UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

“REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” TIMIŞOARA

Calul semigreu romanesc

Disciplina : Cresterea Animalelor , An II , Sem. I , MV ,

2018-2019

Student , An II, MV:

Mihuța Bogdan Roberto
Grupa: 2.2.10

Coordonator: Şef lucr. dr. Marcel Matiuţi

1
 Cuprins
Capitolul I

1.1. Clasificare stiintifica.........................................................3

1.2. Generalitati Ecvine...........................................................3
1.3. Caractere generale............................................................5

Capitolul II

2.1. Origine si formare………………………………….………5

2.2. Tipul de cal semigreu mare……………………….……….6

2.3. Tipul de cal semigreu mic…………………………………7

2.4. Defecte de exterior.................................................................9

Concluzii.......................................................................................10

Bibliografie...................................................................................11

2
 Capitolul I

1.1. Clasificare stiintifica

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Subclasă: Theria

Infraclasă:Eutheria

Ordin: Perissodactyla

Familie: Equidae

Gen: Equus

Specie: E. ferus

Subspecie: E. f. caballus

1.2. Generalitati Ecvine

Unele dintre animalele domestice cele mai utile si mai indragite de popoare in drumul lor
ascendent spre progres si civilizatie este fara indoiala calul. Domesticirea acestuia fiind
considerata ca fiind una dintre cele mai importante descoperiri ale omului.

Cabalinele sunt raspandite in deosebi in zonele temperate, cu clima favorabila dezvoltarii unei
vegetatii abundente. Ele lipsesc in zonele polare si subpolare si de asemenea in zonele tropicale si
ecuatoriale , fiind receptive la unele boli infectioase specific climatelor respective. In aceste zone
sunt raspandite celelalte specii de ecvine : magarul in Africa de nord , zebra in Africa de Sud-
Est, hemionul in Asia de Sud- Vest, specii care sunt tolerante la caldura si mai rezistente la boli
ale sangelui transmise prin insecte hematofage. In unele tari din SUA ca si in unele tari din

3
America , Asia , Africa si Europa de Vest se folosesc pe scara larga catarii , hibrizii din
imperecherea magarului cu iapa.

Inainte de domesticire , calul constituia un vanat de prêt al omului primitiv. Acesta vana calul
salbatic pentru carnea lui pe care o consuma la inceput cruda , apoi fripta , pentru pielea sa din
care facea obiecte de imbracaminte. Din oasele de cal faceau diferite arme , obiecte si unelte
pentru trebuinta casnica.Calul era socotit drept vanat de pret deoarece era greu de obtinut datorita
marii sale mobilitati.

Spre deosebire de celalte specii de animale domestice cum sunt taurinele, ovinele , suinele si
pasarile, care furnizeaza omului produse comestibile si materii prime pentru confectionat
imbracaminte si incaltaminte , calul mai are inca o importanta mare prin faptul ca participa in
larga masura ca animal de munca la desfasurarea procesului de productie in agricultura sau in alte
sectoare de munca .

Munca este productia principala a cabalinelor , ea este rezultatul activitatii speciale a organelor
locomotoare . munca cu calul este folosita pe o scara foarte mare de toate popoarele de pe
suprafata pamantului.

Principala forma de munca a calului este astazi munca de tractiune folosita in agricultura si
transporturi.Depinzând de rasă, îngrijire și mediu, calul modern domestic are speranță de
viață cuprinsă între 25 și 30 de ani. Sunt și cai care trăiesc peste 40 de ani și mai mult, dar aceștia
sunt rarități.

Următoarea terminologie este folosită pentru a descrie caii de diferite vârste:

 Mânz: un cal, indiferent de sex, mai mic de un an. Un mânz care este hrănit cu lapte
matern este numit în engleză weanling iar cel hrănit cu biberonul suckling. Mulți mânzi
domestici sunt înțărcați la vârste cuprinse între cinci și șapte luni, deși pot fi înțărcați de la
patru luni fără efecte psihice adverse.
 Cârlan: un cal de orice sex care are între unul și doi ani.
 Colt: un cal mascul sub vârsta de patru ani. O eroare comună de terminologie este
numirea oricărui cal tânăr ca „mânz”, cânt acest termen se referă doar la caii tineri de sex
masculine.
 Mânză: cal de sex feminin sub vârsta de patru ani.
 Iapă: cal de sex feminin.
 Armăsar: un cal necastrat cu vârsta de peste patru ani.Termenul „cal” este uneori folosit
colocvial pentru a se face referire la un armăsar.
 Cal castrat: cal castrat de orice vârstă.

4
 1.3.Caractere generale
Din punct de vedere biologic ecvinele se deosebesc de celelalte specii prin urmatoarele insusiri
specifice :

 Au conformatie corporala favorabila pentru locomotia terestra;

 Au talie mare cuprinsa intre 1-1.70 metri si greutatea corporala intre 100 si 1000 kg;
 Dentitia este completa si anizodonta , adica are toate felurile de dinti ;
 Formula dentara este; incisivi 3/3, canini 0/0 la iepe si 2/2 la armasari, premolari 3/3 ,
molari 3/3, masculi au 40 de dinti iar femelele 36 de dinti;
 Ecvinele respire numai pe nas , narile sunt largi , mobile cu miscari lejere, din cauza
dispuneri valului palatin , ce impiedica orice comunicare cu gura a cailor respiratorii, din
care cauza caii nu pot respire pe gura ;
 Buzele sunt foarte mobile , adaptate pentru prehesiune si sunt prevazute la exterior cu peri
tactili;
 Femela fata un singur produs , mamela este compusa din doua jumatati acoperite cu o
piele fina si unsuroasa. Sunt animale poliesterice , caldurile se manifesta pe tot timpil
anului , insa mai pronuntat vara si la sfarsitul iernii. Gestatia gemelara la cabaline este
foarte rara , ea reprezinta numai 0,5% . iapa nu suporta gestatia dubla din cauza volumului
redus al uterului sin din aceasta cauza are loc avortul in luna 7-8 de gestatie , gestatia
dureaza 11-12 luni , iar placenta este difuza ;
 Prezinta coama si mot , par de protective pe corp , peri de acoperire tactili si iarna puf;
 Ecvinele au simturi foarte dezvoltate , in special vazul si auzul , de asemenea si simtul
tactil .

Sunt animale usor adaptabile la conditiile variate de mediu si unele din ele se remarca
printr-un polimorfism foarte pronuntat.

Capitolul II

Calul semigreu romanesc

2.1. Origine si formare

În jurul anului 1960, a început să se contureze o noua rasă de cai, Semigreul Românesc,
omologată în 1985. Ideea creării acestei rase a pornit de la faptul că efectivele de tip
semigreu importate nu se adaptau condițiilor pedoclimatice din țara noastră.
Este o rasa autohtona , ale carei baze au fost puse la hergheliile Rusetu si Bontida.

5
Deoarece rasele de cai grei in tara noastra nu au dat cele mai bune rezultate, specialistii s-
au preocupat de crearea unui cal semigreu care sa fie adaptat conditiilor de la noi. In acest
scop au fost initiate experiente de catre fostul Institut de Cercetari Zootehnice, de
incrucisari complexe.

S-au incrucisat la inceput :

I. Iepe Ardeneze cu armasari Trapas Romanesc;

II. Armasari ardenezi cu iepe Trapase;
III. Iepe locale ialomitene cu armasari Ardenezi;
IV. Iepe Furioso North-Star cu armasari Ardenezi;
V. Iepe lipitane cu armasari Ardenezi;

Din aceste incrucisari complexe s-au definitivat doua tipuri la care rasa Ardeneza a
constituit cu 68,75%. Per ansamblu in cadrul populatiei de cal semigreu romanesc, desi
declarata ca rasa de sine statatoare in anul 1985, se poate vorbi la ora actuala , din cauza
unei mari heterogenitati existente in cadrul rasei , de doua tipuri deosebite si anume : tipul
mare si tipul mic.

2.2. Tipul de cal semigreu mare

Are talia 156 cm si greutatea corporala 560 kg . Acesta se caracterizeaza printr-un format
corporal drept , unghiular si o buna dezvoltare corporala. Capul este cam mare, cu
profilul drept , gatul musculos , lung , greaban scurt si nu prea inalt. Spinarea este lunga ,
larga si puternica , salele scurte si largi. Crupa oblica , proportionata ca lungime si latime.

Pieptul este larg si musculos , toracele profund si adanc. Membrele sunt puternice cu
articulatii largi si curate , copitele cam mari dar rezistente.

2.3. Tipul de cal semigreu mic

Se caracterizeaza printr-o talie de 154 cm si 500 kg greutate corporala. Are conformatie

corporala asemanatoare tipului mare , prezentand aceleasi defecte de exterior.

6
Culoarea frecventa este murga la varianta din 3 rase si vanata la variant din doua rase.
Ambele tipuri manifesta insusiri de precocitate si o mare putere de asimilare a nutreturilor
grosiere. Temperamental este vioi dar bland .
Rasa Semigreu Românesc este o rasă relativ tânără, care a fost creată pentru a ajuta
agricultorii și pentru a face transporturi grele.
Rasa Semigreu romanesc este destul de precoce, la varsta de 3 ani tineretul realizand 96-
98% din dezvoltarea de adult.

Obiectivele ameliorării:

- sporirea capacității energetice:

proba de tracțiune grea la pas, timpul realizat să fie sub 70’/10 km;
proba de tracțiune ușoară la trap cu relizarea timpului sub 43’/15 km);
- corectarea mersurilor;
- îmbunătățirea rezistenței copitelor;
- la stadiul de adult, media dimensiunilor corporale să fie:
la iepe:
talia 158 cm
perimetrul toracic 188 cm
perimetrul fluierului 21 cm

la armăsari:

7
 talia 158 cm
perimetrul toracic 186 cm
perimetrul fluierului 22 cm

Capacitatea de tractiune este remarcabila, putand sa tracteze de 3-4 ori propria greutate
corporala. Recordurile medii de viteza, la varsta de trei ani, sunt de peste 8 km/ora la tractiune
grea (1300 kg incarcatura, inhamare individuala pe 10 km distanta) si de peste 21 km/ora la
tractiune usoara (500 kg incarcatura, inhamare individuala, pe 15 km distanta)
Recordul de tractiune in proba demarajului a fost realizat pe distanta de 195 m cu
greutatea tractionata de 19 165 kg, timp de 1 minut si 46 secunde.

8
2.4. Defecte de exterior
Indivizii apartinand acestui tip prezinta unele defecte de exterior , mai frecvente fiind:
genunchi stersi deviati inapoi (de oaie)
coate de vaca- cand varful jaretelor sunt apropiate
moleti-pungi cu colectii sinoviale (glezna)
vezigoane- umflatura a articulatiei genunchiului
crupa tesita
spinare si sale inseuate
Desi in curs de definitivare , acest tip apare ca un cal armonios , cu mult vigoare si energie.
Culoarea predominanta este murga , dar se intalnesc si culorile deresa , piersicie si roiba .

Concluzii
9
Calul semigreu romanesc este o rasa care s-a adaptat foarte bine in tara noastra. Aceasta este
folosita atat la tractiune cat si la calarit .
Parerea mea este ca aceasta rasa de cal este profitabila deoarece se intretine foarte usor si da un
randament foarte bun.
Acesti cai sunt blanzi si usor de manipulat , fiind favoriti pentru tractiune , in unele cazuri si
pentru calarie in detrimentrul altor rase.
Este o rasa relativ moderna , nu sunt probleme la fatare care se petrece de obicei noaptea , manji
se ridica in picioare la o ora dupa fatare si pot sa se tina dupa turma la 24 de ore.
Nu au nevoie de grajduri special amenajate , putand fi tinuti in adaposturi semideschise.
Cu toate acestea , in prezent calul semigreu romanesc este folosit in actiunea de ameliorare a
populatiilor de cabaline autohtone , in vederea formarii unui tip de cal util in conditiile montane
si cu o capacitate energetica sporita.

Bibliografie
Carti
10
Mateuti M., Sas E.- Rase ierbivore domestice mari si mijlocii, editura Eurobit , pp.48-50;
Tapalaga I. (2008)- Caii, editura Agroprint Timisoara
Georgescu Gh., Ujica V., Lungulescu Gh., Marcu N. – Tehnologia cresterii cabalinelor si
echitatie, editura didactica si pedagogica Bucuresti , pp.79-81 ;
Site-uri
https://www.gazetadeagricultura.info/animale/cai-cabaline/516-rasa-semigreu-romanesc.html
https://www.stiriagricole.ro/rase-de-cai-calul-semigreu-romanesc-2062.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cal

11