros (Eriosoma lanigerum, Epidiaspis betulae).
4. Roaderea la colet a bazei tulpinii (Scotia segetum).
E. Vătămări la rădăcini şi alte organe subterane
1. Rozături externe de diferite forme (Gryllotalpa gryllotalpa, larve de Melolontha melolontha, larve de Agriotes).
2. Galerii superficiale sau interne (larve de Agriotes spp., Capnodis tenebrionis).
II. DĂUNĂRI PRODUSE DE NEMATOZI (VIERMI PARAZIŢI LA PLANTE)

• 1. Decolorarea frunzelor din vârf (Ditylenchus dipsaci).

• 2. Talie redusă (piticire) şi dezvoltarea mugurilor laterali (Ditylenchus dipsaci).
• 3. Desprinderea rădăcinilor de la baza tulpinei (Ditylenchus dipsaci)
Necroza foliară, proliferarea fructelor (brocoli) - Aphelenchoides ritzemabosi
4. Formarea galelor pe rădăcini (Meloidogyne spp.).
 III. DĂUNĂRI PRODUSE DE ACARIENI
• 1. Decolorarea organelor, mai frecvent a frunzelor în jurul locului unde a fost înţepat.
• 2. Albirea sau înroşirea ţesuturilor înţepate, urmate de curbarea frunzelor
(Tetranychidae).
3. Formarea unor gale cu aspect pâslos pe partea inferioară a frunzelor şi umflături cu aspect roşcat pe partea superioară a
frunzelor.
4. Proliferari ale frunzelor.