UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

PROIECT

NUME: BIRLICA MARIA MAGDALENA STEFAN ALEXANDRA-OANA MASTER ANUL 1 - BIOSECURITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE DISCIPLINA: Biosecuritatea pe filiera acvacola si a carnii de vanat

VEVERITA CENUSIE AMERICANA (SCIURIUS CAROLINENSIS)

HABITATUL Desi este un mamifer popular in Marea Britanie, veverita cenusie, membra a familiei Sciuridae, genul Sciurus nu este originara din aceasta regiune, fiind introdusa pentru prima oara in estul Statelor Unite in anul 1876 si ulterior in provinciile de est ale Canadei si in Marea Britanie. Aceasta decizie a condus la declinul populatiei. Habitatul natural al veveritei cenusii se suprapune cu cel al speciei Sciurus niger, cu care este deseori confundata. Veveritele cenusii prefera habitatele de paduri mature mai mari de 40 de hectare cu vegetatie diversa. Densitatea este mai mare in padurile cu copaci care produc hrana ce rezista depozitata iarna, cum ar fi stejarul(Quercus) si nucul(Juglans). Habitat: temperat Numele speciei: Sciurus provine din limba greaca, fiind compus din cuvintele: skia, care se traduce prin umbra si oura- coada, facand aluzie la faptul ca veverita sta in umbra propriei cozi. Epitetul specific: carolinensis se refera la Carolinas (statele din nordul si sudul Carolinei), unde existenta acestei specii a fost pentru prima oara inregistrata. DESCRIERE FIZICA Asa cum insusi numele sugereaza, veverita are corpul acoperit de o blana cenusie, care poate avea, uneori, nuante de roscat. Coada lunga este extrem de stufoasa si alba pe partea posterioara. Capul si corpul ajung la o lungime de 23-30 cm, iar coada poate masura pana la 25 cm ; greutatea aproximativa a exemplarelor adulte este de 400-600 grame. Veverita cenusie este o veverita medie, cu niciun dimorfism sexual in dimensiuni sau culoare. Partea dorsala variaza la suprafata de la negru carunt la gri pal si poate avea tonuri de scortisoara. Urechile sunt gri pal spre alb si coada este alba spre gri pal. Pintecele sunt gri. Melanismul este comun in partile de nord si albinismul este foarte rar.

Exista un numar total de 22 dinti la adulti cu o formula dentara de I (1/1), C(0/0), P(2/1), M(3/3). Lungimea totala a acestor veverite variaza intre 380-525 mm, marimea cozii variaza intre 150-250 mm, lungimea piciorului din spate variaza de la 54 la 76 mm.

REPRODUCERE Masculii sunt in competitie pentru a se imperechea cu veveritele gri. Femelele se pot imperechea cu mai mult de un mascul la fel de bine. Sistemul de imperechere este promiscuu. Masculii incep sa umble dupa femele cu 5 zile inainte ca aceste sa intre in calduri si o pot simti de la o distanta mai mare de 500 m. Caldurile la femele sunt indicate prin vulva roz largita, o conditie care dureaza de obicei mai mult de 8 ore. Vaginul este inchis la femele in perioada de pubertate. Copulatia dureaza mai putin de 30 de secunde. Se imperecheaza de doua ori pe an, in primul sezon din decembrie pana in februarie si in cel de-al doilea din mai pana in iunie, aceste perioade fiind usor intarziate la exemplarele care locuiesc in zonele mai nordice. In mod obisnuit, femela da nastere unui numar de doi pana la patru pui si in cazuri exceptionale putand da nastere a opt pui. Perioada de gestatie dureaza 44 de zile. Cele mai multe femele isi incep viata de reproducere la 1,25 ani. Nou nascutii sunt goi,cu exceptia "vibrissaelor", fire de par mici, in jurul nasului si a gurii, care sunt folosite pentru a atinge, la fel ca mustatiile la pisica si cantaresc intre 13-18 g. Puii sunt intarcati dupa 7 saptamani si parasesc cuibul dupa alte trei. La acest punct puful juvenil este pierdut. Dupa 5 luni si jumatate sunt capabili de reproducere, insa, in mod normal, imperecherea are loc dupa primul an de viata. Dimensiunea si masa adultilor este completa la 9 luni.

Femelele pot purta pui de 2 ori pe an pentru mai mult de 8 ani. Masculii, de obicei, sunt maturi sexual de la 11 luni, dar maturitatea poate fi intarziata cu mai mult de 2 ani in cazul in care masculii tineri sunt adapostiti cu un mascul adult dominant. Testiculele inactive cantaresc 1 g, in timp ce greutatea testiculelor active este de 7-8 g. Acest ciclu de recrudescenta testicular si regresie are loc de 2 ori pe an. DURATA DE VIATA/LONGEVITATE Veverita cenusie de est poate trai pana la 20 de ani in captivitate si 12 ani in salbaticie. COMPORTAMENT In primavara,vara si toamna, veveritele au varful de activitate de aproximativ 2 ore de la rasarit si 2-5 ore inainte de apus. Acest lucru le permite sa evite caldura zilei. In timpul iernii, varful de activitate este de doar 2-4 ore inainte de apus. In general femelele sunt mai active in lunile de vara si masculii sunt mai activi in lunile de iarna.

O ierarhie dominanta se formeaza la masculi in timpul de reproducere,femelele se imperecheaza cu mai multi masculi. Veveritele ocupa 2 tipuri de case, inclusiv un copac permanent, precum si un cuib de frunze pe creanga copacului, la 30-45 m deasupra solului. Isi construieste adapostul printre ramificatiile copacilor, acesta fiind cunoscut sub denumirea de drey - un cuib format din frunze si ramuri. Pot, de asemenea, sa-si plaseze adapostul pe peretii exteriori ai caselor sau in mansardele cladirilor. Femelele stau in cuib doar in timpul sarcinii, iar femelele care alapteaza sunt foarte agresive si sunt evitate de catre ceilalti. Mamiferul nu hiberneaza si este mai activ dimineata devreme si seara tarziu.

INTERVALELE DE ORIGINE Intervalele de origine sunt in general mai mari in timpul verii. Intervalele de origine sunt corelate negativ cu densitatea veveritelor. Femelele care alapteaza pot reduce intervalele de origine mai mult de 50 %. Intervalurile de origine sunt folosite in aceasi secventa in fiecare zi. COMUNICARE SI PERCEPTIE Veveritele gri din Est comunica intre ele cu o varietate de vocalize si pozitii, cum ar fi "miscatul cozii". Ele au deasemenea un acut simt al mirosului si pot determina multe despre vecinii lor, in acest mod, inclusiv nivelurile de stres si starea de reproducere.

OBICEIURI ALIMENTARE Veverita cenusie se hraneste mai ales cu nuci,flori si boboci, cu mai mult de 24 de specii de stejari, precum nuci, fag, artar, dud, ulm, fructe Bucky, castan salbatic, seminte, paducel, alune, hamei, carpen si fructe ginko. Semintele si cedrul, pinul, molidul sunt o alta sursa de hrana, impreuna cu o varietate de plante erbacee si cuperci.

Culturi cum ar fi porumbul, graul sunt consumate mai ales in timpul iernii. Insectele sunt consumate in timpul verii si sunt foarte importante pentru minori. Canibalismul a fost raportat si veveritele pot manca, deasemenea, oase, oua de pasari si pui de broaste. Ele ingroapa alimentele in cache-uri de iarna, folosind o metoda numita saturare, prin care imprastie si localizeaza aceste cache-uri folosind atat mirosul cat si memoria. Veveritele gri estice sunt chinuite de multi pradatori , inclusiv nurca americana, alte nevastuici; vulpi rosii; lupi gri; coioti; lynx si pasarile de prada, precum uliu si coada rosie; omul; pisicile domestice si salbatice; cainii; soimii; dihorii; sconcsii si ratonii. Acestea emit sunete de avertizare penrtu a atentiona veveritele vecine de prezenta pradatorilor. Agilitatea lor extrema in copaci, le face foarte dificil a fi capturate.

ROLURI ECOSISTEMICE Veveritele gri sunt animale de prada importante ale semintelor si altor animale in ecosistemul in care traiesc. Activitatea lor de "aruncare a semintelor" pot ajuta la disperesarea semintelor de arbori. Ele pot ajuta la distribuirea de spori de ciuperci atunci cand manaca trufe. Veveritele gri de est sunt deasemenea animale de prada, ei insasi sunt gazde pentru paraziti, cum ar fi capuse, purici, paduchi. Ei sunt membrii importanti si omniprezenti ale ecosistemelor forestiere in care traiesc. IMPORTANTA ECONOMICA PENTRU OAMENI Importanta economica pozitiva Veveritele gri se utiliza ca hrana pentru amerindieni si colonisti si sunt inca consumate de catre oameni azi. Ele au o importanta economica in unele state, cum ar fi Mississipi, unde 2.5 milioane sunt vanate in fiecare an, cu un impact economic de 12.5 milioane de dolari. Veveritele sunt clasate pe locul al 2-lea in caliatea de observatori ai naturii. Importanta economica negativa In Marea Britanie, veveritele gri sunt considerate foarte distructive de proprietati si sunt clasate pe locul al 2-lea ca impact negativ. STATUTUL DE CONSERVARE Veveritele gri nu sunt o amenintare. ALTE COMENTARII Cateva trasaturi interesante pot fi atat dimensiunea craniului cat si culoare blanii. Exista un declin in marimea craniului desi marimea mandibulei raman aceleasi (posibil datorita stabilizarii a acelor parti ce sunt implicate in masticatie). Deasemenea, veveritele mai negre apar in parte de Nord. Studiile au aratat ca animalele negre au pierderi de 18% mai mari din cauza temperaturii decat cele deschise la culoare.