Academia de Studii Economice

Economia Agroalimentara si a Mediului

Cresterea porcinelor

Bucuresti 2010
 Cresterea porcinelor

Cresterea si ingrasarea porcinelor reprezinta unul dintre sectoarele

importante ale zootehniei, datorita produselor pe care le da aceasta specie.
Porcinele valorifica avantajos nutreturile consummate, ceea ce duce la realizarea
unei eficiente ridicate si constante. Porcul este un animal precoce, deoarece ajunge
la maturitate(100-120kg) intr-un timp relativ scurt(8-10 luni). Sunt de asemenea
animale prolifice, deoarece se pot obtine de la o scroafa 16-24 purcei prin doua
fatari pe an.

Se impune de urgenta redresarea acestui sector prin: dublarea efectivelor

de animale, marirea prolificitatii si a numarului de porci si a metisilor rezultati din
incrucisari; sacrificarea animalelor la greutati corporale intre 105-120 kg;
imbunatatirea tehnologiei de crestere si introducerea tehnicilor performante;
reducerea la minimum a incidentei imbolnavirilor si mortalitatii.

Sistemele de crestere

Porcinele se cresc si se ingrasa in urmatoarele sisteme:

Sistemul extensiv traditional se foloseste in gospodarii familiale cu 1-10

animale, furajate local, lucrarile de ingrijire se fac manual, carnea se consuma in
familie, iar o parte se comercializeaza.

Sistemul intensiv este utilizat in ferme specializate cu 100-200 animale,

furajele se produc in ferma sau se cumpara de pe piata, la ingrijire se folosesc
tehnologii moderne, cu mecanizarea sau automatizarea lucrarilor, produsele se
comercializeaza.

Sistemul industrial se aplica in societati sau ferme cu un numar mare de

animale, pana la 1000-5000, furajele sunt din productie proprie sau de pe piata;
lucrarile sunt mecanizate sau automatizate; produsele obtinute se comercializeaza.
 In sistemul industrial de crestere(intensiv si semiintensiv) practicat in ferme
viabile economic se poate pune mai eficient in valoare potentialul biologic al
animalelor si al eforturilor financiare facute cu investitiile. Acest sistem
reprezinta un producator sigur pentru securitatea alimentara cu carne de porc din
Romania si introduce in permanenta tehnologii moderne de exploatare de mare
eficienta economica. De aceea, principalele caracteristici ale cresterii industriale
se pot rezuma la urmatoarele:

 Concentrarea unor efective mari de porci pe suprafete reduse;

 Realizarea productiei pe un flux stabilit, in care toate sectoarele, gestatie,
maternitate, cresterea tineretului, ingrasare, se gasesc in corelatie functionala;
 Productia zootehnica obtinuta se realizeaza cu ritmicitate in tot cursul
anului;
 Asigurarea unui grad ridicat de tehnicitate prin: personal calificat,
echipamente tehnologice si tehnologii de crestere si exploatare avansate;
 Cresterea celor mai productivce rase si populatii de porci, pe baza unui
program stiintific de reproductie, ameliorare si selectie.
 Utilizarea intensiva a celor mai valorosi reproducatori, asigurand intr-o
perioada scurta un progres genetic maxim;
 Asigurarea centralizata si ritmica a hranei, diferentiat pe categorii de
animale si ferme de productie;
 Mecanizarea si automatizarea principalelor procese de munca;
 Folosirea de forta de munca calificata si specializata;
 Organizarea superioara, stiintifica a productiei si a muncii, pe baza de
indicatori de eficienta economica.

Rasele de porcine

Cresterea performantelor la porcine, precum si prognozarile ce se fac au la

baza, pe langa alti factori, selectia si ameliorarea raselor. Pentru obtinerea unor
rezultate performante si in tara noastra exista un program national privind
ameliorarea porcilor, care prevede rasele ce urmeaza a se utiliza, tehnica de
folosire a acestora, metodele de selectie , de reproductie si de crestere.
 Dupa aptitudinile pe care le au, ca si dupa cerintele crescatorilor de a obtine
anumite productii, rasele de porci ce se folosesc in tara noastra se impart in patru
mari grupe:

1) Rase cu insusiri materne ridicate: Marele Alb, Landrace, Wessex; aceste

rase pot produce in mod curent 9,5-12,5 purcei si chiar mai mult la o
fatare si prin capacitatea de alaptare ridicata asigura o dezvoltare a
lotului de purcei pana la 21 de zile, de peste 40-50 kg spor de greutate
vie si chiar mai mult;
2) Rase cu insusiri paterne ridicate: Hampshire si Duroc;
3) Rase cu insusiri intermediare: Yorkshire, Landracee belgian;
4) Metistii(hibrizi).

Cercetarile stiintifice si practica din productie au aratat ca atunci cand se

realizeaza unele combinatii intre rase, linii, tipuri de animale cu insusiri diferite,
exista posibilitatea de a se obtine productii superioare, determinate de prezenta
fenomenului biologic al combinatiilor, denumit „heterozis”. Pe baza acestui fenomen
si al rezultatelor obtinute, s-a trecut in marea productie la organizarea unor
incrucisari elaborate pe criterii stiintifice.

Intre schemele de incrucisari ce se recomanda si se aplica cu succes,

asigurand o valorificare eficienta a potentialului bioproductiv al porcilor, amintim pe
cele din tabelul urmator:

Felul de incrucisare Rasele participante Performantele urmarite

Incrucisare intre doua rase Marele alb (m) - Purcei fatati in plus
materne Landracee (f) 0,5/1/scroafa
sau - Capacitate mare de
Landracee(m) alaptare
Marele alb (f) - Greutate corporala la
purcei de intarcare
mai mare cu 15-20%
Incrucisarea intre doua rase Hampshire(m) - Viteza mare de
paterne Duroc(f) crestere 8-10%
sau - Consum specific de
Hampshire(m) hrana mai redus cu
Landracee belgian(f) 10-15%

Incrucisarea inter trei rase F1 (f) (Marele alb x - Viteza mai mare de
landracee) crestere cu 10-15%
Hampshire sau metisi F1 (m) - Consum specific de
 (hampshire x Duroc) hrana mai redus cu
sau 10-15%
F1 (m) hampshire x - Calitatea carcasei mai
Landracee belgian buna cu 10-15%
Ridicarea potentialului genetic al populatiilor de porcine trebuie sa creasca
permanent, mai ales prin folosirea metisilor, care pot asigura in fiecare an
performante tot mai mare de productie, calitate (grasime redusa, carne multa) si
venituri superioare.

Desfasurarea fluxului tehnologic

Conform reglementarilor si recomandarilor Comisiei Europene si Politicii

Agricole Comune productia de carne trebuie deplasata din sectorul gospodaresc
familial, de subzistenta uneori, catre ferme specializate de tip intensiv,
semiindustrial si industrial. Pe aceasta cale se pot introduce tehnologii avansate de
crestere si exploatare, care sa asigure o eficienta sporita si o mai buna utilizare a
spatiilor constreuite, a furajelor, a utilajelor si personalului.

Fluxul tehnologic are o linie generala pentru toate sistemele de crestere, dar
se intervine in mod concret, cu modernizari si tehnici noi, in limita posibilitatilor
financiare si materiale ale crescatorilor de animale.

Cresterrea tineretului porcin are loc in diferite tipuri de adaposturi

gospodaresti sau industriale in functie de productia fermei. Dupa terminarea
fatarii purceii se duc la scroafa pentru supt. Timp de 7-10 zile, dupa fatare, purceii
se hranesc numai cu lapte, iar la varsta de 7-10 zile ei primesc si hrana
suplimentara, formata din nutret combinat alcatuit dupa o reteta speciala.

Incalzirea spatiului in care stau purceii are efecte esentiale asupra cresterii
si sanatatii lor. Temperatura optima a mediului este de 30-32°C si se poate asigura
cu lampi de raze infrarosii sau cu pardoseli incalzite.

La varsta de 10-14 zile, purceii masculi destinati ingrasarii se castreaza.

Dupa intarcare, purceii se cresc in mod diferit, dupa destinatia lor: pentru
reproductie sau pentru productie.
 Cresterea porceilor destinati reproducerii. La intarcare se face selectia
purceilor, oprind pentru reproductie pe cei cu cea mai buna dezvoltare corporala
(cresterea rapida, cu spor zilnic mare). Dupa intarcare, hranirea se face cu
nutreturi combinate, realizate dupa retete speciale intocmite pentru diferite
categorii de varste.

Cresterea vierilor de reproductie urmareste mentinerea lor in conditia de

reproducatori, iar ranirea lor se face dupa norme pentru a se evita ingrasarea lor
excesiva. Nutreturile cele mai indicate in hrana vierilor sunt cele combinate, din orz
si porumb ( pana la 70% din amestec), completate cu nutreturi bogate in proteine
ca: tarate de grau, sroturi de soia si de floarea soarelui ( 20% din amestec), faina
de carne si oase, nutreturi minerale si vitamine. In ratie se recomanda sa se
introduca si faina de lucerna. Hrana se distribuie in primele 3-4 luni la discretie,
apoi portionat, dupa norme. Reteta furajera se modifica in functie de varsta si
dezvoltare corporala normala, fara ingrasarea animalelor.

In peroada de monta, in afara ratiei de concentrate si de suculente in hrana

vierilor se introduc lapte integral (3 l zilnic), sau oua crude (4-5/zi) pentru
stimularea functiei de reproducere.

Intretinerea vierilor se face in boxe individuale sau de maximum cinci

capete, cu padoc spatios pentru miscare.

Cresterea scroafelor de reproductie are ca scop asigurarea unei fecunditati

si a unei prolificitati ridicate. In perioade pregatire pentru monta se introduc in
hrana scroafelor nutreturi bogate in protein, in vitamine si in saruri minerale.
Scroafele tinere vor primi o ratie suplimentara cu 10-15% fata de normele pentru
scroafele adulte, pentru a se acoperi necesarul pentru cresterea proprie.

In primele doua luni de la gestatie solicitarea organismului scroafei este

redusa si, ca urmare, nu se impune suplimentarea ratiei obisnuite. In ultimele doua
luni ale gestatie insa, hrana scroafei va trebui sa cuprinda cu circa 15% mai multa
proteina. De asemenea, cantitatea de calciu din hrana va spori cu circa 40%.

Perioada de lactatie se caracterizeaza printr-o mare solicitare a organismului

scroafei, care trebuie sa produca zilnic o cantitate de 4,5-7,5l lapte. Nutreturile
cele mai indicate pentru scroafele in lactatie sunt uruielile de cereale (orzul din
maximum 40% in ratie, porumbul 30%, ovazul 10%, taratele de grau 10%, mazarea
12%), lucerna verde sau faina de lucerna, morcovii si faina animala. Sarurile
minerale necesare se pot completa cu creta furajera si sare.

In perioada de pregatire pentru monta, scroafele se tin in boxe comune,

grupate in loturi de 20-30 de capete. In perioada de gestatie scroafele se tin tot in
boxe comune de 15-20 capete, dar cu spatiu mai mare. In primele doua luni de
gestatie nu se iau masuri speciale de intretinere. In ultimele doua luni de gestatie si
mai ales in ultima parte a acesteia se iau masuri de supraveghere si se raresc
scroafele in boxe, pentru a se evita aglomerarea, care poate provoca avorturi.

Cresterea purceilor destinati productiei are loc pe loturi de 40-60 capete

intr-o boxa, in conditii de hranire cu nutreturi combinate tip grower(crestere) dupa
retete adaptate la doua faze de crestere. Faza I pana la varsta de 73 zile, iar faza
a II-a, pana la varsta de 112 zile (durata fiecarei faze este de circa 40 zile).

Ingrasarea porcilor pentru carne este activitatea principala pentru o ferma

si i se acorda toata atentia, cu respectarea stricta a tehnologiei. In sectorul de
ingrasare, porcii sunt hraniti cu nutreturi combinate distribuite cu instalatii
speciale, fie in hranitoare automate, fie direct pe pardoseala. Porcii se tin in boxe
de 20-40 capete.

Ingrasarea destinata consumului in stare proaspata este cea mai raspandita

cerintelor de calitate. In acest scop se introduce tineretul porcin de circa 3 luni, cu
o greutate de 30 kg, care dupa 4-5 luni ajunge la o greutate de circa 100-120 kg.
Porcii ingrasati fiind tineri, la taiere se obtine o carne frageda si de calitate
superioara.

La ingrasarea pentru carne se preteaza rasele Landracee, Marele alb,

Pietraine si mai ales metistii de incrucisare industriala ai acestora.

Ingrasarea pentru bacon. Baconul reprezinta carne de porc cu un strat redus

de grasime, sub forma unor jumatati de trunchi, fara cap, fara picioare, fara spate
si fara coloana vertebrala, saramurata si afumata. In ultimul timp, tehnologia
ingrasarii pentru bacon s-a imbunatatit si produsul se valorifica larg pe piata.

Reglementari ale Uniunii Europene

 Ca si in cazul taurinelor, conform normelor UE alegerea tehnologiei de
crestere a porcinelor trebuie sa tina cont de : nevoile animalelor pentru conditii de
viata adecvate; gradul de mecanizare al productiei; scara de productie; suprafata
de adapost si calitatea solului.

Exista doua sisteme de crestere a porcilor pe care le distinge legislatia UE:

sistemul de crestere fara deseuri si sistemul de crestere cu deseuri (paie,
rumegus, etc.).

1. Sistemul de crestere fara deseuri se foloseste acolo unde este

posibila utilizarea reziduurilor ca ingrasaminte pentru sol. In acest caz, structura
solului pe care urmeaza sa fie imprastiate sau folosite aceste reziduuri, nu trebuie
sa fie permeabila sau usoara, deoarece, in caz cotrar, atat solul, cat si panza de
apa freatica pot fi contaminate, iar aplicarea reziduurilor ca ingrasaminte ar avea
efecte minore, iar in unele cazuri chiar poluante, toxice. Acest sistem este aplicat
in cazul fermelor de tip industrial care nu dispun de suficient asternut utilizat
pentru animale. Pentru acest tip de crestere este important sa existe echipament
ce faciliteaza transportul dejectiilor si utilizarea eficienta a acestora.
2. Sistemul de creste cu deseuri (paie) este utilizat in special in cazul
fermelor mici, cu soluri usoare, unde se pot folosi ca ingrasamant dejectiile in
amestec cu paie.
In cadrul acestui sistem exista diferite tehnologii care permit utilizarea
oricaror cantitati de deseuri ca ingrasamant de diferite calitati.
Protectia vierilor. Boxele pentru vieri trebuie plasate si construite in asa fel
incat acestia sa poata sa se intoarca, sa perceapa grohaitul, prezenta si mirosul
altor porci si sa dispuna de un loc curat pentru odihna. Suprafata boxei trebuie sa
fie uscata si confortabila si sa aiba o dimensiune minima de 6m². Totusi, trebuie sa
se prevada o suprafata mai mare atunci cand boxele sunt folosite pentru monta.
Protectia scroafelor. Scroafele gestante trebuie, daca este necesar, sa fie
tratate contra parazitilor interni si externi. Scroafele trebuie (daca sunt
adapostite in boxele pentru fatare) sa fie curatate de orice murdarie. Boxele
trebuie sa fie curate, drenate corespunzator, confortabile si sa poata beneficia de
asternuturi potrivite pentru pregatirea culcusului pentru purcei.
In spatele scroafei trebuie prevazut un spatiu liber pentru fatarea naturala
sau asistata. Boxele pentru fatare unde scroafele se pot misca liber, trebuie
dotate cu dispozitive de protectie a purceilor.
 Protectia purceilor. Daca este necesar, trebuie asigurate purceilor o sursa
de caldura si o boxa cu podea solida, uscata si confortabila, la distanta de scroafa,
unde pot sa se odihneasca toti in acelasi timp. Daca se foloseste o boxa pentru
fatare, purceii trebuie sa dispuna de un spatiu suficient pentru a putea fi alaptati
fara dificultati.
Daca este practica castrarea purceilor masculi mai mari de 4 saptamani,
aceasta trebuie efectuata obligatoriu sub anestezie de catre un medic veterinar
sau o persoana calificata in conformitate cu legislatia nationala.
Taierea partiala a cozii si a dintilor nu trebuie efectuata in mod obisnuit, ci
doar daca se constata ca ranile de la nivelul mameloanelor scroafei, urechilor sau
cozilor purceilor sunt o consecinta a neaplicarii acestui procedeu. Daca este
necesara taierea partiala a dintilor, ea trebuie efectuata in primele 7 zile dupa
nastere.
Purceii nu trebuie separati de mama inainte de a atinge varsta de 3
saptamani, cu exceptia cazului in care nesepararea ar dauna sanatatii scroafei sau
purceilor.
Formarea grupurilor de tineret porcin trebuie sa aiba loc cat mai curand
posibil dupa intarcare. Porcii trebuie sa fie crescuti in grupuri stabile si sa se evite
pe cat posibil amestecarea lor.