UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE

Specializarea: management și controlul calitatii produselor agroalimentare

Disciplina : Surse de finanțare și managementului proiectelor

Recomandari privind finantarea unei ferme de ovine

Prof.Coord.:
Masterand:
Prof. Univ.Habil. . Vladu Marius Măciuca Sirbu
Marilena

Loredana
 CUPRINS

Capitolul 1. Cerințe privind amplasarea şi organizarea fermei de ovine

1.1. Amplasarea fermei de ovine
1.2. Orientarea adăpostului
Capitolul 2. Proiectarea structurii şi mărimii efectivului
Capitolul 3. Proiectarea structurii bazei furajere
3.1. Calculul costului cu nutreț
Capitolul 4. Bilanțul economic
4.1. Venituri
4.2. Cheltuieli anuale de exploatare
Capitolul 5. Calculul economic
Capitolul 1. Cerințe privind amplasarea şi organizarea fermei de ovine.
1.1. Amplasarea fermei de ovine
În vederea înfiinţării fermei de ovine trebuie să se respecte următoarele cerințe:

- să se utilizeze pe cât posibil pentru construcţii suprafețele de teren care au avut iniţial
această destinaţie, iar acolo unde nu există să se utilizeze terenuri slab productive;

- suprafaţa de teren să fie suficient de mare pentru a putea amplasa adăposturile şi

construcțiile anexe;
- expunerea terenului să fie sud sau sud-vest, opus direcției vânturilor dominante; - să
se respecte normele privind protecția mediului înconjurător, astfel încât direcţia vântului
dominant să fie dinspre localitate spre fermă, iar distanţa de la perimetrul fermei la centrul
populat să fie de 300 m pentru fermele de până în 500 capete şi de 500 m pentru cele cu efective
mai mari;

- incinta fermelor trebuie să fie cu minimum 50 cm peste nivelele maxime de inundare;

- să existe posibilitatea aplicării normelor sanitar-veterinare specifice unei astfel de activități;

- terenul pe care se amplasează ferma să aibă o umiditate redusă, să fie stabil pentru a
oferi stabilitate fundațiilor şi să prezinte a pantă naturală de 0,5-2 % pentru a asigura scurgerea
apelor din precipitaţii, iar apa freatică să se găsească la o adâncime suficient de mare;

- să existe posibilitatea depozitării şi folosirii dejecțiilor rezultate din creşterea

animalelor, iar apele reziduale să fie deversate într-un emisar, fără a deveni însă poluante;

- distanțele faţă de sursele de furaje, alimentare cu apă şi energie să fie cât mai reduse;
- incinta fermelor să nu fie străbătută de conducte de gaze, rețele electrice şi drumuri de
circulaţie.

1.2. Orientarea adăpostului

Adăpostul trebuie orientat ca amplasare în raport de condițiile locale de climă şi
posibilitățile naturale de protecţie oferite de relief. La orientarea adăpostului se va urmări:

- asigurarea factorilor de microclimat în adăpost;

- iluminarea naturală a adăposturilor;

- evitarea vânturilor dominante în timpul iernii.

 Proiectul nostru se va contura într-o fermă deja înființată cu toate facilitățile și se va
exploata în baza unui acord de concesiune comercială în cuantum de 8000 lei lunar, exceptând
cheltuielile de întreținere (utilități 2000lei), pentru a se vedea oportunitatea unei investiții de
acest tip.

În cazul de faţă adăpostul are formă dreptunghiulară şi este amplasat cu spatele (una din
laturile lungi) pe direcţia Nord-Nord-Est. Pentru a evita pierderile de căldură, pe peretele dinspre
nord sunt repartizate numai 1/4 – 1/3 din numărul total al ferestrelor.

Capitolul 2. Proiectarea structurii şi mărimii efectivului

Aşa după cum reiese din titlu, efectivul ales pentru derularea acestei activități este de
300 capete oi matcă din rasa Romanov, la care se mai adaugă şi necesarul aferent de berbeci (12
capete) din rasa Țigaie pentru obținerea femelelor de reproducție F1 care urmează a fi încrucișate
cu berbeci din rase specializate ( Dorper ) pentru producția de carne.

Rasa Romanov s-a format prin selecție din oile locale cu lână groasă În direcţia
prolificității şi a calităţii blănițelor la miei, pe un areal specific din regiunea Iaroslavl pe Volga
din Rusia.

Actualmente, cele mai valoroase exemplare se cresc pe versanţii muntoși din apropierea
râului Volga şi îndeosebi în jurul orașului Tutaiev. Oile de rasă Romanov se recunosc uşor după
capul scurt, golaș, acoperit cu un jar negru lucios brăzdat de la creștet spre bot de o dungă albă
sau pete albe ce constituie caracterul specific al acestei rase. Jarul (părul) de pe urechi, membre
şi abdomen este tot de culoare neagră.

La naştere miei sunt negrii, dar frecvent prezintă pe cap, membre şi pe coadă pete de
culoare albă, iar la vârsta de 1-3 luni lâna începe să se depigmenteze treptat spre gri, apoi alb-
albăstrui. Oile Romanov se tund de 2-3 ori pe an, rezultând o cantitate de lână/individ de cca. 2,5
kg.

Blănurile sunt ușoare, elastice şi au o culoare gri-închis cu reflexe albăstrui. Toate

aceste caracteristici fac ca blănurile obținute din sacrificarea tineretului să fie deosebit de
apreciate În industria prelucrătoare. Greutatea corporală a oilor este de 45-50 kg, iar la berbeci de
70-80 kg.

Mieii la fătare sunt mici (2-3 kg), dar prezintă vitalitate ridicată realizând 200-230 g
spor mediu zilnic până la înțărcare (3 luni) şi o greutate de 23-25 kg cu un randament la
sacrificare de 45-50%. Carnea este de bună calitate, Îndeosebi de la tineretul de 8-10 luni, cu o
greutate de 30-40 kg, fiind fragedă şi fără miros specific.
 O altă caracteristică foarte importantă a rasei este prolificitatea (miei obținuți la 100 de
oi fătate) foarte ridicată (200-250%) şi precocitatea reproductivă pronunțată (tineretul se
introduce la montă la vârsta de 10-12 luni). Nu sunt rare cazurile când oile adulte fată 3-4 miei şi
mai rar 5-6 miei, recordul fiind de 9 miei pe fătare. Oile din această rasă se pretează foarte bine
la o reproducţie intensivă, deoarece femelele manifestă călduri la puţin timp după înțărcarea
mieilor şi În toate sezoanele din an. Astfel, oile Romanov pot făta de două ori pe an, producând
astfel În condiţii obișnuite de întreținere cel puţin patru miei. Producția de lapte este ridicată, dar
numai în primele 3-4 luni după fătare, când oile mame produc circa 100-150 litri de lapte cu care
pot susține creşterea a 2-3 miei sugari.

Din punct de vedere reproductiv, rasa se evidențiază prin: prolificitate bună, sezon de
reproducere foarte lung, instinct matern foarte dezvoltat, rusticitate, vigoare mare a mieilor la
naştere, producție bună de lapte. La noi, rasa Romanov poate constitui o verigă importantă în
hibridarea raselor autohtone pentru obţinerea de oi prolifice, care să fie apoi încrucișate cu
berbeci din rasele specializate pentru producția de carne.

Rasa Țigaie se împarte în două tipuri principale, un tip mai masiv - Țigaia Somborska -
localizată în centru şi nord şi un tip mijlociu - Țigaia Ciocanska - răspândită mai mult în centrul
şi sudul Serbiei. În literatura de specialitate din Serbia se apreciază că oile Țigaie au fost aduse
aici cu câteva sute de ani în urmă, foarte probabil din România (Krajinovici 1992).

La nivel european se acceptă, pe baza unor dovezi istorice, că rasa actuală de oi Țigaie
s-a format prin încrucișarea oilor locale, din zona Dobrogei, cu ovinele cu lână mai fină aduse
din Asia Mică. De aici s-a răspândit în țările din peninsula Balcanică, în Europa Centrală şi în
sudul Ucrainei şi al Rusiei. Cele mai multe oi din rasa Țigaie Sârbească se găsesc în Voivodina,
Baranja şi Slovonija.

Oile Țigaie Sârbească se găsesc în câteva mii de exemplare şi în România, în principal

în județele Timiș şi Arad. Țigaia este o rasă de oi nativă, care are la bază o ramură a unui cerc de
rase vechi din Asia Mică, de unde provin majoritatea raselor domestice. Această rasă cu
aptitudini mixte (lapte, carne, lână) s-a adaptat excepțional la condițiile variate de şes şi de deal
din Europa de Est şi Centrală. Oile din rasa Țigaie se remarcă, în mod deosebit, prin carnea
fragedă, suculentă, cu gust şi miros plăcut, fiind preferată la curtea sultanilor turci, dintre toate
rasele de oi. Şi în zilele noastre, în România mieii de rasă Țigaie îngrășați sunt preferați la
export, comparativ cu cei de rasă Merinos şi, mai cu seamă, de Țurcană. Ambele tipuri de Țigaie
Sârbească au caractere comune care la deosebesc, evident, de toate celelalte tipuri de oi Țigaie.

Țigaia Sârbească impresionează, îndeosebi, prin masivitatea corporală; berbecii pot să

atingă 170-180 kg, iar oile 80-100 kg, fiind considerată rasa de ovine cu cea mai ridicată greutate
corporală din Europa. Într-un studiu pe care l-am efectuat pe o populație de oi Țigaie Somborska
din localitatea Uzdin (Voivodina) greutatea medie a berbecilor a fost de 142 kg cu variații între
105 şi 168 kg. Apoi, capul este lung, îngust şi puternic berbecat, iar urechile sunt mari, lungi
(întinse pe faţă, ating vârful botului) şi blegi, jarul (părul de pe faţă şi membre) este de culoare
neagră, caracter care se întâlneşte numai la aceste oi sârbești.

La Țigaia Sârbească, producția de lapte este moderată (100-150 l/lactație), dar mieii au
o greutate mare la naştere (5-7 kg la fătări simple şi 4-5 kg din fătări duble) şi o viteză
excepțională de creştere, atingând la 3 luni o greutate de 30-32 kg. Tocmai această viteză de
creştere ridicată a mieilor a atras atenția crescătorilor de oi români şi nu numai. Trebuie precizat
că Țigaia Sârbească este mai pretențioasă decât oile noastre autohtone, necesitând în stabulație
adăposturi spațioase (min. 7 mc/oaie), fânuri de calitate, circa 0,8-1 kg/zi de concentrate, cu 6
săptămâni înainte de fătare şi după fătare până la înțărcarea mieilor. Aceste oi răspund productiv
foarte bine dacă sunt pășunate pe pajiști cultivate.

Oile de rasă Țigaie Sârbească montate cu berbeci din rasele de oi specializate pentru
carne (Texel, Suffolk, Germană de carne cu capul negru, Hampshire) produc miei hibrizi cu
viteză foarte bună de creştere (350-370 g spor mediu zilnic/zi). Rezultate bune s-au obţinut şi în
direcţia producţiei de lapte (peste 200 l lapte pe lactație). Oierii români care doresc în viitor să
crească aceste oi trebuie să știe că sunt performante, dar numai în condiţii foarte bune.

*T.A.C. = tineret an curent

*T.F.A.C. = tineret femele an curent

*T.M.A.C.= tineret masculi an curent

Evoluția anuală a efectivului an a fost realizată ţinând cont de următorii parametrii:

- reforma la oile mame este de 15% - 45 cap.

- reforma la berbeci este de 35% - 4 cap.

- fecunditatea femelelor adulte de 95% - 285 cap.

- prolificitatea femelelor adulte de 200% - 570 cap.

- mortalitatea la miei este de 5% - 28 cap.

- raport de sexe: 1 mascul la 25 femele - 12 berbeci / 300 femele

În al doilea an turma va fi împărțită în două pentru a păstra nucleul din rasa Romanov,
fiind oportună în vederea continuității. Pentru a acoperii reforma, pe lângă numărul aferent
berbecilor din rasa specializată Dorper (14), vom mai achiziționa și berbeci din rasa Țigaie (2) în
vederea obținerii femelelor F1.

*T.A.C. = tineret an curent

*T.F.A.C. = tineret femele an curent

*T.M.A.C.= tineret masculi an curent

Evoluția anuală a efectivului an a fost realizată ţinând cont de următorii parametrii:

- reforma la oile mame este de 15% - 38 cap.

- reforma la berbeci este de 35% - 3 cap.

- fecunditatea femelelor adulte de 95% - 242 cap.

- prolificitatea femelelor adulte de 200% - 484 cap.

- mortalitatea la miei este de 5% - 24 cap.

- raport de sexe: 1 mascul la 25,5 femele - 10 berbeci / 255 femele

În al treilea an turma de F1 o vom mări la 400 capete trecând la categorie superioară 111
capete din încrucișarea femelelor din rasa Romanov cu berbeci din rasa Țigaie, creștere
favorabilă datorită cererii din piață. Pentru a atinge obiectivul , este necesar acoperirea
reformelor (51) și selecția a încă 60 de femele și vom achiziționa numărul berbecilor necesari
pentru a susține ambele încrucișări astfel evitând consangvinizarea. Berbeci rasa Țigaie (2) și
berbeci din rasa specializată Dorper (6).

*T.A.C. = tineret an curent

*T.F.A.C. = tineret femele an curent

*T.M.A.C.= tineret masculi an curent

Capitolul 3. Proiectarea structurii bazei furajere

 Pentru calcularea necesarului de nutrețuri şi a suprafeţelor destinate producerii lor,
trebuie ca în prealabil să întocmim rațiile furajere separat pentru fiecare categorie în parte, ţinând
cont de normele şi cerințele de hrană specifice vârstei şi stării fiziologice.

Resursele furajere vor fi constituite, în principal pe perioada de vegetaţie (luând în calcul

o durată a acesteia de 200 zile), din masă verde care este valorificată prin pășunat (reprezentată
dintr-un amestec de graminee perene şi leguminoase perene, rezistent la călcături), la care se mai
adaugă şi un amestec de fermă constituit din nutrețuri concentrate (orz, porumb, ovăz, șrot
floarea soarelui).

În perioada de stabulație (cu o durată de 165 zile), resursele vor fi formate din fân de
lucernă, amestec de fermă, suculente (porumb siloz şi sfeclă furajeră) şi grosiere (paie orz,
coceni de porumb). La categoria masculi adulți (berbeci), întâlnim două stări fiziologice distincte
şi anume: perioada de repaus sexual, care are o durată de cca. 9 luni pe an (hrănirea făcându-se la
nivelul normelor de întreținere) şi perioada de pregătire pentru montă şi montă propriu-zisă, care
are o durată de cca. 3 luni din care 3-4 săptămâni perioada de pregătire pentru montă, când se
face o hrănire stimulativă în vederea atingerii condiției de reproducător, care se continuă şi în
perioada de montă propriu-zisă de cca. 2 luni pentru a susține efortul sexual depus

Fătarea se prevede a avea loc în lunile februarie şi martie, întrucât monta are loc în lunile
septembrie şi octombrie. Perioada de alăptare va avea o durată de 1,5 luni, la această vârstă
având loc şi înțărcarea mieilor. În afara laptelui matern, mieilor li se vor administra şi nutrețuri
solide la discreție încă de la vârsta de 6-7 zile (otavă sau fân de lucernă recoltat toamna şi
nutrețuri concentrate fin măcinate, ambele de foarte bună calitate), operație ce permite
dezvoltarea echipamentului enzimatic al tubului digestiv specific rumegătoarelor, evitarea
stresului de înțărcare şi realizarea unui spor mediu zilnic mai ridicat, mieii atingând la această
vârstă greutatea medie de cca. 15 kg.

Consum de lapte în perioada de alăptare:

-750 g/zi/cap, în prima săptămână de viață x 7 zile = 5,25 kg;

-800 g/zi/cap, în a doua şi a treia săptămână x 14 zile = 11,2 kg;

-900 g/zi/cap, în a patra, a cincea şi a șasea săptămână x 21 zile = 18,9 kg;

Consumul de lapte pe cap de miel şi pe perioadă de alăptare va fi aşadar de cca. 35 kg.

Prin urmare consumul mediu anual pe cap de animal va fi:

3.1. Calculul costului cu nutreț
Necesarul de nutreț se va achiziționa de la agricultori direct din câmp la recoltare, iar
pășunatul se va face pe o suprafață de 50 ha concesionată de la administrația locală. La costurile
cu furajele se vor adăuga 20.000 lei/ an, cheltuieli cu transportul și depozitarea acestora.
Capitolul 4. Bilanțul economic
4.2. Cheltuieli anuale de exploatare
Cheltuieli cu forța de munca

Pentru efectivul de ovine cazat in microferma, normele prevăd un îngrijitor la 100 de oi cu

miei sau oi mânzări si un îngrijitor la 200 capete ovine la îngrășat. Aşadar avem nevoie pentru
efectivul microfermei de 3 - 5 îngrijitori. În acest context au fost prevăzuți numai muncitorii
strict ceruți pentru buna activitate a fermei, iar pentru asigurarea altor servicii (contabilitate,
servicii medicale, servicii de paza) rămâne la latitudinea managerului. Considerăm că celelalte
servicii sunt mai puţin importante, putând fi asigurate în regim de prestări servicii sau prin zilieri
in anumite intervale ale anului.

Salarii în anul I de exploatare: 2.000 de lei pe lună x 3 luni x 3 îngrijitori =18000 lei.

Salarii în anul II de exploatare: 2.000 de lei pe lună x 12 luni x 4 îngrijitori =96.000 lei.

Salarii în anul III de exploatare: 2.000 de lei pe lună x 12 luni x 5 îngrijitori =120.000 lei.
Cuantum salarii I + II + III = 234.000 lei
 Alte cheltuieli (transport, piese de schimb, medicamente, taxe locale, impozite) 10% / an
din cheltuielile cu furajarea) :
 Pentru Anul IV se anticipează venituri de aprox. 1.040.000 lei cu cheltuieli de cca.
500.000 lei ceea ce înseamnă că ferma va înregistra un profit de 478.185,61 lei + 10.000 lei.
Această aplicație s-a demonstrat a fi profitabilă pe termen mai mare de 4,5 - 5 ani cu
oportunitatea înființării unei ferme proprii pe termen de peste 10 ani și achiziționarea de teren
arabil necesar producerii furajelor, iar valoarea chiriei pentru exploatarea fermei și a cheltuielilor
logistice mergând în amortismente. Exemplul dat poate suporta diferențe mici la prețuri (din
venituri, din cheltuieli).
Fondurile europene pentru investiții în sectorul zootehnic se acordă fermelor de animale și
formelor asociative din sectorul zootehnic. Speciile de animale eligibile sunt bovinele,
bubalinele, suinele (porcii), ovinele, caprinele, păsările de curte (altele decât găinile ouătoare).
Finanțarea se poate accesa și pentru albine, dar și pentru găini ouătoare la care se face o investiție
în bunăstarea păsărilor, trecându-se de la creșterea în baterii îmbunătățite la sisteme alternative
de creștere.

Doar persoanele juridice pot accesa fonduri europene din PNS, indiferent de intervenție. Pentru a
accesa fondurile europene pentru ferma de animale, solicitanții trebuie să fie:

• fermieri constituiți și organizați din punct de vedere juridic conform legislației naționale, cu
excepția persoanelor fizice;

• cooperative agricole și societățile cooperative care deservesc interesele membrilor fermieri;

• grupuri și organizații de producători constituite în baza legislației naționale în vigoare şi

recunoscute de MADR, care deservesc interesele membrilor.

Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500

de caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la
această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa
în consecință.

Ferma de animale care solicită fonduri europene trebuie să îndeplinească o serie de condiții de
eligibilitate. Acestea țin în primul rând de activitatea pe care o desfășoară și de modul în care
este gestionată afacerea. Potrivit Ghidului consultativ al solicitantului, pentru a accesa fonduri
europene, exploatațiile zootehnice trebuie să respecte următoarele condiții:

să desfășoare activități economice sub una din formele de organizare menționate anterior;

să acţioneze în nume propriu;

să asigure surse financiare stabile și suficiente pe tot parcursul implementării proiectului.

Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500

de caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la
această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa
în consecință.

Concluzii

Cu referire la importanta si rolul crescatorilor de ovine sunt multe aspecte de mentionat tinand cont de
contextul social si economic al acestei activitati, fapt ce obliga autoritatiile competente sa acorde spijin
financiar si legislativ, real, concret, cu referire la functionarea asociatilor de animale si de produse
animaliere, facilitati pentru amenajarea de puncte sau centre de sacrificare, unitati de procesare a
laptelui, a carnii si a subproduselor obtinute de la ovine, facilitati pentru asigurarea hranei pe tot parcursul
anului, identificarea de beneficiari interni, in spatiul intracomunitar si in tari terte pentru comercializarea
berbecutiilor si a unor produse finite (branzeturi, preparate din carne de oaie cu caracteistici traditionale)
etc.

Bibiografie :

https://www.gazetadeagricultura.info/animale/ovine-caprine/15990-conditii-de-producere-si-
valorificare-a-laptelui-de-oaie.html

https://ro.scribd.com/document/465280155/Proiect-de-Inființare-a-Unei-Ferme-de-Ovine

https://agro-tv.ro/proiect-pentru-o-ferma-de-vaci-pe-fonduri-europene/
http://apmsb.anpm.ro/documents/27013/79355207/
SB_MEMORIU+DE+PREZENTARE+AL+SYDRA+SRL.pdf/67e63389-1963-46a3-b0a9-
4933e1a839ff

https://agrointel.ro/267256/fonduri-europene-ferma-de-animale-dr-20/