Proiectul P.S.8.4.

1 / 2006
“Cercetări privind managementul
silvocinegetic în ariile protejate”

Referat ştiinţific parţial

Director proiect:
Conf. dr. ing. Ovidiu Ionescu
1. INTRODUCERE
1.1 Consideraţii generale

O dată cu evoluţia societăţii omeneşti când extracţia cinegetică a devenit nu numai o
sursă de existenţă, dar şi de plăcere şi distracţie şi mai ales de afirmare în societate
în special pentru anumite pături sociale, aceste preocupări o dată şi cu acumularea
de noi cunoştinţe în domeniu, nu numai că nu au scăzut, ci din contră au crescut în
importanţă. Cunoaşterea efectivelor de animale sălbatice structurate pe sexe, clase
de vârstă devine din ce în ce mai importante în gospodărirea cinegetică intensivă
fiind şi în strânsă legătură cu pagubele ce le produce animalele din fauna sălbatică
culturilor agricole, animalelor domestice dar şi pădurii.

Astfel a început să se pună cu tot mai multă intensitate problema menţinerii unor
efective de faună sălbatică suportabile economic capabile să asigure în acelaşi timp
şi o continuitate a populaţiilor în condiţiile unei exploatări economice vânătoreşti
raţionale a acestora şi în timpurile moderne, a păstrării unui echilibru între
necesitatea conservării biodiversităţii şi cerinţele economice.

În direcţia conservării biodiversităţii şi implicit a faunei sălbatice sedentare, s-au
constituit ariile protejate sub diferite statute de conservare (Parcuri Naţionale, Parcuri
Naturale, Rezervaţii etc.) în care sunt prevăzute realizarea şi implementarea unor
planuri de management al ariei de conservare în care să se identifice măsuri clare de
menţinere stabilă a populaţiilor de faună sălbatică.
1.2 Necesitatea cercetării

Se impune elaborarea acestui studiu pentru o estimare a efectivelor
de faună sălbatică de interes cinegetic în vederea fundamentării pe
baze cât mai reale a conservării durabile a speciilor sedentare în
corelare cu celelalte elemente ale acestui plan de management şi
cu efectivele optime stabilite.

Pentru realizarea unui management cinegetic modern şi durabil,
bazat pe conservarea speciilor sedentare este nevoie de a cunoaşte
densităţile, mărimea populaţiei, sporul natural, proporţia între sexe,
structura pe clase de vârsta etc. precum şi relaţiile între diferitele
componente ale ecosistemului. Metodele folosite până în prezent nu
dau o imagine completă a efectivelor de faună sălbatică sedentară
la nivel de arie protejată deoarece estimările efectivelor s-au făcut
pană acum la nivel de fond de vânătoare, a cărui limită nu se
suprapunea peste aria protejată.
1.3 Date orientative

Proiectul nr. PS.8.4.1 / 2006 - „Cercetări privind
managementul silvocinegetic în ariile protejate” are un
ciclu de cercetare de cinci ani, cuprins în intervalul 2006
– 2010, având ca director de proiect pe domnul conf. dr.
ing. Ovidiu Ionescu, şef al Colectivul de Managementul
şi Biologia vânatului – ICAS.

Beneficiarul direct al lucrării este Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale acest proiect fiind
conceput ca suport decizional pentru stabilirea legislaţiei
şi a managementului silvocinegetic.
1.4 Stadiul actual al problematicii propusă spre
abordare în cadrul lucrării

Orice gospodărire implică o înşirare logică a unor acţiuni, iar pentru a putea
desfăşura aceste acţiuni în mod eficient va trebui să se plece de la situaţia
de fapt existentă, respectiv o inventariere a bunurilor - în cazul nostru a
faunei sălbatice sedentare. Aceasta înseamnă o determinare cantitativă şi
calitativă a populaţiei aflată pe un anumit teritoriu, pe de o parte, iar pe de
altă parte o determinare cantitativă şi calitative a ofertei trofice naturale şi a
adăpostului natural din acel teritoriu, ca şi altor elemente.

În acest sens se disting patru metode de inventariere:
 Recensământul – numărarea tuturor indivizilor de pe întreg teritoriu, sau o
anumită parte din el;
 Evaluarea pe bază de suprafeţe de probă cu efectuarea recensământului
tuturor indivizilor de acele suprafeţe de probă sau a anumitor indici.
 Evaluarea pe baza unor anumiţi indici fie pe toată suprafaţa fie pe anumite
porţiuni (suprafeţe de probă). În orice caz accentul trebuie pus pe precizie,
simplitate, rapiditate şi costuri indiferent de metoda de inventariere.
 Estimare bazată pe indici matematici.
1.5 Principalele specii de interes sivocinegetic
din ariile protejate din România

CERBUL CARPATIN (Cervus elaphus):

 Face parte din familia Cervidae, alaturi de cerbul lopatar,
capriorul si elanul. Evident diformism sexual. Masculul,
denumit cerb (sau taur), are o lungime de 220-250 cm,
inaltimea la greaban de 140-155 cm si o greutate ce poate
oscila intre 80-150 kg. Femela, denumita cerboaica (sau
ciuta) are dimensiuni mai mici si o greutate cuprinsa intre
80-150 kg. “Vitei” sunt denumiti puii pana la 10 luni anual de
viata; Naparlirea are loc primavara si toamna, cu anumite
decalaje intre indivizi, in functie de varsta. Viteii, pana la trei
luni, au pe corp pete deschise pe un fond inchis, aspect
asemanator frunzisului uscat (litierei). Masculii poarta
coarne pe niste proeminente .
 Sunetele emise de cerbi difera in functie de sex si de varsta
 Hrana cerbilor este exclusiv vegetala si consta din plante
erbacee, frunze si lujeri. Ciuta fata obisnuit un vitel, mai rar
doi, care isi urmeaza mama la scurt timp dupa fatare.
 Imperecherea are loc intre 20 septembrie si 20 octombrie.

CĂPRIORUL (Capreolus Capreolus)
 Este cel mai mic reprezentant din familia cervidelor. Masculul denumit caprior
(tap, tap rosu) se recunoaste usor dupa existenta coarnelor si dupa “pensula” de
par din jurul organului genital; are lungimea corpului (inclusiv capul) de 95-135
cm, inaltimea la greaban 67-75 cm si greutatea la tapii eviscerati oscileaza intre
20-25 kg. Tapul ajunge la dezvoltare completa la 3-4 ani, iar caprioara la 2-3 ani.
In timpul verii, capriorul are o blana rosu bruna, iar iarna cenusiu inchisa.
Naparlirea are loc in lunile mai- iunie si in septembrie.
 Dintre simturi, capriorul dispune de un miros fin si un auz bun. Cu vazul
sesizeaza mai mult miscarile.
 Arealul preferat al capriorului este reprezentat de regiunile de ses si de deal, cu
alternante intre terenurile agricole, fanete si trupuri mici de padure, constituite din
foioase sau amestecuri de foioase si de rasinoase.
 Perioada de împerechere începe în aprilie si dureaza pana la inceputul lunii iulie,
femela de căprior se retrage in desisuri si in locuri linistite, unde da nastere la 1-3
iezi, cel mai des 2. Raportul intre sexe este indicat sa fie de 1:1.

MISTREŢUL (Sus scrofa)
 Se întâlneşte atat in Delta cat si in zona dealurilor si montana. Raspandirea este
legata de adapost si de hrana care, dealtfel, determina o oarecare variabilitate in
conformatia corpului si culoarea blanii. Masculul cunoscut sub denumirea de
“vier” are circa 200 cm lumgime si inltimea la greaban de pana la 100 cm.
Femela (sau “scroafa”) are o lungime mai mica. Puii, numiti “purcei”, au pe corp,
pana la varsta de 4-5 luni, dungi longitudinale deschise, care constitue in caz de
pericol o posibilitate de camuflaj( homocromie).
 Greutatea oscileaza in functie de varsta, hrana si sex, se ating, frecvent, greutati
de 200-250 kg, exceptional si peste 300 kg.
 Prezenta mistretului este strans legata de padure. Conditiile optime le gasesete
in fagete si stejarete, unde are hrana si adapost. Deoarece are nevoie de liniste,
prefera padurile mai intinse, cu locuri de scaldat.
 Mistretul este un animal omnivor, avand un bot trunchiat terminat cu un rat. Se
hraneste cu o varietate mare de plante agricole, inclusiv radacini, fructe si
seminte forestiere si cu animale mici: rozatoare, insecte, larve etc.
 Longevitatea pe care o atinge este de circa 20 de ani. Raportul intre sexe este
bine sa fie de circa 1:1, 1:1,5.

IEPURELE DE CÂMP (Lepus europaeus)
 Este raspandit la ses pana in zona alpina, insa efectivele cele mai mari se
gasesc in zona de campie. Prefera solurile uscate si fertile, indeosebi cele in
care cultuirle agricole variate alterneaza cu trupurile mici de padure.
 Iepurele este o specie fidela locului de trai, care nu se indeparteaza mai mult de
5-6 km de locul in care s-a nascut. Este mamifer de talie mica, cu lungimea de
55-70 cm si greutate medie de 3,8-4,0 kg( maxima 6,5 kg).
 Blana iepurelui prezinta o variatie destul de mare sub raportul culorii. Astfel, se
pot vedea iepurii cenusii- deschisi, roscati sua cenusiu- inchis spre negru. Firele
de par sunt cenusii la baza, albe- galbui la mijloc si negre la varf. Naparlirea are
loc primavara.
 Longevitatea este de 8-10 ani; clasele de varsta tinere sunt predominante,
deoarece foarte putine exemplare ajung la varste mai inaintate.
 Raportul normal intre sexe este 1:1.
 Iepurii traiesc izolat si se grupeaza doar pentru imperechere.
 Iepurii se imperecheaza de primavara pana toamna. Majoritatea femelelor au
patru randuri de pui pe an.

URSUL (Ursus arctos)
 Masculul are lungimea corpului de 190-250 cm, inaltimea la greaban 100-135 cm si
greutatea medie de 200-440 kg. Femelele sunt ceva mai mici. Aspectul este al unui animal
masiv si puternic. Capul mare, gatul scurt si gros, corpul masiv, picioarele puternice dau
impresia unui animal greoi, dar in ciuda acestei impresii se dovedeste a fi foarte rapid si agil.
 Greutatea la nastere este de 400-500 g, la un an 25-50 kg iar la 2 ani 100 kg. Ea variaza si
in timpul anului crescand toamna cand ursul acumuleaza un strat de grasime pentru iarna.
Primavara ursii sunt slabiti si incearca sa-si refaca greutatea pierduta in timpul iernii.
 Blana ursului este brun-cenusie, brun inchisa pana la negru, cu peri lungi si moi, constituind
impreuna cu craniul trofeul.
 Dimorfismul sexual este slab, ursii deosebindu-se de ursoaice foarte greu, doar dupa
dimensiuni.
 Hrana ursului este si vegetala si animala, fiind omnivor. Predomina hrana vegetala ce consta
din : iarba, ciuperci, radacini, zmeura, afine, mure in perioada de primavara-vara iar toamna
jir, mere si pere padurete. De asemenea intra in culturile agricole de porumb si ovaz. Hrana
animala consta din rame, insecte, furnici si cadavre. Ataca cervidele si mistretii, anul trecut
omorand doua ciute.
 Imperecherea are loc din aprilie pana in iunie. Dupa o perioada de gestatie de 7-8 luni,
ursoaica fata in ianuarie-februarie, in barlog 1-3 pui, care sunt orbi prima luna. Puii stau pe
langa mama pana la 2 ani, timp in care aceasta ii invata si ii apara. Dupa doi ani ursoaica se
imperecheaza din nou, puii devenind independenti din acel moment.

LUPUL (Canis lupus)
 România este printre puţinele ţări europene care deţine o populaţie de lupi relativ mare şi
viabilă care coexistă cu omul în ecosistemul natural, trăieşte în pădurile din întregul lanţ
carpatic, în dealurile subcarpatice şi ocazional în pădurile de câmpie şi Delta Dunării.
 BIOLOGIE, culoare: cenuşiu/cenuşiu –maroniu ; lungimea corpului : 120-140cm; lungimea
cozii:35-45 cm; înălţimea la greabăn: 75-90 cm; greutatea: 25-50 kg (excepţii: 72-79kg);
urechi relativ mici şi ridicate; dimorfism sexual (diferenţa vizibilă dintre mascul şi femenlă);
lupul este monogam (se formează perechi în decembrie-februarie); longevitate: 15-16 ani;
maturitatea sexuală: 22-23 luni; împerechere: decembrie-februarie; durata gestaţiei: 62-63
zile; fătare: 4-6 pui (12), 9-12 zile sunt orbi şi surzi, iar alăptarea durează 6 săptămâni;
organizaţia socială: formează haiticuri de 3-6 exemplare (uneori depăşesc 10 exemplare),
simţuri: foarte bine dezvoltate mirosul şi auzul, astfel aud de 6 ori mai bine decât omul, poate
detecta miros, până la nivel de moleculă iar văzul este alb negru, fiind foarte bine dezvoltat
pe timpul nopţii.
 HRANA. In mediul natural: aproape exclusiv carnivoră, de la rozătoare mici, până la cerbi şi
mistreţi (chiar şi bizoni); iar hrana vegetală este folosită pentru a scăpa de paraziţii intestinali
şi uneori şi fructe ca sursă alimentară şi de vitamine.
 Necesarul de hrană pentru un lup adult este de cca. 2-2,5kg carne/zi, dar poate rezista şi o
săptămână fără să se hrănească. Când este flămând poate să înmagazineze 10-15 kg de
carne.
 Teritoriul: cu ajutorul urinei şi lăsăturilor îşi marchează teritoriul.

RASUL (Lynx lynx)
 Râsul (Lynx lynx) este una dintre speciile de felide cu cea mai largă distribuţie de pe glob. La
început ocupând toată Europa şi Asia la nord de Himalaya, această specie a dispărut din
majoritatea ţărilor din vestul şi sudul Europei, iar în partea de nord a Europei, începând cu a
doua jumătate a secolului al IX-lea, densitatea populaţiei a fost serios redusă.
 Râsul eurasiatic (Lynx lynx) este specia de râşi cu cele mai mari dimensiuni. Masculul adult
cântăreşte, în medie 21.6 kg.(n=103), femela adult cântărind, în medie, 18.1 kg.(n=93). Râşii
din estul Siberiei au, de obicei dimensiuni mai mari (Breitenmoser). Măsurătorile efectuate
asupra populaţiei din România, de către Vasiliu şi Decei (1964) au determinat următoarele
date biometrice: lungimea capului şi a trunchiului este de 92-150 cm, la mascul şi 70-130 cm,
la femelă; lungimea cozii este de 12-24 cm; înălţimea la greabăn este de 45-86 cm.,
greutatea fiind de 11-48 kg.
 Caracteristic pentru râs sunt perii lungi, negrii din vârful urechilor, părul lung, de pe părţile
laterale ale capului, în formă de favoriţi, precum şi coada scurtă, cu vârful negru.
 Blana are fondul galben-roşcat spre gri, cu o tentă albă pe partea inferioară a gâtului şi pe
abdomen, cu pete roşii închise sau negricioase. Coloraţia blănii cu o tentă de roşcat, cu pete
profund imprimate este frecventă în parte de sud-vest a arealului său natural, respectiv în:
Europa de sud şi sud-est, Asia Mică şi Caucaz (Heptner şi Sludskii 1972).

CAPRA NEAGRĂ (Rupicapra rupicapra)
 Datorită faptului că este o specie montană, capra neagră în România s-a limitat întotdeauna la
zonele cu adevărat alpine, ceea ce înseamnă zone deasupra limitei superioare a arborilor.
 Capra neagră face parte din familia Bovidae. Toţi membri acestei familii au coarne – ambele sexe –
care cresc de la an la an şi pe care nu le pierd niciodată niciodată. Capra neagră este un gen
distinct, şi nu are rude apropiate în lumea copitatelor. Seraul şi goraluş, ambele din Asia Centrală,
şi „capra de zăpadă” din America de Nord sunt considerate ca fiind rudele cele mai apropiate.
 La o primă privire, ambele sexe arată la fel. Totuşi, masculii sunt mai grei decât femelele, cântărind
cam 30 (până la 40) kg toamna devreme, în timp ce femelele ajung rar la 30 kg. Capra neagră din
Carpaţi este printre cele mai mari din lume, cu circa 10% mai grea decât cea din Alpi. De câteva ori,
s-au înregistrat greutăţi mai mari de 50, chiar 60 kg la masculi.
 În cazuri rare, capra neagră poate ajunge la vârsta de 20 de ani. Vârsta optimă este între 8 şi 12
ani.
 Capra neagră are o pereche de glande în spatele coarnelor. În timpul perioadei de rut aceste
glande cresc până ajung la mărimea unei smochine şi secretă un lichid mirositor, cu care masculii
marchează ramurile, firele de iarbă şi chiar pietrele.
 Adaptarea plină de succes a caprei negre la mediul montan este cel mai bine demonstrată de
picioarele acesteia. Copitele sunt mari şi pot fi desfăcute astfel încât animalul să nu se afunde prea
mult în zăpadă. Marginea este ascuţită şi tare, pentru a putea să se ancoreze bine pe pământ. În
interior copitele sunt netede şi pot fi folosite ca talpa bocancilor de munte pentru a se ancora atunci
când animalul aleargă în jos în zone stâncoase.
 Ambele sexe au coarne, pe care nu le pierd niciodată. Încep să crească la scurt timp după naştere,
creşterea încetează la începutul iernii şi începe din nou atunci când începe sezonul vegetativ. Acest
proces se repetă în fiecare an.
2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pentru anul 2006 a fost stabilit următorul obiectiv: elaborarea unei
forme primare a bazei de date GIS cu speciile sedentare de interes
cinegetic din ariile protejate. În acest sens se urmăresc următoarele
acţiuni: stabilirea suportului cartografic de bază pentru ariile
protejate, constituit din straturi GIS şi crearea unui instrument practic
de exploatare a acestei baze de date preliminară.

Obictivele generale ale proiectului sunt:

Gestionarea efectivelor speciilor de vânat pe clase de vârstă şi sexe
prin metode clasice şi alternative,

Gestionarea durabilă a mediului,

Conservarea şi promovarea biodiversităţii.

Aria de aplicabilitate a proiectului este constituită de ariile protejate din

România.
3. LOCUL CERCETĂRII,
METODA DE CERCETARE
3.1. Locul cercetărilor

Cercetările ce vor îmbrăca atât aspecte legate de activitatea de
birou cât şi de teren, se vor desfăşura atât la nivelul întregii ţări în
toate ariile protejate (parcuri naţionale şi parcuri naturale), cât şi pe
anumite arii protejate, unde se va lucra în cursul anilor ce vor urma
în paralel pentru a se compara rezultatele.

Cercetările se vor axa pe principalele specii de faună sedentară de
interes silvocinegetic din ariile protejate.

Lucrările de teren se vor desfăşura în următoarele arii protejate
Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Naţional Retezat, Parcul
Naţional Piatra Craiului, Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural
Putna –Vrancea, Parcul Natural Bucegi şi Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării.
4. LUCRĂRI EFECTUATE ŞI
REZULTATE OBŢINUTE

A fost stabilit suportul cartografic de bază, s-a stabilit instrumentul de

vizualizare/interogare primară a bazei de date GIS, au fost realizate diferite
hărţi şi analize preliminare GIS, având ca suport baza de date ariilor
protejate din România, respectiv distribuţii ale efectivelor de carnivore – lup,
urs, râs, pisică sălbatică şi ungulate – cerb, căprior, capră neagră, mistreţ –
pe ariile protejate, pentru mai multe sezoane de vânătoare. În faza
următoare, această bază de date va fi încărcată cu informaţii despre alte
specii sedentare de interes cinegetic.
Straturi GIS din baza de date cu specii sedentare din ariile protejate
Nr.
Fişier Tip Conţinut
crt.
1 cai_ferate.shp ArcView (linie) Reţeaua de căi ferate din România
2 canale_delta.shp ArcView (linie) Canalele din Delta Dunării
3 canal_d-m.shp ArcView (linie) Canalul Dunăre – Marea Neagră
4 directii_silvice.shp ArcView (poligon) Limitele direcţiilor silvice
5 drumuri.shp ArcView (linie) Reţeaua de drumuri din România
6 dr_nat.shp ArcView (linie) Drumurile naţionale şi europene
7 dunare.shp ArcView (poligon) Dunărea
8 limite_fonduri.shp ArcView (poligon) Limitele fondurilor de vânătoare din România
9 granita.shp ArcView (poligon) Graniţa României
10 lacuri.shp ArcView (poligon) Lacurile naturale şi de acumulare din România
11 limite_judet.shp ArcView (linie) Limitele judeţelor din România
12 localitati.shp ArcView (poligon) Localităţile din România
13 marea_neagra.shp ArcView (poligon) Marea Neagră
14 ocoale_silvice.shp ArcView (poligon) Limitele ocoalelor silvice din România
15 padure.shp ArcView (poligon) Suprafeţe cu vegetaţie forestieră
16 rauri.shp ArcView (linie) Cursurile de apă din România
17 rauri_mari.shp ArcView (linie) Cursurile de apă importante din România
18 grid_ro ArcInfo (grid) Modelul digital al terenului (altitudini)
19 parcuri.shp ArcView (poligon) Limitele parcurilor nationale, parcurilor naturale si
rezervatiilor biosferei
20 zone_cons_speciala.shp ArcView (poligon) Limitele zonelor de conservare speciala
21 rezervatii.shp ArcView (poligon) Limitele rezervatiilor stiintifice, monumentelor naturii si
rezervatiilor naturale
Captură de ecran din programul ArcGIS
Programul ArcReader

Acest program face parte din pachetul ArcGIS şi este distribuit gratuit. Dacă
beneficiarul bazei de date nu dispune de un soft specializat GIS (ArcViewGIS,
ArcINFO, ArcGIS etc.), poate utiliza pentru început ArcReader, care însă nu oferă
funcţii de editare (modificare/actualizare) a bazei de date, ci numai funcţii de
vizualizare, printare şi interogare simplă a bazei. Este recomandat ca beneficiarul să
achiziţioneze un produs GIS, chiar dacă costul acestuia este destul de mare, pentru a
putea actualiza baza de date şi pentru a beneficia de analizele complexe ce pot fi
realizate, program ce va putea fi utilizat ulterior şi la dezvoltarea altor proiecte.
5. CONCLUZII

Managementul cinegetic modern presupune o bună cunoaştere a
populaţiilor de faună sălbatică atât sub aspectul cantitativ, cât şi calitativ şi
structural.

Astfel, a fost elaborată forma preliminară a bazei de date GIS cu o parte
dintre speciile sedentare de interes cinegetic. A fost stabilit suportul
cartografic de bază, aceste hărţi putând fi folosite de către beneficiar şi în
diferite alte scopuri în afara prezentului proiect. Toate informaţiile în format
electronic au fost inscripţionate pe CD-ul ataşat.

Implementarea în scurt timp a rezultatelor acestui proiect va permite:
 Eficientizarea activităţilor de centralizare, analiză şi interpretare a datelor;
 Maximizarea procesului decizional;
 Controlul rapid şi eficient al activităţilor cinegetice desfăşurate;
 Adoptarea corectă a soluţiilor manageriale având la dispoziţie o situaţie de
ansamblu a problematicii studiate;
 Intervenţia în timp real în situaţiile operative.
6. APLICABILITATEA CERCETĂRILOR, MODUL
DE IMPLEMENTARE

Acestă bază de date va putea fi utilizată atât la nivel central, pentru
activităţile de planificare, management şi cantrol cât şi la nivel teritorial
pentru o mai bună imagine a situaţiei din teren.

Aceasta va avea o serie de consecinţe importante printre care posibilitatea
exploatării eficiente a datelor şi informaţiilor, a extragerii cu mare viteză şi
vizualizării în moduri sugestive a informaţiilor dorite; posibilitatea
reactualizării mai uşoare şi rapide a datelor şi informaţiilor cartografice şi
descriptive; posibilitatea realizării de sinteze cu rapiditate şi cu acurateţe
ridicată; posibilitatea utilizării sistemului ca suport de decizie; scăderea
costurilor lucrărilor de cartografie necesare în elaborarea diferitelor hărţi cu
tematică cinegetică şi nu numai, precum şi ridicarea calităţii acestora;
mărirea acurateţei de determinare a unor parametri cantitativi importanţi
cum este, de exemplu, calculul oricărei suprafeţe sau distanţe; posibilitatea
analizelor spaţiale în scopul proiectării şi eficientizării lucrărilor de
management cinegetic; posibilitatea schimburilor operative de date cu alte
instituţii din ţară şi străinătate.