UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE
MASTER: CONSULTANTA SI MANAGEMENT IN AGRICULTURA
ANUL I.
DISCIPLINA:TEHNOLOGII SPECIALE DE OBTINERE A
PRODUSELOR AGROZOOTEHNICE

ALIMENTATIA PORCINELOR

SEF LUCR.DR.: COLA FLORICA

MASTERAND:AIPU AURELIA

1
 CUPRINS

1.INTRODUCERE..............................................................................................3

2.PARTICULARITATI LA SUINE.................................................................6
3.TIPURI DE ALIMENTATIE LA SUINE(TIPUL
CONCENTRAT,SEMICONCENTRAT,VOLUMINOS)....................................9
A.Alimentaţia vierilor.............................................................................14
B.Alimentaţia scroafelor........................................................................15
C.Alimentaţia purceilor sugari ...............................................................16

4.TEHNOLOGIA FURAJARII PORCILOR LA INGRASAT.........................19

A. Creşterea pentru carne......................................................................20

B. Creşterea pentru carne-grăsime.........................................................21
C.Cresterea pentru grasime....................................................................21
5.Concluzii........................................................................................................23
6.Bibliografie....................................................................................................26

2
 INTRODUCERE

“Alimentele voastre sa fie medicamente si medicamentele voastre sa fie

alimente” HIPOCRATE

Din cele peste o sută de mii de specii de animale existente, aproape 50 au fost
domesticite de-a lungul timpului, rămânând în relaţie cu viaţa de zi cu zi a
omului.

După câine, cel mai vechi animal domesticit şi cel mai des întâlnit, a fost porcul,
derivat din porcul sălbatic existent în Alpi şi Pirinei, în Asia Centrală şi Sud-
Vestică, în Caucaz şi Munţii Taurus (de unde a fost adus şi domesticit de
egipteni în mileniul al IV-lea î.Hr.).

Porcul, a fost în mod tradiţional un „măturător”, şi la începutul domesticirii sale

era crescut ca mijloc de a utiliza resturile alimentare ale oamenilor.

Domesticirea porcului este documentată şi atestată în Iran şi Mesopotamia încă

din mileniul al VII-lea î.Hr.

Sunt dovezi, însă, că porcul provine dintr-o specie înrudită care a crescut pe
lângă aşezările hominizilor din aria geografică a Chinei, fiind domesticiţi încă
din paleolitic, în mileniul XIII, î.Hr.

Înregistrările istorice indică faptul că porcii din Asia au fost introduşi în Europa
în secolul 18 şi la începutul secolului 19.

Strămoşul sălbatic al porcului domestic este mistreţul, Sus scrofa care în

România, populează majoritatea pădurilor, din Delta şi Lunca Dunării, până în
desişurile Carpaţilor.
Din domesticirea mistretului au rezultat rasele de porci primitive (Mangaliţa,
Stocli, Bazna), astazi pe cale de dispariţie, iar din acestea, prin încrucişări
nedirijate cu unele rase importante s-au format rasele Negru de Shei şi Alb de
Banat.

Motivul principal al domesticirii l-a constituit necesitatea omului de a poseda şi

de a-şi crea o rezervă permanentă de carne şi chiar de grăsime.

3
 De menţionat că, domesticirea porcilor s-a efectuat într-un timpîndelungat,
parcurgându-se următoarele etape: captivitatea, îmblânzirea şidomesticirea
propiu-zisă.

Din speciile sălbatice au rezultat iniţial populaţii primitive de porci.

În urma domesticirii, din mistreţul asiatic au rezultat porcii primitive asiatici, iar
din mistreţul european, porcii primitivi europeni.

Specia actuală, Sus domesticus , îşi are originea din două specii de porci
sălbatici: Sus scrofa ferus (mistreţul european) şi Sus vittatus (mistreţul asiatic),
deci o origine difiletică.
După alţi autori (Ulmanski şi colab.) se apreciază că ar fi existat şi a treia
3specie, Sus mediterraneus , din care au provenit unele rase de porci din sudul
Europei, printre care şi Mangaliţa.

Domesticirea a fost rezultatul activităţii populaţiilor umane stabile şi nu

migratoare, deoarece Porcinele nu suportă deplasările pe distanţe mari.

Printre primele porcine primitive din Asia au fost porcul Chinezesc cu mască (cu
o vechime de cca. 5000 ani), alături de porcul Siamez, iar în Europa porcul
Celtic, porcul Palatin şi chiar porcul Stocli.

De menţionat că, centrul european de domesticire a posedat dou ăsubcentre:

unul situat în zona Mării Baltice şi altul în zona sau jurul MăriiMediterane.

Din punctul de vedere al clasificării zoologice, specia actuală de porciface parte

din:

 încrengătura Vertebrata;
 clasa Mammalia;
 ordinul Ungulata;
 subordinul Paricopitate;
 familia Suidae;
 subfamilia Suinae;
 genul Sus, cu specia Sus domesticus (pentru rasele actuale).
În Europa și Orientul Îndepărtat, carnea de porc este preferată de consumatorii
de carne.

4
Numărul porcilor domestici este de aproximativ 961 milioane capete, din care
190 mil. în Europa și 489 mil. în China.

Porcul este omnivor, putând fi hrănit atât cu furaje de origine animală, cât și
vegetală. Gestația la scroafe durează 112-114 zile.

Durata naturală de viață a porcului este de aproximativ 12 ani (în absența

sacrificării).

Unele religii (islamul, iudaismul și cultul adventist de Ziua a Șaptea) interzic

consumul cărnii de porc.(w.w.w.ferme.porci.ro).

5
2.PARTICULARITATI LA SUINE

Dupa criteriul economic rasele de suine au fost clasificate in functie de

capacitatea productiva in :

 rase primitive, apropiate de primii porci rezultati in urma
domesticirii (Stocli, Baltaretu)
 rase ameliorate, ce poseda insusiri productive medii (Bazna)
 rase perfectionate care grupeza rasele cu insusiri productive
superioare (Landrace, Marele Alb)

Dupa criteriul morfo-productiv rasele se grupeaza in :

 rase pentru carne, care la sacrificare dau carcase cu un procent

ridicat de tesut muscular, peste
 65-70 % (Landrace, Pietrain)
 rase mixte, a caror productie este mixta, cu un procent mai redus de
carne in carcasa (50-55%) si un strat mai mare de grasime (Bazna)
 rase pentru grasime a caror productie la sacrificare este in favoarea
grasimii avand doar 45-50% carne in carcasa (Mangalita)

Dupa provenienta, rasele pot fi clasificate in rase indigene (locale) formate pe

teritoriul tarii noastre si rase importate. Ca rase indigene amintim: Stocli,
Mangalita, Bazna, Albul de Banat si Albul de Rusetu. Aceste rase au insusiri
morfo-productive medii, o viteza de crestere redusa si stratul de grasime mare,
motiv pentru care principalele rase de interes economic din Romania sunt
reprezentate de rasele perfectionate importate, precum si de metisii acestora.
(www gazeta de agricultura).
Suinele sunt animale monogastrice, omnivore. Stomacul are capacitate mică şi
intervine activ în mărunţirea hranei. În colonul helicoidal are loc fermentaţia
metanică a celulozei, dar are valori mult mai reduse decât la ecvine şi
rumegătoare. Cerinţele de proteină ale organismului sunt mai ridicate decât la
erbivore şi, în mod particular faţă de proteina cu valoare biologică ridicată. Sunt
uşor carenţabile în vitamine şi elemente minerale.
Au gustul şi mirosul dezvoltate şi consumă mai bine hrana preparată. Valorifică
cu 15% mai bine furajele concentrate, iar suculentele şi masa verde sunt
valorificate dependent de conţinutul acestora în celuloză (celuloza = factor
limitativ).
În alimentaţia diferitelor categorii de producţie de la suine intră o mare varietate
de furaje. (Cola Florica –curs).
6
Hrana se administrează sub formă de amestecuri, grăunţele fiind măcinate,
transformate în uruieli mijlocii, iar rădăcinoasele şi suculentele este bine să se
taie felii sau tăiţe, obtinandu –se prin diferite de tratare a furajelor.In crestera
intensiva hrana este formata din suculente de iarna.
Pentru a crestera si alimentatia porcilor in sistem ecologic trebuie parcurse
urmatoarele etape:
 durata conversiei este de doi ani pentru teren si de sase luni pentru
animale si pentru reinoirea septelului, porcii provin dintr-o crescatorie
ecologica;

 alimentatia se face cu furaje ecologice care nu contin antibiotice sau

stimulente artificiale ,tineretul trebuie hranit cu lapte matern,(40 zile
minim);
 sanatatea veterinara se bazeaza pe prevenire;
 se recurge la rase rustice, alimentatie echilibrata si mediu inconjurator
favorabil;
 medicamentele chimice de sinteza sau antibioticele vor putea fi utilizate
astfel:trei tratamente alopatice, din care maxim doua antiparazitare la
reproducator,maxim un tratament aleopatic parazitar si un tratament
aleoptatic neparazitar pentru cei destinati taieri,nici un tratament aleopatic
nu este autorizat pentru purcei;
 perioada de asteptare inainte de comercializare este dublu fata de cresterea
conventionala a porcului;
 spatiile in aer liber trebuie sa ofere protectie suficienta contra ploilor,
vantului, soarelui si temperaturilor extreme;
 padocurile trebuie sa satisfaca necesitatilor naturale ale animalelor pentru
plimbare;
 constructiile trebuie sa dispuna de un spatiu pentru odihna, din material
dur acoperit cu asternut in cantitate suficienta care trebuie mentinut curat
si uscat;
 purceii nu pot fi tinuti in custi;
 terenul trebuie sa fie drept si nealunecos;
 gratarele sunt autorizate doar in zona de munte pe 25% din suprafata
acoperita;
 marimea exploatatiei este limitata la 1500 de porci pentru carne/an;

7
 in conditiile de conjuctura economica si sociala din tara noastra, rasele
traditionale de porcine vor fi cele mai potrivite ca material biologic pentru
popularea fermelor de acest tip;
 rasele folosite Bazna, Mangalita, Negrul de Strei, Negru de Sarmas, Rosu
de Marghita, Alb de Banat, Alb de Rusetu, etc.
 conservarea resurselor genetice constituite din populatii de animale
restranse numeric, in pericol sau pe cale de disparitie, se finanteaza de la
bugetul de stat;
 rasele de porcine se preteaza la productia ecologica datorita rezistentei lor
la factorii de mediu, la boli, deoarece au un grad inalt de adaptabilitate,
vitalitate si viabilitate, si rezista bine in conditiile naturale cu folosirea
pasunii.(www.agricultura.ro)

8
 3.TIPURI DE ALIMENTATIE LA SUINE(TIPUL
CONCENTRAT,SEMICONCENTRAT,VOLUMINOS)

Toate furajele, în funcție de influența lor asupra calității cărnii și grăsimilor, sunt
împărțite în trei clase.

Influența grupului de furaje asupra indicatorului de calitate al cărnii și

grăsimilor:

Ce indicator Numele furajului listă

afectează

carne cereale mazăre, orz, mei

carne legume și legume sfeclă de zahăr,

rădăcinoase morcovi, cartofi,
suculente dovleac

carne verdeață urzică, trifoi, sainfoină,

lucernă

carne roughage leguminoase de fân din

leguminoase (sainfoin,
trifoi, lucerna)

carne produse lactate și

deșeuri de producție de
carne și pește

untură tărâțe grâu, secară

untură cereale, cultura porumb, hrișcă

pâinii

cereale, fasole ovăz, soia

slab reflectat în turte turte

indicatori atât de
carne cât și de

9
 grăsimi

Furaje uscate
O alternativă la hrănirea porcilor cu deșeuri alimentare poate fi hrănirea uscată.
Hrănirea uscată include un meniu mixt de furaje compuse, cereale „zdrobite”,
tărâțe, copac de fân, turtă de ulei și aditivi uscați. În acest tip de hrănire,
verdețurile, legumele și produsele lactate nu sunt prezente, cu toate acestea,
porcii se simt excelent, ceea ce are un efect pozitiv asupra indicatorilor de
productivitate.

Hrana pentru porcipoate sa fie o hrană industrială uscată sau obtinuta in ferma..
Ca aditiv, se folosesc premixuri și vitamine. Cantitatea de aditivi depinde de rasa
animalelor, vârsta, caracteristicile structurale, preferințele individuale etc.

№ cultură Unitate. Hrană per Cerința Numărul de Creșterea

porc, cu o zilnică de unități de în
greutate porci alimentare în greutate
de 50 kg. pentru 1 kg. caca
unitățile de
furaje

1 grâu kg. 2,1 — 2,4 de la 2 și nu mai puțin 0,5 kg

mai sus de 1.2

2 orz kg. 2,3 — 2,5 de la 2 și 1,21 0,5 kg

mai sus

3 porumb kg. până la 2 de la 2 și 1,34 0,5 kg

mai sus

4 mazăre kg. de la 2 de la 2 și 1,17 0,5 kg

mai sus

5 secară kg. 2 de la 2 și 1,18 0,5 kg

mai sus

6 ovăz kg. 2,1 de la 2 și 1 0,5 kg

mai sus

7 mei kg. 2,3 de la 2 și 0,96 0,5 kg

mai sus

10
Hrănirea uscată este mai frecventă, deoarece tractul digestiv al porcilor prezintă
mai puțin stres din cauza lipsei unui proces de fermentare continuă.

Furaje compuse
Pentru prevenirea sănătății animalelor este nevoie de biofeed. Includerea
suplimentelor alimentare în meniu acoperă nevoia organismului de vitamine,
minerale și oligoelemente. Îmbunătățesc bunăstarea, susțin funcționalitatea
tuturor organelor și țesuturilor.

O componentă importantă în alimentația porcilor sunt verdeturile suculente, care

pot fi consumate sub formă de granule de iarbă sau să mănânce iarbă proaspătă
la plimbare. Animalelor adoră să trateze legumele până în vârf cu legume.
Aceasta și vârfurile de morcovi și sfeclă, și dovlecel, buruieni etc.

În afară de vitamine, legume și fructe se adaugă la aditivii premixuri uscate.

Purceii cu plăcere consumă delicatese spălate și măcinate: sfeclă, varză, mere,
morcovi, etc.

Suplimente proteice și minerale

Suplimentele îmbunătățesc creșterea purceilor, susțin dezvoltarea persoanelor
tinere și adulte. Suplimentele proteice sunt utilizate pentru porci: lapte, lapte
lactat, lapte cojit, deșeuri de animale etc. Deșeurile din pește și carne se spală și
se zdrobesc.

Aditivi minerali (Fe, K, Cl, etc.), amestecate în alimente sau turnate separat (de
exemplu, cărbune și cenușă), porcii sunt obținuți cu tuf calcar, cretă, coajă de ou.

Drojdia de nutreț
Aminoacizii, vitaminele, hormonii și oligoelementele care alcătuiesc drojdia
contribuie la creștere, îmbunătățesc pofta de mâncare și sănătatea porcilor.

Majoritatea furajelor trebuie pregătite sau procesate înainte de utilizare. Aceste

măsuri sunt necesare pentru a crește valoarea nutritivă, pentru a îmbunătăți
digestibilitatea alimentelor sau pentru a fi dezinfectate. Procesul de preparare
depinde de metoda de execuție și se împarte în metode: mecanice, fizice,
chimice și biologice.Cea mai comună și accesibilă legumă este cartofii. În forma
sa brută, este slab digerată în stomacul de porc, astfel încât este spălat, fiert și
apoi măcinat. Apa în care au fost gătite cartofii nu poate fi adăugată la alimente
datorită conținutului unei substanțe toxice - solanina. În mod obișnuit, cartofii se
amestecă cu boabe uscate sau aburite zdrobite, adăugând hrană verde.

11
Morcovii, sfecla, dovleceii și alți pepeni sunt de obicei serviți sub formă
zdrobită. Nu frecați și macinați legumele pentru viitor - ele se pot transforma
acru sau putrezesc. Dacă morcovii, sfecla sau dovlecii au fost fierți anterior,
atunci se pot adăuga cu apa în care au fost gătite.

Hrana grosieră (fânul și praful acestuia) trebuie aburită timp de câteva ore pentru
a îmbunătăți procesul de digestie. O atenție deosebită este necesară pregătirii
preliminare a cerealelor.Calitățile utile ale cerealelor cresc dacă este germinat.
Acest proces este destul de simplu. Cutiile joase umplute cu cereale sunt așezate
astfel încât să primească lumina soarelui. În termen de 9-10 zile, bobul este udat
cu apă. Această metodă este adesea folosită atunci când hrăniți purcei și scroafe
mici.Adăugarea de verdeață necesită, de asemenea, atenție atunci când vă
pregătiți pentru furaje. Tulpinile aspre și uscate sunt îndepărtate din iarbă, lăsând
frunzele cu crenguțe, apoi tocate fin. Recoltarea pentru utilizarea viitoare nu este
recomandată, deoarece se va estompa sau putrezi.

Proprietățile benefice ale însilozării sunt îmbunătățite dacă sunt combinate

înainte de servire. Porcii se bucură de hrană mixtă din culturi rădăcinoase
suculente zdrobite, legume și masă verde. Aceasta poate fi sfeclă de zahăr și
semi-zahăr, morcovi, varză, precum și lupine, biomasă verde de leguminoase și
porumb. Acest mod de depozitare a alimentelor este o excelentă conservare bio.
(www.bg-102.ro)

Tipurile de alimentatie sunt descrise pentru urmatoarele categorii:a vierilor,a

scroafelor,a purceilor sugari si a vierusilor.In functie de nutreturile folosite se
intalnesc tipurile de alimentatie:

1. Tipul concentrat – utilizează nutreţuri combinate destinate fiecărei categorii

de producţie (în creşterea intensivă).
2. Tipul semiconcentrat – nutreţul combinat asigură 50-60% din raţie, iar restul
este acoperit cu suculente sau alte categorii de nutreţuri cu importanţă locală.
3. Tipul voluminos – utilizează într-o proporţie mai mare nutreţurile suculente
(cartofi, sfeclă) care acoperă 50-60% din cerinţe, iar diferenţa este acoperită de
concentrate.
Cerinţele de hrană sunt stabilite în funcţie de vârstă, sex, stare fiziologică, masă
corporală, sporul de m.c., compoziţia chimică a furajelor şi alţi factori.De
regulă, reţetele furajere cuprind două părţi: partea superioară care redă cerinţele
nutritive ale animalelor şi partea inferioară care cuprinde proporţiile furajelor
înscrise în raţie.
Cerinţele de apă sunt de 2-4,5 l/kg SU. Raportat la 100 kg m.c., aceste cerinţe
sunt de 7 l la adulte şi 2 l la tineret. Acestea oscilează, fiind mai mari la
scroafele în lactaţie, dar depind şi de temperatura ambiantă. Este foarte
important ca la toate categoriile de vârstă şi producţie ca apa să se asigure la
discreţie.
12
Activitatea enzimatică a tubului digestiv se dezvoltă de la vârsta de 10 zile.
Hrănirea suplimentară a purceilor începe de la vârsta de 6 zile, cu nutreţ de bună
calitate (01, care are şi zahăr). Aceste amestecuri de concentrate sunt valorificate
mai bine decât celelalte specii (cu până la 40% mai mult decât erbivorele).
În raţie sunt importante: asigurarea echilibrului energo-proteic, asigurarea
valorii biologice a proteinei, asigurarea vitaminelor şi elementelor minerale.
Calciul se va asigura în limitele cerinţelor, fiind important raportul Ca:P.
Necesar: Fe 7 mg/zi, Cu 10 mg/zi.
Ritmul de creştere al suinelor este influenţat de ingesta voluntară de hrană care,
la rândul său este influenţată de apetit (este determinat de calităţile gustative ale
hranei, de nivelul de preparare, de modul de administrare).
Apetitul este redus la purcei, dar este mai mare la tineret şi la animalele adulte.
Până la greutatea de 40 kg ingesta de hrană nu satisface potenţialul de creştere,
deci este important să se stimuleze consumul. La o greutate mai mare de 50 kg
se depăşeşte prin apetit capacitatea de creştere şi asimilaţie a hranei, deci este
necesară restricţionarea furajării.
Toate categoriile de suine sunt pretenţioase la gust şi miros: preferă nutreţurile
dulci-sărate, aromate şi refuză furajele amare, acre sau prost conservate, cu
modificări organoleptice. Sunt refuzate şi amestecurile în care participă grâul cu
neghină, lupinul. Prepararea prin prăjire, zaharificare, fermentare, drojduire
stimulează consumul, la fel şi nutreţurile aromatizate (cu vanilie).
Grăunţele se macină la un diametru de 1,5 mm, dimensiunile mai mari
influenţează negativ digestia, iar cele mai mici favorizează ulcerul gastric.
Fierberea se practică pentru uruieli, dar şi pentru alte nutreţuri. De obicei se
fierb în amestec. Prin fierbere creşte consumul voluntar, purceii se obişnuiesc
mai uşor cu furajele şi, de asemenea, se pot obţine preparate dietetice.
Ca şi performanţe productive, nu sunt diferenţe deosebite între furajarea uscată
cu granule şi furajarea cu făinuri (acestea cresc cantitatea de pulberi din aer).
(Cola Florica –curs).
Pentru a încuraja consumul de furaje solide de la o vârstă fragedă, este indicat să
se amplaseze alimentatoare de dimensiuni reduse, montate într-o zonă uscată şi
care nu este alunecoasă, unde purceii pot fi atraşi de furaje în periaodele de
joacă. De asemenea, pentru purcei se recomandă distribuirea furajului direct pe
pardoseală. Alimentatorul pentru scroafă trebuie amplasat într-un mod adecvat
atât pentru animal cât şi pentru personalul responsabil de curăţenie şi
administrarea hranei. Ÿ Ÿ
Alimentaţia ecologica a porcilor se face cu 50% furaje obţinute in exploataţie.
Pentru reinnoirea septelului, porcii trebuiesă provină dintr-o crescătorie
ecologică. Furajele trebuie sa fie ecologice sau din ferme inconversie. Furajele
care conţin OMG-uri, antibiotice sau stimulente artificiale sunt interzise in
alimentaţia porcilor, ca şi toţi aminoacizi de sinteză. Alimentaţia tineretului se
bazează pe lapte natural, de preferinţa de la mame iar purceii trebuie crescuţi cu
lapte pe parcursul a 40 de zile minim.(Toncea I .,-2009).

13
A.Alimentaţia vierilor

Are scopuri diferite: penru vierii tineri pentru crestere si pentru vierii maturi se
urmareste obtinerea unui material de calitate. Pregătirea vierilor pentru sezonul
de montă se începe cu 3-4 săptămâni înaintea intrării la reproducţie, acestora
administrându-li-se furaje cu valoare energetică ridicată, uşor digerabile, cu
nivel proteic ridicat, menit să stimuleze spermatogeneza. Se va monitoriza
echilibrul vitamino-mineral al nutreţurilor, cunoscut fiind rolul fiziologic al
acestora în menţinerea funcţiei de reproducţie. Raţia se poate suplimenta cu
nutreţuri de origine animală (făinuri de lapte, carne, ecremat, ouă) şi cu o serie
de nutreţuri vegetale bogate în vitamine şi săruri minerale (lucernă masă-verde,
făină de fân de lucernă, morcovi etc).

Raţia zilnică se administrează în două tainuri, sub formă uscată sau umectată, în
raport 1:1 cu apă sau lapte ecremat. Apa de băut se oferă la discreţie, de
preferinţă cu adăpători automate. În cazul în care este distribuită în jgheaburi,
trebuie împrospătată de cel puţin trei ori pe zi. La întocmirea raţiilor, se va lua în
consideraţie vârsta, masa corporală, şi regimul de utilizare la reproducţie al
vierului.

Orientativ, pentru 100 kg masa corporală a animalului, necesarul funcţiilor vitale

este de 1,42 U.N. cu 120 g P.D, pentru funcţia de reproducţie raţia
suplimentându-se cu 1,5-2,0 U.N. şi 150-180 g P.D. pe cap şi pe zi, în funcţie de
intensitatea de utilizare la reproducţie.

În sistemul de creştere intensiv, alimentaţia vierilor de reproducţie prezintă o

serie de particularităţi. Acestea constau, în primul rând, în utilizarea în
exclusivitate a amestecurilor unice pe bază de concentrate, susţinute de reţete
elaborate tehnic pentru această categorie. Având în vedere  că, în acest caz, nu
se mai recurge la resurse locale menite să completeze necesarul de principii
nutritivi, echilibrarea amestecurilor se face cu ajutorul premixurilor proteino-
vitamino-minerale.

În sistemul de creştere intensiv, alimentaţia vierilor de reproducţie prezintă o

serie de particularităţi. Acestea constau, în primul rând, în utilizarea în
exclusivitate a amestecurilor unice pe bază de concentrate, susţinute de reţete
elaborate tehnic pentru această categorie. Având în vedere  că, în acest caz, nu
se mai recurge la resurse locale menite să completeze necesarul de principii

14
nutritivi, echilibrarea amestecurilor se face cu ajutorul premixurilor proteino-
vitamino-minerale.( Studntz M.,Serp.,T -2010)

B.Alimentaţia scroafelor

a)Alimentaţia scroafelor în repaus şi a celor gestante

Hrănirea scrofitelor pentru reproductie se va face în două faze:
– Faza I – greutatea de 25-50 kg – nutreţ combinat cu 15-16% PB şi 2800 kcal
EM/kg furaj în cantitate de 1,8 kg/animal/zi
– Faza II – greutate 50-100 kg – nutreţ combinat cu 14% PB şi 3000 kcal EM/kg
furaj, în cantitate de 2 kg/animal/zi

Până la 8 luni, când scrofiţele sunt dirijate spre montă, cantitatea de concentrate
consumată trebuie să fie de 320 kg/animal.
În sistemul gospodăresc, raţiile vor cuprinde iarna:
– 1-1,2 kg concentrate
– 0,5-0,6 kg făină de fân de lucernă
– 4-8 kg de suculente de iarnă

Iar vara:
– 1-2 kg de concentrate
– 6-8 kg de masă verde

Alimentaţia restrictivă se va face până la pubertate, apoi, până la montă sau IA

se va face o furajare abundentă pentru a stimula ovulaţia. După montă se revine
la furajarea restricţionată pentru a preveni îngrăşarea. (Cola Florica –curs).

Pentru a satisface nevoia de masticaţie, scroafelor înţărcate şi celor gestante,

precum şi scrofiţelor, trebuie să li se administreze furaje voluminoase sau cu un
conţinut ridicat de fibre şi cu valoare energetic㠟 mare. Scroafele şi scrofiţele
întreţinute în grupuri trebuie furajate folosind un sistem care garantează că
fiecare individ are acces la hrană în cantităţi suficiente, chiar şi în prezenţa altor
competitori. Înaintea împerecherii, este indicat ca scroafele să aibă o dietă cu o
valoare energetică ridicată. Energia favorizează creşterea numărului de ovule
produse, şi deci şi pe cel al purceilor rezultaţi. În sistemele cu acces liber la
furaje trebuie să existe suficiente alimentatoare, amplasate astfel încât să
împiedice scroafele dominante să le alunge pe cele mai slabe de la
alimentatoare. Cea mai sigură soluţie constă în furajarea scroafelor înţărcate în
standuri, fiind astfel protejate de manifestările agresive ale scroafelor cu rang

15
superior în ierarhia socială Scopul este obţinerea unui număr mai mare de
purcei, cu un randament maxim de creştere, cu imunitate corespunzătoare.

( Studntz M.,Serp.,T -2010)

Durata gestaţiei este de 115 zile, iar numărul de produşi este de 7-12.
În faza de repaus nivelul energetic trebuie să depăşească cu puţin nivelul
energetic pentru întreţinere. În faza de pregătire pentru montă sau însămânţare,
cerinţele se majorează cu 15-20%.
În primele 3 luni de gestaţie cerinţele de energie vor fi egale cu cele de
întreţinere, iar în ultima lună se vor majora cu 20-25% faţă de cele de întreţinere.
(Cola Florica –curs).
b)Alimentaţia scroafelor în lactaţie

Prin “scroafă lactantă” se înţelege o femelă din specia suinelor din perioada
perinatală până la înţărcarea purceilor. Lactaţia la scroafă se declanşează cu 2-3
ore înainte de parturiţie, durata acesteia fiind de 2 luni.
Producţia de lapte este dependentă de rasă şi numărul de purcei fătaţi. Se
apreciază că:
– în săptămâna 1 de lactaţie producţia de lapte este de 3-4 l/zi
– în săptămânile 3-4 de până la 8 l/zi
– în săptămânile 5-8 de 3-4 l/zi

Producţia totală este de 340 l, iar comparativ cu laptele de vacă, laptele de

scroafă conţine 15-20% SU; o scroafă elimină zilnic prin lapte 7000-8000 kcal.
Acesta este motivul pentru care scroafele slăbesc în primele săptămâni de
lactaţie, indiferent de nivelul raţiilor.
Eficienţa de utilizare a energiei în producţia de lapte este de 71%, la care se
adaugă faptul că în primele zile după parturiţie scade drastic consumul de furaje.
Deci stimularea consumului voluntar de furaje se va face prin administrarea de
produse de bună calitate.
În primele zile după parturiţie se va administra terci de tărâţe cu adaos de NaCl
şi sulfat de sodiu pentru accelerarea tranzitului intestinal.
În continuare se vor administra cereale de bună calitate, asigurându-se în cazul
energiei:
– 0,9 UN/100 kg m.c. – pentru funcţiile vitale
– 0,5 UN pentru un purcel alăptat (cerinţele pentru lactaţie)

În sistemul gospodăresc:
– vara: 10 kg de masă verde (leguminoase) şi 1,5-3 kg concentrate

16
– iarna: 0,5-1,0 kg făină de lucernă, 5-10 kg suculente de iarnă, 1,5-3 kg de
concentrate.

Printr-o alimentaţie bine organizată, greutatea scroafei se va reduce mai puţin în

primele 4 săptămâni de lactaţie, iar purceii se dezvoltă normal şi sunt sănătoşi.
Cu câteva zile înainte de înţărcare se va reduce cantitatea de concentrate din
raţie.

C.Alimentaţia purceilor sugari

Purceii înţărcaţi sunt mai activi dimineaţa şi seara, când se hrănesc şi realizează
contacte sociale. Amiaza constituie perioada de odihnă. Animalele întreţinute
într-o boxă colectivă se selectează în funcţie de greutatea corporală. Într-o boxă
cu sistem de furajare restricţionat, toate animalele trebuie să aibă acces la furaje
în acelaşi timp. Tineretul nu reacţionează dur faţă de alţi porci în timpul
furajării, dar animalele mai în vârstă au nevoie de singurătate şi linişte în timpul
consumării raţiei de hrană.( Studntz M.,Serp.,T -2010)

Ritmul de creştere al acestora este mare, deci raţiile trebuie să conţină substanţe
uşor digestibile şi proteină cu valoare biologică mare.
În primele 8 săptămâni de viaţă, un purcel consumă 40 l de lapte.
Laptele asigură dublarea în greutate la o săptămână, determină creşterea în
greutate de 5 ori la o lună. Un kg spor în greutate se asigură prin 4 l de lapte.
Frecvenţa suptului este mare în primele zile de viaţă (20-25 ori/zi), dar cantitatea
de lapte consumată la un supt este mică (20-30 g/supt)
Capacitatea de digestie a SU creşte odată cu dezvoltarea echipamentului
enzimatic care se poate considera complet la vârsta de 7 săptămâni (în condiţiile
unei alimentaţii complete).
În primele 3 săptămâni purceii au în echipamentul enzimatic lactaza, dar
lipseşte amilaza, maltaza, sucraza. De asemenea, dintre enzimele proteolitice
este prezentă doar tripsina, dar în C% mică, care creşte constant până la 3
săptămâni. Pepsina lipseşte, dar creşte până la 7 săptămâni (în primele
săptămâni este inactivă deoarece nu se secretă acid clorhidric). Lipazele sunt în
cantitate redusă, astfel purceii în primele săptămâni de viaţă pot digera doar
proteinele, glucidele şi lipidele din laptele matern.
După vârsta de 3 săptămâni se reduce lactaza şi creşte producţia celorlalte
enzime – amilaza pancreatică, enzimele proteolitice, lipazele; deci, de la această
vârstă, purceii pot să valorifice şi alte surse de hrană decât laptele matern. La 5
săptămâni echipamentul enzimatic este bine dezvoltat, iar la 7 săptămâni poate fi
considerat complet.
Este bine ca alimentaţia suplimentară să se introducă de la vârsta de 5-6 zile
pentru stimularea acţiunii secretorii şi dezvoltării echipamentului enzimatic.

17
Suplimentarea se va face cu furaje de bună calitate, de obicei nutreţul combinat
01. Dacă nu se pot amenaja locuri suplimentare pentru furajarea purceilor, se va
avea în vedere ca furajul pentru scroafă să fie de foarte bună calitate pentru a
putea fi consumat şi de purcei.
Prima criză – apare la vârsta de 14-15 zile, moment în care laptele scroafei nu
mai acoperă cerinţele nutritive ale purceilor. De aceea este foarte importantă
suplimentarea timpurie a alimentaţiei, pentru ca purceii să dispună totuşi de un
echipament enzimatic care să le permită, la 14-15 zile, să digere suplimentele.
Suplimentarea se va face:
– în sistemul gospodăresc – cu grăunţe prăjite
– în sistemul intensiv – cu furaj combinat 01 (conţine şi zahăr furajer)

În primele 24 h trebuie tăiaţi colţii purceilor (pentru a nu fi respinşi de scroafă);

la 2 săptămâni este bine ca masculii să fie castraţi.
Pentru prevenirea anemiei feriprive se administrează fier în primele 2-3 zile de
viaţă – ex. fier dextran i.m. profund 2 ml.
A doua criză – survine la vârsta de cca. 21 de zile – este o criză imunologică –
datorată epuizării imunităţii pasive. În această perioadă creşte sensibilitatea şi
receptivitatea purceilor faţă de infecţiile banale.
A treia criză – este înţărcarea.
– În sistemul gospodăresc la 7-8 săptămâni
– În sistemul intensiv se poate şi la 5-6 săptămâni

Greutatea cea mai convenabilă la înţărcare este de 10 kg, dar să nu fie mai mică
de 7 kg, iar purceii trebuie să consume zilnic 500 g de nutreţ combinat.
Nutreţul PRESTARTER trebuie să aibă 20% PB şi 2950 kcal EM/kg furaj. Se
pot include, alături de cerealele obişnuite, şroturi, făinuri de origine animală (4-
5%), lapte praf (4%), grăsimi (2-3%), premixuri vitamino-minerale, substanţe
corectoare de gust, zahăr furajer.

Este important ca înţărcarea să se facă treptat şi, de regulă, se realizează prin

scoaterea scroafei din boxă intervale din ce în ce mai mari de timp.
În perioada de înţărcare sau imediat după înţărcare, purceii vor fi hrăniţi
restricţionat pentru a preveni boala edemelor (produsă de E. coli) favorizată de
consumul exagerat care dezechilibrează flora intestinală.
În sistemul gospodăresc de utilizează concentratele, făina de fân, suculentele de
iarnă sau masa verde (vara). Când se folosesc subprodusele din lapte sau se face
furajarea umedă, hrănitorile se vor curăţa după fiecare administrare.
După vârsta de 90 de zile se va face furajarea în funcţie de destinaţie – pentru
reproducţie sau pentru îngrăşare. (Cola Florica –curs).

18
 4.TEHNOLOGIA FURAJARII PORCILOR LA INGRASAT

Deşi din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrăşare este mai puţin
pretenţioasă decât în celelalte sectoare, este necesară aplicarea cu atenţie a
tehnologiilor de furajare în vederea realizării unui maximum de spor în greutate,
cu un consum minim de furaje.

Cantitatea şi calitatea hranei influenţează atât evoluţia procesului îngrăşării cât şi

calitatea produselor obţinute. Raţia porcinelor puse la îngrăşat trebuie să aibă un
grad înalt de digestibilitate, să conţină cel mult 6-7 % celuloză, necesarul de
unităţi nutritive, de proteină digestibilă şi de aminoacizi indispensabili. Pentru a
asigura consumul raţiei în totalitate, furajele se vor asocia în aşa fel încât să
prezinte un gust placut.

Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere economic şi
urmăreşte valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care
consumă cantitatea cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în greutate. Ea
începe când purceii au 25-40 kg greutate vie şi ţine până ajung la 100-110 kg.

Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, cu un nutreţ care să asigure

15,7 % P.B. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi în continuare 13,7
% P.B. pănă la 100 kg.(w.w.w.agrobizines).Porcii sunt pusi la ingrasat pentru
carne,carne si grasime si doar pentru grasime.

A. Creşterea pentru carne

1. Creşterea timpurie
Depunerea de proteină are loc până la greutatea vie de 100-110 kg. Depunerea
de grăsime începe la greutatea in viu de 50 kg şi accentuează cu cât greutatea
corporală este mai mare.
Îngrăşarea se face în două faze:
– faza I – 25-50 kg
– faza II – 51-110 kg

Dirijarea calităţii sporului se va realiza prin calitatea nutreţurilor, prin raportul

dintre diferite substanţe nutritive din furaje.

19
Cel mai important raport care trebuie respectat este raportul energo-proteic. La
un nivel redus de proteină se depozitează o cantitate mare de grăsime în
organism, iar la un nivel ridicat al proteinei este favorizată depunerea acesteia în
muşchi şi creşterea ochiului muşchiului. Proporţia maximă de carne în carcasă
se obţine prin creşterea conţinutului de proteină cu 1-2% faţă de cel care asigură
sporul maxim în greutate. Acelaşi efect se obţine şi prin creşterea proporţiei de
lizină din raţie, dar cu dezavantajul costurilor.
Creşterea conţinutului din raţie măreşte activitatea tripsinei (deci îmbunătăţeşte
digestia proteinelor) şi creşte ingestia de furaje.
Structura amestecurilor furajere este specifică pentru cele două faze sau, în unele
sisteme, pentru cele trei faze (25-50 kg, 51-80 kg, 81-110 kg).
În amestec, ponderea cea mai mare o au cerealele (porumb, orz), apoi proteicele
vegetale, animale, premixurile.
Tărâţele, făina de fân, nutreţurile verzi reduc nivelul energetic al raţiilor şi
conduc la scăderea proporţiei de grăsime din carcasă.
Furajarea uscată şi la discreţie influenţează negativ utilizarea hranei şi calitatea
carcasei. Administrarea de tainuri mai frecvente, fără a se reduce cantitatea de
furaje, conduce la îmbunătăţirea calităţii carcasei.
Hrănirea la discreţie se poate practica:
– sub formă uscată, până la G de 50 kg
– sub formă umedă, de la 51 la 110 kg

Totuşi, alimentaţia restricţionată duce la o mai bună valorificarea a furajelor,

reduce risipa şi conduce la obţinerea unor carcase superioare calitativ.
Conversia mai bună a hranei are loc la masculii castraţi; scroafele, deşi au
ingesta zilnică mai mică, valorifică hrana cu 5% mai bine decât masculii castraţi.
Faza I – nutreţ combinat cu 15-16% PB şi 3150 kcal EM/kg furaj
Faza II – nutreţ combinat cu 13-14% PB şi 3300 kcal EM/kg furaj
Consumul specific este de 3,6-3,9 kg/animal/zi.

În sistemul gospodăresc se utilizează nutreţurile verzi, suculentele de iarnă,

concentratele, subprodusele lactate, resturi menajere (trebuie sterilizate prin
fierbere).
În cazul în care se utilizează trifoiul şi lucerna raţia este echilibrată în proteine şi
se economisesc concentratele; se administrează: 4-8 kg suculente de iarnă sau
4-12 kg de resturi de la cantină şi 1-2 kg concentrate sau 1,5-2,5 kg concentrate
şi subproduse lactate
SMZ este de 500-550 g, cu un consum specific de 4,5-5,5 UN/kg SMZ
2. Îngrăşare pentru bacon
Pentru acest sistem de îngrăşare se foloseşte o anumită tehnologie de creştere,
animalele se sacrifică la 80-90 kg şi stratul de slănină este mai subţire se 2,5 cm.
Se obţine carnea care este cea mai solicitată, iar reuşita creşterii depinde de rasă
(se preferă Landrace), vârstă şi alimentaţia animalelor pe perioada de creştere.

20
Principalele nutreţuri care intră în raţie sunt:
– orzul, secara, grâul
– rădăcinoasele
– făina de fân, făinurile de origine animală
– nutreţurile verzi
– laptele smântânit

Nu se administrează porumbul şi şroturile. Doar în mod excepţional se

administrează în faza I porumb maxim 20% şi şroturi 10-15% din amestec.
În sistemul intensiv:
– în faza I – nutreţ combinat cu 2900 kcal EM/kg furaj, 16% PB şi 0,8% lizină
– în faza II – nutreţ combinat cu 2900 kcal EM/kg furaj, 15% PB şi 0,7% lizină

Consumul specific este de 3,3 kg nutreţ pentru 1 kg spor.

În sistemul gospodăresc:
– iarna: 2-5 kg suculente de iarnă, 1,5-2,5 kg concentrate
– vara: 4-5 kg masă verde şi 1,5-3,5 concentrate

Se administrează în 4 tainuri, de preferat a se da sub formă de terciuri preparate

cu subproduse de lapte. Consumul specific este de 3,5-4 UN/kg spor.

B. Creşterea pentru carne-grăsime

Se continuă îngrăşarea de la 110 kg la 150 kg folosindu-se aceeaşi raţie din faza

a II-a.
Se administrează concentrate, suculente: 5-8 kg de suculente sau nutreţuri verzi
şi 1-2 kg de cereale. Proporţia de cereale creşte treptat până la 3-4 kg/animal/zi
în faza finală. Nivelul proteic al raţiilor este mai redus pentru că sporul în
greutate este mai ales pe seama grăsimii.

C. Creşterea pentru grăsime (recondiţionarea animalelor)

Se adresează animalelor adulte, după încheierea ciclului de producţie.
Durata recondiţionării depinde de starea animalelor, scoaterea lor din
circuitul reproducător pe motiv de supraîngrăşare reclamând o perioadă mai
scurtă de recondiţionare.

Durata este de 2-5 luni şi se desfăşoară în două faze:

– de pregătire (1-2 luni) – 6 kg suculente de iarnă sau 12 kg masă verde şi 2-2,5
kg concentrate
– de finisare (2-3 luni) – 3-4 kg nutreţ de volum (suculente sau masă verde) şi 3-
4 kg concentrate.

21
În amestecul de concentrate este bine să predomine orzul (influenţează pozitiv
calitatea slăninii).
Se pot administra 3-4 tainuri pe zi sub formă de terciuri dense. Adăpare la
discreţie.
Consumul specific este de 8-10 UN/kg spor de masă corporală. (Cola Florica-
curs).

5.CONCLUZII

Crestera porcinelor ,reprezinta o activitate importanta la nivel national si global

care pune la dispozitia omului dar si a industriei prlucratoare,o varietate de
produse si subproduse cum ar fi :parul,grasimea,gunoiul de grajd,intestinele
carnea,soricul etc.Consumata in cantiati moderate ,carnea reprezinta o sursa
buna de energie si poate avea efecte benefice asupar oaselor ,ochilor dar si a
pilei.

Cele mai folosite nutreturi cultivate sunt graul, porumbul, sorgul, ovazul si
secara. Fermelor industriale specializate le sunt recomandate nutreturi
combinate, cu continut de substante energetice si proteice, saruri minerale si
vitamine, in proportie corecta. Sunt acceptate inclusiv resturi provenite de la
cantine sau produse rezultate din procesarea laptelui (zer, zara).

Hranirea in doua tainuri (consumate in maximum o ora fiecare) a porcilor cu o

greutate de peste 50 kg evita risipa furajelor si aparitiei starii de inapetenta.
Pentru eficienta consumului de masa verde, radacinoasele si bostanoasele vor
reprezenta primul tain, inainte de felul doi, compus din concentrate.

Practica ingrasarii porcilor evidentiaza mai multe modalitati/sisteme, diferentiate

de varsta introducerii porcinelor la ingrasat, hranirea si ingrijirea aplicandu-se
prin sisteme distincte de ingrasare: timpurie (pentru carne), mixta (pentru carne
si grasime) sau ingrasare pentru grasime.

Scroafele de reproductie parcurg diferite stadii fiziologice intr-un interval scurt,

motiv pentru care alimentatia acestora trebuie atent monitorizata, ca urmare a
modificarilor succesive ale metabolismului. Furajarea discretionala este
recomandata scroafelor lactante; aceasta depaseste deseori 7 kg nutret/zi,
simultan cu asigurarea continua a consumului de apa, necesar producerii
laptelui. Procesele de alimentatie si de adapare la discretie ale lactantelor este
intrerupt timp de 24 de ore, pentru stoparea productiei de lapte (dieta absoluta),
la intarcare.

22
Pentru revigorare, dupa lactatie, scroafele in asteptare beneficiaza de o furajare
stimulativa, necesara totodata pentru dezvoltarea foliculilor ovarieni. Scroafele
vor primi, din a treia zi post-intarcare, aproximativ 3 kg nutret combinat (reteta
0-5), cu nivel de 14,5% proteina bruta.

Vierii de reproductie au nevoie de un echilibru constant intre statutul de

reproducator si productia caracteristica, oglindita in cantitatea si calitatea
materialului seminal. Vierilor adulti li se asigura un echilibru al masei corporale
(supraponderabilitate), garantand, astfel, un material seminal de buna calitate.
La cei tineri, se urmareste productia spermatica, simultan cu definitivarea
cresterii.

Furajarea insuficienta, nerationala a vierilor poate duce la modificarea negativa

a calitatii spermei si a comportamentului sexual, perturband fluxul tenologic,
prin indici de fertilitate redusi. Avand in vedere masa corporala si regimul
folosirii la monta, este recomandat un consum zilnic mediu de 3 kg nutret
combinat, in caz ca se opteaza pentru aceasta reteta de furajare. Folosirea
ovazului ridica valoarea biologica, prin raporturile intre aminoacizi.

Porcii la ingrasat vor fi furajati atent, aplicand tehnologiile necesare unui

consum minim si ale unui spor de greutate maxim, desi alimentatia acestora este
mai putin stricta decat in celelalte sectoare.

Purceii sugari primesc furaje, in prima parte a vietii, doar ca supliment al

laptelui matern. Este un interval in care purceii isi sporesc masa corporala de
circa zece ori, pana la varsta de doua luni, intr-un un ritm accelerat de crestere.
Administrarea obligatorie a colostrului, in prima saptamana de viata, alaturi de
alte substante nutritive, sustine transferul de gammaglobuline purtatoare de
anticorpi, operatie ce protejeaza purcelul impotriva infectiilor.

Intarcarea se produce, in prezent, la varste tot mai mici, in exploatatiile

industriale de crestere a porcilor intarcarea producandu-se la varsta de 4-6
saptamani. Nutreturile combinate si inlocuitorii laptelui, in prima perioada a
vietii, au in compozitie laptele praf amestecat (dupa necesar) cu furaje,
echipamentul enzimatic fiind adaptat hranirii cu lapte.

Alimentatia tineretului, format din purcei intarcati (in varsta de 2-4 luni),
urmareste realizarea de sporuri mari, indiferent daca scopul cresterii este
ingrasarea sau prasila. O atentie aparte se acorda bunei dezvoltari a osaturii si
musculaturii prin asigurarea necesarului sarurilor minerale si vitaminelor,
rahitismul afectand uneori rasele cu mare viteza de crestere. In primele cinci zile
de cresa, purceii vor incepe cu un amestec de furaj combinat similar cu cel din

23
maternitate ajungand, la sfarsitul acestui interval, la reteta furajului pentru
tineret.

Furajarea dupa intarcare trebuie supravegheata zilnic, deoarece exista aparitia

bolii edemelor, toxiemie datorata subdezvoltarii tractului digestiv, corelata cu o
cantitate foarte mare de hrana. Neutilizarea in totalitate a substantelor nutritive si
nedigerarea completa produc alergii cu edeme, urmate (in functie de localizare)
de tulburari respiratorii sau neurologice. Adaptarea, din timp, a purceilor sugari
la ingerarea de cantitati limitate de furaj combinat si o monitorizare atenta, dupa
intarcare, inlatura pericolul aparitiei acestei toxidemii.

Porcii ecologici sunt crescuți fără aditivi furajeri, hraniți cu furaje obținute pe
terenuri care nu au fost fertilizate chimic.

Se poate valorifica foarte bine hrana ușoară: plante, mere, varză, cotoare, tărâțe,
furaje vegetale, iarbă. 

Porcii ecologici au o prolificitate bună și o dezvoltare rapidă.Creșterea porcilor

asigură venituri foarte bune si frecvente. Veniturile se bazează pe producția de
carne cu un conținut de colesterol redus.

Produsele obținute din carnea porcului ecologic sunt de calitate, sunt mai
sănătoase, mai ușor de digerat. Conservate în timp îndelungat sau prelucrate, își
îmbunătățesc calitățile gustative.

Drept rezultat, carnea porcului ecologic este o alternativă mai bună, dar și mai
scumpă, față de cea a porcului crescut în sistem industrial. Spre exemplu,
despre Mangalița se mai spune că este „porcul-somon” sau „uleiul de măsline cu
patru picioare”.

24
6.BIBLIOGRAFIE

WEBOLOGIE

1. www.agricultura.ro
2. www.agrobiznis.ro
3. www.bg-102.ro
4.w.w.w.ferma de porci.ro
5.www.gazeta de agricultura

Bibliofrafie selectiva

1.Florica,Cola-Tehnologii speciale de obtinerere a produselor agrozootehnice.

2. Merete Studnitz, Tove Serup, Henrik Frederiksen, Holger Poulsen, Lucian
Ioan Blaga, Mihai Călin Maşinistru, Adrian Cristinel Greculescu ,2010 –Sisteme
de adapost pentru porcine.
3.Toncea, I., 2009 – Ghid practic de agricultură ecologică,Editura Academic
Pres, Cluj-Napoca.

25