RASE DE CAPRE

1. Introducere ……………………………………………………... 1
2. Generalități ……………………………………………................................ 2
3. Rasa Carpatină ………………………………………………………........... 5
4. Rasa Albă de Banat ……………………………………………................... 6
5. Rasa Sannen …………………………………………………...................... 7
6. Rasa Toggenburg ………………………………………………….............. 8
7. Rasa Murciano Granadina …………………………………………............ 10
8. Rasa Boer ……………………………………………………...................... 11
9. Rasa Oberhasli …………………………………………………………...... 11
10. Rasa Albă Rusească……………………………………………………....... 12
11. Rassa Șami ……………………………………………………………….... 13
12. Rasa Anglo – Nubiana ……………………………………………………... 14
13. Bibliografie ………………………………………………………………… 16
 INTRODUCERE

Caprele sunt printre primele animale domesticite de către om. Analiza genetică cea mai recentă
confirmă dovezile arheologice și anume că Munții Zagros din Iran sunt originea tuturor
caprinele domestice astăzi. O altă sursă genetică majoră de caprine moderne este capra Bezoar,
din regiunile muntoase din Asia Mică și Orientul Mijlociu. Păstorii neolitici au început să
păstreze caprinele pentru lapte și carne, dar au fost folosite și drept combustibil, pentru
îmbrăcăminte, construcții și instrumente. Cele mai timpurii resturi de capre domesticite datând
de acum 10,000 ani se găsesc în Ganj Dareh în Iran. Rămășițe de capră au fost găsite la siturile
arheologice din Ierihon, Choga, Mami, Djeitun și Cayonu, datând de acum 8000 și 9000 de ani
în urmă.

1
 Rase de capre

Adaptări morfologice

Adaptările morfologice sunt modificări fizice care au loc de-a lungul mai
multor generații și au ca rezultat creșterea capacității de a trăi într-un anumit
mediu. Dimensiunea și forma corpului, culoarea părului/lânii și a pielii, tipul
părului și depozitarea grăsimii se numără printre principalele adaptări
morfologice la caprine.

Mărimea si forma corpului

Mărimea și forma corpului sunt cele mai importante caractere

morfologice care influențează mecanismele de termoreglare a animalelor de
fermă. Corpul poate fi mare, mic sau pitic ceea ce îl ajută să regleze pierderile
de apă și disiparea sau conservarea căldurii.
Comparând caprele care au dimensiuni mari ale corpului cu cele cu
dimensiuni mici s-a ajuns la concluzia că cu cât corpul este mai mic cu atât
metabolismul este mai intens și produce mai multă căldură.
Rata de câștig sau pierdere a căldurii depind și de lungimea
extremităților (urechi, coarne, membre și coadă) care cu cât sunt mai lungi cu
atât pierderile de căldură sunt mai mari.

Culoarea producției piloase și a pielii

Sunt trăsături importante care au semnificație biologică, economică și

socială. Caracteristicile piloase ale caprinelor care au evoluat în zone tropicale
și deșertice sunt diferite de cele din zonele climatice temperate. De exemplu
părul alb, rar, scurt și mai gros permite pierderea de căldură prin convecție
motiv pentru care nu se recomandă creșterea acestor capre în zonele
montane reci.
Culoarea producției piloase este unul din cele mai simple caractere după
care identificăm o rasă deoarece este ușor de observat. Pe de altă parte
culoarea este cea responsabilă de absorbția sau respingerea (radiația) razelor
solare. Astfel, caprele de culoare deschisă absorb mai puțină căldură decât
cele de culoare închisă și sunt mai puțin predispuse la stres termic determinat
de temperatura ridicată.
Culoarea asociată cu un anumit tip de climat are efect asupra
temperaturii corporale, frecvenței respirației și pulsului, volumului de celule
roșii din sânge, și concentrației de sodiu și potasiu plasmatic.
Pielea pigmentată (colorată) protejează în special caprele din zonele cu
soare puternic pentru a nu dezvolta boli de piele (cancer). Unul din criteriile de
selecție la caprele crescute în zonele semideșertice este spatele cozii
pigmentat și ochii să nu fie de culoare albastră. Caprele cu pielea groasă și
păr mai lung se adaptează mai ușor în climat temperat.

2
 Fig. 1

Caprele sunt printre primele animale domesticite de către om. Analiza

genetică cea mai recentă confirmă dovezile arheologice și anume că Munții
Zagros din Iran sunt originea tututor caprelor domestice de astăzi. O altă sursă
genetică majoră de caprine moderne este capra Bezoar, din regiunile muntoase
din Asia Mică și Orientul Mijlociu. Păstorii neolitici au început să păstreze
caprele pentru lapte și carne, dar au fost folosite și drept combustibili, pentru
îmbracăminte, construcții și instrumente. Cele mai timpurii resturi de capre
domestice datează de acum 10000 de ani se găsesc în Ganj Dareh în Iran.
Rămășițe de capră au fost găsite la siturile arheologice din Ierihon, Choga, Mami,
Djeitun și Cayonu, datând de acum 8000 și 9000 de ani în urmă.
Există peste 300 de rase distincte de capră. Speranțaa de viață pentru caprine
este cuprinsă între 15-18 ani. Un exemplar a avut chiar 24 de ani. Caprele sunt
esxtrem de curajoase și inteligente. Cele mai multe capre, în mod natural, au
două coarne, de diferite forme și mărimi în funcție de rasă. Caprele sunt
rumegătoare.

Caprele produc aproximativ 2% din laptele total produs în lume.

3
 Cea mai buna rasa de capra este aceea care serveste nevoilor si dorintelor
noastre, de aceea nu putem vorbi despre ''cea mai buna rasa de capre''. Unele

4
rase sunt dorite pentru anumite productii (carne, lapte, mixte, lana etc). Deci
putem vorbi de o clasificare a raselor dupa anumite criterii cum ar fi:

Dupa zona de raspandire rasele de capre sunt europene, asiatice, aficane. Dupa
productiile obtinute sunt rase pentru lapte, pentru carne, lana, puf si mixte, iar dupa
gradul de ameliorare exista rase perfect selectionate, rase ameliorate si rase
primitivelocale.

1. Rasa carpatina

Fig. 2

Detine o proportie de 80% din totalul de capre de la noi. Este cea mai veche si
cea mai raspandita rasa de capre. Este o rasa primitiva, inca insuficient ameliorata.
Rasa este rustica si rezistenta, exteriorul este specific raselor tardive, neameliorate,
talia este mijlocie, torace potrivit dezvoltat, corp alungit, piept stramt, spinare ascutita,
sale si crupa ingusta, membrele sunt rezistente, dar cu musculatura slab dezvoltata.
Au un pronuntat instinct matern si de aparare, sunt blande, docile si atasate omului.
Culoarea dominata este gri de diferite nuante, roscata, alba, baltata. Greutatea
corporala este de 30-40 Kg la femele si de 50-60 Kg la masculi. Aceste capre prezinta
o talie mare si osatura bine dezvoltata. Prolificitatea este cuprinsa intre 125-150 % cu
greutate la fatare de 2,5-5 Kg. La varsta de 1 an se inregistreaza 72% din greutatea
adulta. Caprele din aceasta rasa pot fi date la monta la varsta de un an, cu o jumatate
de an mai devreme decat alte rase. Caprele sunt acoperite cu puf in proportie de 66%

5
si cu par in proportie de 34%. Caracteristicele pufului si parului la aceasta rasa, in
ceea ce priveste lungimea si grosimea firului, sunt diferite. La prelucrare se separa
prin pieptanare cele doua categorii de fibre. Recoltarea pufului si parului trebuie
facuta inainte de naparlire. Naparlirea are loc in luna martie. De la capra Carpatina se
obtin 0,150 g puf si 1,2 Kg par. Capra carpatina produce in medie 240-260 litri in 9
luni de lactatie cu o maxima de de 800 litri. Cele mai bune capre sunt cele din
Campina, cu o medie a productiei de lapte de 290 Kg si cu maxime frecvente de 450
de litri. Durata lactatiei este de 290 de zile.

2. Rasa Alba de Banat

Fig. 3

Caprele din aceasta rasa sunt mai putin raspandite la noi in tara. Efectivul de
capre Albe de Banat reprezinta 20% din totalul caprelor din Romania. Fata de rasa
Carpatina, Capra alba de Banat naste mai multi iezi si da o cantitate mai mare de
lapte. Si aceasta rasa, din pacate, sufera din pricina lipsei unui program clar de selectie
si monta dirijata in perspectiva formarii unui nucleu cu performante ridicate si stabile.
Sub raportul aspectului exterior, capul caprelor din aceasta rasa este mic, fin si uscativ,
specific raselor de lapte. Un procent de 47% dintre capre au coarne cu o lungime de
15-44 cm. Coarnele sunt purtate inapoi cu directie paralela sau divergenta, turtite
lateral si striate transversal. Urechile sunt de lungime mijlocie, semilasate, acoperite
cu peri scurti si netezi. Caracteristicile urechilor si coarnelor sunt folositoare in
identificarea rasei. Gatul este de lungime mijlocie si gros, trunchiul in forma de para,
membrele puternice cu oase bine dezvoltate. Pieptul este suficient dezvoltat, iar talia

6
caprelor este cuprinsa intre intre 59-78 cm inaltime. Ugerul este bine dezvoltat si se
preteaza la mulsul mecanic. Rasa Alba de Banat este mai inalta si mai lunga decat rasa
Carpatina. Greutatea corporala atinge 48 Kg la femele si 50-70 Kg la masculi.
Numarul de iezi fatati este mai mare ( aproximativ 50% dintre ele nasc cate doi iezi).
Maturitatea sexuala este timpurie, la 7-8 luni. Greutatea corporala a iezilor este de
3,92 Kg, cu maxima de 4 Kg masculii si 3 Kg femelele. In medie, capra Alba de Banat
produce 500 Kg/lactatie cu maxime si minime de 297-902 Kg. Perioada medie de
lactatie este de 183 -276 de zile si ajunge la primipare la 394 de zile. La caprele cu
mai mult de doi iezi, cantitatea de lapte ajunge pana la 670 litri. Continutul de grasimi
este primavara de 3,6 % si toamna de 5,5 %.

RASE DE CAPRE DIN LUME

Pentru productia de lapte exista rasele Saanen, Toggenburg si Chamoise.

Aceste rase se cresc pentru lapte in Elvetia. Printr-o selectie bine dirijata, au reusit sa
obtina rase performante cu productii mari de lapte.

3. Rasa Saanen

Fig. 4

In ce priveste rasa Saanen, aceasta rasa este renumita pentru calitatea si

cantitatea laptelui, ea reprezentand 20% din totalul de capre din Elvetia. Talia rasei
este considerata mijlocie spre mare. Masculii ajung la o greutate corporala de 65-
70Kg, iar femelele la 50-55Kg. Are aspectul tipic unei capre de lapte: corp alungit,
pieptul larg cu o buna capacitate toracica, gatul lung si subtire. La aceasta specie sunt
prezenti cerceii submaxiali. Masculii au coarne, urechile sunt de marime mijlocie,
ridicate si purtate in sus si inainte. Culoarea este alba pana la crem deschis, dar albul

7
este de preferat. Micile pete inchise de pe piele si par sunt admise, dar nu sunt de
dorit. Parul poate fi scurt si fin. Profilul fetei poate fi drept sau concav. Ugerul este
bine dezvoltat si se preteaza la mulsul mecanic. Productia maxima de lapte este de
18002000 Kg cu o medie de 740Kg in 270 de zile de lactatie. Continutul in grasime
este de 3-4%. Maturitatea sexuala este atinsa la cinci sase luni la masculi si la sapte
luni femelele. Acestea dau nastere frecvent la doi trei iezi/fatare. Rasa este foarte
robusta si rezistenta si se adapteaza bine la diferite conditii climatice si de hrana. Rasa
este sensibila la lumina soarelui si este mai productiva daca este tinuta in zone/spatii
mai racoroase.

4. Rasa Toggenburg

Fig. 5

Este o rasa elvetiana comuna si este cunoscuta ca fiind cea mai veche rasa de
capre domestice. Rasa este de marime mijlocie, robusta si viguroasa. Este un pic mai
mica decat alte rase, avand 45-55 Kg femelele si 65 kg masculii. Inaltimea tapilor
ajunge la 85 cm, iar femelele ating 70-80 cm. Parul este scurt sau mediu ca lungime,
moale, fin si drept. Culoarea parului este uniforma, variind de la un caprioriu deschis la
ciocolatiu inchis. Urechile sunt drepte si purtate in afara. Linia fetei poate fi dreapta sau
concava, dar nicodata convexa. Rasa Toggenburg da rezultate bune daca este exploatata
la temperaturi mai joase. Rasa este cunoscuta pentru buna dezvoltare a ugerului si
pentru productiile mari de lapte. Productia medie de lapte este de 700 de Kg cu maxima
de 960 Kg in 290 de zile si cu un continut de 3,7 - 3,9% grasime si 2,8% proteine

8
5. Alpina Franceză

Fig. 6

Rasa Alpină Franceză a atras atenția fermierilor din toată Europa datorită celor
două caracteristicii definitorii: producția de lapte și adaptabilitatea la orice condiții de
mediu. Originară din Munții Alpi, această rasa a rezultat în urma încrucișării caprelor
Sannen cu rasele locale, iar în acest moment are o largă răspândire în Franța
reprezentând mai bine de jumătate din efectivul de caprine.

Caprele din rasa Alpină Franceză sunt robuste și rezistente în special datorită
articulațiilor bine dezvoltate. Greutatea femelelor este cuprinsă între 60-70 de
kilograme, iar înălțimea la greabăn este de aproximativ 75 cm. Masculii pot ajunge
chiar și la greutatea de 95-100 kg, iar înălțimea la greabăn situându-se 85-100 cm. În
Franța, exemplarele autentice sunt de culoare roșcată cu negru pe față și în partea
superioară a corpului, precum și pe coadă, dar și partea exterioară a membrelor, însă în
alte zone au rezultat de-a lungul timpului și capre albe, gri, cafenii, negre sau maro.
Chiar dacă prin denumire rasa face trimitere către zonele montane, la noi în țară
caprele se regăsesc atât în fermele din zonele de munte unde dispun de mai multe
pășuni și fânețe, cât și în zonele de deal și câmpie unde stau mai mult timp pe
stabulație. În ambele cazuri producția de lapte îi mulțumește pe crescătorii de animale,
media depășind 700 de l/an, iar procentul de grăsime de 3,5% indică calitatea pentru
care este apreciat. Ugerul este bine dezvoltat, poziționarea și forma acestuia permițând

9
mulgerea mai facilă cu mașini de muls. Au părul scurt, urechile sunt dreptate cu
textură fină și au o dezvoltare medie.

6. Murciano Granadina

Fig. 7

Cunoscută la noi în țară sub numele de Murciana, rasa Murciano Granadina

este originară din Spania și a ajuns să fie crescută de fermierii din toate colțurile lumii.
Se cunosc două varietăți ale acestei rase: Veguesi – originară din ținuturile de şes, bine
irigate și Montana – originară din zonele muntoase. Capra Veguesi produce o cantitate
de lapte mai mare decât Montana.

Murciana este o rasă crescută atât pentru lapte, cât și pentru carne și se
adaptează ușor la condiții climatice aride. Femelele sunt mai mici comparativ cu cele
din alte rase, la maturitate greutatea lor fiind cuprinsă între 30-50 kg. Același principiu
se observă și la masculi, aceștia ajungând la greutatea de 50-60 de kg. Corpul este
acoperit cu păr de culoare neagră sau maro, la femelele este mai scurt și mai subțire,
în timp ce la masculii este mai lung și mai rezistent. Masculii prezintă și o barbă
pronunțată și o pereche de coarne. Urechile sunt de dimensiuni medii, drepte, iar
coada este scurtă. Producția de lapte ajunge la 500 de litri de lapte în 280 de zile de
lactație. În ceea ce privește calitatea, studiile indică 5,3% grăsime și 3,4% proteine.

10
7. Rasa Boer

Fig. 8

Capra Boer este o rasă de carne, importată în Europa, în urmă cu peste treizeci
de ani, din Africa de Sud.
Caprele Boer sunt capre mari, cu un trunchi lung, piept lat, picioare alungite şi
umeri cărnoşi. Ele au părul scurt, coloare de bază albă, cu gâtul roşcat-maro. De
obicei, au urechile „în picătură” şi posedă coarne.
Capra Boer fată de trei ori într-un ciclu de doi ani, de la 1 la 4 iezi pe fătare. Iezii sunt
mari la naştere şi cresc foarte repede, 200-300 gr. pe zi, datorită laptelui foarte
consistent. În cca. două luni, iedul Boer ajunge la o greutate de 20 kg.
La maturitate, masculul Boer cântăreşte 90-130kg, iar femela Boer, 65-80 kg. Şi asta,
fără a avea pretenţii de hrană!
Carnea de capră Boer este un aliment valoros, oferind proteine, grăsimi,
minerale, oligoelemente, vitamine şi aminoacizi vitali. Carnea este gustuoasă şi lispită
de mirosul specific caprinelor.
Masculii Boer sunt folosiţi în toate ţările pentru ameliorarea raselor locale, sporind
astfel productivitatea, calitatea şi rezistenţa urmaşilor proveniţi din această
încrucişare.
Caprele Boer sunt animale cu un temperament blând, uşor de crescut
împreună cu alte animale, oi, cai, vaci. Pot fi crescute în orice mediu, de la câmpie
până la golul alpin, fiind rezistente la factorii de mediu, dar şi la boli. .

8. Rasa Oberhasli

Este o rasă de capre specializată pentru producţia de lapte formată în Elveţia,

în apropiere de Berna.
Are o dezvoltare corporală medie şi un temperament vioi.

1
 Culoarea este cărămizie şi mai rar neagră. Specific este botul de culoare
neagră de la care se întind două dungi negre până la urechi, de o parte şi de alta a
feţei. Culoarea neagră se mai întâlneşte pe ceafă. Alte două dungi de culoare neagră
se întind pornind din spatele urechilor, se unesc de-a lungul gâtului şi continuă pe
linia dorsală până la coadă.
Pântecele, ugerul şi picioarele de la genunchi la copită sunt de asemenea
negre. Urechile sunt negre în interior şi cărămizii în exterior.
Adesea ţapii sunt mai negri decât femelele pe următoarele regiuni: cap,
greabăn, partea inferioară a pieptului, partea dorsală. De asemenea fibrele de
culoare albă se găsesc în învelişul pilos mai frecvent la ţapi decât la capre.
Profilul capului este drept sau uşor concav. Urechi de mărime mijlocie, purtate
în sus.
După standardele aflate în vigoare în SUA pentru femele se prevede ca talia
şi greutatea corporală să fie de minim 71 cm şi 61 kg, iar la masculi să nu se situeze
sub 81 cm şi 77 kg.
Se consideră defecte nasul berbecat şi urechile atârnânde. Ţapii de culoare
neagră sunt excluşi de la reproducţie.
Producţia de lapte medie 728 kg cu 3,6% grăsime. Recordul stabilit în SUA a
fost de 2111 kg/lactaţie.

Fig. 9
9. Rasa Albă Rusească

Caprele de lapte ca Saanen şi Toggenburg, din Elveţia sau alte ţări europene,
importate periodic în Rusia, au stat la baza formării unor grupuri sau varietăţi
de capre specializate pentru lapte. Atât în partea europeană cât şi în cea asiatică a
Rusiei au fost crescute capre pentru lapte de secole. Grupurile separate au evoluat
neuniform sub influenţa metodelor şi tehnicilor diferite de hrănire, management sau
datorită originii diferite. (figura 2.8.)
Caracterele de exterior sunt asemănătoare cu rasa Saanen.
Caprele pentru lapte din centrul şi nord vestul Rusiei sunt rezistente, au un
format corporal dolicomorf şi conformaţie armonioasă caracteristică tipului pentru

1
lapte. Capul este suplu şi îngust, gâtul lung şi drept, crupa largă, membrele puternice.
Prezenţa coarnelor nu este obligatorie.
Învelişul pilos este scurt, aspru sau ocazional lung şi mătăsos, de culoare
albă.
În efective mai mari această rasă se găseşte în regiunile Gorki, Leningrad,
Moscova şi Yaroslav.
Greutatea vie a femelelor este de 50-60 kg, iar a ţapilor 60-75 kg. Produc în
medie 400 - 500 kg lapte/lactaţie. Cele mai bune animale pot depăşi 1000 l/lactaţie.
Procentul de grăsime este de 4,2-5,3%.
Prolificitate 190-220%. Recordul a fost de 6 iezi/fătare.
Caprele din Nordul Caucazului, Crimea şi Asia centrală au o dezvoltare
corporală mai redusă, păr de culori diferite şi o producţie de lapte mai mică. Media
greutăţii vii este cuprinsă în intervalul 40-42 kg. Aceste capre produc o
cantitate variabilă de puf aproximată la 100-150 g /individ. Producţia de lapte pe
lactaţie este de 250-400 kg cu un conţinut în grăsime de 3,5-5,5%.

10. Rasa de capre Şami (Damasc)

Este o rasă de capre specializată pentru producţia de lapte formată în Siria, în

zona capitalei Damasc căreia îi poartă şi numele (Şam denumirea arabă - Damasc).
Capra Şami are un caracter limfatic şi este uşor de stăpânit. Majoritatea
caprelor nu prezintă coarne. Nasul este în formă de semilună. Mandibula este prinsă
mai sus cu 0.5 cm .Dacă distanţa este mai mare decât 0.5 cm atunci apar probleme
în consumul furajelor. Ochii sunt mari, mărimea lor fiind corelată pozitiv cu producţia
de lapte şi cu constituţia corpului. Pupila este albastră închis (bleomarin). Urechile
lungi (25-30 cm) şi sunt purtate în jos.
Gâtul este lung şi slab şi prezintă doi ciucurei la bază. Dacă aceştia sunt lungi
şi subţiri producţia de lapte este mare, iar dacă sunt scurţi şi groşi animalul
se pretează pentru producţia de carne.
Coastele lungi se corelează cu un abdomen voluminos care asigură spaţiu
suficient pentru dezvoltarea mai multor produşi de concepţie. Picioarele sunt lungi şi
subţiri.
Ugerul este mare, sub formă de cub, sau rotund cu sfârcuri mari unde se
depozitează o cantitate mare de lapte.
Înălţimea femelei este de 60-70 cm iar a masculului este de 75-80
cm.
De regulă culoarea preferată este maro-roşcată însă pot fi întâlnite şi alte
varietăţi de culoare: neagră, albă (1-2%), precum şi combinaţii între aceste culori.
Greutatea iedului la naştere este de 3,5 kg (femela ) – 4 kg (masculul). La
greutate mai mică de 1,8 kg se acordă îngrijiri după fătare în caz contrar acesta
moare. Dacă viteza de creştere a iedului a fost bună, capra produce mai mult lapte în
perioada de muls.
Greutatea la înţărcare după 60 zile de la naştere este de12 kg/femelă şi 13
kg/mascul. Greutatea la 1 an este de 35 - 45 kg femela şi de 45 - 50 kg masculul.
Greutatea caprelor adulte este de 50 - 60 kg femela şi de 70 - 110 kg masculul.
Pubertatea apare la vârsta de 3 - 5 luni la femelă şi de 4 - 6 luni la masculi şi
sunt fertile la 6 - 7 luni femelele şi la 7 - 9 luni masculii.

1
 Ciclul estral este de 21 zile (între 18-25 zile). Durata manifestării căldurilor
este de 48 ore (între 24-72 ore).
Perioada de gestaţie 150 zile (148-152 zile). Dacă este mai mică de 145 zile
fetuşii mor după câteva ore. Procentul de fătări multiple la capra Şami este de 75%
(frecvent fată 2, 3 sau 4 iezi).
Carnea are calităţi gustative bune. Este preferată carnea de ied la vârsta de 1
an când are o greutate de 40 kg. Randamentul la tăiere la aceşti iezi este de 50 %.
Femelele exploatate pentru producţia de lapte nu se tund deloc dar masculii
sunt tunşi în regiunea inghinală pentru a păstra mai bine igiena locală şi pentru a
facilita împerecherea.
La caprele Şami părul este moale, mai scurt primăvara şi vara când este
foarte cald. Toamna creşte protejându-le de frigul din iarnă.
Producţia de lapte. Capra Şami este considerată a fi una din cele cinci rase
de capre din Siria cu producţie bună de lapte. Cantitatea de lapte este în medie de
3,5 kg/zi putând varia între 2 şi 5 kg /zi.
În total se obţin 250 kg lapte în primul an (lactaţia I ) şi până la 500 kg lapte în
anul al doilea de producţie. Producţia de lapte poate ajunge la 800 kg şi chiar 1000
kg în 250 zile de lactaţie.

Fig. 10

11. Rasa Anglo-Nubiană

Rasa Nubiană, ca rasă naturală, s-a format în Egipt, mai precis pe cursului
superior al văii Nilului.
A fost adusă în Anglia anterior anului 1870 unde a participat la crearea rasei
Anglo-Nubiene prin încrucişarea cu capre din rase indiene şi englezeşti. Exemplarele
importate din Africa, Arabia şi India aveau membre lungi şi constituţie robustă,
acestea fiind două din caracterele dorite de crescătorii englezi.
Primele trei capre din rasa Anglo-Nubiană au fost importate în SUA, în anul
1909, într-o fermă din California. Datorită aspectului exterior, temperamentului şi
abilităţilor productive a devenit în scurt timp cea mai populară rasa de capre din
această ţară unde este cunoscută, însă, sub numele de Nubiană chiar dacă provine
din
Anglo-Nubiană. (figura 2.10.)

1
 Este o rasă mixtă crescută pentru producţia de lapte, carne şi piei.
Are un aer „aristocratic” fiind impozantă şi graţioasă (atrăgătoare).
Capul are o formă distinctă. Suprafaţa dintre ochi şi vârful botului este
puternic convexă (profil berbecat). Urechile sunt foarte lungi, largi şi pendulare şi
depăşesc cu cel puţin 2,5 cm vârful botului, atunci când le aşezăm de-a lungul feţei.
Nu sunt foarte groase cartilagiul fiind evident.
Dezvoltarea corporală este foarte bună, membrele puternice şi drepte.
Femelele au în medie o înălţime la greabăn de 75-80 cm şi o greutate corporală de
6080 kg, iar masculii 90-95 cm şi 85-100 kg.
Orice culori sunt permise însă cafeniu, roşcat, alb sau negru sunt cele mai
des întâlnite. De asemenea se întâlnesc frecvent diferite culori bălţate cu alb. Părul
este întotdeauna scurt, fin şi lucios iar pielea închisă la culoare.
Ugerul are o capacitate bună, însă, câteodată este pendular. Nu produce
cantităţi foarte mari de lapte dar procentul de grăsime este ridicat. Obişnuit se obţin
600 - 700 kg cu 4-5 % grăsime. Recordul raportat de Departamentul Agriculturii din
SUA a fost de 2694,3 kg cu 137,4 kg grăsime. Producţiile au fost calculate
pe o perioadă de lactaţie de 305 zile.
Un avantaj al acestei rase, în ceea ce priveşte producţia de lapte, îl constituie
perioada lungă de lactaţie care poate fi prelungită până la limita maximă, în perioada
de gestaţie.

Fig. 11
Bibliografie

1. PASCAL C. – 2007 – Creşterea ovinelor şi caprinelor. Ed. PIM, Iaşi.

2. PASCAL C. – 2007 – Tehnica aprecierii şi evaluării performanţelor productive la
ovine şi caprine. Ed. ALFA, Iaşi.
3. PĂDEANU I. - 2001 – Tehnologia creşterii ovinelor şi caprinelor, Ed. Mirton,
Timişoara
4. TAFTĂ V. – 1998 – Producţia şi reproducţia caprinelor, Ed Ceres, Bucureşti.
5. TAFTĂ V. – 2008 – Creşterea ovinelor şi a caprinelor. Ed. Ceres. Bucureşti.
6. VERSCHURE JANINE – 2006 – Goats, Ed. Rebo Publishers, UK.
7. VOIA S. – 2005 – Ovine şi caprine. Ghid practic de creştere. Ed. Waldpress, Timişoara.

1
8. VLAD I., SONEA A., STANCIU MIRELA, CALIN I., NICOLAE M. – 2003 – Tratat de caprine,
Ed. Universităţii Lucian Blaga, Sibiu.
9. https://www.gazetadeagricultura.info/animale/ovine-caprine/20165-rase-de-
capre-romanesti-si-din-strainatate-descriere-si-avantaje.html
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Capr%C4%83
11. https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cresterea- animalelor/tag/rase
%20de%20capre.html
12. https://www.revista-ferma.ro/articole/zootehnie/de-ce-este-rasa-boer-atat-
de- populara
13. https://capreremeti.wordpress.com/2010/02/28/hello-world/