Importanta cresterii porcielor

Cresterea porcinelor prezinta o imoprtanta deosebita pentru economia

noastra natioanala, fiind in acelasi timp deosebit de rentabila pentru unitatile
agricole, carora le adduce mari venituri banesti.
Rentabilitatea cresterii porcinelor se datoreaza produselor pe care aceasta
specie le furnizeaza, in primul rand, carnea si grasimea. Astazi, cca 40% din
necesarul de carne din industria alimentara este asigurat cu carne de porc. Pe
langa aceasta, datorita continutului ridicat in subsatnta uscata(40%-50%), calitatea
carnii de porc este superioara carnii furnizate de celelalte specii, fiind mai
consistenta si mai hranitoare (un kilogram de carne de porc produne 2500-3000 de
calorii). De asemenea, carnea de porc este gustoasa, frageda, usor conservabila,
din ea obtinandu-se preparate valoroase (sunca,muschi,etc.). grasimea obtinuta de
la porci este mult mai apreciata si cautata in industria alimentara , chimica,
farmaceutica, etc.
Produsele secundara obtinute de la porci (pielea, parul, organelle interne,
unghiile) sunt de asemenea folosite in industrie. Nu trebuie subapreciata nici
valoarea balegarului de porc ca ingrasamant organic si mai ales faptul ca cca. 10%
din cheltuielile facute cu hranirea porcilor se recupereaza prin valoarea
balegarului produs.
Rentabilitatea cresterii porcilor este asigurata de insusirile fiziologice ale
acestei specii, cum ar fi:
-Prolificitatea. In mod normal la o singura fatare, o scroafa poate da 7-12 sau mai
multi purcei, in timp ce femelele din alte specii, la o fatare, dau doar 1-2 produsi.
Aceasta insusire da posibilitatea ca prin produsii sai o scroafa sad ea intr-un an
cca. 1200-1500kg greutate vie, deci o cantitate foarte mare de carne de consum.
-Precocitatea. Un purcel care la nastere are 1 kg, la 6 luni ajunge la 60-70kg, deci
de 60 de ori greutatea initiala, in timp ce la celelalte specii in aceeasi perioada
greutatea se dubleaza, tripleaza sau cel mult se inzeceste. Porcul ajunge la
maturitatea sexuala mai devreme decat celelate specii, ceea ce face sa poata fi
folosit la reproductie de la varsta de 8-10 luni.
-Gestatia scurta. La scroafa gestatia dureaza 114 zile,fapt care da posibilitatea sa
se obtina doua fatari pe an. Aceasta insusire este este folosita de crescatorii
fruntasi pentru a obtine de la fiecare scroafa, chiar 5 fatari in 2 ani.
-Folosirea hranei. Porcul froloseste foarte bine hrana, fiindu-I necesare pentru un
kg spor de greutate, 3-4 unitati nutritive, pe cand la celelalte specii, pentru acelasi
spor de greutate sunt necesare mai multe unitati nutritive. Trebuie mentionat ca
sporul zilnic in greutate este de 600-1500 , mult mai ridicat fata de celelalte
specii, daca-l raportam la greutatea vie a animalului.
Pe langa aceasta, sporurile in greutate se pot realiza foarte avantajos,
putandu-se folosi reziduurile si resturile agricole, industriale, alimentare si
inclusive pe cele de la bucatarie.
-Randamentul la taiere, adica raqportul dintre greutatea vie sic ea rezultata dupa
taiere, este foarte ridicat, si anume 80-90% pe cand la celelalte specii de animale
este de 40-60%.
 Aclimatizarea este o insusire valoroasa a acestei specii, porcul adaptandu-
se in general usor la orice conditii climatice, daca se asigura conditii bune de
intretinere si ingrijire.

Originea porcilor

Actualele rase de porci domestici provin din trei forme de porci salbatici
denumite: Sus scrofa ferus, Sus vittatus si Sus mediteraneus.
Sus scrofa ferus sau mistretul european traieste si astazi in unele locuri din
Europa, Asia Centrala, Asia mica, precum si partea de nord a Africii. Mistretul
european se caracterizeaza printr-o conformatie corporala buna si o costitutie
robusta. Mistretul are corpul lung, picioarele inalte si puternice, si vioi; spinarea
este convexa, crupa tesita. Corpul este acoperit de o piele groasa cu par des, lung
si gros, de culoare bruna sau bruna-cenusie. Pe linia superioara a corpului, parul
este mai lung, formand un fel de coama pe toata lungimea corpului. Are
temperamentul vioi, este rezistent la intemperii si ager. Traieste in carduri prin
paduri, unde se hraneste cu jir, ghinda, radacini, melci, rame, etc.
Mistretul ajunge la maturitate la varsta de 2 ani, cand poate atinge o
greutate de 180-200kg. Cu toate ca nu se preteaza pentru ingrasat, carnea este
gustoasa.
Scroafa intra in calduri la varsta de un an si de obicei in luna noiembrie.
Gestatia dureaza pana la 4 luni, fatarea avand loc la inceputul primaverii. Fata o
data pe an 5-6 purcelusi, care prezinta pe corp niste dungi longitudinale ce dispar
dupa intarcare, la varsta de 4-5 luni.
Din Sus scroafa ferus, dupa domesticire, au luat nastere vechile rase englezesti
precum si rasele primitive europene.
Sus vittatus sau mistretul asiatic traieste in Asia de sud-est. el se aseamana,
in general, cu cel European, este insa mai mic, mai scurt si are o greutate de 120-
160kg. Corpul este mai cilindric, picioarele mai scurte. Capul este mai scurt (insa
mai larg ca la mistretul european) cu profilul usor concave. Are de obicei o dunga
mai deschisa, care imbraca, care imbraca obrazul si gatul; urechile sunt mari si
blegi. Din dreptul urechilor pleaca mai multe incretituri spre obraz, dand aspectul
obrazului cu masca. Este tardiv si cu prolificitate redusa.
Din aceasta forma salbatica au provenit rasele de porci domestici, care au
populat Asia si au contribuit la formarea raselor europene.
Porcul salbatic mediteranean( Sus mediteraneus) ocupa, din punct de
vedere al conformatiei, o pozitie intermediara intre primele doua forme. Se crede
ca din aceasta forma au provenit rasele de porci din Spania, Italia, Iugoslavia (rasa
Mangalita).
 Rasele de porci

Clasificarea raselor de porci se poate face dupa mai multe criterii. Dupa
originea lor, porcii se clasifica in rase provenite din Sus scrofo ferus, din Sus
vittatus sau din Sus mediteraneus. Dupa caracterele lor morfologice, porci cu
urechi scurte si urechi lungi. Dupa culoare: porci de culoare alba, neagra,rosie,
etc. alt criteriu de clasificare este gradul de ameliorare, putand fi rase primitive,
rase ameliorate si rase perfectionate(amelioratoare). Dupa felul productiei, rasele
se impart in rase de carne,de grasime si mixte.

Rasele de porci din Romania

Rasa Stocli

Porcii din aceasta rasa au fost raspanditi in Moldova de nord, in Oltenia si

in Delta Dunarii. Porcul de rasa Stocli provine din Sus scrofa ferus. Are corpul
turtit, cu picioarele inalte si puternice. Capul este lung, puternic, drept si turtit
lateral. Urechile sunt mici si drepte. Spinarea si salele sunt drepte sau convexe.
Crupa este lunga, stramta si tesita. Abdomenul este supt. Corpul porcului Stocli se
incadreaza, in general, intr-un dreptunghi. Pielea este groasa si acoperita cu par
neted, lung si des. Culoarea parului este cenusie cu diferite nuante, in special
roscata. Pe linia superioara a corpului parul formeaza un fel de coama mai inchisa
la culoare. Porcul Stocli din Lunca Dunarii se numeste si porcul Baltaret. Este mai
dezvoltat ca in celelalte regiuni, are o culoare mai deschisa numita si siva.
Rasa Stocli are o productivitate redusa. Porcul Stocli foloseste bine
pasunea, in special pe cea de balta. Este foarte rezistent la intemperii, frig, vant,
inghet, calduri excessive, lipsa de hrana, de asemenea si la boli. Femela fata 7-9
purcei cu o greutate medie de 900-1000g. Purceii cresc incet. Intarcarea se face la
2-3 luni. Porcul Stocli hranit bine, la varsta de 2 ani, atinge greutatea de 150-180
kg. Are o carne buna, cu slanina consistenta, gustoasa insa putina. Randamentul la
taiere este de cca. 70%.

Rasa Mangalita

Rasa Mangalita formeaza aproximativ 28% din totalul porcinelor din tara.
Aria de raspandire cuprinde mai multe regiuni, mai ales lunca Dunarii, Oltenia si
nordul Transilvaniei.
Din punct de vedere al conformatiei, porcul Mangalita este mezomorf
(corpul se poate incadra intr-un patrat). Porcul de rasa Mangalita prezinta un corp
scurt , de talie mijlocie, larg si descins. Are capul mic, cilindric, cu profilul usor
concave. Ochii sunt mici si negri. Urechile sunt potrivite si putin blegi. Gatul este
scurt si gros. Spinarea si salele sunt convexe. Toracele este destul de larg cu
coastele bine arcuite. Crupa este larga, insa tesita. Abdomenul este lasat.
Membrele sunt subtiri si scurte, cu chisite moi, pe care calca adesea cand sunt
bine ingrasati. Pielea este fina, elastica si foarte subtire fiind pigmentata, fapt care
apara animalul de arsita soarelui. De asemenea botul, genele si unghiile sunt
totdeauna pigmentate. Parul este cret si des, cu doua feluri de fire: lungi si scurte.
Din punct de vedere al culorii, se disting patru varietati de Mangalita: blonda sau
alba, neagra, rosie sau pantece alb de randunica (mai deschisa pe abdomen si la
subsori). La noi in tara se gasesc primele trei varietati, din care varietatea alba este
cea mai raspandita. Morfologic, varietatile se aseamana intre ele. Porcul adult are
in medie urmatoarele dimensiuni: inaltimea 68cm, lungimea 122cm, perimetrul
toracelui 124cm, al fluierului 16,3cm. Greutatea corporala este de 280kg(la 3ani).
Caracteristicile biologice(care sunt aceleasi la toate varietatile) sunt
valoroase si appreciate. Astfel, sporul zilnic in greutate este de 600-800g, pentru
1kg greutate vie spor, consuma 5-6 unitati nutritive. Este rezistent la intemperii si
la imbonlaviri si foloseste bine pasunea. Precocitatea este potrivita, purceii
cantarind la nastere 1kg, la 2 luni 12kg, la 6 luni 45kg, la 1 an 80-100kg, iar la 3
ani putand ajunge la 300kg.
Prolificitatea este redusa, 4-6 purcei, ceea ce constituie un defect al rasei.
Instinctul matern si de alaptare sunt slabe. Randamentul la taiere este foarte
ridicat, de 80-85% cu grasime in proportie de 50-60%. Mangalita este considerate
cea mai buna rasa de porci producatoare de grasime. In perspective, aceasta rasa
va fi redusa numeric, urmand sa ocupe aproximativ 18% din efectivul total de
porci pe tara.

Porcul de Bazna

Porcul de Bazna s-a format la noi, la sfarsitul secolului trecut in localitatea

Bazna in urma imperecherii dintre vieri din rasa Berk si scroafe din rasa
Mangalita, varietatea blonda.
Este un porc mixt, avand caractere intermediare intre Berk si Mangalita.
Astfel, de la Mangalita a mostenit rezistenta si folosirea buna a pasunii, iar de la
Berk precocitatea, prolificitatea si calitatea carnii. Morfologic, se carcaterizeaza
ca un animal de dimensiuni mijlocii. Are corpul potrivit de mare. Capul este mic,
cu profilul drept sau usor concave, cu fruntea larga. Urechile sunt potrivite, drepte
sau aplecate inainte. Gatul este bine dezvoltat. Spinarea si salele sunt drepte, lungi
si largi. Crupa este bine dezvoltata. Toracele este larg si adanc. Membrele sunt
scurte si puternice. Pielea este fina, acoperita de un par subtire si neted. Culoarea
corpului este neagra cu un brau alb care cuprinde greabanul, regiunile spetelor si
uneori chiar si membrele anterioare. Acest caracter de exterior nu este inca bine
consolidate, aparand indivizi la care acest brau este mai larg sau mai ingust. In
orice caz nu se admite culoarea alba sau baltata la porcul de Bazna, prezenta
braului alb fiind insa obligatory.
 Constitutia este robusta-compacta, iar temperamentul vioi. Porcul de
Bazna este destul de precoce, puceii cantarind la nastere 1-1,2kg, la 6luni 50-
60kg, la 1an 80-100kg, iar la 3 ani 300-350kg. Sporul zilnic inregistrat este de
600-1000g, utilizand pentru 1kg spor greutate vie 4,5 unitati nutritive.
Randamentul la taiere este de 80-85% din care jumatate carne si jumatate
grasime. Prolificitatea este mai ridicata decat la Mangalita si anume de 8-10
purcei la o fatare. Prin selectie s-a ajuns la 16 purcei.

Porcul de Strei

Porcul de Strei s-a format la inceputul acestui secol pe valea raului Strei
din orasul Hateg, ca rezultat al incrucisarii dintre porcul local Palatin cu rasele
Cornwall,Berk si Mangalita. In present, se creste in orasele Hateg si Petrosani.
Este un porc de productie mixta, inclinand insa spre productia de grasime.
Are caracterele morfologice ale raselor parentale. Corpul este cilindric. Capul este
drept cu urechile mari si aplecate inainte. Spinarea si salele sunt drepte. Toracele
este adanc. Picioarele puternice. Lungimea corpului la adult este in medie de
135cm, iar perimetrul toracelui este de 120cm. porcul de Strei are pielea de
culoare neagra, uneori putand apare culoarea alba la extremitati. Porcul de Strei
este rezistent si foloseste bine pasunea. Are precocitate potrivita, purceii cantarind
la nastere 1kg, la 6 luni 50kg, iar la 2 ani 150kg. Randamentul la taiere este in jur
de 70-75%. Prolificitatea este buna si anume 10 purcei la o fatare.

Rasa Marele Alb

Aceasta rasa cunoscuta si sub denumirea Marele Alb de carne, datorita

insusirilor ei de mare valoare, este cea mai raqspandita dintre rasele de carne. A
fost formata in jurul anului 1850 in comitatul York din Anglia, folosindu-se
incrucisarea, selectia severa, alaturi de o hranire si ingrijire speciala.
La baza formarii acestei rase se afla porcii locali englezesti, porcii
chinezesti, siamezi, italieni si spanioli. Datorita faptului ca se adapteaza foarte
usor diferitelor conditii de clima, precum si faptului ca are o mare putere de
transmitere a caracterelor sale valoroase, rasa Marele Alb a fost raspandita in
toate tarile, servind la crearea raselor ameliorate locale.
La noi in tara a fost importanta inca din secolul trecut insa nu a fost
crescuta in mod rational. Astazi ocupa cca. 45% din efectivul porcin, urmand ca
pe viitor impreuna cu alte rase de carne sa aiba cea mai mare pondere,
aproximativ 65%.
Din punct de vedere al tipului morfologic, Marele Alb reprezinta tipul
rasei de carne. Are corpul lung, cilindric si bine imbracat cu muschi. Capul este
potrivit de mare cu fruntea larga, cu profilul drept sau uneori usor concav.
Urechile sunt de marime mijlocie, subtiri, purtate iniante si in sus sau putin blegi.
Gatul este cilindric si bine prins. Uneori se poate intanli un gat prea lung, care
insa este defectuos. Spinarea si salele sunt foarte lungi si largi cu musculature
bogata. Spetele sunt musculoase si bine prinse. Crupa este lunga si larga, iar
suncile sunt frumoase, pline, descinzand pana la jaret. Picioarele sunt puternice,
cu articulatii largi si aplomburi corecte. Pielea este fina, elastica de culoare alb-
roz. Uneori pielea poate prezenta incretituri, care insa sunt considerate defecte.
Parul este subtire, neted si rar, fapt care face ca animalul san u fie prea bine
protejat de arsita sau intemperii.
Constitutia rasei Marele Alb este robusta-compacta, iar temperamentul
este vioi., insa bland. Are o precocitate foarte pronuntata, purceii cantarind in
medie la nastere 1,2kg, la 2 luni 20kg, la 4 luni 45kg, la 6 luni 70 kg, la varsta
reproductiei de 10luni,110 kg.
Pusi la ingrasat, la varsta de 3 ani ating 300-350kg, iar unele exemplare
chiar 500-600kg. Foloseste foarte bine hrana si in special concentratele si
pasunea, producand 1kg greutate vie cu 3,5-4 unitati nutritive. Realizeaza un spor
mediu zilnic de 800-1600g. Randamentul la taiere este de 80-85%, carnea fiind
gustoasa, consistenta si frageda.
Aceasta rasa detine recordul prolificitatii, scroafele fiind foarte prolifice,
dand 10-12 purcei sau chiar 30 purcei la o fatare. Dupa fatare secreta lapte in
abundenta, fapt care face ca rasa sa se remarce si printr-o mare capacitate de
alaptare.
Pentru calitatile sale Marele Alb va ramane o rasa de viitor pentru tara
noastra fiind folosita la ameliorarea porcilor locali.

Rasa Alb Mijlociu

Aceasta rasa se aseamana cu Marele Alb, din care s-a format.

Din punct de vedere al conformatiei se deosebeste de Marele Alb prin
faptul ca are capul mai scurt, mai larg si mai carn. Corpul este ceva mai scurt
insa mai larg, iar picioarele mai scurte.
Este foarte precoce. Se ingrasa mai repede decat Marele Alb, folosind
foarte bine concentratele, insa nu si pasunea. Prolificitatea este insa mai redusa
decat la Marele Alb, scroafele dand 7-8 purcei la o fatare. Este o rasa destul de
pretentioasa fata de conditiile de ingrijire si intretinere.
La noi in tara a stat la baza formarii porcului de Banat, rezultat din
incrucisarile facute timp indelungat intre porcii locali cu albul mijlociu, peste care
s-a facut apoi infuzie cu Edelschwein.
 Rasa Edelschwein sau Albul german de carne

Provine din Germania, unde s-a format in urma incrucisarilor intre rasa
Marele Alb si rasele locale. Din punct de vedere al conformatiei, intruneste
conditiile tipului de carne. Capul este potrivit de mare, larg si cu profilul drept.
Urechile sunt de marime potrivita. Spinarea si salele sunt lungi, largi si sunt foarte
bine dezvoltate. De asemenea, suncile sunt pline. Osatura este bine consolidate.
Pielea este fina si subtire cu parul neted de culoare alba.
Poseda insusiri fiziologice mult appreciate. Are precocitate foarte ridicata,
la varsta de 6 luni atingand 120kg, iar la 1 an 160kg. Este la fel de prolific ca
Albul de carne, scroafele dand 10-12 purcei la o fatare. Porcul Edelschwein
foloseste hrana forte bine, dand sporuri mari de greutate. De asemenea, foloseste
foarte bine pasunea. Are carne mult apreciata pentru sunci si bacon.

Rasa Landrace sau daneza

Aceasta rasa a fost formata mai intai in Danemarca si apoi in tarile

nordice, prin selectie si incrucisari multiple intre porcii locali si porcii din rasele
englezesti de carne sau mixte(Marele Alb, Albul mijlociu, Berk). La inceputul
secolului XX, incrucisarile au fost oprite, trecandu-se la crestere in rasa curate.
Folosindu-se din plin lucrarile de selectie s-a ajuns ca astazi, rasa Landrace, sa fie
considerate cea mai buna rasa pentru productia de bacon.
Conformatia corporala a porcilor din aceasta rasa este intru totul
corespunzatoare tipului de bacon. Astfel, capul este destul de lung si larg cu
urechiele lungi, subtiri si inclinate spre fata. Gatul drept, spinarea si salele sunt
foarte lungi, largi, bine imbricate in muschi si drepte. Suncile pline si adanci.
Linia inferioara a abdomenului dreapta. Membrele destul de puternice.
Dimensiunile corporale de largime se maresc treptat spre trenul posterior, ceea ce
reprezinta o garantie ca jumatatea anterioara a corpului nu da multa grasime.
Rasa Landrace se pemarca printr-o buna precocitate, purceii atingand la
nastere in medie 1,300kg, la intarcare 15kg, la 6 luni 65-70kg, la 7 luni 90kg, iar
la 12 luni 140-150kg. Foloseste foarte bine hrana; pentru 1 kg spor in greutate
consuma 3,1-3,2 unitati nutritive.
Prolificitatea este aseamanatoare cu cea a Marelui Alb, insa capacitatea de
alaptare a scroafelor este mai redusa. De acest lucru trebuie sa se tina neaparat
seama in cresterea purceilor sugari, acestia urmand sa fie hraniti cu hrana
suplimentara in special de origine animala (lapte de vaca).
Rasa Landrace a fost importata la noi in tara ca material de prasila,
urmand a fi crescuta alaturi de Marele Alb.
 Rasa Cornwall sau Marele negru

Aceasta rasa este originara din Anglia, unde a fost creata in secolul trecut.
Porcii din aceasta rasa au corp mare cu forme corporale lungi si bine dezvoltate.
Au capul lung, cu urechile foarte mari si blegi asemanandu-se cu porcii din rasa
Marele alb. Foloseste bine pasunea si rezista bine la arsita, deoarece au pielea
pigmentata in negru.

Rasa Berk au Negrul mijlociu

Este un porc mijlociu, cu forme largi si indesate. Are capul carn cu

urechile mici si ridicate. Picioarele sunt scurte si subtiri. Pielea este fina si de
culoare neagra in afara de cea de pe rat, extremitatile picioarelor si varful cozii,
care este alba. Datorita pigmentatiei, rezista bine la inslolatii.
Are o constitutie robusta, temperament vioi si fire blanda. Rasa Berk este
precoce. Tineretulcreste foarte repede, iar adultii se ingrasa bine, producand o
carne frageda si marmorata, de buna calitate. Foloseste bine pasunea. Are
prolificitatea buna, scroafele dand 8-10 purcei la o fatare. In tara noastra, a fost
folosit la formarea porcului de Bazna, caruia i-a luat locul unde a fost importat.

Selectia la porcine

Dupa cum se stie, scopul selectiei este de a allege cele mai bune
exemplare din turma cu care sa se asigure imbunatatirea pe viitor a efectivului de
porcine. Aceasta alegere se face in urma aprecierii complexe dupa origine,
exterior, productivitate si descendenta.
Se va da o atentie deosebita vierilor si scroafelor care se remarca printr-o
buna dezvoltare corporala, printr-o conformatie si constitutie caracteristica tipului
productiv, printr-o productivitate ridicata. Daca exemplarele analizate provin din
indivizi de valoare si daca isi transmit la urmasi caracterele positive, valoarea lor
pentru reproductie va fi si mai mare.
Selectia individuala a porcinelor dupa cele patru criterii cunoscute este
absolut obligatorie in crescatoriile de prasila in care se urmareste obtinerea
reproducatorilor de calitate. In crescatoriile de porci cu caracter industrial, de
regula, se practica selectia masala (dupa criteriile exteriorului si productivitatii).
Se cere insa ca siin aceste crescatorii, animalele care sunt destinate a alcatui
nucleul de reproductie sa fie supuse unei selectii individuale.
 Aprecierea porcinelor dupa origine

Aceasta apreciere se face prin analizarea pedigreului. Cu cat un vier sau o

scroafa are mai multi stamosi de valoare, situatii in geeratii mai apropiate, cu atat
valoarea lor este mai mare. Aceasta analiza va urmari la stramosi aceeasi
particularitati economice, de productivitate si exterior pe care le vom arata mai
sus.

Aprecierea porcinelor dupa productivitate

Aprecierea porcinelor dupa productivitate se face luandu-se in considerare

urmatoarele insusiri: prolificitatea, capacitatea de alaptare, capacitatea de
ingrasare a porcinelor, precocitatea, randamentul la taiere.
-prolificitatea este un element foarte important in aprecierea
productivitatii scroafelor, reprezentand insusirea femelelor de a dacat mai multi
produsi vii la o fatare. Prolificitatea este legata de rasa animalelor , existand rase
cu o prolificitate mare, care dau in mod normal 10-12 purcei la o fatare si rase mai
putin prolifice care dau normal numai 4-8 purcei la o fatare.
-capacitatea de alaptare reprezinta insusirea scroafelor de a da mai mult
lapte. Pentru a putea calcula cantitatea de lapte secretata, se face diferenta intre
greutatea lotului de purcei la 28 zile si greutatea lui la nastere, inmultindu-se
aceasta diferenta cu 3(pentru 1 kg spor la crestere sunt necesare 3 kg de lapte).
Pentru mai multa usurinta in apreciere, capacitatea de alaptare este
exprimata prin greutatea lotului de purcei la varsta de 28 de zile.
In aprecierea capacitatii de alptare trebuie sa se tina seama de o serie de
factori, care influenteaza aceasta insusire, cum ar fi: rasa(de exemplu, scroafele
din rasa Marele Alb au capacitatea de alaptare egala cu 35-60kg, cele din rasa
Mangalita 32-40kg, iar cei din rasa Bazna 35-50kg), varsta femelei, numarul
purceilor care sug (cercetarile efectuate artata ca pentru un purcel in plus sau in
inus, productia de lapte a scroafei in 24 ore creste sau scade cu 0,5-0,6kg),
conditiile de hranire si ingrisire, respectarea programului zilnic de grajd.
Nu trebuie neglijat nici faptul ca datorita pozitiei ugerului de-a lungul
regiunii abdominale, vascularizatia diferitelor parti ale acesteia va fi diferita, fapt
care face ca partea anterioara, care este mai bogat vascularizata sa produca lapte
mai mult decat partea mijlocie si posterioara, care este mult mai putin
vascularizata. Cu cat o scroafa produce mai multlapte, cu atat purceii vor fi mai
bine dezloltati. Cu cat purceii vor fi mai bine dezvoltati, cu atat valoarea scroafei
va fi mai mare.
Pentru a se face o apreciere mai justa a scroafelor dupa prolificitate si
capacitatea de alaptare este necesar sa se ia in considerare rezultatele inregistrae la
doua fatari.
La vieri, aprecierea dupa prolificitate si capacitatea de alaptare, se face
luandu-se in consideratie aceste insusiri, la cel putin 5 din cele mai bune fiice ale
sale. Pe langa acestea in aprecierea vierului trebuie sa se tina cont de numarul
scroafelor montate in timp de un an, din care numarul celor care au fatat (procent
de fecunditate), numarul mediu de purcei nascuti vii pe cap de scroafa montata,
greutatea medie a purceilor la fatare, etc.
-capacitatea de ingrasare si randamentul se determina cu ajutorul
ingrasarilor de proba. Prin aceste ingrasari de proba, care se efectueaza in statiuni
de controlul productiei de porci, se urmareste ajungerea cat mai repede la
greutatea de 100kg, cu un consum cat mai redus de furaje. Se supun ingrasarii de
proba doua loturi formate din cate doi purcei, proveniti din doua fatari diferite. In
cazul cand nu se pot trimite loturile la statiunea de control; aprecierea precocitatii
se face pe baza greutatii purceilor la varsta de 2 si 4 luni.
-randamentul la taiere se stabileste dupa sacrificare, atunci cand purceii
pusi la proba au ajuns la 100kg. o data cu randamentul se aprecieaza si calitatea
carnii.

Aprecierea porcinelor dupa exterior

Aprecierea porcinelor dupa exterior trebuie facuta avandu-se in vedere

tipul de productivitate precum si precocitatea rasei respective.
Astfel, rasele de carne au capul de marime mijlocie cu profilul drept sau
usor concave, gatul scurt si puternic, corpul lung, cilindric, greaban, spinare, sale
si crupa lungi, largi si drepte. Linia inferioara a trunchiului paralela cu cea
superioara. Piciocrele scurte, dar puternice. Osatura bine dezvoltata. Pielea
subtire, acoperita cu par fin si des.
Rasele de grasime au capul mare, cu ratul mai ascutit, profilul mai drept,
gatul ceva mai lung, trunchiul mai lung si turtit, greaban, spinare, sale si crupa cu
defecte de forma si de profil (convex). Crupa oblica, uneori tesita,. Picioarele ceva
mai lungi. Osatura este puternica, pielea groasa, acoperita cu par gros si rar.
Intre aceste doua tipuri se incadreaza animalele , care se cresc in special
pentru productia mixta de carne si grasime. Conformatia corporala este
intermediara.
La aprecierea exteriorului trebuie sa se dea o atentie deosebita si
numarului de sfarcuri, acestea fiind in stransa legatura cu prolificitatea animalelor
si cu capacitatea de alaptare a scroafelor.

Aprecierea procinelor dupa descendenta

Aprecierea porcinelor dupa descendenta este absolute necesara, aceasta

apreciere indicand adevarata valoare de ameliorare a animalului. Pentru
aprecierea dupa descendenta se pot aplica toate metodele amintite la partea de
zootehnie generala. Se aplica insa mai usor (datorita posibilitatii de a se obtine
doua fatari pe an) metoda compararii produsilor a doi sau mai multi vieri cu
acelasi grup de scroafe. In felul acesta in stabilirea valorii vierilor se exclude
influenta mamelor. Chiar daca se aplica acesta metoda trebuie sa se dea o atentie
deosebita rezultatului fiecarei imperecheri, pentru ca numai in acest fel se pot
obtine rezultate bune, imperechind in viitor vierii numai cu femelele de la care s-a
obtinut cea mai buna prasila.

Bonitatea porcinelor

Bonitatea, care reprezinta actiunea concreta de apreciere a animalelor,

dupa criteriile amintite, se efectueaza la porcine tot p erase, sexe si varste.
Ordinea de examinare este urmatoarea: mai intai vierii, dupa care urmeaza
(dupa fiecare din ei) fii si fiicele lor adulte si tineretul de reproductie. La urma se
boniteaza scroafele.
Bonitatea animalelor este bines a se faca pe cat posibil in aer liber sau intr-
un loc mai larg pentru a se putea aprecia mai bine conformatia corporala, gradul
de dezvoltare, miscarile, etc.
Instructiunile Ministerului Agriculturii, privind bonitatea vierilor si
scroafelor se refera in special la aprecierea dupa criteriile exteriorului si
productivitatii.