Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară

Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală

Bucureşti
2020
Chitu Ionut Alexandru
I.M.A.P.A An II I.D
Iulie 2020

Tehnologia cresterii cabalinelor

Cuprins:

1. Importanta creşterii cabalinelor

2. Rasele de cabaline

3. Evaluarea aptitudinilor

4. Îngrijirea cailor - de la vârsta de un an la cea de dresaj

5. Dresaj şi antrenament
 1.Importanta creşterii cabalinelor
Munca sau forţa de tracţiune este principala producţie de
economica realizata de cabaline in condiţii de eficienta, cu consum redus
de energie.
Avantajele folosirii cabalinelor fata de mijloacele mecanizate sunt:
 Pentru producerea de energie valorica eficienţa, resursele
furajere din fermă, spre deosebire de mijloacele mecanizate;
 Îşi dozează efortul in funcţie de greutatea tracţională, in timp
ce mijloacele mecanizate realizează consum foarte mare de
carburanţi;
 Prin folosirea raţionala se autoreglează si nu se degradează,
decât după o perioada mare de timp;
 Nu se degradează in timpul perioadelor de nefolosire;
 Produc gunoi de grajd tot timpul anului.
Dezavantajele in folosirea cailor de munca sunt:
 Productivitatea scăzuta in raport cu mijloacele mecanizate;
 Puterea si viteza reduse si limitate;
 Hrănirea si îngrijirea permanenta inclusiv in perioada de
nefolosire;
 Consumul sporit de energie dinamica pentru autodeplasare si
activitatea celorlalte funcţii interne.
In românia ,carnea de cal era inclusa la categoria „carne si alte
specii” si se folosea in cantităţi reduse pentru prepararea diferitelor
mezeluri. La noi, laptele de iapa nu se foloseşte in alimentaţia umana.
Pielea de cal este folosita ca materie prima pentru industria încălţăminte,
marochinăriei si pentru confecţia harnaşamentelor. Parul din coama si
din coada se foloseşte, in funcţie de lungime, pentru confecţionarea
perilor, arcuşurilor, sitelor de morărit, saltelelor, pernelor de scaun.
Gunoiul de cal se foloseşte ca ingrăsământ natural, mai ales in
legumicultura si ca principal component al compostului folosit ca suport
de creste in ciupercării.
 2.Rasele de cabaline
A. Rase culturale
Usoare

Rasa Arab
Conformaţia generala, eleganta si sobritatea ţinutei. Constituţia
este fina, iar temperamentul vioi. Se remarca prin calităţi excepţionala in
ceea ce priveşte viteaza si rezistenta ,la care se adaugă pretenţiile
scăzute fata de condiţiile de mediu.

Varietate Ghidran
Se caracterizează prin exteriorul armonios, elegant, graţios si util
proporţionat. Calul Ghidran s-a format în herghelia Imperiului Austro-
Ungar. La baza formării calului Ghidran a stat armăsarul arab ''Syglavy-
Gidran''. Prima linie a fost creată în 1863 de armăsarul Ghidran XXI din
care au derivat subliniile Ghidran XXIII (n.1878) şi Ghidran XXIV
(n.1880) create la Rădăuţi. Înălţime 155 - 170 cm Culoare obişnuit roib
cu numeroase pintenogeli Caracteristicile rasei. Cap mic şi cu aspect
uscăţiv, fruntea largă, privire vioaie. Gîtul este lung, împodobit cu o
coamă mătăsoasă. Spinare şi şale largi, scurte şi drepte.

Intermediare
 Rasa Lipiţan
Se foloseşte pentru tracţiune uşoară. Lipiţanul este frumos, bine
proporţionat , mobil si expresiv. Calul lipiţan are capacitatea productive
ridicata si este capabil sa realizeze o producţie energetica
economică ,îmbinând in mod armonios forţa cu viteza, putând greutăţi
mari, pe distanţe lungi. Calul lipiţan are capacitatea productiva ridicata si
este capabil sa realizeze o productie energetica economica, îmbinând
mod armonios forta cu viteza, putand tractiona greutati mari pe distante
lungi, in unitatea de timp.

Rasa Trăpaşul Romanesc

Se pot deplasa, in alura de trap, pe distante mari, pe drumuri de
tara, neasfaltate, dezvoltând o apreciabila forţa si rezistenta de fond
specifica. Este bun ameliator al raselor locale de cabaline din zona
colinara din Câmpia Olteniei, Munteniei, Dobrogei. Metişii cu iepele
locale prezintă avantajul ca sunt mai puţin prietenoşi la condiţiile de
hranire si îngrijirea si au capacitatea energetică superioară părinţilor.
Grele

Rasa Ardenez
Este reprezentantul tipic pentru transporturi grele, pe distante
scurte. Este o masa masiva, cu talia de 155+162 cm si cu greutatea
corporala cuprinsa intre 700 si 1000Kg.Constitutia robusta,
temperamentul vioi si caracterul docil , animalul exprimând multa forţă si
posibilitatea de deplasare uşoara. Poate tracta de pana la cinci ori
propria greutate corporala, uneori si in alură de trap.
 Rasa Semigreu Romanesc
A fost omologata in anul 1985 si s-a dovedit a fi utila pentru
lucrările din agricultura si pentru transporturile grele, datorita forţei
remarcabile, dezvoltata atât in alura de pas, cat si in alura de trap. Este
destul de precoce, la vârsta de 3 ani tineretul realizând 96+98% din
dezvoltarea adultului. Capacitatea de tracţiune este remarcabila putând
sa tracteze de 3+4 ori propria greutate corporala.

A. Rase naturale

Rasa Huţu
Este cea mai veche rasa autohtona, formata in condiţiile pedo-
climatice specifice zonei muntoase a Carpaţilor din nordul tarii. Este un
cal de talie mica , de numai 137 cm, cu o greutate corporala medie de
400Kg. Puţin pretenţios la condiţiile de hrana si îngrijire, dovedeşte mare
longevitate, putând desfăşura activităţi de munca si de reproducţie pana
la vârsta de 25 de ani.
B. Rase de tranzacţie
Sunt caii amelioraţi cum sunt calul de Banat, calul Ardelenesc,
calul de Fagăras, calul Ialomiţean , calul Dobrogean, calul ameliorat de
munte. Sunt caii de constituţie robusta ,temperament vioi, caracter bun si
cu pretenţii modeste la hrana. Sunt rezistenţi la boli, la intemperii si la
efort prelungit.
3.Evaluarea aptitudinilor
Studiul si aprecierea exteriorului , a proporţionalităţii corporale
pot constitui pentru fermierul-crescător de cai unul din mijloacele folosite
pentru stabilirea aptitudinilor zoo-economice si a valorii biologice a
fiecărui individ , in procesul de selecţie si de amelionare a cabalinelor de
munca din ferma. Aprecierea aplomburilor. Amplomburile membrelor
anterioare sunt considerate corecte atunci când lina verticala ,coborâta
din punctul spetei si privita din fata, împarte regiunile piciorului in jumătăţi
egale si cade pe pământ puţin înaintea de vârful copitei.

i.

Formarea corporala poate fi apreciata privind animalul din profil,

dinaintea sau dinapoi, precum si din plan orizontal, Din profil, in funcţie
de raporturile dintre talie si lungimea trunchiului, deosebim: formatul
corporal pătrat, formatul înalt si formatul dreptunghiular, forme ce variază
in funcţie de tipul morfologic ,rasa, sex, vârsta, condiţiile de creştere si
îngrijire.
Sunt cunoscute patru tipuri de constituţie, si anume: fina, robusta
sau compacta rasele Lipiţan, Nonius, Semigreu, afânata si grosolana
rasele Ardenez, Pinzgau.
Pentru caii de munca se caracterizează prin corpolenta bine
proporţionată si armonioasa, constituţie robusta, musculatura bine
dezvoltata si ferma, membre relativ scurte, dar bine conturate ,antebraţ
lung si musculos, fluier scurt si compact copita de mărime mijlocie.
 La cai se întâlnesc patru tipuri de temperament si sistem nervos
 Tipul puternic, echilibrat, mobil cu temperament vioi se
dresează si se antrenează uşor
 Tipul puternic dar neechilibrat cu temperament hipersensibil
sunt instabili nervoşi greu de stăpânit
 Tipul puternic echilibrat inert , cu temperament liniştit
manifesta echilibru intre excitaţie si inhibiţie ,blândeţe
sensibilitate si viociune moderate
 Tipul nervos ,pasiv ,cu temperament limfatic manifesta
excitaţie si inhibiţie slabe, au reacţii lente , scurte si
trecătoare
La cabaline se pot manifesta doua tipuri de caracter: caracter
bun (docilitate, supunere uşoară si blândeţe) si caracterul rău
(nesupunere ,retivitate si agresivitate)

4. Recunoaşterea culorilor la cabaline

Culoarea sau roaba este data de natura pigmentului de
repartizare a acesteia in structura fibrei de par.
 Culoare neagra atât parul de acoperire cat si parul de
protecţie sunt de culoare neagra. De obicei caii negrii au la
fătare culoare cenuşie dar după prima năpârlire devin negrii;
 Culoarea alba sau blana atât parul de acoperire cat si cel de
protecţie sunt de culoare alba;
 Culoarea roiba parul de protecţie cat si cel de acoperire au
culoarea roşcată de diferite noanţe;
 Culoarea izabela parul de protecţie cat si cel de acoperipe au
culoare galbena;
 Culoarea murga parul de protecţie este negru si cel de
acoperire este brun roşcat;
 Culoarea şarga parul de protecţie este negru iar cel de
acoperire este galben;
 Culoarea şoricie parul de protecţie este negru iar cel de
acoperire este gri;
 Culoarea vânătă este data de amestecul de fire albe si negre
in proportii diferite;
 Culoarea piersicie este un amestec de fibre albe ,roşii si
negre in diferite proporţii;
  Culoarea deresa este amestec de fire albe, roşii si negre
asociate in diferite proporţii atât in roaba cat si in coama si
coada;
 Culoarea bălţată este formata din zone marii clar delimitate,
cu parul pigmentat diferit ;
 Culoarea pestriţă consta in pete de culoare închisă, roşii sau
negre de forma circulara cu diametrul de 2-3 cm desemnate
in roba de culoare deschisa ,de obicei alba.

4. Îngrijirea cailor - de la vârsta de un an la cea de dresaj

Alimentaţia

Pentru caii din rase uşoare şi intermediare

Pentru caii din rase de muncă

 Exemplu de raţii :

Îngrijirile corporale
Pansajul se execută zilnic numai în perioada de stabulaţie (iarna),
vara acesta fiind lăsat pe seama factorilor naturali şi se rezumă doar la
îndepărtarea impurităţilor ce stânjenesc animalul.
Controlul şi toaletarea copiteor se face obişnuit la 4-6 săptămâni
sau ori de câte ori este nevoie în cazul corectării unor defecte de
creştere ale copitei. Copitele albe, cele cu cornul subţire şi puţin
rezistent, se pot proteja prin aplicarea unor potcoave uşoare şi slab
bătute, prinse în 2-3 caile mici (în afara liniei albe a copitei).
Mişcarea
Mişcarea se face în câte două reprize zilnice a câte 45-50 minute
la tineretul între 1-2 ani şi a câte o oră la cel de peste doi ani. Exerciţiile
se execută pe categorii de vârstă, dimineaţa intr-un sens şi seara în sens
opus (în culoarul de mişcare), iar efortul creşte progresiv cu vârsta.
După fiecare repriză de mişcare, obligatoriu se execută buşumarea
şi înlăturarea impurităţilor care pot produce jenă.
Exemplu de program de mişcare :

5. Dresaj şi antrenament –
Antrenamentul cailor de tracţiune
 Faza I urmăreşte obişnuirea tineretului cu mijloacele de transport şi
creşterea stării atletice caracteristice, prin plimbări zilnice uşoare la pas
şi trap mic, în două reprize a cîte 30-60 minute.
În faza a-II-a, antrenamentul se face în primul rând pentru
rezistenţă şi forţă. Antrenamentul se face cu 450-500 kg tractate în alură
alternantă de pas şi trap după următoarea schemă generală:

Pentru rezistenţă

Săptămâna a-V-a repaus, efectuând zilnic 60' în alură alternantă

de pas şi trap mic. La mijlocul săptămînii se execută o probă de trap liber
şi uşor întins pe 10 km.

Săptămâna a-IX-a: repaus cu exerciţii zilnice uşoare alternând

mersul de pas şi de trap pe 10 km. La mijlocul săptămânii o probă
preliminară în alură de trap realizând o viteză de 15 km/h, timp de 50
minute.
 Antrenamentul pentru forţă se face în alură de pas pe distanţa de
4-10 km zilnic, cu o viteză de deplasare crescândă şi cu greutatea
tractată gradat sporită, iar după fiecare 2-3 zile de efort se asigură o zi
de repaus, astfel ( v= viteza exprimată prin timpul realizat/km în minute şi
secunde; m= masa tractată) :

În ziua de sâmbătă din a-V-a săptămână se face o probă pe

distanţa de 10 km cu 900 kg tractate.
 Durata fiecărei perioade de antrenament este de 90 zile.
În săptămânile a-X-a şi a-XI-a, la fiecare repriză de trap mare
ultimii 400 m se parcurg cu viteză maximă.

Antrenamentul cailor de tracţiune

Pentru rezistenţă

Săptămâna a-V-a repaus, efectuând zilnic 60' în alură

alternantă de pas şi trap mic. La mijlocul săptămânii se execută o probă
de trap liber şi uşor întins pe 10 km.
 Săptămâna a-IX-a: repaus cu exerciţii zilnice uşoare alternând
mersul de pas şi de trap pe 10 km. La mijlocul săptămînii o probă
preliminară în alură de trap realizând o viteză de 15 km/h, timp de 50
minute.

În săptămânile a-X-a şi a-XI-a, la fiecare repriză de trap mare

ultimii 400 m se parcurg cu viteză maximă.
Antrenamentul pentru forţă
Antrenamentul pentru forţă se face în alură de pas pe distanţa
de 4-10 km zilnic, cu o viteză de deplasare crescîndă şi cu greutatea
tractată gradat sporită, iar după fiecare 2-3 zile de efort se asigură o zi
de repaus, astfel ( v=viteza exprimată prin timpul realizat/km în minute şi
secunde; m= masa tractată) :
 În ziua de sâmbătă din a-V-a săptămână se face o probă pe
distanţa de 10 km cu 900 kg tractate.