CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................... 2

CAPITOLUL I - CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR NATURALE ÎN CARE

SE AFLĂ SOCIETĂȚII COMERCIALE NIKAGRI SRL.......................................... 3
2.1. Relief și ape................................................................................................................ 3
2.2. Principalele tipuri de soluri și potențialul lor de fertilitate......................................... 3
2.3.Elementele climatice................................................................................................... 4
2.3.1. Regimul termic...................................................................................................... 4
2.3.2. Regimul pluviometric............................................................................................ 5
2.3.3. Regimul eolian...................................................................................................... 5
2.3.4. Umiditatea relativă a aerului.................................................................................. 5
2.4.Vegetația spontană și ierboasă..................................................................................... 5
CAPITOLUL II - PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE NIKAGRI
SRL - Inventarul categoriilor de folosință...................................................................... 6
CAPITOLUL III - Exploatarea multifuncțională a sistemului agro-silvo-pastoral..... 8
 Introducere

Cresterea bovinelor din rase de carne are la bază un principiu simplu, vacile de carne
nu se mulg, ele sunt ţinute pentru a da naştere viţeilor pe care îi alăptează şi îi cresc.
Din acest considerent în unele ţări sunt numite şi vaci-mame. Astfel, reiese că profitul
este reprezentat doar de viţelul înţărcat, iar comparativ cu profitul generat de alte rase de bovine
(lapte sau mixte) este semnificativ mai mic.
Din această cauză, profitabilitatea activităţii de creştere a bovinelor de carne este strict
dependentă de cheltuieli, concret tehnologia aplicată trebuie să urmărească întotdeauna
reducerea cheltuielilor.
Dacă avem cheltuieli mari de producţie, tradus prin kg viţel obţinut scump, atunci
profitul va fi semnificativ redus. Tehnologia de creştere a bovinelor de rasă de carne trebuie să
urmărească realizarea activităţii cu costuri cât mai reduse.
În fermele de bovine de carne întreţinerea vacilor mame şi creşterea viţeilor este o
unitate tehnologică, deoarece viţeii până la înţărcare (vârsta 6 - 7 luni) sunt ţinuţi împreună cu
mamele lor.
Vitele pentru carne se cresc pentru că au o capacitate deosebită de conversie a furajelor
în carne. Nu sunt deloc potrivite să fie mulse.
O fermă cu vaci din rasă de carne care produce viţei deţine o cireadă de 10, 70 sau 1.000
de capete. Acestea sunt întreţinute pe timpul anului cât mai ieftin posibil, de regulă numai pe
păşune. Animalele au o condiţie corporală deosebită, deşi nu primesc hrană suplimentară.
Chiar şi în sezonul rece se foloseşte uneori păşunatul unor culturi anuale de toamnă
special destinate acestui scop. Numai stratul de zăpadă determină hrănirea animalelor din
rezervele de fân şi eventual concentrate.
Animalele nu se leagă. Nu se lucrează cu individul, ci eventual, cu grupa.
Adăposturile sunt foarte simple, de multe ori fiind doar saivane cu trei pereţi. Pentru
temperaturile excesive care se suprapun peste sezonul fătărilor se foloseşte un mic adăpost, sau
magazia de păstrare a fânului pentru a proteja 1-3 zile viţeii care se nasc pe timp foarte geros
(-20, -30 C). Altfel animalele stau afară tot timpul anului, protejaţi de multe ori doar de perdele
de arbori.
Vacile sunt montate natural atunci când viţeii sunt destinaţi sacrificării şi de cele mai
multe ori artificial, când viţeii sunt păstraţi pentru reproducţie.
 Ele fată toate într-un interval de 2, maxim 3 luni, de regulă prin decembrie-februarie
deoarece:
 atunci se pot supraveghea mai uşor, nefiind pe păşunea care poate e mai departe de
fermă
 pentru a se acorda ajutor la fătare în caz de nevoie,
 pentru a avea un lot de viţei uniformi care vor fi hrăniţi cu aceeaşi raţie.
Viţeii sunt îngrijiţi de mamele lor. Ei se hrănesc cu lapte şi cu iarbă până la înţărcare,
în jurul vârstei de 6 luni. Până atunci stau alături de vaci în cireadă.
La înţărcare viţeii se vând unor îngrăşătorii sau se cresc separat de acelaşi fermier. Sunt
ţinuţi tot pe păşune, dar se suplimentează hrana cu concentrate (1-3 kg zilnic).
Un viţel are un spor în greutate de aproximativ 1000 gr zi în condiţii naturale şi
aproximativ 1,5-2,3 kg când este supus îngrăşării. Sacrificarea se face de regulă la aproximativ
650-750 kg greutate vie. Randamentul este de apox. 65% la animalele îngrăşate.
Prin aprilie – mai se introduc taurii în cireadă. Sunt ţinuţi circa 2 luni. Unii fermieri,
care au animale puţine, folosesc un taur în comun.
Animalele care nu rămân gestante în acest interval se sacrifică de regulă înainte de a
veni sezonul rece, alături de taurii şi vacile care nu mai pot fi folosite la reproducţie şi de
tineretul îngrăşat.
Crescătorii folosesc de regulă încrucişări între 2 sau mai multe rase pentru viţeii
destinaţi abatoarelor. Adică peste cireada de femele deţinute, care pot fi tot metise din rase de
carne, se introduce un taur dintr-o altă rasă de carne. Prin această metodă se măreşte atât
rezistenţa viţeilor cât şi viteza lor de creştere. Fermele de reproducţie sunt consacrate raselor
pure.
 CAPITOLUL I
CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR NATURALE ÎN CARE SE AFLĂ
SOCIETATEA COMERCIALĂ NIKAGRI SRL

2.1. Relief și ape

Din punct de vedere geografic, ferma societații NIKAGRI SRL este situată în Câmpia
Română, unitatea Bărăganul de Nord sau Câmpia Brăilei, mai precis în partea centrală a
Câmpiei Brăilei, cu un relief uniform reprezentat prin câmpii netede, întinse.
Câmpia Bărăganului este o subunitate estică a Câmpiei Române, cuprinsă între valea
Dunării (în sud și est); valea Buzăului, regiunea subcarpatică și Siretul interior în nord, și valea
Mostiștei la vest. Este regiune netedă, acoperită de un strat gros de loess (10-40 mm), fiind
presărată cu numeroase crovuri, cu dune de nisip ( Ialomița), limane fluviatile și cu câteva
lacuri sărate.
Această zonă prezintă un relief tabular de mare uniformitate, în care întâlnim două râuri
principale, Ialomița și Călmățuiul, pe ale căror maluri s-au format dune de nisip rezultate din
deflația intensă a depozitelor fluviatile.
Câmpia Bărăganului este foarte productivă, fiind principala regiune agricolă a țării unde
se cultivă cereale și plante tehnice.

2.2. Principalele tipuri de soluri și potențialul lor de fertilitate

Solurile existente în această zonă fac parte din clasa : Cernisoluri (soluri molice) și
clasa Protisoluri reprezentată de tipul Aluviosol molic lutos și Aluviosol calcaric.
1. Clasa Cernisoluri reprezentată de subtipurile : Cernoziom tipic și Cernoziom
calcaric, formate pe loess sau pe depozite loessoide. Sunt soluri cu însușiri chimice și biologice
ce le conferă o fertilitate ridicată. Deci, sunt cele mai bune soluri. Acestea se regasesc în
următoarele sole, din cadrul fermei analizată: 37, 38, 39, 42, 43, 53 și 55.
2. Clasa Protisoluri reprezentată de tipul Aluviosol cu subtipurile : Aluviosol molic și
Aluviosol calcaric. Materialul parental este reprezentat de aluviunile depuse de-a lungul
timpului. Aceste soluri se regăsesc în solele 78, 114 și 115.
Aluviosolurile au un conținut de humus cuprins între 2 și 3% sau chiar mai mare până
la 5%, iar aprovizionarea cu substanțe nutritive este diferită, în funcție de textura și conținutul
de humus. Aceste soluri răspund foarte bine la aplicarea îngrășămintelor organice și minerale
(cu azot, fosfor, potasiu).
 Figura 2.1. Harta privind calitatea solurilor în județului Brăila

Pe terenurile fermei am constatat existența unor microdepresiuni (crovuri), unele

naturale, altele de apariție recentă determinate de tasarea depozitelor de suprafață care mențin
apa sau excesul de umiditate până primăvara târziu, creând probleme la folosirea integrală a
terenului arabil.

2.3. Elementele climatice

2.3.1. Regimul termic
Zona în care este amplasată ferma SC NIKAGRI SRL se caracterizează printr-un climat
temperat continental cu veri călduroase și uscate, cu precipitații reduse și ierni reci. Indicele de
ariditate este în jur de 22:
I= P/ T*10
P= precipitații medii anuale ;
T= temperatura medie anuală.
Temperatura medie anuală este de 10-11°C. Luna cea mai rece este luna ianuarie ( -2;
-5°C), iar perioada ce mai caldă este în lunile iunie, iulie și august, depășind 25°C. Perioada
când are loc o fructificare intensă a plantelor și fructificarea acestora coincide cu perioada cea
mai caldă, fiind necesară aplicarea udărilor.
Brumele timpurii apar la sfârșitul lunii septembrie, frecvent în octombrie, iar cele mai
târzii sunt în aprilie.

2.3.2. Regimul pluviometric

Precipitațiile multianuale sunt sub 450 mm, iar distribuția acestora fiind destul de
neuniformă pe perioada de vegetație a plantelor cultivate.
În timpul verii sunt aproximativ 20 de zile ploioase, cele mai reduse fiind în perioadele
de toamnă și iarnă, iar cele ridicate în timpul primăverii. Stratul de zăpadă este redus ca mărime
(20 cm). Lunile mai, iunie și iulie sunt cele mai bogate în precipitații, iar septembrie și februarie
fiind cele mai reduse.

2.3.3. Regimul eolian

În această zonă bat vânturi atât iarna cât si vara, fiind un element climatic destul de
important pentru întreaga regiune. Iarna predomină Crivățul care este un vânt rece, iar vara
bate Austrul care este un vânt cald, uscat ce determină seceta.

2.3.4. Umiditatea relativă a aerului

Evapotranspirația potențială cu valori de peste 700 mm depășește în medie cu 200-250
mm mărimea precipitațiilor, reflectând caracterul deficitar al acestora.

2.4. Vegetația spontană și ierboasă

Elementele de vegetație din zonă sunt elemente tipice de stepă si silvostepă. Cea mai
mare parte a teritoriului administrativ este ocupat de terenuri agricole, dar se găsesc și rămășițe
de stepă, reprezentată de pajiști naturale precum și pe marginea drumurilor și canalelor de
irigație.
În pajiști, speciile predominante sunt reprezentate prin graminee ca Negara, Pirul crestat
și Ovăzul sălbatic.
 PREZENTAREA RASEI ABERDEEN ANGUS
Origine şi formare: Este rasa reprezentativă pentru bovinele de carne engleze, fiind
creată în nordul Scoţiei, provine din vechile populaţii de taurine acheratos încrucişate cu taurine
de origine scandinavă cu şi fără coarne, care au pătruns în zonă prin secolul al XIV-lea. La
începutul secolului al XVII-lea, rasa a fost infuzată şi cu alte rase (Galloway, Shorthorn,
Ayrshire şi Guersey). Ameliorarea şi consolidarea rasei s-a conturat la finele sec. al XVIII-lea.
Exterior, conformaţie:
 Aspectul exterior general este specific tipului morfologic de carne, armonios, cu
însuşiri pentru producţia de carne impresionante,
 Constituţie fină-robustă,
 Trunchi voluminos şi cilindric, lung, foarte larg şi adânc,
 Extremităţile reduse cu osatura fină şi cu aplomburi largi, cu membre scurte, solide,
 Capul este mic, expresiv, lipsit de coarne, iar gâtul este scurt şi adânc,
 Linia superioară a trunchiului este dreaptă şi orizontală,
 Pieptul larg şi proeminent, toracele adânc, crupa pătrată şi fesa convexă. Culoarea
robei este neagră, roşie sau brună, fiind rasă homozigotă.
Rasa se caracterizează prin rezistenţă şi temperament vioi, însă comportament docil,
prezentând instinct matern deosebit şi fiind una din rasele cele mai renumite pentru fătările
uşoare.

Însuşiri zooeconomice: Rasa este foarte precoce, la vârsta de trei ani realizând
maturitatea deplină, primul produs fiind obţinut la vârsta de doi ani. Totodată, este una din
rasele cele mai longevive. În condiţii normale de îngrăşare realizează spor mediu zilnic de 1140
grame.
Pentru consum se preferă carnea de tineret supus îngrăşării rapide până la vârsta de 15
- 18 luni, la vârste mai mari având o tendinţă exagerată de marmorare şi perselare a cărnii.
Randamentul de tăiere este obişnuit de peste 60%, iar la tineretul foarte bine îngrăşat între 67
- 72%, cu raportul de carne - oase mai mare de 5:1

ACHIZIŢIA ANIMALELOR

Viţelele - sunt mai ieftine, dar durează mult până obţii primele venituri. Calitatea
animalelor poate fi judecată după valoarea animalelor existente în ferma vânzătorului. Se
acomodează mai uşor.
Juninci (gestante) - sunt mai scumpe, dar se obţin venituri chiar din primul an. Calitatea
animalelor poate fi apreciată mult mai uşor. Pot apărea avorturi din cauza transportului sau în
perioada de acomodare dacă gestaţia este prea avansată (>7 luni).
Vaci - sunt scumpe, dar veniturile apar imediat. Calitatea animalelor poate fi apreciată
uşor. În general se vând cele mai neperformante animale din fermă (care pentru cumpărător
însă pot avea o altă valoare…), cu excepţia încetării activităţii când se vinde toată cireada. Pot
apărea avorturi din cauza transportului sau în perioada de acomodare dacă gestaţia este prea
avansată (>7 luni).
Valoarea animalelor poate diferi substanţial de la exemplar la exemplar în cadrul unei
rase. Ca urmare, trebuie studiată cu atenţie ferma, provenienţa animalelor, aspectul fizic al
acestora pentru a identifica cele mai avantajoase oferte de animale, raportate la banii
disponibili. Totodată, este bine de ştiut aprecierea vârstei bovinelor de carne - după dentiţie şi
cunoaşterea noţiunilor de bază pentru aprecierea capacităţii productive a animalelor luând în
considerare caracterele morfologice.
 ÎNGRIJIREA ŞI ÎNTREŢINEREA BOVINELOR DE CARNE

7.1. ÎNGRIJIREA
Eficienţa economică a unei ferme de bovine de carne este strict dependentă de modul
de îngrijire şi întreţinere a animalelor. Datorită modului de întreţinere, pe perioada verii treaba
crescătorului de bovine de carne este mai uşoară, însă este mai grea pe perioada iernii, în
comparaţie cu crescătorii de bovine de lapte. Ca şi regulă generală se admite faptul că animalele
care se "simt bine" în mediul lor, nu se tem de îngrijitor şi sunt mult mai uşor de manipulat.
La bovinele de carne care sunt stresate, bătute, lucrul cu animalul este mult mai greu.
Îngrijitorul care cunoaşte comportamentul animalelor şi are experienţă în modul de abordare a
acestora va asigura beneficii economice semnificative fermei.
În lucrul cu animalele este necesară fermitate şi hotărâre din partea celor care participă
la activitate, dar trebuie evitată pe cât posibil agresarea animalelor, deoarece în situaţii extreme
acestea pot reacţiona violent, cu riscul de a accidenta persoanele din apropiere.
Pentru efectuarea anumitor tratamente este necesar coridorul şi travaliul de contenţie
pentru a evita accidentările.
Având în vedere diferenţa dintre modul de întreţinere şi îngrijire a vacilor de lapte şi
cea a bovinelor de carne, acestea din urmă întâlnesc omul mult mai rar, astfel încât apropierea
unui om de ele poate determina agresivitate. Din această cauză, se recomandă ca exemplarele
cu temperament foarte agresiv dintr-o turmă să fie eliminate.
Agresivitatea unui animal poate fi influenţată de mai mulţi factori, dintre care: vacile
mame recent fătate sunt de obicei mai agresive, îşi apără viţelul; experienţele trăite anterior, în
anumite situaţii, îşi pun amprenta pe modul de comportament în situaţii similare ulterioare.
Modul de abordare a animalelor este extrem de important, trebuie cunoscut faptul că au
un simţ olfactiv foarte bine dezvoltat, însă văzul este special, deoarece bovinele văd biocular
doar 20-30 de grade în faţă, în timp ce pe lateral văd doar cu un singur ochi, neputând aprecia
imediat şi corect viteza şi mărimea obiectului care se apropie, reacţia fiind de obicei agresivă
când sunt luate pe nepregătite.
În cazul mutării animalelor dintr-un loc în altul, la bovinele de carne este mult mai uşor
să lucrezi cu întreg grupul decât separat pe indivizi, datorită instinctului de turmă bine
dezvoltat. În acelaşi timp, trebuie avută răbdare pe toată durata activităţii, deoarece sunt
animale extrem de curioase şi pe traseu ele trebuie să vadă toate lucrurile pe care nu le cunosc.
 Îngrijirea ongloanelor
În stabulaţia liberă afecţiunile podale datorate creşterii excesive a ongloanelor sunt mult
mai rare, dar în cazuri de furajare deficitară sau păşunare pe terenuri neîntreţinute pot apărea
cazuri de pododermatite, laminite, flegmoane interdigitale, ulcere podale.
Realizarea toaletei ongloanelor şi tratarea afecţiunilor podale trebuie făcută întotdeauna
de specialist, în condiţii de maximă securitate atât pentru animal, cât şi pentru operator.
Utilizarea travaliilor (standurilor) de contenţie este obligatorie.

Ecornarea
La rasele de carne care prezintă coarne, în fermele specializate se recomandă ecornarea,
deoarece în stabulaţie liberă creşte riscul accidentării atât altor animale, cât şi a oamenilor. De
obicei se ecornează viţeii prin diverse metode (chimice, tehnici chirurgicale, prin cauterizare),
iar la vacile adulte ecornarea realizându-se în mod special la exemplarele agresive sau în scop
terapeutic. In cazul nostru avem avantajul ca rasa Aberdeen Angus este ecornata genetic.

Dezinsecţia
La crescătorii de bovine de carne, atacul masiv al muştelor poate produce pagube
economice semnificative, atât pe păşune, cât şi în adăpost, prin energia consumată de animale
pentru a se apăra de muşte, dar şi prin consumul masiv de sânge pe care-l realizează aceste
insecte. În momentul de faţă, produsele care se pot folosi pentru dezinsecţie cuprind o gamă
foarte largă, de la substanţe chimice insecticide la analogi ai hormonului juvenil până la
aparatele electrice specifice.

Crotalierea viţeilor
Conform legislaţiei în vigoare este obligatorie luarea în evidenţă a fiecărui viţel nou-
născut şi ţinerea evidenţei intrărilor în efectiv într-o bază de date naţională. Crotalierea viţeilor
se face de obicei în primele ore/zile de viaţă, deoarece ulterior sunt greu de abordat, atât
vitalităţii viţeilor, cât şi datorită instinctului matern al vacii-mame, care îşi apără viţelul.

Înţărcarea viţeilor
Uzual, înţărcarea viţeilor se realizează odată cu sfârşitul perioadei de păşunare, aspect
deosebit de important din punct de vedere economic, căci astfel furajarea viţeilor nu necesită
cheltuieli suplimentare, fiind hrăniţi cu ceea ce primesc şi vacile mame. În cazul lunilor de
toamnă, dacă păşunea nu este de calitate bună se poate realiza înţărcarea şi mai devreme. La
rasele precoce este indicată înţărcarea tăuraşilor începând de la vârsta de şase luni, pentru e
preveni "deranjul" pe care-l produc şi montele nedorite.
Înţărcarea se face prin separarea viţelului de mama lui fără regim tranzitoriu, deoarece
la vârsta de 6-8 luni, viţeii consumă cantităţi suficiente de furaje.
În perioada imediată de după înţărcare trebuie avut în vedere stresul de întărcare,
condiţiile noi de furajare şi întreţinere, factori care iniţial induc scăderea sporului mediu zilnic,
în primele zile constatându-se o scădere în greutate cu 100-400 grame/zi.
În această perioadă trebuie asigurată suplimentarea furajelor, luând în considerare şi
faptul că acum se realizează în aparatul digestiv al animalelor trecerea/adaptarea de la furajarea
lapte-iarbă la furajarea fân-concentrate, astfel organismul nu este încă pe deplin format pentru
valorificarea completă a noii raţii. În fermele unde viţeii noi-născuţi nu primesc deloc
concentrate, se recomandă ca înaintea înţărcării cu cel puţin 2-3 săptămâni să se asigure
concentrate pentru a-i învăţa să consume şi acest tip de furaj.
Lotizarea după înţărcare trebuie să se facă pe sexe, masculii de obicei sunt mai
temperamentali şi deseori cei mai puternici îşi dispută locul la frontul de furajare, deranjându-
i pe ceilalţi.

Încărcarea şi transportul animalelor

Procesul de creştere şi îngrăşare a bovinelor de carne începe şi se termină în punctul de
descărcare/încărcare din mijlocul de transport din cadrul fermei. Mărimea şi dotările acestui
punct sunt strict dependente de posibilităţile financiare, de mărimea fermei şi volumul de
animale cu care se lucrează. Dotările minime trebuie să includă coridoare de contenţie, cântar
şi rampă de încărcare, toate plasate în aşa fel încât volumul de muncă cu animalele să fie cât
mai redus şi lipsit de risc de accidentare, atât pentru animale, cât şi pentru oameni.
Manipularea şi transportul în condiţii necorespunzătoare a animalelor cresc
seminifcativ pierderile procentuale de greutate din timpul transportului (calou), care în condiţii
extreme poate ajunge până la 10%. Orientativ, de exemplu la un animal de 450 kg greutate vie
o pierdere de 45 kg - din care 9 kg sunt pierderi de conţinut ruminal şi intestinal, poate însemna
pierdere de 23,5 kg carne, care din punct de vedere economic nu este deloc avantajos pentru
crescător.
Legislaţia în vigoare prevede că pentru transport sunt apte doar animalele sănătoase,
mijlocul de transport să asigure spaţiu suficient pentru numărul de animale transportate, durata
transportului să fie maxim opt ore, peste această perioadă transportul este admis doar în
mijloace de transport în care se poate asigura furajare şi adăparea animalelor.
 7.2. ÎNTREŢINEREA
Regula de bază în creşterea bovinelor de carne este ca orice soluţie găsită să fie eficientă
şi totodată ieftină, deoarece investiţiile costisitoare vor creşte cheltuielile, iar profitul nu va fi
pe măsură. Bovinele de carne sunt indicate pentru zonele în care terenurile nu se pretează la
alte tipuri de activităţi agricole, din această cauză nu există regulă general valabilă, fiecare
crescător trebuie să se adapteze condiţiilor existente în zona respectivă.
Bovinele de carne se ţin în stabulaţie liberă pe toată durata unui an, din care jumătate
de an vaca-mamă formează cuplu cu viţelul pe care îl alăptează. Viţelele care vor intra în
efectivul matcă, se ţin de obicei separat de vacile-mame, şi au parte de o furajare mai bună.
Vara, bovinele de carne se ţin pe păşune, în aşa fel ca ele să fie acolo zi-noapte.
Stabulaţia la grajd, pe perioada verii, pentru bovinele de carne, implică creşterea costurilor de
întreţinere, respectiv scăderea semnificativă a profitului. Perioada de păşunat diferă
semnificativ de la o fermă la alta, dependent în cea mai mare măsură de zona geografică şi
condiţiile de agro-mediu existente.
Pentru zonele unde sunt tarlale de porumb pe care pot păşuna animalele, perioada de
păşunat poate fi prelungită şi cu 60 de zile. În cazul în care fătările sunt în primăvară, viţeii
pasc alături de vacile-mame, însă viţelele care sunt ţinute pentru efectiv-matcă trebuie ţinute
pe păşune separată. Ţinerea animalelor pe păşune pe perioada verii nu necesită construirea de
adăposturi pe păşune. Conform tendinţelor actuale, animalele sunt ţinute pe o parcelă dată prin
împrejmuirea zonei, cu gard permanent/temporar şi/sau gard electric.
Pe perioada iernii, modul de adăpostire depinde iarăşi în mare măsură de condiţiile
climatice ale zonei respective, precum şi de posibilităţile financiare ale crescătorului. În zonele
cu ierni mai blânde nu este obligatorie construcţia de adăposturi costisitoare, fiind suficientă
asigurarea unor "curţi de iernare" împrejmuite şi asigurarea frontului de furajare în aşa fel încât
să nu se irosească cantitate mare furaj.
Bineînţeles, dacă există grajduri, iernarea se poate realiza prin folosirea acestora, cu
condiţia asigurării spaţiului de mişcare necesar fiecărui animal.
Dacă montele/însămânţările artificiale se fac doar într-un singur sezon (vara), atunci pe
perioada iernii nu sunt viţei noi-născuţi, însă în cazul în care sunt fătări şi iarna este indicată
separarea vacilor mame cu viţei de cele care nu alăptează sau de viţele/juninci.
Bovinele de carne nu sunt afectate de frig, însă nu le plac curenţii de aer şi vânturile
puternice. Din această cauză, se recomandă ca iernarea să se facă în zone ferite de vânt (la
marginea pădurii, gard viu - copaci plantaţi pentru a prinde curenţii de aer). Totodată, trebuie
asigurate zonele de odihnă uscate, de obicei pe porţiunile mai înalte ale terenului.
Adăposturile, pentru crescătorii de bovine de carne nu au importanţă deosebită
(exceptând viţelele), fiind mai frecvent utilizate pentru a adăposti animalele bolnave sau
slăbite. Iernarea viţelelor care vor intra în efectivul matcă este indicat să se facă în adăposturi.
În cazul în care posibilităţile financiare asigură o astfel de investiţie, construirea
adăpostului pentru bovinele de carne trebuie să fie întotdeauna pe considerentul ca aceasta să
asigure comfortul necesar animalelor, cu deschidere largă şi cu posibilitatea evacuării
mecanizate a aşternutului permanent. Totuşi, se recomandă evitarea cheltuielilor mari şi
căutarea de soluţii cât mai ieftine, ca de exemplu construirea unei "şure" din lemn (4,5 m x 55
m), asigurându-se 3 - 4 mp/animal, dar cu un padoc semnificativ mai larg.
Frontul de furajare trebuie întotdeana plasat în zona mai înaltă a terenului, deoarece în
cazul unor precipitaţii abundente se produce noroi şi băltuire, cu afectarea calităţii furajului.
Împrejmuirea zonei de păşunat sau a terenului pe care se iernează se poate realiza cu
gard permanent/temporar sau gard electric, utilizându-se întotdeauna soluţiile cele mai ieftine.
Volumul de muncă iniţial cu realizarea gardului permanent este mare, însă ulterior nu mai
necesită decât activităţi de întreţinere, în timp ce în cazul gardului electric volumul de muncă
iniţial este semnificativ mai redus, dar pe parcurs necesită atenţie şi volum de lucru mult mai
mare.
Tipuri de adăposturi
 FURAJAREA ANIMALELOR

Cunoaşterea tipurilor de furaje şi a principiilor de furajare are o triplă importanţă pentru

fermieri:
a) prima este posibilitatea de identifica cele mai ieftine şi uşor de procurat furaje într-
o anumită zonă cu scopul de a înregistra cheltuieli de exploatare cât mai mici.
Subsecvent acestui lucru apare şi capacitatea de a substitui anumite furaje cu altele,
fără efecte tehnice defavorabile, dar cu efecte economice pozitive asupra activităţii.
b) cunoaşterea tipurilor de furaje (şi a unor condiţii de administrare) permite evitarea
unor greşeli grave în alimentaţia animalelor care poate determina (în cazuri
extreme) chiar moartea tuturor animalelor într-un interval de 48 de ore.
c) nu în ultimul rând, cunoaşterea principiilor, a regulilor de furajare si aplicarea lor
în practică influenţează decisiv productivitatea animalelor, deci şi performanţa
economică a exploataţiei.

Cerinţele unei furajări raţionale

Furajarea raţională a bovinelor trebuie să respecte necesarul zilnic de nutrienţi specifici
fiecărui animal, în funcţie de rasă, vârstă, stare fiziologică şi producţia sa (lapte pentru viţel şi
spor zilnic în greutate).
Necesarul de nutrienti se referă în principiu la: substanţe energetice (glucide, lipide),
proteine, fibre (celuloză), săruri minerale, care pot fi ale macroelementelor (calciu, fosfor,
magneziu) sau ale microelementelor (fier, mangan, cobalt, seleniu, zinc etc.) Aceşti nutrienţi
sunt necesari organismului animal, deoarece ei asigură substanţa şi energia pentru menţinerea
funcţiilor vitale şi pentru realizarea producţiilor.
Calcularea necesarului de nutrienţi se face de către specialişti, care fac recomandări
privind furajarea corectă a animalelor, sub forma unor raţii furajere orientative. Toate resursele
nutritive utilizate în alimentaţia bovinelor conţin parţial sau integral în compoziţia lor chimică
(în concentraţii diferite) nutrienţii necesari metabolismului animal. Cele mai avansate metode
utilizate pentru asigurarea unei alimentaţii corecte a animalelor presupun efectuarea analizelor
chimice a furajelor din fermă (anual), întocmirea unor raţii furajere în raport cu rezultatele
obţinute şi furajarea diferenţiată, pe loturi de animale cu cerinţe nutritive cat mai apropiate.
Întocmirea unor raţii furajere aproape de optim se poate realiza şi cu ajutorul softurilor
specializate, pe baza compoziţiei chimice aproximative ale furajelor. Aplicaţiile pentru
computer conţin, de regulă, şi necesarul de nutrienţi pentru fiecare rasă de animale.
 Consecinţele nerespectării normelor şi principiilor de furajare
Principalele consecinţe ale nerespectării normelor şi principiilor de furajare sunt (în
ordinea frecvenţei apariţiei):
1. tulburările de reproducţie,
2. scăderea producției (lapte si spor în greutate)
3. apariţia problemelor de sănătate în efectiv
4. moartea animalelor.
 Analiza SWOT a filierei carnii de vită

Filiera cărnii a fost supusă unor dificultăți în urma desfinţării

cooperativelor agricole de producţie în urma aplicarii legislaţiilor funciare,
privatizării şi/sau falimentului complexelor zootehnice.
Prin analiza SWOT putem defini cerinţele şi direcţiile de dezvoltare
viitoare a sectorului carne de vită, pentru a face faţă problemelor deja existente.
În ultimii ani producţia de carne din ţara noastră se confruntă cu un trend
negativ generat de mediul macroeconomic din România.
Veniturile consumatorilor sunt relativ mici, ceea ce duce la o putere de
cumpărare scăzută, în special în anii de criză. Expansiunea potenţială a
afacerilor în acest domeniu dar şi în general este limitată de ratele mari ale
dobânzilor

1. a. Analiza contextului
Puncte forte :
 În fermele comerciale şi asociaţiile agricole specializate se creşte un
numar mare de animale, procesele de munca sunt mecanizate şi
automatizate, eficienţa este ridicata;
 Existenţa organismelor profesionale şi interprofesionale, care au atribuţii
diverse pe filiera carnii de vita;
 Crescatorii de animale pot integra mai multe operaţii ale filierei:
asigurarea cu resurse materiale, creşterea şi ingrăşarea viţeilor,
abatorizarea, procesarea cărnii şi comercializarea preparatelor şi
conservelor din carne prin magazine proprii de desfacere;
 Obţinerea unor randamente ridicate în cazul marilor complexe de creştere
si ingrasare a viţeilor si bovinelor;
 Selecţia si ameliorarea animalelor în fermele comerciale, de dimensiuni
mari.

Puncte slabe:
 reducerea accentuată a efectivelor de bovine şi implicit a productiei de
carne de vită;
 randamentele reduse in unele exploataţii agricole de mici dimensiuni,
care produc pentru autoconsum;
 slaba conectare a gospodariilor ţăraneşti la piaţă determina existenţa unor
cantităţi neînsemnate de produse pe canalele filierei;
  nivelul ridicat al autoconsumului si extinderea sistemelor tradiţionale,
puţin performante, de creştere a animalelor;
 lipsa unui sistem organizat de preluare a animalelor vii de la micii
crescatori;
 lipsa serviciilor pe filiera produsului, mai ales in componentele
agricultura si preluare a animalelor;
 dificulăţi privind condiţiile de depozitare a carcaselor şi de asigurare a
lanţului de frig;
 decalaje între capacităţile de abatorizare şi cantitatea de materii prime
(animale vii) care “intra” pe canalele filierei;
 mentinerea metodelor tradiţionale, neigienice, de sacrificare a bovinelor
în micile gospodării;
 costul ridicat al procesarii carnii, in comparatie cu pretul redus de
achizitie a animalelor.

Oportunitati :
 creditarea crescătorilor de animale pentru investitii noi sau dezvoltarea
afacerilor existente, prin programele folosite de catre Politica Agricolă
Comună;
 cresterea extensivă a pieţei datorată posibilităţilor de creştere a
consumului mediu de carne pe locuitor;

Amenintari :
 mentinerea unui nivel redus de consum de carne, in Romania;
 cresterea importurilor de carne si reducerea exportului;
 concurenta preparatelor de carne din import;
 cresterea preturilor input-urilor, in special a furajelor, datorata reducerii
productiei agricole vegetale aflata sub influenta factorilor naturali
aleatori.
 BIBLIOGRAFIE

1. Acatincăi S., (2000) – Producţiile bovinelor, Ed. Mitron, Bucureşti.

2. Drânceanu D., (2000) – Biotehnologii în alimentaţia animalelor, Ed. Eurobit,
Timişoara.
3. Georgescu G., şi col. (1988 – 1989 – 1995) – Tratat de creşterea bovinelor, vol. I, II
şi III, Ed Ceres, Bucureşti.
4. Onaciu G., (2001) – Aprecierea vârstei şi exteriorului la bovine, Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj – Napoca.
5. Onaciu G., Velea C., (2002) – Evaluarea performanţelor de producţie la bovine, Ed.
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca.
6. Onaciu Grigore (2006) – Proiectare şi inginereie tehnologică la bovine- Ed. Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
7. Onaciu Grigore (2006) – Tehnologia creşterii bovinelor-ghid practic- Ed. Casa Cărţii
de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
8. Şara A. (2001) – Alimentaţia animalelor de reproducţie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
9. Velea C., şi col., 1985, Îndrumător de creşterea şi îngrăşarea tineretului taurin, Ed.
Ceres Bucureşti.
10. Velea C. (1983) – Tehnologia creşterii bovinelor, Ed. Dacia, Cluj – Napoca.
*** Guvernul României// Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării rurale//Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală în România 2007-2013 versiunea consolidată iunie
2010.
*** www.aberdeenanguscattle.uk
*** www.apdrp.ro
*** http://bovinedecarne.ucoz.net
*** www.gazetafermierului.ro
*** www.gazetadeagricultura.ro
*** www.agroinfo.ro
*** www.revista-ferma.ro
*** www.lumeasatului.ro
*** www.ghidafaceri.ro