Sunteți pe pagina 1din 178

http://adrian26.sunphoto.

ro/Medicamentatia_la_iepuri

Intarcarea puilor
Cu cat puii de iepure au fost mai bine obisnuiti (inca din perioada alaptarii) sa
consume hrana vegetala, cu atat vor suporta mai usor criza cauzata de trecerea
de la regimul lactat la cel vegetal. Pentru a reduce din efectele acestei crize,
intarcarea trebuie sa se faca in mod treptat, respectiv, iepurasii vor fi izolati in
timpul zilei de mama lor (3 - 4 zile la rand) si vor fi lasati sa suga numai
noaptea. In aceste zile li se va administra paine inmuiata in zer sau lapte,
amestec umed de uruieli, lucerna, trifoi palit etc. Pentru a preveni
congestionarea ugerului la iepuroaica - mama, nu se vor indeparta cu ocazia
intarcarii toti puii deodata, ci numai cate 1 - 2 in fiecare zi (prima data masculii
sau puii mai bine dezvoltati, iar apoi in decurs de 4 - 5 zile si ceilalti). In mod
obisnuit, la varsta de 4 saptamani se intarca puii destinati productiei de carne,
iar la 8 saptamani cei destinati reproductiei. Ideea intarcarii timpurii a
iepurasilor nu este noua si a fost experimentata cu succes de crescatorii
americani si de certatorii francezi. Este cunoscut faptul ca iepurasii incep sa iasa
din culcus la varsta de 12 - 15 zile in timpul verii si la 18 - 21 zile in timpul
iernii. Iepurasii la aceasta varsta pot sa consume nutreturi diferite de laptele
matern. Practicand intarcarea la 3 saptamani este suficient sa se administreze o
hrana care inlocuieste laptele numai 7 zile, deoarece la varsta de 4 saptamani
iepurasii consuma zilnic o cantitate de apa egala cu 20% din greutatea lor vie.
Intarcarea la 14 zile permite montarea femeli, imediat dupa fatare. In mod
firesc, succesul metodei este strans legat de conditiile de crestere, deoarece toate
animalele trebuie sa fie intr-o stare de sanatate perfecta. In caz contrar se poate
ajunge la situatii dezastruoase. Cresterea foarte rapida a iepurasilor alaptati de
iepuroaica face sa se presupuna ca laptele acesteia este foarte bogat in substante
nutritive. Tinand seama de faptul ca iepurasii incep sa iasa din cuibul lor la
varsta de 12 - 15 zile de la nastere in timp de vara si la 18 - 21 zile in timp de
iarna, ca incep sa caute hrana pusa la dispozitia lor cateva zile mai tarziu si, in
sfarsit, ca inlocuirea primilor dinti de lapte are loc chiar la varsta de 21 - 22 zile,
intarcarea timpurie (la varsta de 21 - 29 zile) s-ar putea practica destul de usor,
prin administrarea unor amestecuri de fainoase cu lapte, in stare lichida sau sub
forma de praf de lapte. Toate aceste nutreturi combinate, anume destinate
intarcarii, trebuie completate corespunzator cu substante minerale solubile in
apa de baut, pe langa fanul si nutreturile combinate. Intarcarea traditionala (la
30 - 40 zile) si cea tarzie ( la 50 - 56 zile ) fac parte din practica curenta si sunt
usor de aplicat. Revenind la intarcarea timpurie se constata ca iepurasii incep
consumarea spontana a hranei suplimentare la varsta de 21 zile in lunile calde si
la 25 zile in cursul iernii. Din clipa in care incep sa consume hrana
suplimentara, laptele matern ocupa pentru ei un loc de importanta secundara. In
primele 4 - 5 zile de hranire mixta, iepurasii ingera substanta uscata din hrana
suplimentara si laptele matern in cantitati egale. In momentul intarcarii (12 - 30
zile ), hrana suplimentara reprezinta 65% din alimentatie, iar laptele matern
35%. Cu cat iepurasii au avut in primele 25 zile de viata mai mult lapte matern,
cu atat vor consuma mai multa hrana uscata in momentul intarcarii, adica
tocmai in momentul in care cresc cerintele nutritive ale iepurasilor si scade
cantitatea de lapte matern produs. In privinta productiei de lapte a iepuroaicei,
se stie ca in prima zi de lactatie ea produce aproximativ 40 g lapte, pentru a
ajunge la cca 220 g dupa 20 de zile (cu o medie zilnica de 140 g). Asadar se
constata o puternica crestere a productiei de lapte in cursul primelor 3
saptamani, urmata de o descrestere, de asemenea foarte accentuata. Deci,
iepuroaica atinge maximum productiei zilnice de lapte la 21 - 22 zile de la fatare
(220 g) ; la 42 zile productia scade la 110 g ; la 60 zile, ea scade la 60 - 70 g, iar
la 70 zile, la 40 -45 g. In realitate, atunci cand alaptarea se prelungeste pana la
60 zile de la nastere, cat mai reprezinta aportul matern in alaptarea unui iepuras
de cca 2 Kg greutate vie ? Cantitativ aproape nimic, fiind mai curand o
manifestare de lacomie, de viciu sau de distractie din partea iepurasului. in
cursul primei saptamani de viata, un iepuras poate consuma in 24 h o cantitate
de lapte egala cam cu 15 - 20% din greutatea sa. Acest consum se reduce pe
masura ce animalul ingereaza alte nutreturi. Este deci convenabil sa se practice
intarcarea cat mai curand posibil. Intr-adevar, intarcarea conditioneaza - in
fiziologia animalului tanar - declansarea mecanismelor digestie si asimilarii
nutreturilor in celelalte perioade ale vietii sale si indeosebi, in perioada care
urmeaza intarcarii. Astfel, in lumina tehnicilor de alimentaie moderne si
rationale s-a ajuns sa se recomande intarcarea timpurie a iepurasilor, pentru ca
ei sa poata fi pusi cat mai repede posibil la acelasi regim de alimentaie ca si
adultii, regim care conditioneaza o crestere rapida in a doua perioada a
existentei lor si totodata o productie de carne de calitate superioara. Este
recomandabil ca ratia suplimentara de lapte praf si aminoacizi, suplimentata
corespunzator cu substante minerale si vitamine ( spre a se putea realiza
intarcarea timpurie ) , sa fie pusa la dispozitie iepurasilor in primele zile ale
iesirii lor din cuib, dupa principiul hranirii la discretie. In acest mod animalele
in curs de intarcare au posibilitatea liberei alegeri intre laptele matern,
alimentatia suplimentara si ratia pusa la dispozitia mamei. Administrarea
acestor nutreturii va trebui continuata, cel putin timp de 10 - 15 zile si dupa
intarcare.
Ghid de diagnostic in bolile infectioase ale animalelor
Generalitati:
Iepurii crescuti in captivitate sunt mult mai sensibili decit cei din salbaticie,
motiv pentru care este necesar sa li se acorde o grija deosebita. Ei sunt foarte
sensibili la schimbarile de temperatura. Astfel, temperaturile sub 10 grade
provoaca diverse afectiuni respiratorii, ce pot duce la moartea animalelor. De
asemenea, si temperaturile ridicate, de peste 27 de grade au efecte negative
asupra sanatatii iepurelui. Infierbintarea excesiva a corpului (ex: intr-o zi
caniculara de vara) va duce la moartea animalului. Frecvent intilnite la iepurii
crescuti in captivitate mai sunt si boli precum pietrele la vezica urinara, blocajul
digestiv cauzat de parul inghitit de animale (cu ocazia cand isi efectueaza
toaleta pilozitatii) . Bolile se manifesta in general prin scaderea poftei de
mancare, excremente mai putine sau mai mici.
Pasteureloza, o boala infectioasa bacteriana, se manifesta prin scurgeri nazale si
oculare, dificultati in respiratie etc.
O problema serioasa de sanatate la iepuri o constituie si abcesele. Acestea
reprezinta acumulari de puroi format prin degenerarea tesuturilor si apar atunci
cnd diversi agenti infectiosi, paraziti, ciuperci sau corpuri straine (precum
aschiile, tepii) intra in tesut si produc infectarea sa. Cele mai des intalnite cauze
ale abceselor la iepuri sunt ranile provocate prin muscatura, rani ce se
infecteaza, ducand deseori la septicemii ce le sunt fatale.
Afectiunile dentare se numara printre cele mai des intalnite probleme de
sanatate la iepuri. Spre deosebire de dintii omului, cei ai iepurilor nu au smalt,
ceea ce ii face sa se toceasca destul de usor. Ei au radacini deschise si continua
sa creasca pe parcursul intregii vieti a animalului, in mod normal si nu necesita
prea multa ingrijire. Continua retezare a hranei cu dintii din fata si mestecarea
cu ajutorul celorlalti le asigura uzuraconstanta, prevenind cresterea excesiva a
lor. Uneori insa, dintii isi pierd alinierea cauzand malocluzie (inchiderea
defectuasa a maxilarelor). In cazul malocluziei masivilor, dintii de jos cresc
foarte lungi, iar cei de sus se curbeaza spre interiorul gurii, iepurele
nemaiputand sa reteze hrana. Malocluzia duce adesea la formarea de muchii
ascutite de dinti, cauzate de tocirea lor neregulata. Aceste muchii pot taia obrajii
si limba, fiind foarte dureros pentru animal si complicandu-se cu infectii.
Daca stiti ca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-
l izolati pentru a-i proteja pe ceilalti. Cusca pentru asemenea iepuri trebuie sa fie
la o distanta de cel putin zece metrii de celelalte. Daca iepurii bolnavi sunt prea
aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca rapid si sa-i
molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel
boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile crescatorului. Dupa ce ati
hranit iepurii bolnavi, va veti spala bine mainile. Cand iepurii bolnavi sunt luati
din cusca de carantina, aruncati toata mancarea care a ramas. Aceasta cusca
particulara trebuie sa fie curatata obligatoriu de doua ori pe saptamana cu
solutie de inalbitor de 3-5 %. In caz contrar ,urmatorii iepuri, pusi in aceeasi
incapere, se pot imbolnavi cu usurinta . Cand cumparati iepuri noi, ii veti pune
in cusca de carantina pentru o perioada de minim 30 de zile, ca sa fiti siguri ca
sint sanatosi si nu bolnavi , dupa care le veti administra vaccinurile
corespunzatoare.
Retineti:
Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi
curate, vor fi niste iepuri sanatosi.
Ca sa fiti siguri ca veti descoperi bolile la timp, se recomanda sa-i examinati
des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini.
Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale.
Daca observati ca ceva nu este in ordine, izolati imediat animalele ce va trezesc
indoieli.
Avand in vedere numeroasele probleme de sanatate pe care le pot avea iepurii
(chiar si la aparitia primelor semne de boala), un bun crescator trebuie sa tina
periodic legatura cu medicul veterinar pentru consultarea efectivelor sale de
iepuri.
Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti convins, adresati-
va preventiv medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit
cumpararea iepurilor noi.
1. Boli netransmisibile
Bolile digestive
Balonarea si diareea sunt cele clasice si sunt cauzate ,in general, de hrana
nepotrivita. Indicatii pentru a preveni aceaste boli veti gasi la capitolul despre
alimentatie.
Diareea. Diareea este o inflamare a intestinelor , are cauze extrem de variate . In
intestinul oricarui mamifer exista un ecosistem extrem de fragil, format dintr-o
flora microbiana buna rezidenta permanent la acest nivel si o alta flora
formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau
paraziti. Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata
de sistemul de aparare local.
Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi
actiunii elementelor patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din
cauza actiunii unor factori exteriori ( de exemplu alimente alterate) se instaleaza
o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin diaree. Diareea
afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate
anotimpurile ( dar cu precadere toamna). Toamna e un anotimp cu anumite
particularitati si predispune specia iepureasca la contractarea unor forme de
diaree, unele chiar foarte grave. In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de
temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul, mai ales frigul umed, sunt
un factor predispozant pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga
organismul sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul
circulator, nervos, endocrin, favorizand patrunderea si instalarea unor germeni
infectiosi la nivelul mucoasei intestinale. Alti factori favorizatori sunt furajele
intarite (lignificate), iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu
:otava si fanuri invechite, coceni de porumb). Toamnele ploioase predispun de
asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile sunt, de asemenea, factori
predispozanti pentru instalarea enteritelor grave. Primele simptome ale diareei
la iepuri nu sunt greu de observant.
Fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in
functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala. Animalele nu
consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din cauza deselor
descarcari diareice). Uneori apare si febra,alteori nu. Frecvent, diareea este
insotita si de balonari mortale. Diareea este mai usor de prevenit decat de
combatut, fiind o boala grava. Daca observati simptomele, izolati imediat
exemplarele si contactati imediat doctoral veterinar pentru a stabili urgent
tratamentul.
Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor). Osteoperoza se caracterizeaza
printr-o descompunere progresiva a oaselor. Consistenta oaselor devine " de
burete" , acestea devin fragile si friabile putand aparea foarte usor fracturi ale
membrelor. Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre
strimbe. Aceasta maladie are drept cauza insuficienta vitaminei D, ceea ce
inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara,
sau ambele. Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu (
ex: lucerna si orz ).
Hipercalcemia. Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in hrana
iepurilor. Caracteristica: forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat
si miscarile ii devin greoaie , rigide. Pentru a preveni aceasta maladie, incercati
sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai
putine plante bogate in calciu (ex: lucerna si orz).
Avitaminoza. Aceasta maladie apare cind dieta iepurilor este saraca in vitamina
A. Boala se caracterizeaza printr-o cadere exagerata a parului. Putem evita cu
usurinta aceasta situatie adaugand in dieta animalelor alimente bogate in
vitamina A ( ex: sfecla rosie si morcovi).

2. Boli infectioase
Pasteureloza . Pasteureloza este o boala infecto-contagioasa produsa de germeni
din genul Pasteurella (acesta cuprinde mai multe specii). Germenul este un
cocobacil de dimensiune redusa, gram negativ, nesporulat, fiind un comensal al
tractului respirator superior, gasindu-se la absolute toate speciile de animale,
inclusiv la om. Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia,
varsta, virulenta germenului, infectiile recurente, conditiile de mediu. De cele
mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse, stranut, raluri,
lacrimare, sinuzita si depresie. Boala mai este denumita si Septicemia
Hemoragica a iepurilor. De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate
afecta si animalele adulte. Agentul cauzal este cel mai frecvent este virusul
Pasteurella Multocida care actioneaza pe fondul unor factori favorizanti: frigul,
supraaglomerarea sau alimentatia deficitara.
Boala evolueaza enzootic (grupuri limitate) sau chiar epizootic ( pe o scara
larga) , fiind una dintre cele mai pagubitoare boli ale iepurilor. Clinic, evolueaza
sub forma supraacuta, acuta si cronica. Simptome : abatere, congestie, dispnee
si uneori moarte fulgeratoare in maxim 24 de ore. In forma supraacuta apare
brusc hipertermia (42 grade Celsius). In forma acuta, pe langa semnele descrise
mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut, raluri si matitate
pulmonara. Animalele mor de obicei in 5-8 zile. Forma cronica apare de obicei
la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de localizare.

In localizarea nazala (coriza) apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent,
dispnee si conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie.
Boala se poate exprima si prin formare de abcese reci solitare sau multiple de
marimi diferite cu localizare subcutanata, intermusculara, in ganglioni etc. care
prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos. Aceasta forma are
evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin
epuizare. Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului
bolnav. Animalele infectate vor fi obligatoriu eutanasiate si incinerate. Cele
sanatoase din aceiasi crescatorie vor fi sacrificate de asemenea ,dar ( dupa
controlul si avizul sanitar - veterinar ) pot fi consumate.
Mixomatoza Agent etiologic: Boala este cauzata de virusul Myxoma (genul
Leporipoxvirus), un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce
variola. Virusul este originar din America de Sud unde a produs o pierdere
majora printre iepurii salbatici. Cand iepuri provenind din Europa au fost
importati inAmerica nici unul nu a rezistat acestui virus, toti cei atinsi de el au
decedat, imunitatea lor fiind foarte scazuta. La fel s-a intamplat si in cazul
iepurilor importati din Europa in Australia. Dintr-un accident, virusul a fost
adus si in Europa si numarul iepurilor existenti a scazut drastic. Virusul se
raspandeste atat la iepurii de casa cat si la cei salbatici, atat prin contact direct
(mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect (prin intepaturile insectelor
hematofage: tantar , purici s.a.). Simptome Primele simptome apar la 4 - 5 zile
dupa ce iepurele a fost infectat.
Acestea sunt febra , rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi) in primul rand
in zona genitala si apoi in zona capului( urechi,bot ,pleoape), urmatoarea zona
afectata sunt ochii (conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum
devenind moi,friabile si rupandu-se usor,lasand in urma lor suprafete
sangerande. Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana in
ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani
de viata iepurele isi pierde pofta de mancare.
Cu timpul, iepurii si-au dezvoltat imunitatea la acest virus, in unele cazuri boala
devenind cronica. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la
infectarea cu virusul. Aceste excrescente apar la nivelul urechilor, nasului si al
labelor, uneori excrescentele se resorb lasand doar niste urme care dispar si ele
cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 - 100 % iar
media de viata din momentul infectarii cu virusul este de 7-14 de zile. Spre
sfarsitul epizootiei , animalele dobandesc un oarecare grad de rezistenta, dar
(indiferent de sex) devin sterile.
Tratamentul. Mixomatoza este o boala declarabila si supusa masurilor de
carantina. Boala are un caracter sezonier , fiind mai frecventa in zonele joase si
mlastinoase. La iepurii care nu mor, trecerea prin boala este urmata de o
imunitate puternica si de durata. Din pacate tratamentul in cazul Myxomatozei
este de cele mai multe ori ineficient, oricat de mult ne-am stradui, complicatiile
respiratorii (pneumonia)sunt inevitabile si iepurele nu mai poate fi salvat, de
aceea este mai bine sa fie eutanasiat in momentul in care diagnosticul este pus
de catre medicul veterinar.
Cum impiedicam raspandirii bolii ? Trei lucruri sunt foarte importante pentru a
impiedica raspandirea bolii:
eutanasierea tuturor iepurilor contaminati;
dezinfectarea locului in care iepurii au locuit dupa ce au fost infectati
exterminarea mustelor si tantarilor (dezinsectie)
Prevenire. Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca
si pentru celelalte boli virale, vaccinarea este obligatorie (va fi administrat
subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc imunitatea cam la 3-7
zile dupa administrare.

3. Boli parazitare:
TOXOPLASMOZA IEPURELUI. Toxoplasma gondii este un protozor parazit
intracelular care poate fi gasit in peste 300 de specii de animale (in general
paraziteaza animalele cu sange cald). Desi gazda finala este pisica, el poate
exista si pe gazde intermediare cum ar fi iepurele sau omul.
Gazdele de transport sunt ramele, mustele si gandacii de bucatarie. Afecteaza
predominant aparatul respirator si sistemul neuro-muscular. In cazul iepurilor,
gazda preferata a acestui parazit este tineretul cunicul. Boala poate fi
supraacuta, acuta sau cronica iar pierderile in randul efectivelor sunt importante
(prin morbiditate, mortalitate si avort). Mortalitatea iepurilor infestati ajunge la
35-50 %. La disectie sunt gasite granuloame necrotice (puncte de culoare
inchisa) in toate organele interne (splina, plamani, ficat etc).
Splina va fi supradezvoltata iar ficatul presarat de focare mici de culoare oranj.
La iepurii vii putem observa urmatoarele simptome : indiferenta, scurgeri de
sange la nas. Atat animalele domestice cat si omul se infesteaza in general de la
o sursa principala : pisica din gospodarie. La om, boala trece usor, dar atentie :
la femeile gravide infestate cu aceasta boala, vor rezulta adesea copii cu
malformatii. Caracteristicile bolii si evolutia ei sunt prea complexe pentru a face
obiectul acestei prezentari succinte. Deci, varianta scurta :
- in urma infestarii, in organismul iepurelui apar chisturi in creier, muschi,
plamani si ochi, dar nu numai.
- Toxoplasmele (rezultatul toxic al activitatii parazitului) pot fi gasite prin
analize de laborator specifice in mai toate organele interne ale animalului
bolnav.
- Aparitia bolii poate fi prevenita prin indepartarea pisicilor din crescatorie si
prin montarea de plasa de sarma cu ochiuri mici la ferestrele adaposturilor de
iepuri (pt a restrictiona accesul mustelor).

PASALUROZA IEPURILOR. Este un parazitism al intestinului gros (cecum si
colon) produs de oxiurul Passalurus Ambiguus , care afecteaza atat iepurele de
casa cat si pe cel salbatic. Acest gen de parazitism apare in toate sistemele de
crestere. Passalurus Ambiguus este un vierme nematod de talie mica de culoare
albicioasa. Masculul are 3-5 mm lungime iar femela 8-12 mm. Ouale parazitilor
se amesteca cu fecalele fiind astfel eliminate in mediul exterior. In 18-24 de ore
larvele ajung in stadiul infestant si pot trece la alte exemplare de iepuri prin apa
de baut sau furajele contaminate. Rezistenta oualor in mediul exterior variaza
pana la maxim 15 zile.
Simptome : In general animalul suporta bine infestarea,neexistand semne clinice
decat in cazul unei infestatii majore (cazuri rare). Diagnosticul se face de obicei
la necropsie si ,mai rar, prin examene coproscopice de laborator. La necropsie
se observa existenta unor butoni in zona mijlocie a cecumului variind ca
dimensiuni de la o gamalie de ac la dimensiunile unui bob de fasole.
Tratamentul se poate face cu fenotiazina 50 mg per kilogramul viu, timp de 3
zile consecutiv sau cu thiabendazol in doza de 400 mg/kg viu. Tratamentul are o
eficacitate de 99,5 %. Intrucat parazitul afecteaza exclusiv aparatul digestiv,
carnea animalului este comestibila.
TRICHINELOZA.
Este o boala provocata de viermele nematod Trichinella Spiralis si vizeaza
aparatul digestiv si musculatura. Boala poate afecta foarte multe specii de
mamifere (peste 100) atat domestice cat si salbatice si, desigur, omul. Spre
deosebire de om, la care boala are o evolutie grava, la animale boala evolueaza
aproape fara simptome vizibile. Viermele cu pricina este un nematod mic si
subtire avand doar 1,4-1,6 mm lungime. Acesti paraziti se localizeaza in
aparatul digestiv ( adultii) sau musculatura (larvele). O femela poate produce
peste 1500 de larve zilnic. Infestarea se produce prin consumul de carne care
contine chisti trichinelici. In cazul iepurilor de ferma exista situatii de
canibalism sau de atacare a soarecilor si sobolanilor, deci boala exista si la
iepuri. Ajunsi in stomacul animalului, chistii sunt supusi actiunii acizilor
gastrici si elibereaza din interiorul lor larva. Larva migreaza in intestin si in 26
de ore naparleste de 4 ori ajungand la stadiul de adult. Are loc si imperecherea
(cam la 30-35 de ore de la infestare). Dupa ce este fertilizata, femela trece prin
mucoasa gastrica si ajunge in nodulii limfatici. Dupa 4-6 zile incepe sa depuna
larve. Aceasta productie dureaza cam 4-6 saptamani ( in functie de specia
careia apartine gazda), dupa care femela moare. Larvele migreaza prin vasele de
sange in intreg organismul, dar supravietuiesc doar cele care ajung in tesutul
muscular (mai ales in diafragma, limba, muschii oculari). In muschi,larvele
naparlesc si ajung in stadiul de chisti. Durata de viata a unei larve cuibarita in
muschi este egala cu durata de viata a gazdei. La om ,durata de viata a larvei
este de maxim 25 de ani. Dupa moartea acestor larve, chistii se calcifiaza ,
devenind duri. Daca la animale,boala evolueaza cu simptome usoare, la om se
schimba datele problemei. Astfel, la om, dupa ingestia de carne neprelucrata
prin fierbere corespunzator, boala debuteaza in maxim 10-20 de zile. Apar febra
(pana la 40 de grade), tremuraturi, dureri de ceafa si ochi, oboseala, ameteli,
dureri de burta ,transpiratie abundenta si ,la final, moartea (cam la 24-48 de ore
de la debutul durerilor). Daca totusi omul bolnav nu moare (mai sunt cazuri) ,
apar umflaturi la nivelul fetei , conjuctivita, miscarile globilor oculari devin
dificile si dureroase, paralizie, mancarimi insuportabile si eruptii ale
mucoaselor. Se intalnesc de asemenea (dar mai rar) pierderea poftei de mancare,
grata, voma, constipatie, crampe abdominale, pierderi in greutate si diaree. Cele
de mai sus dureaza aproximativ 5-7 zile.
O noua faza a bolii sunt durerile de inima, limba,hemoragii gastrice, gat si ochi.
Inflamatia atinge pragul maxim cam la 5-6 saptamani dupa infestare. Urmeaza o
alta faza care consta in probleme respiratorii, tulburari nervoase,(plus inca vreo
6-7 simptome pe care nu are rost sa le descriem aici, patologia omului fiind de
domeniul altor situri).
Concluzionand , vom spune doar ca omul infestat are o stare de rau general.
Diagnosticul efectivelor de iepuri va fi pus in stransa legatura cu aparitia bolii la
om ( daca boala apare la un grup restrans de oameni care au mancat din carnea
aceluiasi animal, e clar ca animalul era bolnav). Ca sa nu se ajunga insa la
aceasta situatie, este bine sa supunem carnea animalelor sacrificate unui examen
trichineloscopic (de laborator). Speranta de viata a unui om infestat este mica
, prin urmare fiti mai rezervati la consumul fripturilor in sange si tratati
termic carnea cat mai radical (fierberea de minim 2 ore a carnii distruge 100 %
parazitul).
Prepararea carnii in cuptoarele cu microunde nu ucide toti parazitii. CUM
PREVENIM aparitia bolii in crescatorie ?
Deratizarea impotriva soarecilor si a sobolanilor este salutara. Chiar daca un om
urmeaza un tratament impotriva acestei boli, el nu se va vindeca niciodata 100
%, totdeauna ramanand cu boli de inima. Ca sa nu va sperii , trebuie sa amintesc
ca ,in general infestarea omului cu acest parazit are ca punct de plecare carnea
de porc si nu cea de iepure. Oricum, daca fierbeti carnea, problema e ca si
rezolvata.
4. Boli parazitare (continuare)
SARCOSPORODIOZA IEPURELUI DE CASA. Agentul care produce boala
este un organism microscopic ce face parte din familia Sarcosporide. Forma
clinica poate fi: acuta, grava sau cronica fiind afectate indeosebi animalele
tinere. Boala este incidenta indeosebi in perioada iunie-noiembrie.
Sarcosporidiile sunt raspandite pe tot globul (mai putin zonaantarctica) si
afecteaza numeroase specii de animale. Iepurele (alaturi de
bovine,suine,caprine,ovine ,rozatoare si alte specii) constituie o gazda
intermediara , gazde finale fiind pisica, cainii, pasarile de prada, reptilele si
omul. Simptomele la iepure pot fi : avort, tulburari ale sistemului nervos,
reducerea ratei de crestere, pierderi in greutate (forma cronica a bolii nu are
simptome vizibile). Agentul care produce boala actioneaza chiar in interiorul
celulelor organismului ( celulele din muschii striati, esofag sau din sistemul
nervos central). In formele cronice ale bolii, sarcochistii pot creste chiar si timp
de un an, producand niste chisti ce devin vizibili cu ochiul liber la disectie (au
diametrul de 15 mm).
Chistii formati in interiorul corpului animalului sunt foarte rezistenti la orice
forma de tratament. Rata redusa a metabolismului ii face practic invulnerabili la
medicamente. In corpul animalului se duce insa o lupta permanenta, rezultatul
final fiind uneori dobandirea imunitatii si adeseori decesul.
Totusi , nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la carnea pe care o obtinem de la
iepuri , intrucat sarcosporidele si sarcochistii pot fi distrusi prin prelucrarea
termica a carnii :
- prin congelarea carnii de iepure timp de o saptamana la cel putin 20 grade
Celsius
- sau prin fierberea ei (s-a demonstrat prin teste in laborator ca sarcochistii nu
rezista la o temperatura de peste 60-65 grade Celsius). Tocmai de aceea este
recomandat sa nu consumam nici un fel de carne inainte de a o prelucra termic
(indiferent de specia de la care provine carnea.).
Un exemplu: Oamenii care se infecteaza cu Sarcocystis suihominis (agent
sarcoptic specific porcului) prezinta diaree intensa si severa si pot ajunge pana
la probleme circulatorii fatale dupa consumul a doar100 grame de carne de porc
infestata.

ENCEFALITOZOONOZA. Este o boala cronica, debilitanta, uneori fatala
caracterizata prin encefalita si vasculita provocata de parazitul microscopic
Encephalitozoon cuniculi ce afecteaza in general iepurii,cainele, pisica,
porumbeii, vulpile si omul (nu neaparat in ordinea asta :). Caile de difuzare a
parazitului de la un organism la altul nu au fost inca deplin elucidate de oamenii
de stiinta. S-ar parea ca sunt implicate urina,fecalele , calea transplacentara sau
(dupa alte opinii) doar pisica. Boala a fost prima oara descrisa la specia umana
in 1959.
Parazitul (care mai poarta si denumirea de Nosema cuniculi) e un parazit
intracelular ce se localizeaza predilect in creier si rinichi. Structura sporilor
parazitului poate fi observabila doar la microscopul electronic. Cand o celula
este distrusa de parazit, se sparge iar sporii invadeaza celula vecina. La iepuri
incidenta bolii ajunge pana la 15-76 % din efectivele tinere ( intre 0 si 16
saptamani). Mortalitatea atinge 50 %. O iepuroaica bolnava va transmite pe cale
placentara boala urmasilor sai. Leziunile principale vor aparea in sistemul
nervos central al iepurelui si in rinichi. Ele pot fi intalnite insa si in plamani si
ficat (mici focare de 2-4 mm de culoare gri, cu marginile zimtate). Cum ne vom
da seama ca exista boala ?
Manifestari :
- tulburari cerebrale precum paralizia, orbirea, miscari in cerc si convulsii ;
- tulburari digestive ce constau in reducerea apetitului si diaree.
Oricumpana la ora actuala, cea mai sigura metoda de diagnosticare sigura a
bolii este cea post-mortem. Tratament si prevenire : Cloroquin fosfatul are cea
mai mare eficacitate. Oamenii de stiinta au descoperit ca sporul nu rezista mai
mult de o saptamana la temperatura de 4 grade Celsius si mai mult de 4
saptamani la 22 de grade. Slaba consolare pentru iepure. In orice caz, izolati
exemplarele suspecte de boala. Incinerati exemplarele decedate. Luati legatura
cu doctorul veterinar in cazul in care suspicionati aparitia bolii in crescatorie.

CRIPTOSPORODIOZA. Este o protozooza enteropatogena (digestiva si
pulmonara) ce evolueaza singura sau in asociere cu Escherichia coli. Afecteaza
tineretul mai multor specii de animale : iepurele de casa, vitel, manz ,ied , miel,
purcel, soarece, cobai, curca, gasca, gaina, paun . Boala are o incidenta mai
mare vara si se caracterizeaza prin enterocolite acute sau cronice si are caracter
de zoonoza deoarece este transmisibila la om. Criptosporodioza apare in toate
sistemele de crestere si produce mari pierderi economice prin diareea neonatala
pe care agentul etiologic (un organism unicelular denumit Criptosporidium) o
provoaca. Agentul etiologic paraziteaza gazdele prin oochisti de dimensiuni
microscopice, acestia putand fi gasiti in tot aparatul digestiv,incepand cu
faringele si terminand cu rectul. Criptosporodioza este o boala foarte
contagioasa, fiind foarte frecventa la tineret si destul de rara la exemplarele
adulte. Poate fi intalnita atat la animalele de ferma ,cat si la animalele de
apartament. Contaminarea se face prin inghitirea oochistilor aflati in hrana sau
apa infestata cu fecalele altor animale. Dupa 3-5 zile se instaleaza diareea si
animalul bolnav devine la randul sau transmitator prin fecalele sale contaminate.
Dat fiind faptul ca boala poate trece de la animal la om si invers, putem
interpreta criptosporodioza ca fiind o boala profesionala pentru crescatorii,
ingrijitorii si detinatorii de animale de ferma si / apartament.
In interiorul organismului parazitii se ataseaza de interiorul membranei
intestinului, membrana externa a acestora lipindu-se de vilozitatile intestinale si
formand asa numitele organite de hranire . Diagnosticul este dificil de dat de
un necunoscator (diareea fiind un simptom al mai multor boli). Un diagnostic
precis poate fi stabilit numai in conditiile unui examen de laborator a fecalelor
exemplarului suspect . Mortalitatile ce intervin in randul tineretului cunicul sunt
mari. Boala este supusa regulilor carantinei. Tratamentul in sine si dozajul
acestuia poate fi stabilit numai de catre doctorul veterinar in urma unui examen
de laborator.
Coccidiozele. Agent etiologic: Iepurii de casa sunt parazitati de zece tipuri
distincte de coccidii (genul Eimeria). Dupa infectare,sporochistii se dechisteaza
si elibereaza sporozoizi, acestia patrunzand si dezvoltandu-se in epiteliul
intestinal (in general) sau in canalele hepatice. Din punct de vedere
clinic,coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si
otorinofaringiana. Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un
iepure poate trai sanatos toata viata lui,fara ca boala sa apara (desi agentul
etiologic exista in corpul sau).

Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor,daca li se ofera urmatoarele sanse
favorizatoare :
suprapopulare in crescatorii;
asternut umed ( de aceea mentionam la pagina despre custi ca nu este
recomandata podeaua compacta , intrucat retine urina, favorizand aparitia
bolilor);
lipsa ventilatiei in adapusturile inchise;
hranirea necorespunzatoare,deficitara;
zgomote puternice;
lotizari (repartizarea unui iepure bolnav intr-un lot sanatos);
microclimat necorespunzator (curenti de aer,stagnarea dejectiilor si temperaturi
de peste 22 grade in adapost.

Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a reactivitatii generale
,ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului.
Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din
excremente ,acestia infestand furajele si a apa de baut.
Cum se manifesta boala? Boala apare de obicei la tinereul cunicul (cam in
perioada intarcarii) si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti.
Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt
eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina
diareei) iepurii slabesc foarte repede ,devenind casectici (scheletici).
Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista aceleasi
simptome,dar mai atenuate. Boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul
evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta
toxinelor in organism.
Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni si este mai putin
grava. Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar
constipatie. La aceasta forma animalele se pot vindeca spontan.

Scabia si Dermatomicoza. Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa
curateniei in incaperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul
mare de animale intr-o incapere. De asemenea, dermatomicoza poate fi
favorizata de lipsa vitaminei A, D sau E. Aveti grija ca incaperea pentru animale
sa fie suficient de mare si folositi pentru curatirea custilor solutia de inalbitor.
Furnizati animalelor hrana bogata in vitamina A, D si E. Locurile afectate ( pe
pielea animalului) pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de vazelina
medicala si Butox.

Infestarea cu insecte parazite (purici,paduchi). Bolile, simtomele si tratamentul
in cazul infestarii iepurilor cu insecte parazite hematofage (care se hranesc cu
sange) sunt identice cu cele din cazul celorlalte animale domestice.

Bolile infectioase constituie un din cele mai importante probleme ale
patologiei veterinare, prin pierderile economice ce le pot antrena, ca o
consecinta a difuzibilitatii mari si mortalitatii ridicate. Reusita luptei depinde in
mare masura de stabilirea cat mai rapida si mai precisa a diagnosticului.
Principii generale de diagnostic in bolile infectioase. In bolile infectioase ,
stabilirea diagnosticului are o importanta deosebita, deoarece de precocitatea si
de precizia lui depinde nu numai succesul curativ, dar si succesul masurilor
profilactice, care trebuie initiate imediat,pentru prevenirea extinderii bolii. Orice
eroare a diagnosticului antreneaza consecinte economice foarte grave, uneori
putand compromite intregul efectiv de animale in care a izbucnit boala. De
aceea diagnosticul bolilor infectioase la animale incuba o responsabilitate
deosebita din partea medicilor veterinari. In general diagnosticul bolilor
infectioasela animale se stabileste prin manifestarile clinice, a modificarilor
morfopatologice, si a celor furnizate de examenul alergicsi a cercetarilor de
laborator (bacteriologice, virusologice, serologice, hematologice, etc.) In
situatile in care se ivesc boli infectioase sau suspiciune de asemena boli medicul
veterinar efectueaza "ancheta epizootologica". Aceasta reprezinta un complex
de investigatii prin care se urmareste stabilirea conditiilor de aparitie a unor boli
transmisibile, originea, caile de vehiculare, factorii care au favorizat aparitia
imbolnavirilor, extinderea si caile de difuzarea epizootiei si alte date necesare in
vederea diagnosticului si aplicarii masurilor pentru combaterea si prevenirea
extinderii bolii.
Ancheta epizootologica are drept scop sa stabileasca urmatoarele:
-date privind situatia epizootiei: daca boala s-a extins si in alte curti sau
localitati; fermele zootehnice si numarul curtilor in care a aparut; afectivele de
animale receptive (pe ferme, curti , sectoare); specia afectata; numarula
nimalelor imbolnavite, categoria de varsta, dinamica imbolnavirilor si
pierderilor.
- originea si caile de introducere a bolii: se va analiza daca in efectiv a mai
evoluat boala respectivasau a fost introdusa din afara. In acest scop se vor face
cercetari pentru a stabili: daca in zonele din jur au existat focare de boala
cunoscute sau necunoscute; daca boala a fost introdusa cu animale nou
achizitionate ( ce animale, cand au fost introduse si daca au fost tinute in
carantinaprofilacticasi supuse testelor de diagnostic conform instructiunilor);
daca se banuieste ca boala a fost introdusaprin animale salbatice(cand si ce
imprejurari); daca boala a fost introdusa prin animale de import, prin produse de
origine animala, receptioneri straini; daca boala a putut fi introdusa pe cale
indirecta, prin persoane, mijloace de transport, furaje si alte produse sau diferiti
factori (invazii de rozatoare, pasari migratoare, cand si in ce imprejurari).
- factorii care au favorizat aparitia si evolutia bolii in efectiv: pentru acestea se
vor face investigatiicu privire la: starea de intretinere a animalelor la care a
apraut boala; daca alimentatia a fost corespunzatoarecantitativ si calitativ; daca
sau folosit deseuri de abator, de la fabricile de prelucrare a produselor animale
sau resturi culinare nesterilizate; conditile de cazare si microclimat ( denstitate,
ventilatie, temperatura, evacuarea dejectilor, etc.); situatia imunologica fata de
epizootia respectiva; daca s-au aplicat tratamente de necesitate pentru boala
respectiva si ce rezultate sau obtinut; daca au existat deficiente in aplicarea
masurilor de profilaxie generala pentru prevenirea aparitiei epizootiei; daca se
aplica corect tehnologiile de productie si sanitar veterinare; daca au intervenit
schimbari brsce de temperatura; alti facotori care au putut favoriza aparitia si
extinderea bolii.
EXAMENUL CLINIC. Examenul clinic al animalelor bolnavede boli
infectioase se face prin utilizarea metodelor generale (inspectie, palpatie,
percutie, ascultatie) si uneori, prin metode speciale (examenul sangelui, al urinei
etc.) fiind intotdeauna un examen general complet, deoarece:
1. Bolile infectioase in marea majoritate a cazurilor evolueaza ca boli
generale ale intregului organism, ce pot provoca tulburari patomomorfologice si
functionale in diverse organe, tulburari ce trebuie avute in vedere intotdeauna la
stabilirea diagnosticului, al tratamentului si profilaxiei.
2. Nu sunt rare cazurile cand pe aceleasi animale evoloueaza simultan,
doua sau mai multe boli infectioase.
3. Examenele partiale, incomplete sau superficiale pot duce la erori sau
scapari in diagnostic cu consecinte economice grave.
Examenul clinic trebuie sa fie precedat intotdeauna de luarea datelor
anamnetice, acestea relevand antecedente adesea foarte pretioase pentru
diagnostic si care ajuta la evitarea eventualelor accidente. La examenul clinic al
animalelor nu se va omite niciodata luarea temperaturii interne a corpului, stiind
ca una din manifestarile cliniceintalnite in marea majoritate a bolilorinfectioase
este hipertermia. Ridicarea temperaturii peste limita normala a speciei este
adesea singura manifestare a starii de boala, alteori este elementulcare premerge
instalarea cortegiului simptomatic. Succesiunea diferitelor faze ale examenului
clinic este urmatoarea: anamneza; examenul animaluui de la distanta prin
inspectie, in statiune si in locomotie; contentia animalului in vederea
examenului imediat; termometria;controlul marilor functiuni (puls, respiratie,
mucoase); examenul pe aparate, pentru depistarea eventualelor tulburari
patomorfologice si functionale, caracteristice sau nu unor boli infectioase.
EXAMENUL ALERGIC. Unii agenti patogeni patrunsi in organism, datorita
insusirilor antigenice produc o stare de sensibilitate particulara (alergie), care
fac ca organismul gazda sa reactioneze diferitla un nou contact cu acelasi
antigen. Punerea in evidenta a starii de alergie se face cu ajutorul unor produse
revelatoare (maleina, tuberculina, alergenul brucelic, etc.) Alergia nu se
instaleaza concomitent cu infectia, ci dupa o anumita perioada (prealergica), a
carei durata poate fi de 14-21 de zile sau mai lunga, in functie de agentul
determinantsi de starea de reactivitate a organismului. Odata instalata, alergia
prezinta o perioada de crestere in intensitate, o perioada care poate prezenta
unele oscilatii, apoi o perioada de declin. Ea are durata diferita, in functie de
organism si de boala, in unele cazuri disparand la cateva luni, alteori persistand
chiar 1-2 ani de la vindecare.

EXAMENUL ANATOMOPATOLOGIC. De multe ori aparitia primelor
cazuri de imbolnaviri in colectivitatile de animale ramane nesesizata la timp, din
cauza lipsei de atentie a personalului de ingrijire si supraveghere,
simptomatologiei uneori necaracteristice si putin manifestatecu care evolueaza
boala, unei evolutii rapide a bolii. Pentru aceste considerente, de foarte multe
ori, medicul veterinar de teren se gaseste in fata unuia sau mai multor cadavre si
numai cu ocazia examenului necropsic al acestora face prima constatare despre
prezenta unei boli infectioase la animalele din gospodaria respectiva. La
examenul necropsic efectuatin mod curent in colectivitatile de animale, medicul
va trebui sa acorde intotdeauna o foarte mare atentie si sa cerceteze daca printre
modificarile anatomopatologice constatate nu se gasesc si modificari care sa
trezeasca banuiala sau sa stabileasca cu certitudine existenta si a unei boli
infectioase.
Dieta unui iepure
Tractul digestiv al unui iepure este foarte diferit de cel al unui caine sau al unei
pisici. Iepurele are un cecum activ, care ii permite sa digere chiar si fan. Multe
substante nutritive devin disponibile prin intermediul digestiei care are loc in
cecum, in care este localizat inceputul intestinului gros. Pentru a permite
absorbtia intestinului subtire, iepurele "recicleaza" acesti nutrienti mancandu-si
excrementele. Iepurii fac mai multe tipuri de excremente, unele fiind mai bogate
in nutrienti decat altele. Acest comportament trece adesea neobservat de catre
proprietari, deoarece se intampla noaptea.

Balanta dintre bacterii si alte microorganisme din tractul digestiv al iepurelui
trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea in parametri normali a motilitatii,
digestiei, absorbtiei si eliminarii dejectiilor. Fibrele sunt de un real folos in acest
proces, multe cazuri de diaree datoandu-se unei schimbari defavorabile in
balanta organismelor din tractul digestiv. Alimentatia potrivita joaca un rol
important in mentinerea echilibrului.
Iepurii au nevoie de un regim alimentar bogat in vitamine si cu un continut mare
de fibre (15%). Dati-le in cantitati nelimitate fan de iarba, ca de exemplu cel de
timoftica. Fanul de lucerna nu este recomandat din cauza ca este prea bogat in
calciu si proteine pentru iepurii adulti. In plus, pentru iepurii mai mari de opt
luni, adaugati la dieta l/8 pana la l/4 ceasca de granule pentru iepuri din comert
la doua kilograme greutate corporala, de doua ori pe zi. Evitati acele granule
care contin nuci si cereale. Pentru iepurii mai mici de opt luni, hrana va contine
granule simple de lucerna, in cantitate nelimitata. Limitarea granulelor pentru
iepurii tineri poate avea efecte dezastruoase.

Legumele cu frunze, proaspete, sunt extrem de importante. Dati zilnic minim o
ceasca de legume la 1,5 kilograme corp. Incercati sa le dati muguri de lucerna,
patrunjel, frunze de sfecla, frunze de conopida si varza, morcovi si frunze de
morcovi, andive, piper verde, laptuca, frunze de zmeura, tulpini de grau verde,
dovleac, frunze de ridichi si de papadie. Iepurilor pare sa le placa orice, dar, la
fel ca la toate animalele, este irnportant ca orice fel de hrana sa fie introdusa
treptat, pentru a evita tulburarile gastrointestinale. In general, fructele, cerealele
si produsele fainoase trebuie date numai in cantitati limitate, intrucat excesele
pot provoca diaree. Limitati fructele la doua linguri pe zi, alegand fructele
precum merele, perele, prunele, pepenii, zmeura, papaya, coacazele, murele si
ananasul. Evitati fructele cu continut mare de zahar, bananele si strugurii.

Dati-le zilnic apa proaspata intr-o sticla de apa sau o oala de lut, grea. Schimbati
apa in fiecare zi si dezinfectati vasul o data pe saptamana.

Iata un exemplu de dieta potrivita pentru iepuri:
- iarba la alegere (orz sau timothy; exclus alfalfa);
- o cupa cu leguminoase de culoare verde inchis pentru 2,5 kg iepure pe zi
(frunze de papadie, nap sau varza furajera, frunze de mustar, andive, laptuci sau
salata verde, morcovi, pastarnac etc.);
- 1/4 cupa de excremente alfalfa pentru 2,5 kg iepure pe zi;
- delicii: o ligurita pentru 2,5 kg iepure pe zi (banana, mar, morcov, papaya);
- evitati zaharul prelucrat, painea, dulciurile, etc.;
- apa la discretie.

Nu este necesara administrarea de vitamine sau sare pentru lins. Hrana trebuie
administrata in recipiente grele pentru a nu fi rasturnate. Apa poate fi
administrata din sticle din care picura permanent apa curata intr-un vas solid.
Dupa cum vedeti, deliciile sunt mica parte din dieta unui iepure.

Fanul este disponibil in diferite cantitati la magazinele pentru animale si in alte
locatii. Acesta poate fi depozitat intr-un cos din rachita sau intr-un sac din
material textil. Este bun chiar si o fata de perna. Poate ca elemental cel mai
important in dieta unui iepure este fanul de iarba si ar trebui sa fie hranit la
discretie cu acest produs, atat iepurii adulti cat si cei tineri. Iepurii crescuti doar
concentrate, pot avea serioase tulburari gastrice datorita lipsei fibrelor din
compozitia hranei.

Lucerna si trifoiul, fan sau palite, sunt prea bogate in proteina si calciu si NU
este indicate hranirea unilterala cu aceste produse. In schimb, fanul proaspat de
iarba de munte, de ovaz, de timoftica si chiar de grau sunt mai mult decat
indicate. Chiar si un fan cu un continut mai mic de fibra este mai indicat decat
hranirea iepurelui unilateral cu pelete. Asta ca san u mai vorbim de costuri
Este adevarat ca peletele au in compozitia lor nutrienti, vitamine i minerale
extreme de utile organismului, darn u trebuie abuzat de o astfel de hrana, fie si
datorita lipsei din compozitia acestora a fibrelor, atat de necesare unui
metabolism echilibrat. Iepurii sunt animale ierbivore prin definitie, si atunci
cand elaboram o dieta pentru ei trebuie avut in vedere ca cea mai indicate hrana
este cea pe care iepurele o consuma de sute si sute de ani in mediul natural. Ori
in acest cadru foarte rar iepurele mananca seminte de nuci, spre exemplu, fructe
sau alte alimente grase, cu un continut mare de zaharuri ori amidon. Flora
complexa din cecum poate deveni rapid de periculoasa pentru sanatatea
animalului daca dieta san u este cea adecvata.

O dieta adecvata ar trebui sa contina fibre cel putin 22%, nu mai mult de 14%
proteine, aproximativ 1% calciu si tot atatea grasimi. Cele mai multe dintre
pelete sunt pe baza de lucerna ceea ce inseamna ca au un continut mare de
calorii si calciu. Verificati eticheta de pe produs inainte de a-l cumpara si daca
aveti posibilitatea, alegeti peletele care au la baza fanul de graminee ori de
munte.
Trebuie retinut ca iepurii tineri pot beneficia de pelete la discretie pentru ca si
nevoile lor sunt sporite, iar oasele si muschilorau nevoie de multe proteine si
calciu pentru cretere si o dezvoltare armonioasa. Dar nici fanul de calitate nu
trebuie sa lipseasca.
La iepurii adulti, atat consumul de lucerna cat sic el de pelete trebuie redus caci
pe langa obezitate vor genera si refuzul de fan ceea ce poate produce
dezechilibre majore. Reduceti cantitatea de concentrate si iepurele d-tra, sanatos
fiind, va manca din nou cu placere fanul oferit.
Este posibil sa fi auzit, nu odata, spunandu-se ca legumele proaspete provoaca
diareea le iepuri: nimic mai fals. De fapt, verdeturi proaspete ajuta la meninerea
coninutului intestinal hidratat, prin aportul de lichide hranitoare, ceea ce le face
mai uor pentru iepura. Este aceeasi senzatie de usurare pe care o are un om
care consuma vegetale in comparative cu consumul de carne de porc, spre
exemplu. Verdeturile proaspete sunt aproape la fel de importante ca si un fan de
calitate. Iepurele consuma cu placere frunze de broccoli ori de laptuci, varza,
patrunjel, morcovi ( frunze ori morcovul propriuzis), menta, andive, marar,
busuioc, etc. Aproape tot ce este verde, ne referim la legume, sunt bune pentru
iepure, inclusive ierburile care cresc prin gradini, cu exceptia busuicului
cerbilor. Mai putin indicate tomatele, usturoiul, ceapa, cartofii, solanaceele in
general si cele care fac tuberculi.. Alimentele verzi trebuiesc insa introduce in
dieta doar dupa o prealabila pregatire a iepurelui cu acestea, in mod progresiv, si
nu abrupt. Nu trebuie insa uitat nici o clipa ca prea mult zahr i amidon poate
provoca tulburari intestinale si la nivelul cecumului mai mult decat serioase.

Iepurii tineri pot sa primeasca frunze de varza in dieta dupa varsta de 2 luni, dar
foarte treptat, pentru a nu provoca balonari stomacale. Morcovii, salata verde si
varza create sunt deasemeni bune in dieta iepurasilor. Este indicat insa ca
iepurasii sa primeasca in dieta cel putin trei feluri de legume, ori plante pe zi.
Aceste fapt le imbunatateste apetitul, iar organismul le va procesa mai usor.
Acest fapt este valabil si pentru iepurii adulti; o dieta variata va fi mai bine
acceptata de acestia decat una unilaterala. In cazul legumelor verzi asigurati-va
ca acestea sunt spalate in prealabil si apoi zvantate, pentru a elimina praful ori
alti compusi nedoriti, dar si pentru a reduce cat mai mult posibil un eventual
continut de oesticide ori ingrasamente chimice. Chiar si produsele ecologice
trebuiesc spalate pentrua elimina bacteriile potential daunatoare.

Atentie insa la starea legumelor, caci cele cu miros urat, nespecific, cu portiune
de mucegaiuri ori putregaiuri, pot crea serioase probleme iepurilor d-tra. Nu
trebuie de fel abuzat de fructe in hrana iepurelui chiar daca majoritatea acestora
aduc un aport de vitamine considerabil. Sunt bune dar in cantitati limitate.

Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe
legume.
Apa este un element vital nu numai pentru supravietuire dar si pentru un
metabolism echilibrat. Un iepure care nu are apa proaspata la discretie si care
nu-si va putea satisface setea la timp va suferi de deshidratare, cu efecte deloc
benefice pentru organism. Si chiar daca este putin mai dificil pentru ingrijitor,
care trebuie sa schimbe apa zilnic si sa curete vasele, iepurele agreeaza mult mai
bine apa dintr-un vas tip cana, oala, strachina, etc., decat din biberon. De doua-
trei ori pe luna, vasele de apa se spala cu apa fiarta si detergenti si apoi se
clatesc bine cu apa curata, pentru distrugerea agentilor patogeni nedoriti care se
pot dezvolta intr-un vas neintretinut curat.
Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant,
de tipul furajelor (in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si
in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi), de starea de sanatate sau
de starea de gestatie. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele
gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la
tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la
aparitia imbolnavirilor.
Deshidratarea se poate observa foarte repede daca iepuri nu primesc apa
suficenta; daca ridicati iepurele de spate si se pot prinde blana prea usor ar putea
fi si un semn deja, blana nu are voie sa se distanteaza prea mult de restul
corpului.Cu cat mai greu se pot prinde iepure de spate cu atat mai sanatos este.

Pe langa fanul obisnuit de iarba ii putem oferi si alte tipuri de nutreturi fibroase
uscate. Fanul alpin (din zona de deal) contine iarba si plante salbatice cu aroma
si gust placut. Datorita mirosului de ovaz, fanul de ovaz de culoare verde
deschis este apetisant pentru iepure, si nu numai.
Se va cosi la inspicare. Fanul de iarba poate fi amestecat cu diferite alte specii
ierboase, ca tarsaca / obsiga (lat. Bromus inermis), obsiga (lat. Bromus erectus,
engl. Brome grass/hay), golomat (Dactylis glomerata, orchard grass/cocksfoot
grass), firuta angustifolie (Poa pratensis var. angustifolia, narrow-leaved
meadow grass), pir crestat (Agropyron cristatum, Crested Wheat grass),
ierbaluta (Phalaris arundinacea, canary-grass), firuta de camp (Poa pratensis,
Blue-grass). Fanul cel mai des administrat in tarile de vest este cel de timoftica
de lunca * (Phleum pratense*, Timothy-hay*), pe care nu doar iepurele, ci si
alte ierbivore il agreaza mult.
O alternativa este si fanul de ovaz, de orz si de grau, amestecat, ierburile fiind
recoltate pentru fan inainte de formarea bobului (la inspicare). Mai rar ii putem
da si porumb uscat, tulpina si frunzele uscate ale plantei tinere (nu groase!). In
acest fel el se va familiariza cu noi gusturi, varietatea avand o influenta benefica
asupra sanatatii lui.
* Nota: timoftica de lunca poate fi confundata cu coada vulpii (Alopecurus
pratensis, Meadow Foxtail), si cu timoftica de stepa (Phleum phleoides - Purple-
stem Cat's-tail).

Fanul de lucerna contine mult calciu, consumarea lui exagerata poate avea ca
rezultat depunerea calciului in rinichi (100 grame fan de lucerna contine 2200
mg calciu). Amestecat cu fan obisnuit se poate da puilor pana la varsta de patru
luni, femelelor gestante si celor care alapteaza. Iepurele adult care in general
consuma hrana speciala pe baza de lucerna, sau primeste frecvent pelete
lucerna, nu va avea nevoie de acesta. Daca totusi dorim sa ii oferim, ii vom da
mai rar, amestecand o mica parte de fan de lucerna cu fanul obisnuit. Daca
suntem alergici la un anumit tip de fan, sa incercam diferite alte amestecuri de
fan. Iepurele nu se poate lipsi de acest nutret atat de important pentru sustinerea
sistemului sau digestiv. Pe langa faptul ca asigura necesitatile nutritionale, fanul
toceste si dintii care sunt in permanenta crestere, si are si rolul de a-l stimula
mental.
Daca suntem generosi cu fanul (avem o sursa bogata de fan), si acoperim o parte
a podelei cu fan, sa avem grija ca acesta sa fie schimbat la timp. Fanul nu are
putere de absorbire si se murdareste repede. Pe langa fan, accentul va fi pe iarba
verde si palita, si alternativ diferite verdeturi, zarzavaturi, fructe.

Cateva idei despre fan:
- Daca este de culoare bruna, a fost prea tarziu taiat sau a fost uscat timp prea
indelungat. Astfel se va pierde o cantitate mare de Vitamina E si va avea o
valoare nutritiva mai mica.
- Este de calitate cel, care are mai putine seminte in el.
- Fanul umed, murdar, prafuit sau mucegait nu este recomandat. Fanul murdar,
umed, mucegait cauzeaza tulburari digestive, si este un mediu favorabil de
inmultire a bacteriilor, ciupercilor.

Iarba proaspat cosita se va lasa la "palit" si numai dupa aceea administrata ca
nutret. Fanul ii ajuta la digestie si nu lasa sa se formeze ghemotoace de par in
stomac.
Cand trecem de la fan la iarba verde ( cosita si palita), dupa o mai lunga sistare
(primavara), o vom face treptat, pentru ca iepurele sa aiba timp sa se
obisnuiasca cu noua hrana spre a nu se produce probleme digestive.
Iarba va fi culeasa din zone nepoluate, departe de sosele si de locurile vizitate de
caini. Va fi data in alimentatia iepurelui dupa o prealabila palire a ei.

Daca iarba este umeda (dupa ploaie, roua etc.), o vom pune la uscat pana se va
usca apa de pe ea. Se va evita hranirea cu alimente umede, acestea sunt
periculoase mai ales in cazul puilor (poate provoca diaree, sau alte probleme
digestive).
Papadia, traista ciobanului, rocoina, trifoiul, trifoiul salbatic, stirul, gramineele,
patlagina, rapita, iarba, papadia, secara, ovazul, graul, orzul, porumbul,
macrisul, volbura si chiar palamida, pelinul, coada soricelului, frunzele, mugurii
si ramurelele de mar, salcam, salcie, stejar, artar, mesteacan, frasin, plop, alun,
dud, sunt si ele o alternativa in alimentatie. Le vom da proaspete, putin palite si
curate.

Si borceagul constituie o importanta sursa de protein. El este cultura furajer
format dintr-un amestec de mzriche de primvar sau mazre cu ovz sau
orz de primvar. Se recomand semnatul mpreun cu ovzul sau orzul pentru
faptul c mzrichea, semnat singur, cade i putrezete pe sol, mai ales n
anii ploioi.Din cercetrile efectuate rezult c, la o participare de 20-25% a
mzrichei, coninutul de protein brut a borceagului este de 9,1%, n timp ce
la o participare de 50-70% coninutul n protein brut crete la 13,7%. . Fanul
obtinut din borceaguri este relativ grosier (datorita cerealei) fiind consumat
foarte bine de iepuri. Compozitia chimica a borceagurilor este dependenta de
proportia de participare a celor doua componente. Coeficientul de digestibilitate
este de 70 % pentru proteina si peste 90 % pentru extractive neazotate
Putem rasfoi si cartile de plante medicinale, ne vor fi de ajutor la alegerea hranei
diversificate.
In cantitati foarte mici putem oferi iepurelui si galbenele, coada soricelului,
casul-popii (nalba), susai, musetel, urzica (se va da doar dupa ce s-a ofilit putin),
iarba cucului (cimbrisor), cimbru de gradina, tarhon, patlagina, splinuta (varga
de aur), frunzele si fructele de afin , frunzele si fructele de zmeura, nalba alba
(nalba mare), podbal (se utilizeaza doar frunzele!), lipicioasa (cornatei,
asprisoara).

Pentru ros, puneti-i zilnic la dispozitie mult fan de timoftica si ovaz, sau oricare
altul. Iepurelui nu trebuie sa ii lipseasca niciodata fanul proaspat, intrucat acesta
ii ajuta la dinti si, mai importat, ii ofera furajul grosier care impiedica blocajele
ori caderea parului.

Nu se vor folosi in alimentatie cojile ori partile aeriene de la cartofi (care pot
provoca intoxicatii, din cauza solaninei), tulpini de rosii, frunzele de conifere
(acele) si nici a altor plante toxice, sau pe care eventual le cunoastem mai
putin. I n general cam toate plantele cu bulbi contin substante toxice si este
bine sa le evitati. Nu sunt indicate nici ceapa, usturoiul, prazul, sparanghelul,
arpagicul, cartofii cruzi ( pot fi dati in alimentatie doar fierti in prealabil, si
apa aruncata), resturile de planta de tomate, tutun, regina noptii ( in general,
solanaceele nu sunt indicate), coniferele de tot felul, apa in care a nimerit o
canifera.
Varza, salata, frunzele de sfecla, trifoiul rosu, se vor da in alimentatie cu
retinere caci provoaca balonari.

Se pot folosi de asemenea, pe langa iarba ori fan, si cu rezultate foarte bune,
granule de furaje speciale amestecate, in proportii relative egale, cu grau , orz, (
ambele foarte bune pentru iepuri ), ovaz, floarea soarelui, porumb chiar, desi nu
este foarte indicat caci produce ingrasarea iepurelui. 80 100 gr/ zi din acest
amestec sunt suficiente pentru iepure.
Concentratele speciale din pet-shopuri potfi de mai multe tipuri, avand
producatori diferiti. Interesat-va mai intai care dintre ele contine mai multi
nutrienti, fibre si este mai sanatoasa. Aveti grija ca aceasta sa fie compusa in
special din: amestec de seminte, fructe uscate, verdeata, minerale si uleiuri
nutritive si sa nu aiba coloranti alimentari.

Tractul digestiv al unui iepure este foarte diferit de cel al unui caine sau al unei
pisici. Iepurele are un cecum activ, care ii permite sa digere chiar si fan. Multe
substante nutritive devin disponibile prin intermediul digestiei care are loc in
cecum, in care este localizat inceputul intestinului gros. Pentru a permite
absorbtia intestinului subtire, iepurele "recicleaza" acesti nutrienti
mancandu-si excrementele. Iepurii fac mai multe tipuri de excremente, unele
fiind mai bogate in nutrienti decat altele. Acest comportament trece adesea
neobservat de catre proprietari, deoarece se intampla noaptea.
Balanta dintre bacterii si alte microorganisme din tractul digestiv al iepurelui
trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea in parametri normali a motilitatii,
digestiei, absorbtiei si eliminarii dejectiilor. Fibrele sunt de real folos in acest
proces, multe cazuri de diaree datoandu-se unei schimbari defavorabile in
balanta organismelor din tractul digestiv. Alimentatia potrivita joaca un rol
important in mentinerea echilibrului. Iarba este foarte importanat pentru un tract
digestiv sanatos. Excrementele alfala contin prea mult calciu si, din aceasta
cauza, fibra nu este suficient de aspra pentru nevoile iepurelui, desi hranirea
iepurilor cu aceste excrementele este buna pentru o dieta echilibrata.

Fanul alfalfa nu este insa ideal. Iata un exemplu de dieta potrivita pentru iepuri:
- iarba la alegere (orz sau timothy; exclus alfalfa);
- o cupa cu leguminoase de culoare verde inchis pentru 2,5 kg iepure pe zi
(frunze de papadie, nap sau varza furajera, frunze de mustar, andive, laptuci sau
salata verde, morcovi, pastarnac etc.);
- 1/4 cupa de excremente alfalfa pentru 2,5 kg iepure pe zi;
- delicii: o ligurita pentru 2,5 kg iepure pe zi (banana, mar, morcov, papaya);
- evitati zaharul prelucrat, painea, dulciurile, etc.;
- apa la discretie.

Hrana trebuie administrata in recipiente grele pentru a nu fi rasturnate. Apa
poate fi administrata din sticle din care picura permanent apa curata intr-un vas
solid. Dupa cum vedeti, deliciile sunt mica parte dindieta unui iepure. Fanul este
disponibil in diferite cantitati la magazinele pentru animale si in alte locatii.
Acesta poate fi depozitat intr-un cos din rachita sau intr-un sac din material
textil. Este bun chiar si o fata de perna. Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la
dispozitie apa proaspata si cat mai multe legume. Adaparea cantitatii de apa se
face in functie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor ( in cantitati
mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si in cantitati mai mici in cazul
hranirii cu furaje verzi ), de starea de sanatate sau de starea de gestatie. Iepurasii
adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze cat si
radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde) sau
ovaz.

Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat
de carbohidrati.
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de
specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in
magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele
dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta
iepurelui.
Pentru a se obtine o dezvoltare normala a iepurilor, trebuie sa li se asigure o
alimentatie variata, care sa contina:
Substante minerale
Vitamine
Proteine, lipide ( grasimi ), glucide

Substante minerale in nutritia iepurilor. In alimentatia iepurilor trebuie sa fie
incluse substante minerale. Dintre substantele minerale necesare pentru iepuri
enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna,
trifoi ) si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar
necesarul de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in
cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante
minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare
formarii si consolidarii sistemului osos. Proteine, lipide si glucide.
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea
reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei
productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
1. Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi,
turte olearginoase.
2. Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau,
porumb, turte de floarea soarelui ).
3. Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt
necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in
acest caz de laptele matern, prin alaptare. Nu este recomandata hranirea
iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi nucile sau alunele.
4. Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe,
plante radacinoase. Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de
greutatea acestuia, de volum si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai
multe glucide in cazul iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.

Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este
recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita
continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la
o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram:
mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.
Plante si alimente proaspete pentru iepure, crude sau deshidratate:
Fructe
Mere
Afine
Banane uscate
Merisor
Cantalup
Struguri
Pepene zaharos
Portocale Papaya
Pere
Piersica
Ananas
Zmeura (frunze, tulpini, fructe)
Capsune
Pepene verde
Fructe de paducel


Legume
Anghinare
Sparanghel
Salata verde
Laptuci
Frunze de fasole
Varfuri de sfecla
Sfecla
Radacini de sfecla
Broccoli
Varza de Bruxelles
Varza (frunze exterioare)
Morcovi (varfuri si radacini)
Conopida (frunze exterioare)
Gulie Telina
Castravete
Andive
Escarole
Ardei verde
Nap
Gulie
Pastarnac
Frunze de mazare
Dovleac
Varfuri de ridiche
Spanac (frunze exterioare)
Sfecla de zahar
Dovlecel


Plante
Anason
Salvie
Salata Bernet
Orz
Busuioc
Coada soricelului
Musetel
Marar
Chimen dulce
Patrunjel Tarhon
Arpagic (cu moderatie)
Oregano grecesc
Levantica
Lemn de lamai
Sovarv
Mustar
Rozmarin
Menta
Tataneasa


Flori
Galbenele
Papadie (bogata in calciu)
Crin
Garoafa
Margarete
Caprifoi
Liliac
Caltunas Panseluta
Trifoi rosu
Trandafir
Muscata parfumata
Flori de dovlecei
Begonie
Viola
Violeta


Altele
Ghinda
Lucerna
Alune de fag
Cereale
Studenita
Trifoi
Cruciulita
Grau Stir
Lucerna
Urzica
Plantain


Seminte de dovleac
Traista ciobanului
Seminte de floarea soarelui
Salcie


Plante otravitoare:
Anemone
Azalee
Caladium
Ciclama Caldarusa
Mercurul cainelui
Untisor
Umbra noptii
Mac
Buton de aur
Narcisa galbena
Gloria diminetii
Gura leului
Lobelie
Smochine
Bobitei
Philodendron
Rhododendron Cucuta
Piciorul cocosului
Galbenele de mlastina
Sofran de pajiste
Vasc
Chiparos
Patrunjel salbatic
Dalie
Crizanteme
Nemtisor de munte
Liliac de vale
Lalele
Iris
Cireasa de Ierusalim
Ienupar
Zambila
Lemn cainesc
Mare parte a copacilor carora nu le cad frunzele


Simptomele otravirii. Ingerarea plantelor otravitoare poate va poate afecta
animalul de companie in mai multe feluri. Acestea variaza de la deranjamente
stomacale pana la moarte.
Simptomele includ: salivare, alergii ale pielii si probleme cardiace si
respiratorii; deoarece porcusorii de guineea nu pot sa vomite, stapanii isi dau
seama ca ceva nu este in regula, de obicei, prea tarziu. Multi iepuri pot suferi un
strs fiziologic dupa indigestia care le-a iritat tractul digestiv.
Primul ajutor in caz de otravire
Diagnosticul poate fi dificil , in afara de cazul in care iepurele este vazut
mancand planta. Daca l-ati vazut facand acest lucru, aduceti cu dumneavoastra
la medicul veterinar si planta respectiva, pentru ca medicul sa fie capabil sa il
trateze mai rapid. De obicei, iepurilor le sunt administrate fluide pentru a ajuta
eliminarea rapida a toxinelor din organism. Incercati sa tineti animalul intr-un
mediu cald si linistit, pentru a minimiza efectul socului pe care acesta il sufera.
Fatarea
Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale,
datorita carora fetusii trec brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod
obisnuit fatarea la iepuroaica este usoara, se produce mai ales noaptea si dureaza
15 - 25 minute. Foarte rare sunt cazurile de fatari distocice la iepuroaica. Dupa
fatare, iepuroaica desface cu dintii invelisul embrionar, taoe cu dintii cordonul
ombilical al fiecarui pui, linge apoi puii si ii asaza in apropierea sfarcurilor
pentru a-i determina sa suga, pe urma ii acopera cu parul pe care singura si l-a
smuls de pe abdomen. Puii se nasc cu ochii inchisi si sunt complet golasi. La
scurt interval de timp dupa fatare (10 - 20 minute) iepuroaica elimina placenta,
pe care o consuma imediat. Dupa eliminarea placentei se controleaza de catre
ingrijitor fiecare cusca in parte, se inregistreaza numarul puilor fatati, se
indeparteaza cei morti. Acest control se efectueaza in absenta iepuroaicei iar
ingrijitorul trebuie sa fie foarte bine spalat pe maini cu sapun fara miros. In
momentul in care femela este readusa in cusca va fi foarte preocupata de
problema hranei si a apei, iar in cazul cand nu le gaseste, recurge uneori la
devorarea propriilor pui.
Este absolut necesar ca in crescatorie sa se asigure liniste (latratul cainilor
constituie factor perturbator) si sa se impiedice accesul rozatoarelor in
vecinatatea iepurilor , pentru a se preintampina consumarea puilor de catre
mama. Aceasta pornire canibala a iepurelui este o reminescenta a instinctului de
conservare mostenit de la forma salbatica a speciei. Canibalismul mai poate fi
determinat de carente alimentare in perioada de gestatie precum si de absenta
apei imediat dupa fatare.
Gestatia
La iepuroaica, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara nu
se realizeaza in mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din timpul
montei. Coitul la iepuroaica este determinant pentru declansarea ovulatiei. O
alta particularitate consta in faptul ca procesul de nidare, sau fixare, a
embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in a
patra zi dupa amfimixie. Datorita acestui fapt, la 6 - 7 zile de la data cand a avut
loc monta se poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea femelei in cusca
masculului. In cazul cand iepuroaica refuza se conchide ca este gestanta.
Perioada de gestatie la iepuroaica dureaza in medie 30 - 31 de zile 9cu limite
cuprinse intre 26 - 38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari normale a
fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va
trebui sa tinem cont de urmatoarele :
- femelelor gestante sa li se administreze ratii nutritive cat mai complete,
alcatuite din nutreturi proaspete si de cea mai buna calitate;
- sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila;
- asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine ventilat,
curat si uscat.
In perioada de gestatie, iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Pentru acest
motiv trebuie sa ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii creeze senzatia
de izolare si siguranta, in caz contrar se pot produce avorturi. Acesta este
motivul pentru care in timpul cat femelele sunt gestante se vor interzice vizitele
persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii, iar ingrijitorii isi vor
desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2 - 3 zile inaintea fatarii,
iepuroaicele devin nelinistite, isi captusesc cuibul cu parul smuls de pe
abdomen. In cazul producerii unor avortuei, iepuroaicele respective pot fi date
din nou la monta chiar a doua zi, intrucat mucoasa lor uterina se reface foarte
repede (cateva ore), bineinteles daca au fost eliminate cauzele care au generat
avorturile respective.
Ingrijirea iepurilor bolnavi
Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izolati
pentru a-i proteja pe ceilalti.
1. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o distanta de cel putin
zece metri de celelalte incaperi. Daca iepurii bolnavi sunt prea aproape de
cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca si sa-i molipseasca
si pe cei sanatosi.
2. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa
la cei sanatosi prin miinile Dvs. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va
spalati bine mainile.
3. Cnd iepurii bolnavi sunt luati din casuta, aruncati toata mincarea care a
ramas. Locul trebuie sa fie curatat de doua ori cu solutie de inalbitor de
3%. Altfel si urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi.
4. Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada
de 30 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi
administrati vaccinurile corespunzatoare.
Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresati-va
medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor
noi.
Retineti:
Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi
curate, vor fi sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa descoperiti bolile
la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3
saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Daca
observati ca ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va trezesc indoieli.
Medicamentatia la iepuri
1. Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) foarte puternic, Baycox,
Sulfachinoxalina, Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril,
Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.
2. Hemoragii dupa coccidioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice
3. Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-
RHD), Mixohemovirovac, Mixohemoragivac.
4. Colibaciloza: Enrofloxacina Salmonelloza ( complicatii gastro. ) :
Enrofloxacina Mixomatoz: Mixohipra-H, Mixohemoragivac Endo si
ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat).
Albendazol (tratament extern, peros).
5. Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona
afectata pentru inmuierea pielii.
6. Raceala: Colistina, Doxicilina
7. Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa
oxigenata, Tetraciclina simpla este totusi cea mai slaba + apa oxigenata
8. Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament
stomacal): Otet de mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.
Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare
bulgari + o bucata BCA
9. Dezinfectie custi: Cloramina effervescent
10. Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin,
Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.
11. Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ),
Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol ( Nizarol ).
12. Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin (
oxitetraciclina ).
13. Plagi, Afectiuni podale: Negerol
14. Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi
de ochi de la farmacia umana. )
15. Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu
varsta de 3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mere
16. Stranut nealergic: Colitrim
17. Stranut alergic: - fara tratament.
18. Antibiotice pentru iepure Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului:
Penicilina, Ampicilina, Cefalexina Caderea parului: Spiramicina
19. Diaree, Slabire accentuata: Canamicina Diaree: Tilozina
20. Tratamente preventive - - acidifiant Nutrisure (produs natural), rol
antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj:
1ml/l apa, permanent pana la 4 luni. - Albastru de metilen de doua ori
pe luna. - 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut
timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp) - 1 data in 3
luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut
( deparazitare interior) - pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H -
adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna
martie si septembrie) - Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de
apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si
atunci - Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici)
Metode de hranire
1. Hranirea in sistem gospodaresc. In practicarea acestui sistem se
intrebuinteaza nutreturile obtinute in propria gospodarie sau subprodusele
acestora. Acesta este cel mai vechi si cel mai raspandit sistem, sistem care
este specific micilor gospodarii, cu efective reduse de iepuri. Ca furaje de
tip gospodaresc putem mentiona : masa verde, fanul, frunzele de varza, de
sfecla, cartofii, alte plante precum si diferite resturi menajere. Nutreturile
mentionate se pot utiliza fie ca atare, fie dupa o prealabila preparare
(oparire, fierbere, macinare etc.). Iata un exemlu de ratie (dupa Kardon,
19730 destinata tineretului cunicul (in greutate de 2 Kg), ratie alcatuita
din nutreturi de tip gospodaresc : 50 g fan, 100 g sfecla furajera (taiata
felii), ca nutreturi de baza, la care se mai adauga 50 g orz boabe ca nutret
energetic. Aceasta ratie ar putea acoperi necesarul de balast, substanta
uscata, amidon, dar nu si pe cele de proteina. De aici rezulta ca nu este
tocmai usor sa alcatuiesti o ratie echivalenta din nutreturi produse in
gospodaria proprie. Desi ratia iepurilor poate fi completa cu resturi
menajere, trebuie sa fim totusi atenti la calitatea acestor nutreturi, in
sensul sa nu fie mucegaite, rancezite, acre etc. Daca nutreturile nu sunt
proaspete, acesta dauneaza sanatatii animalelor care le consuma.
2. Hranirea Combinata. In principiu, acest sistem se bazeaza pe hranirea
iepurilor atat cu nutreturi de tip gospodaresc cat si cu nutreturi folosite in
cresterea industriala (nutreturi concentrate combinate). In felul acesta,
exista posibilitatea imbunatatirii si echilibrarii ratiilor. Trebuie avut insa
grija ca cele doua tipuri de nutreturi sa fie de buna calitate si sa fie
utilizate in mod rational. Hranirea combinata se poate aplica foarte bine
in acele crescatorii unde exista surse ieftine de nutreturi de baza. Asa de
pilda, s-a constatat ca pe timp de vara s-ar putea folosi ca nutret de baza
varza furajera. Aceasta planta rezista bine la conditiile vitrege din timpul
iernii, iar de primavara timpuriu pana toamna tarziu reprezinta un nutret
foarte bun in hrana iepurilor. In special frunzele sale au un continut
nutritiv ridicat si o buna digestibilitate. Iepurii sunt hraniti cu acest furaj
la discretie, adaugandu-se insa si 50 - 70 g de nutreturi concentrate
combinate. Un asemena tip de hranire este practicat destul de frecvent in
crescatoriile mici. Atat cantitatile, cat si natura nutretului folosit in
hranirea combinata difera in functie de varsta si starea fiziologica a
iepurilor.
3. Hranirea Unisortimentala. La aceasta metoda se foloseste un nutret
complex (alcatuit din mai multe sortimente de nutreturi), produs
industrial ca unica sursa de substante nutritive de care beneficiaza
iepurele. Compozitia acestui nutret unic difera in functie de varsta, starea
fiziologica si directia de exploatare (reproductie sau ingrasare). In felul
acesta se poate asigura iepurilor o ratie echilibrata in vitamine si
substante minerale, ratie de care pot beneficia pe parcursul intregului an.
In compozitia acestui nutret se mai includ antibiotice, antioxidante si
coccidiostatice. Calitatea constanta a nutreturilor asigura o productie
continua pe intreg anul (fara fluctuatii legate de sezon) si in acelasi timp
foarte economica. Acest nutret prezinta marele avantaj ca asigura o
hranire rationala, deoarece se administreaza in hranitori automate care se
umplu de 1 - 2 ori pe saptamana, iar iepuri au posibilitatea sa consume la
discretie, in functie de necesitati. Printr-un astfel de mod de administrare
a hranei se reduce munca si o data cu ea si pretul de cost al productiei.
Nutretul respectiv se produce la F.N.C care il transporta la crescatorii
unde se depoziteaza in buncare turn.
Monta
Iepuroaicele fac parte din categoria animalelor poliestrice, motiv pentru care pot
fi montate in orice anotimp al anului. Dupa diagnosticarea caldurilor, femela
este introdusa in cusca masculului ce i-a fost repartizat prin planul de monta
(femela este transportata la mascul tinand-o de spate, cat mai aproape de gat, iar
daca este cazul poate fi sustinuta cu o mana si de abdomen). Daca am duce
masculul la femela acesta, din cauza ca nu cunoaste noul mediu de viata nu va
monta, iar femela va deveni nelinistita si va avea fata de el o comportare
agresiva, provocandu-i rani prin muscaturi, mai ales la nivelul testiculelor. La
iepure actul montei se desfasoara rapid, avand durata doar de cateva secunde.
Este insa indicat ca monta sa se efectueze in liniste si pe timp racoros
(dimineata sau seara). Ingrijitorul care asista la monta va trebui sa duca
iepuroaica din nou in cusca dupa ce aceasta a fost montata. Pe cusca femelei
montate se pune o tablita, pe care se va scrie data montei, masculul care a
efectuat-o si data probabila a fatarii. Femelele care desi sunt in calduri refuza sa
se monteze, se introduc in custi ce se vor aseza in vecinatatea masculului si vor
fi duse la monta mai multe zile la rand, pana vor accepta masculul. Sunt insa
cazuri cand femela, refuzand un mascul, este apoi dusa la altul, il accepta pe
acesta din urma. Iepuroaicele care dupa cateva zile de la data montei incep sa-si
smulga parul de pe abdomen si sa-si pregateasca culcusul, vor trebui date din
nou la monta, intrucat acestea sunt semne ale infecunditatii lor.
Principii esentiale in cresterea iepurilor
Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioada
de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga pentru
ca fatarea este obositoare pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la
12 iepurasi.
Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi
fecundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de 24
ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este prea
bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la viitoarea
fatare. Problemele pot fi urmatoarele:
1. Femela nu va pregati cuibul pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri
din cauza frigului.
2. Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu
biberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.
3. Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza
stresului alimentar.
Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta? Procesul de inmultire se
recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o virsta nu mai mica de 7-
8 luni. Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela. Intre
2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni. Aceasta
imbunatateste sanatatea femelei. Folositi numai animale sanatoase pentru
inmultire. In cazul cand o femela este sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii
sai, nu o mai folositi ca reproducator. Aceasta lipsa de grija se poate
transmite prin ereditare si urmasilor sai.
Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti,
sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de aparitie a
defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei
masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o evidenta de
fiecare data a rezultatelor obtinute. Intotdeauna aduceti femela la mascul
pentru inmultire. Daca aduceti masculul la femela, ea poate fi agresiva .
Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el
este mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri
dificile.
Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei
sau lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare
zi, timp de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba
tanara si verde sau de a-i da o picatura de ulei de grau. Daca acesta nu ajuta,
inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata. La 28-32 de zile dupa
fecundare femela va fata.
La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta
iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la
laptele iepuroacei-mame.
Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca
foarte bine.
Putina anatomie
Punerea in valoare a potentialului de crestere a iepurilor este strict dependenta
de nivelul calitativ al hranei. Iepurele, la fel ca toate celelalte rozatoare, are
dintii intr-un permanent proces de crestere, motiv pentru care necesita hrana de
cel putin doua ori pe zi. Daca ii vom oferi nutreturi cu consistenta tare,prin care
sa isi realizeze tocirea dintilor, problema este rezolvata. Daca ii vom oferi doar
nutreturi de o consistenta slaba , dintii sai vor creste prea mult , ceea ce
inseamna ca la un moment dat va fi pus in imposibilitate de a se mai hrani , de a
mai putea sa mestece.
In hranirea iepurilor de casa trebuie sa se tina cont de faptul ca musculatura
stomacului sau este slab dezvoltata, cu exceptia orificiilor de intrare si iesire din
stomac (cardia si pilor). Musculatura puternica a intrarii in stomac (orificiul
cardia) face practic imposibil actul vomitarii la iepure.
Aceasta particularitate devine mortala pentru iepure in cazul consumarii de
nutreturi toxice (iepurele se va balona si va muri).
Alta informatie importanta este aceea ca musculatura puternica a iesirii din
stomac (orificiul pilor) , face ca stomacul iepurelui sa nu se poata goli decat sub
presiunea altor furaje ingerate . Din acest motiv, iepurele consuma mici cantitati
de furaje ( 1- 4 grame la un tain ) , dar aproape continuu. In 24 de ore , iepurele
va consuma 70-80 de tainuri , durata fiecarui tain avand cam 1-2 minute.
Ritmicitatea ingerarii nutreturilor in aparatul digestiv va asigura iepurelui un
bun tranzit gastrointestinal si o digestie normala.

Atentie : Un interval mai mare de 7-8 ore intre tainuri va produce iepurelui
deranjamente gastrointestinale. Tocmai de aceea este foarte important ca
urechiatii sa aiba in permanenta la dispozitie furaje de buna calitate , in caz
contrar vor aparea mortalitati mari.
Cecotrofia. (sau reingestia crotinelor). La neamul iepuresc , datorita
constructiei tubului digestiv, cecotrofia constituie un act fiziologic normal si
absolut necesar. La animalele rumegatoarele (ex: vaca,oaia ) actiunea
microorganismelor asupra hranei ingerate are loc in prima parte a aparatului
digestiv (stomac si intestin subtire) iar substantele cu valoare nutritiva sunt
repede absorbite in organism datorita suprafetei mari de digestie.
La iepure (rozator) microorganismele intalnesc hrana abia in partea finala a
aparatului digestiv , adica in cecum . La specia umana, apendicele vermiform
(care ne creeaza uneori probleme medicale) este o reminescenta a cecumului. La
iepure cecumul este un organ care are un rol foarte important in digestie.
Hrana stationeaza aici aproximativ sase ore, timp in care microflora bacteriana
actioneaza asupra bolului alimentar , rezultand elemente nutritive importante.
De aceste elemente nutritive, iepurele va beneficia numai reingerand (mancand)
propriile sale excremente sub forma de crotine moi. Cecotrofia debuteaza la puii
de iepure cam pe la varsta de 3 saptamani , adica in perioada cand incep sa
consume furaje celulozice (iarba uscata,etc).
Fluturele german
Paternitatea sa este atribuita iepurelui iepurelui de casa Urias Belgian, raspindit
mult in tinutul Rinului pina in 1905 si rebotezat in 1916 in iepure de casa Urias
German. A fost format in Germania la inceputul secolului XIX in urma selectiei
Fluturelui urias francez cu care se aseamana foarte mult.
A fost format in Germania la inceputul secolului XIX in urma selectiei
Fluturelui urias francez cu care se aseamana foarte mult. Uriasul German i-a
transmis o serie de particularitati specifice, evidentiate prin marimea si
conformatia corpului.
Uriasul Pestrit

Iepurele belgian era cunoscut si sub denumirea de Nas alb, datorita capului
alb. Uriasul pestrit avea initial o structura corporala asemanatoare cu cea a
belgianului, fiind insa cea mai fina, mai delicata. prezentind petele de culoare
specifice rasei, fara a avea desenul specific al capului, desenul fluturelui si
punctele maxilarelor, dar avind inele din jurul ochilor. Exemplarele pestrite au
fost prelucrate ulterior, obtinindu-se desenul specific al capului de la Uriasul
pestrit iar in 1908 Uriasul pestrit a fost recunoscut ca o noua rasa.
Intrucat selectia s-a facut in directia productiei de carne,Pestritul german este
ceva mai masiv decat Fluturele urias francez. Prolificitatea medie este de 5-8
pui la fatare si ating maturitatea sexuala la cca 9-10 luni.
Culori: alb-negru ; alb-albastru Greutatea normala este de 6,0 kg.Limita
inferioara este de 5,0 kg,iar limita superioara nu exista. Lungimea urechilor este
de 16-17 cm.
Dinamica greutatii corporale:
Varsta (in luni) 1 2 3 4 5 6 7 8
Greutatea (in kg) 0,6 1,2 2,3 3,5 4,5 5,0 5,5 6,0
Uriasul Alb
Rasa s-a format in Belgia si Germania prin selectia iepurilor din rasa Urias
Belgian si este de talie mai mica decat rasa din care provine, greutatea medie
fiind de 6-7 kg. Prolificitatea medie este de 5-7 pui la fatare si ating maturitatea
sexuala la cca 10 luni.
Caractere de exterior
-capul la masculi este rotunjit si la femele mai alungit, ochii de culoare
roz(pupila rubinie inchissi irisul mai deschis);
-urechile au o lungime de cca 18-20 cm, cu varfurile rotunjite;
-gatul la masculi este fara salba ; la femele insa se poate intalni o usoara salba.
-corpul cilindric, voluminos si bine legat;
-culoarea blanii este alba cu par des, scurt si matasos, iar pielea nu prezinta
pigment
Dinamica greutatii corporale:
Varsta (in luni) 1 2 3 4 5 6 7 8
Greutatea (in kg) 0,7 1,6 2,6 3,6 4,6 5,2 5,8 6,3

Uriasul Belgian
Uriasul Belgian. Rasa a fost formata in jurul anului 1825, in districtul Gand din
provincia belgiana Flandra (modul de formarea a rasei este neclar).Actualele
calitati se datoresc in mare masura crescatorilor belgieni, care printr-o munca
asidua de ingrijire si selectie au creat o rasa care s- impus in intreaga lume. Rasa
a fost preluata si iar prin selectie, factorii de mediu, incrucisari si nu in ultimul
rand din dornita crescatorilor din diferite tari de a creea noi, s-au fixat
caracterele dorite si asa au aparut o serie de denumiri, precum Uriasul German,
Uriasul Maghiar.
O caracteristica convenabila este dezvoltarea rapida a tineretului, care in a 3-a
luna pot atinge greutati ce trec de 3 kg, fapt ce permite crearea liniilor de
masculi pentru incrucisarile industriale.
Greutatea medie adultilor este de 7-8 kg, dar sunt exemplare ce ajung si la 12
kg. Femele sunt apte de reproductie la 8 luni(dupa aceasta varsta se pot ingrasa
si deveni sterile), iar masculii la 9 luni. Prolificitatea medie este de 5-7 pui la
fatare.
Caractere de exterior
-capul este relativ mare, ochii mici, de culoare bruna la iepurii de culoare
inchisa si roza la cei de culoare deschisa;
-urechile lungi (20-24 cm), cu varfurile rotunjite, mobile si tinute in forma de V;
-gatul este relativ gros, salba aproape enexistenta la masculi; la femele salba
este usor dezvoltata, intinzandu-se pe membrele anterioare;
-corpul este cilindric, cu pietul si crupa larga, linia spinarii dreapta sau putin
lasata si bine dezvoltata;
-membrele sunt musculoase, puternice, unghiile brune-negricioase sau albe (de
culoarea parului de pe trunchi);-culoarea blanii poate fi : neagra, aguti roscat,
alba, albastru-cenusiu si baltata.
Ca defecte sunt: marime si greutate necorespunzatoare, cap berbecat, pete la
ochi, urechi ascutite sau lasate in jos, pipt ingustcrupa tesita, parul lung sau
lanos, blana de nuanta galbuie.
Nota: Caracterele de rasa de mai sus nu au pretentie de standard. Standardul
national (recunoscut) ca si la pasari, nu exista. Arbitrajul se face in general dupa
standarul german.
Dinamica greutatii corporale:
Varsta (in luni) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Greutate (in kg) 0,7 1,6 2,6 3,6 4,6 5,4 6,0 6,5 7,0
Retete Hranire
In cresterea iepurilor nu este nevoie de multe boabe. Ei sunt mici fabrici de
carne (si blanita) ce folosesc furajele existente in orice gospodarie, oricat de
saraca ar fi ea: furaje verzi in general, fanuri si sfecla iarna si doar putine boabe.
Si sunt "fabrici" si pentru faptul ca se inmultesc foarte repede (gestatia dureaza
numai 30 de zile).
Iata un tip de reteta:
50% granulte de iepuri din comert
50% orz
din amestec se administreazai la rase grele 120 gr pe zi
la rase medie 100 gr pe zi si
la rase mici 80 gr pe zi
la rase pitice ca 40 gr pe zi
pe langa asta, fan la discretie si ca 500ml apa pe zi
nu administrati nimic verde !!! Doar palit si dupa o obisnuire treptata a
organismului.

1. Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) foarte puternic, Baycox,
Sulfachinoxalina, Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril,
Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.
2. Hemoragii dupa coccidioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice
3. Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-
RHD), Mixohemovirovac, Mixohemoragivac.
4. Colibaciloza: Enrofloxacina
5. Salmonelloza ( complicatii gastro. ) : Enrofloxacina
6. Mixomatoz: Mixohipra-H, Mixohemoragivac
7. Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat).
Albendazol (tratament extern, peros).
8. Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona
afectata pentru inmuierea pielii.
9. Raceala: Colistina, Doxicilina
10. Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa
oxigenata, Tetraciclina simpla este totusi cea mai slaba + apa oxigenata
11. Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament
stomacal): Otet de mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.
12. Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare
bulgari + o bucata BCA
13. Dezinfectie custi: Cloramina effervescent
14. Pasteureloza (septicemia hemoragica): Eritrom, Galimicin, Streptomicina,
Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.
15. Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ),
Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol ( Nizarol ).
16. Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin (
oxitetraciclina)
17. Plagi, Afectiuni podale ( Pododermita ): Negerol
18. Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi
de ochi de la farmacia umana.
19. Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu
varsta de 3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mere
20. Stranut nealergic: Colitrim
21. Stranut alergic: - fara tratament
22. Antibiotice pentru iepure
23. Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina,
Cefalexina
24. Caderea parului: Spiramicina
25. Diaree, Slabire accentuata: Canamicina
26. Diaree: Tilozina
27. Tratamente preventive la iepurii de casa
1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de
apa (preventiv contra coccidiozei) sau alt coccitostop acidifiant
Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere
prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4
luni.
Albastru de metilen de doua ori pe luna.
1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut
timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)
1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru-un
litru de apa de baut (deparazitare interior)
pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula
in luna martie si septembrie)
Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile
( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
Numim infecie sau contaminare apariia, fixarea i nmulirea agenilor
patogeni n organismul gazd.
Infecii virale.Viruii sunt cei mai mici ageni patogeni care se pot nmuli
numai n celule vii. n afara organismului viu ei nu sunt active, dar capacitatea
lor de nmulire se menine adesea mult timp. Ei pot fi transmii prin
intermediul cpuelor i narilor, la iepurii sntoi.
Mixomatoza. Mixomatoza este o infecie viral a iepurilor care se transmite la
iepurii de cas prin insecte neptoare (nar, pureci) i cpuele iepurilor
slbatici. Iepurii de cas sunt contaminai cnd parazitul a supt anterior virusul
prin sngele iepurilor slbatici. Fiindc apariia insectelor aduce cu ea mari
dezechilibre pe parcursul anului, adesea apare mixomatoza n lunile de var i
toamn. Evoluia bolii este neunitar deoarece receptivitatea depinde i de ras
i de condiia animalelor luate separat. Primele simptome apar la iepuri la
aproximativ 3-5 zile dup contaminare.
n evoluia acut a bolii pleoapele se umfl i se inflameaz pn la forma de
pungi de puroi. Apar apoi umflturi noi la baza urechii, la buze, la nas i n
spatele nasului. Aceste umflturi apar i n regiunile genitale i anale. Animalele
sunt ameite, refuz hrana i cad vznd cu ochii. Animalul moare la 8-10 zile
de la nceputul bolii. Toate animalele grav bolnave mor.
Dac evoluia bolii este cronic, animalele prezint o uoar umfltur a
pleoapelor, cteva pustule la orificiile nasului, n regiunea genital i la baza
urechii. O parte dintre aceste animale se nsntoesc.
Tratament i prevenire: Tratamentul formei acute a bolii nu are anse.
Vaccinarea profilactic mpotriva mixomatozei ar trebui realizat corect n
regiunile acut periclitate, nainte de nceperea anotimpului clduros. Ea este
tolerat fr probleme de toi iepurii i asigur imunitate pe o perioad de circa
6 luni. La locul vaccinrii poate aprea o umfltur care, ns, dispare mai apoi.
Observaie: Rareori, aceast boal poate aprea i la iepuraii vaccinai. n
aceste cazuri este vorba despre o form mai blnd a bolii, cu mai mult de 95%
anse de vindecare.
Virusul nu se transmite la om.
Boala hemoragic a iepurilor (septicemie viral, Rabbit Haemorrhagic
Disease RHD, epidemia chinezeasc). Contaminarea animalelor expuse are
loc prin consumarea viruilor eliminai de ctre animalele infectate, este vorba
despre o tipic infecie de contact. Este posibil i contaminarea prin hrana
verde infectat. Perioada de la contaminare i pn la apariia cazurilor mortale
sau semne de boal nsumeaz 1 pn la 3 zile. n total sunt cunoscute trei
forme de boal:
- fr simptome anterioare de boal, animalele se prbuesc, ip i se sufoc cu
hemoragiile nazale.
- iepurii manifest o uoar ameeal, devin nelinitii, respir greu i mor n
urma unor hemoragii, n special nazale.
- o form blnd de evoluie decurge printr-o tulburare temporar a strii
generale, dar aceasta nu este, de fapt, RHD.
Asemenea diverse forme de evoluie ale bolii pot lua natere dintr-o infecie sau
printr-o imunitate sczut a organismului. De cele mai multe ori, rata
mortalitii iepurilor de cas este, la nceput, foarte mare. Preventiv se va face
un vaccin n regiunile periclitate. Puii trebuie vaccinai cel trziu la vrsta de 6-
7 sptmni.
Agentul patogen aparine viruilor foarte mici picoma, care apar i la alte
mamifere.
Leucoz (limfadenoz, limfosarcomatoz). Leucoza, este, probabil, o infecie
viral care duce la o transformare tumoral a organelor interne i i face
apariia izolat n adposturile iepurilor. Contaminarea cu agentul patogen al
leucozei se realizeaz deja la mam n timpul gestaiei. Boala izbucnete la
animalele adulte, maturizate sexual, prin combinarea unor factori diveri, printre
care i cel ereditar. Boala se cronicizeaz, animalul slbete lent , i piere pofta
de mncare i dorina de a face micare. Dup izbucnirea bolii. Animalele mor
pn n cel trziu 2 sptmni. Simptomele exterioare recognoscibile pot fi
nodulii limfatici mrii, care se pot simi pe sub piele, la palpare.
Tratament i prevenire: tratamentul animalelor bolnave nu are nicio ans de
reuit.
Turbarea. Turbarea apare rareori la iepurii de cas, de cele mai multe ori ca
urmare a ptrunderii animalelor slbatice: jderi, vulpi, sau dihori n arcurilor
iepurilor. Virusul turbrii se transmite printr-o muctur a unui animal turbat i
are ntotdeauna sfrit letal. Semnele bolii sunt specifice: hipersensibilitate,
stare de anxietate, salivaie abundent. Dificultatea la nghiit i paraliziile sunt
simptome tipice. Turbarea trebuie anunat n mod obligatoriu; chiar i bnuiala
unei infecii de acest gen trebuie anunat la cabinetul veterinar. Toate msurile
de combatere sunt decise de autoritile veterinare.
Variola iepurilor. Variola iepurilor nu prea mai este studiat n ziua de azi.
Virusul (orthopoxvirus) este nrudit cu virusul variolei vacilor i se transmite
prin contactul cu animalul bolnav.
Simptomele bolii: iepurii atacai sunt ameii i apatici i se observ schimbri
ale pielii, cum ar fi: pete roiatice, i pustule la urechi, pleoape, cavitatea bucal,
vagin sau testicule. Variola poate ptrunde i n cavitatea bucal. Durata bolii
este cuprins ntre 3-7 zile. Diagnosticul infeciei variolice este stabilit prin
analiza microscopic a virusului. Nu este posibil un tratament al animalelor
bolnave i nu exist msuri profilactice.
Fibromatoz. Rareori se constat la iepuri evoluii spontane, de cele mai multe
ori exist tumori subcutanate izolate. Adeseori, se dezvolt formaiuni ca tumori
aprute n urma vaccinrii profilactice mpotriva mixomatozei.
Simptome: La aproximativ 7 pn la 14 zile dup infecie sau dup vaccinarea
cu un vaccin heterolog mpotriva mixomatozei, sub piele se pot dezvolta tumori
pn la mrimea unui ou de gin. Ele regreseaz, de cele mai multe ori, dup
4-5 sptmni. Virusul fibromatozei este transmis prin nepturi de insecte.
Tratamentul tumorilor este posibil pe cale chirurgical. De cele mai multe ori,
se realizeaz dup ctva timp, o vindecare spontan.
Boala lui Aujeszky (pseudoturbare). Virusul bolii lui Aujeszky atac n primul
rnd porcii, dar i ale specii de animale, printre care i iepurii, care se infecteaz
i la care se declaneaz simptomele bolii. Infectarea iepurilor cu acest virus are
loc prin intermediul hranei.
Simptomele bolii: Animalele sufer de o puternic mncrime, i rod membrele
i pielea, au crampe i constrngeri. Un tratament al animalelor bolnave nu este
posibil. Preventiv, cutile iepurilor nu ar trebui amplasate n apropierea coteelor
de porci.
Boala Bornash. O alt boal viral care apare la iepuri este infecia cu virusul
Borna. Acesta este transmis prin nepturile insectelor.
Simptome: Iepurii dau dovad de afeciuni ale sistemului nervos: ameeal,
capul sprijinit pe podea, tulburri de echilibru. Nu exist un tratament al
animalelor bolnave.
Infecii bacteriene. La apariia i la declanarea bolilor bacteriene, contribuie,
de regul, mai muli facori patogeni:
ntreinere deficitar (igien nesatisfctoare);
climatizarea proast, curent, o mare concentraie de gaze toxice;
greeli de furajare sau lipsa hranei;
atacul paraziilor sau alte boli;
gestaia i ftarea.
Unii factori auxiliari slbesc rezistena organismului, aa nct ocurena bolilor
este sporit.
Agenii patogeni, care, n mod normal, nu duc la mbolnvire, pot nfrnge
rezistena organismului iepurilor i declana simptomele bolii. Adeseori, nu se
pot stabili cauzele primare ale bolii, fiindc acestora li se suprapun factori
secundari. Alteori, agenii patogeni sunt combtui fr ca factorii duntori s
regreseze. n niciunul din cele dou cazuri descrise mai sus nu este posibil o
combatere efectiv a bolii.
Pe lng combaterea agenilor patogeni, trebuie recunoscui i nlturai i
factorii favorizani ai bolii.
Pasteureloza. Pasteureloza este cauzat de bacterii (Pasteurella multocida) i
poate cunoate o evoluie acut sau cronic. Acesta este exemplul tipic al bolii
multifactoriale, adic diferii factori agravani trebuie s contribuie pentru ca
boala s se declaneze. Cel mai frecvent, tabloul clinic al bolii este aa-numitul
guturai contagios.
Agentul patogen, Pasteurella multocida se gsete la muli iepuri sntoi n
orificiile nazale i n mucoasa nazal. Factorii care irit mucoasa nazal, cum ar
fi; curentul, o umezeal prea mare a aerului sau vremea rece, afecteaz
organismul. Aprarea imunitar a organismului este, n acest fel, slbit. Acest
lucru face ca agenii patogeni s se nmuleasc, ducnd, astfel, la declanarea
bolii. n continuare, se adaug alte bacterii care sporesc gravitatea mbolnvirii.
La nceput se poate observa o scurgere apoas, care devine mai trziu purulent.
Orificiul nazal este lipit, acoperit cu o crust i murdrit cu particule de praf. i
pe suprafaa interioar a picioarelor din fa sunt vizibile cruste lipicioase i
murdare. Animalele sunt apatice, blana zbrlit i lipsit de strlucire. Semnele
bolii se accentueaz, iar la 2 pn la 8 zile, animalele mor. La ali iepuri,
simptomele bolii dispar cnd factorii vtmtori sunt nlturai sau cnd se
realizeaz un tratament corespunztor. Boala poate, ns, izbucni oricnd,
fiindc agenii patogeni exist nc n continuare n corpul animalului sau n
habitatul acestuia.
Bordeteloza. Agenii patogeni ai bolii (Bordetella bronchiseptica) se gsesc, n
caz de mbolnvire, aproape ntotdeauna n cile respiratorii, unde, este dovedit
prezena acestora.
Simptome: Cnd boala i face apariia n adpost, iepurii bolnavi prezint
adesea simptome asemntoare cu ale pasteurelozei guturai cu strnut,
scurgeri nazale apoase i purulente, dar i inflamaii ale pleoapelor i infecii
pulmonare cu o evoluie rapid, dificulti respiratorii, lipsa de apetit i, n
cteva zile, moartea animalelor.
Infecie: agenii patogeni se strecoar neobservai prin iepurii noi achiziionai;
ei infecteaz rapid animalele sntoase din adpost. i la expoziii ei reprezint
un mare risc de contaminare. Ca i n cazul pasteurelelor, rezistena
organismului scade prin iritarea cilor respiratorii de ctre gazele toxice, cldur
mare, frig, fals aerisire.
Infecia: Contaminarea are loc prin mncare sau apa puternic infectat cu
bacterii Pseudomonas, iar contaminarea pielii i mucoaselor este cauzat de
existena unui mediu nconjurtor foarte murdar. Msurile terapeutice sunt luate
de cele mai multe ori prea trziu. Dac evoluia bolii este mai lent, animalele
vor fi tratate cu antibiotice timp de mai multe zile.
Profilactic se va menine o igien absolut a apei de but i a adpostului
condiie la fel de necesar ca i curarea cutii. Pentru tratarea animalelor
bolnave se folosesc diverse antibiotice care trebui stabilite dup realizarea unei
antibiograme ntr-un laborator de cercetri. este important recunoaterea
timpurie a mbolnvirii pentru a se aplica imediat un tratament bine intit.
Rodenioza (Pseudotuberculoza, Yersinioza, Pesta roztoarelor).
Rodenioza este cauzat de Yersinia pseudotuberculosis sau rareori de
Versinia enterocolis. Boala apare cu preponderen la iepurii de cas i la alte
roztoare ca, de exemplu, Chinchilla. Animalele se pot imbolnvi la orice
vrst.
Contaminarea are loc prin consumul furajelor i apei de but infectate n grajd.
Infecia se rspndete rapid.
Pseudomoniaza. Agentul patogen al bolii este Pseudomonas aeruginoasa i
apare accidental la iepurii de cas ducnd la modificri ale pielii i ale
mucoaselor sau cauzeaz o infecie general acut.
Simptome: n infeciile pielii i mucoaselor se observa o evoluie cronic a bolii
cu abcese ale mucoasei bucale i ale pielii de pe tot corpul i de pe membre. n
cazul infeciei generale, evoluia acut a bolii se caracterizeaz prin ameeal,
scurgeri nazale cu snge, insuficien respiratorie i dup cteva zile, moartea
animalului.
Infecia: Contaminarea are loc prin mncarea sau ap puternic infectate cu
bacterii Pseudomonas, iar contaminarea pielii i mucoaselor este cauzat de
existena unui mediu nconjurtor foarte murdar.
Msurile terapeutice sunt luate de cele mai multe ori prea trziu. dac evoluia
bolii este mai lent, animalele vor fi tratate cu antibiotice (dup efectuarea
antibiogramei) timp de mai multe zile.
Profilactic se va menine o igien absolut a apei de but condiie la fel de
necesar ca i curarea cutii.
Stafilococoza. Diveri stafilococi (Staphylococcus aureus, S. intermedius)
provoac diferite i multiple simptome att la pui ct i la iepurii aduli.
Infecia general acut: apatie, lipsa apetitului, inflamaii purulente ale
pleoapelor, moartea survenind la una pn la dou zile dup apariia primelor
simptome.
Infecia general cronic: nceputul bolii este puin bttor la ochi i doar
uneori, dup apariia bolii, organele atinse (plmni, ficat, uter) trdeaz
simptome organice tipice.
- inflamaia purulent a pielii: Apar pustule n piele n special la pui.
- inflamaia purulent a nodulilor limfatici. Umflarea i mrirea nodulilor
limfatici ai gtului, parial cu formarea de abcese se constat n cazul acestei
forme inflamatorii.
- inflamaia articulaiilor: articulaiile sunt ngroate i dureroase, fenomen care
duce la dificulti clare de micare.
- inflamaia dentare: maxilarele sunt foarte ngroate i se poate observa
inflamarea oaselor.
- inflamaia glandei mamare (mastit): La iepuroaicele care alpteaz se observ
adesea o inflamaie dureroas izolat a complexului mamar, umflat, nroit, cu
abcese chiar.
- inflamaia uterin purulent: din vagin este eliminat o secreie vscoas
purulent.
Infecia: Agenii patogeni ai bolii (stafilococi) ptrund prin micile rni ale
pielii; la pui se transmit prin consumarea laptelui matern infectat. Stafilococii
exist n mediul nconjurtor al animalelor i sunt greu de combtut.
Tratamentul adecvat se face cu diferite antibiotice (dup efectuarea unei
antibiograme) la care trebui luat n considerare tolerana iepurilor. Rezultatele
tratamentului sunt adesea discutabile. n infeciile locale (abcese), pe lng
tratamentul local , trebuie administrate antibiotice. Pe lng aceste msuri,
trebuie curat mediul: cutile, respectiv grajdul vor fi temeinic dezinfectate. n
cazul mbolnvirii puilor trebuie s le asigurm un strat de paie curat, uscat i
moale. culcuul lor trebui dezinfectat cu grij.
Listerioza. Agentul patogen al bolii, Listeria monocytogenes este transmis de
alte animale infectate (oareci, obolani, oi) i prin iarba putrezit. Boala apare
izolat i doar rareori se mbolnvesc toi iepurii dintr-un adpost.
Simptome: n evoluia acut a infeciei, iepuroaicele gestante avorteaz,
scurgerea vaginal conine snge, animalele trdeaz lipsa poftei de mncare,
apatie i mor dup una pn la dou zile. n evoluia cronic a bolii, animalele
slbesc i manifest tulburri de echilibru cu poziia strmb a capului i cu
micri necordonate (inflamaia membranei cerebrale).
Tratamentul animalelor bolnave nu ii are rostul, ele trebuie eutanasiate.
Infecii cu protozoare. Protozoarele sunt parazii unicelulari care apar
accidental la iepuri i cauzeaz infecii generale acute i cronice. Printre
protozoarele care provoac infecii generale se numr toxoplasmele i aa
numitul encefalitozoon. Coccidiile sunt, de asemenea, protozoare care cauzeaz
mbolnviri ale intestinului i ficatului.
Toxoplasmoza. Infeciile cu toxoplasme sunt rare la iepuri. ele pot lua forme
acute sau cronice. Aternutul murdrit cu excremente de pisic sau nutreurile
murdare pot conine ovochiti de toxoplasme care pot duce la declanarea
infeciei.
Simptome: n evoluia acut a bolii, animalele sunt ameite, manifest lipsa
poftei de mncare i se observ apariia tulburrilor de motricitate. Moartea se
instaleaz la puin timp de la declanarea bolii. n forma sa cronic, se observ
lipsa apetitului, o stare de epuizare fizic, anemie, mai trziu tulburri de
motricitate cu paralizia membrelor posterioare.
Tratamentul animalelor bolnave i are rostul numai dup stabilirea exact a
diagnosticului.
Zoonoza encefalitic infecioas. Agentul patogen, Encephalitozoon (nosema)
cuniculi, apare la iepuri i oareci i se transmite pe cale oral. Fiind eliminat
prin urin de ctre animalele infectate, este posibil o transmitere prin hrana
infectat. Se presupune c boala se poate transmite i la puii nenscui, pe cale
uterin.
Simptome: Dac creierul sau mduva spinrii este infectat apar paralizii,
tulburri de echilibru, lips de coordonare ca i la toxoplasmoz. Nu se cunosc
msuri terapeutice i profilactice eficiente.
Infecii cu ciuperci (micozele). Micozele sunt provocate de diverse ciuperci
patogene. n funcie de localizare, deosebim mbolnviri ale pielii provocate de
ciuperci (dermatomicoze) i micoze ale organelor sau de sistem. n afar de
acestea mai apar i mbolnvirile cauzate de toxinele ciupercilor care sunt
numite intoxicaii micotice.
Dermatomicoze. Ciupercile patogene ca Trichophyton, mai rar Microsporum i
Achorium se localizeaz pe pielea iepurilor. Adesea se poate observa vtmarea
pielii cauzat de scurgerile oculare sau nazale ca i de paraziii exteriori. Prin
contact cu ali iepuri sau animale infestate cu ciuperci cum ar fi cinele, pisica
sau alte roztoare, sporii ciupercilor se localizeaz pe piele.
Primele simptome ale bolii se observ n regiunea ocular, pe aripile nasului i
la baza urechii. Modificrile apar adesea sub form de erupii cutanate inelare.
Blana cade n smocuri, iar pielea este puin ngroat, nroit i prezint o
crust. Dac evoluia bolii continu, mari pri ale pielii devin locuri pleuve,
exantematice, acoperite cu o crust. de regul, dermatomicozele se rspndesc
destul de repede de la un animal la altul. Diagnosticul este stabilit cu certitudine
prin analizele de laborator ale crustelor, cojilor, solzilor sau prului.
Medicul veterinar dispune msurile terapeutice, adic felul i cantitatea
medicamentelor precum i durata tratamentului. Pe lng aceasta trebuie s se
fac neaprat o curenie i o dezinfecie adecvat a cutilor i a ustensilelor,
fiindc sporii ciupercilor sunt foarte rezisteni. Dac animalele se mbolnvesc
izolat, poate fi aplicat un tratament antimicotic cu medicamente. Modificrile
vizibile ale pielii trebuie tratate.pe perioada mai lungi, regulat i n cantiti
suficiente. tratamentul trebuie continuat i dup ce apar semne vizibile de
vindecare.
Mijloacele terapeutice adecvate dermatomicozelor sunt:
Clotrimazolul (canesten): se aplic local asupra zonelor pielii cu modificri.
Enikomazol (Inaverol): se aplic prin bi sau tamponri locale cu soluie 2%
Griseofulvin (licuden M): mijloace sistemice: 25 mg/kg de greutate corporal
de dou ori pe zi peste 3 sptmni prin hran.
Ketokonazol (Nizoral): mijloace sistemice; 5 pn la 10 mg/kg de greutate
corporal zilnic prin hran
O cercetare amnunit a animalelor achiziionate mpiedic apariia agenilor
patogeni. Cutile trebuie regulat curate i tratate cu dezinfectante n cazul
apariiei dermatomicozelor.
Ciuperci n organele interne. Prin inspirarea sporilor de mucegai sau al
miceliului o dat cu aerul sau prin consumul acestora prin hran, n plmni sau
n intestin se dezvolt infecii micotice. Aceast form a infeciei micotice este
rar la iepuri. Contaminarea are loc prin inspirarea sporilor sau prin consumul
lor prin hrana mucegit. Din plmni sau intestin, infecia micotic se poate
rspndi mai departe n corp. Tabloul clinic al bolii cronice se caracterizeaz
prin slbire accentuat, stare general proast, prin afectarea plmnilor,
insuficien respiratorie. Aceast form de infecie micotic are ntotdeauna un
sfrit letal.
Tratamentul animalelor bolnave are puine anse de reuit. Mucegaiurile se pot
nmuli n stratul de paie vechi, necorespunztor sau n nutreurile umede i
nclzite. Amplasarea optim uscat a stratului de paie i a hranei reprezint cea
mai bun profilaxie mpotriva infeciilor micotice.
Intoxicaii provocate de toxine micotice transmise pe cale digestive
Unele specii de mucegaiuri pot forma toxine care pot duce la afeciuni ale unor
organe. Aceste intoxicaii apar rareori la iepuri. Totui, este strict interzis
furajarea iepurilor cu nutreuri care prezint semne vizibile de mucegai.
depozitarea uscat a hranei previne formarea mucegaiurilor.

TABACIREA PIEILOR
Eu folosesc urmatoarea metoda:
Dupa taiere pun blana intr-o punga de plastic si in congelator.
Cand am vreo 5 - 10 le scot la dezgetat si le pun intr-o galeata de plastic cu apa
cu sare si acid sulfuric 250ml la 10 litri de apa.
Dupa 7 - 10 zile le scot cu o manusa si le las sa se scurga apoi clatesc si pielitele
si grasimea de pe piele se trage foarte usor.
Apoi le pun inapoi in solutie pt 7 - 10 zile si cand le scot le clatesc mai bine si le
las sa se scurga 24 de ore apoi le pun in uscatorul de rufe dar fara caldura si
astfel se usuca complet in miscare si devine pielea moale.
Dupa ce am terminat de taiat iepurele iau pielea si indepartez primul strat de
pielita subtire iar apoi o dau cu sare pe partea fara blana si o las sa se usuce.
Dupa ce se usuca, iau o perie de sarma si indepartez sarea uscata de pe ea.
Cam asa arata dupa ce a fost dara cu peria de sarma:

SFATURI PRACTICE
Numai salata de la inceput nu este prea bine.
Da-i si niste paine uscata.
Adauga niste otet de mere in apa de baut ca sa previ o infectie intestinala.
Va dati seama ca odata inceputa fermentatia furajului continua in sistemul
digestiv.

Pana la urma m-am desteptat (mintea romanului de pe urma) si nu mai fac
asemenea lucruri, dau in paralel fan uscat cu verdeata neincinsa, dar palita.
Cand ploua trec la fan uscat de baza, pe langa celelalte.
Reteta contine urmatoarele:
-poromb,
-orz,
-grau,
-srot de floarea soarelui(floarea soarelui macinata cu tot cu coaja),
-calciu furajer
-si putina sare, neiodata
desigur, am adaugat toate acestea dupa care le-am amestecat.
Am observat ca merge foarte bine si la tineret, mai ales pentru ingrasare si o
dezvoltare mai rapida.
Tractul digestiv al unui iepure este foarte diferit de cel al unui caine sau al unei
pisici. Iepurele are un cecum activ, care ii permite sa digere chiar si fan. Multe
substante nutritive devin disponibile prin intermediul digestiei care are loc in
cecum, in care este localizat inceputul intestinului gros. Pentru a permite
absorbtia intestinului subtire, iepurele "recicleaza" acesti nutrienti mancandu-si
excrementele. Iepurii fac mai multe tipuri de excremente, unele fiind mai bogate
in nutrienti decat altele. Acest comportament trece adesea neobservat de catre
proprietari, deoarece se intampla noaptea.

Balanta dintre bacterii si alte microorganisme din tractul digestiv al iepurelui
trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea in parametri normali a motilitatii,
digestiei, absorbtiei si eliminarii dejectiilor. Fibrele sunt de un real folos in acest
proces, multe cazuri de diaree datoandu-se unei schimbari defavorabile in
balanta organismelor din tractul digestiv. Alimentatia potrivita joaca un rol
important in mentinerea echilibrului.

Iepurii au nevoie de un regim alimentar bogat in vitamine si cu un continut mare
de fibre (15%). Dati-le in cantitati nelimitate fan de iarba, ca de exemplu cel de
timoftica. Fanul de lucerna nu este recomandat din cauza ca este prea bogat in
calciu si proteine pentru iepurii adulti. In plus, pentru iepurii mai mari de opt
luni, adaugati la dieta l/8 pana la l/4 ceasca de granule pentru iepuri din comert
la doua kilograme greutate corporala, de doua ori pe zi. Evitati acele granule
care contin nuci si cereale. Pentru iepurii mai mici de opt luni, hrana va contine
granule simple de lucerna, in cantitate nelimitata. Limitarea granulelor pentru
iepurii tineri poate avea efecte dezastruoase.

Legumele cu frunze, proaspete, sunt extrem de importante. Dati zilnic minim o
ceasca de legume la 1,5 kilograme corp. Incercati sa le dati muguri de lucerna,
patrunjel, frunze de sfecla, frunze de conopida si varza, morcovi si frunze de
morcovi, andive, piper verde, laptuca, frunze de zmeura, tulpini de grau verde,
dovleac, frunze de ridichi si de papadie. Iepurilor pare sa le placa orice, dar, la
fel ca la toate animalele, este irnportant ca orice fel de hrana sa fie introdusa
treptat, pentru a evita tulburarile gastrointestinale. In general, fructele, cerealele
si produsele fainoase trebuie date numai in cantitati limitate, intrucat excesele
pot provoca diaree. Limitati fructele la doua linguri pe zi, alegand fructele
precum merele, perele, prunele, pepenii, zmeura, papaya, coacazele, murele si
ananasul. Evitati fructele cu continut mare de zahar, bananele si strugurii.

Dati-le zilnic apa proaspata intr-o sticla de apa sau o oala de lut, grea. Schimbati
apa in fiecare zi si dezinfectati vasul o data pe saptamana.

Iata un exemplu de dieta potrivita pentru iepuri:
- iarba la alegere (orz sau timothy; exclus alfalfa);
- o cupa cu leguminoase de culoare verde inchis pentru 2,5 kg iepure pe zi
(frunze de papadie, nap sau varza furajera, frunze de mustar, andive, laptuci sau
salata verde, morcovi, pastarnac etc.);
- 1/4 cupa de excremente alfalfa pentru 2,5 kg iepure pe zi;
- delicii: o ligurita pentru 2,5 kg iepure pe zi (banana, mar, morcov, papaya);
- evitati zaharul prelucrat, painea, dulciurile, etc.;
- apa la discretie.
Nu este necesara administrarea de vitamine sau sare pentru lins.

Hrana trebuie administrata in recipiente grele pentru a nu fi rasturnate. Apa
poate fi administrata din sticle din care picura permanent apa curata intr-un vas
solid. Dupa cum vedeti, deliciile sunt mica parte dindieta unui iepure.
Fanul este disponibil in diferite cantitati la magazinele pentru animale si in alte
locatii. Acesta poate fi depozitat intr-un cos din rachita sau intr-un sac din
material textil. Este bun chiar si o fata de perna.


Poate ca elemental cel mai important in dieta unui iepure este fanul de iarba si
ar trebui sa fie hranit la discretie cu acest produs, atat iepurii adulti cat si cei
tineri. Iepurii crescuti doar concentrate, pot avea serioase tulburari gastrice
datorita lipsei fibrelor din compozitia hranei.
Lucerna si trifoiul, fan sau palite, sunt prea bogate in proteina si calciu sin u este
indicate hranirea unilterala cu aceste produse. In schimb, fanul proaspat de iarba
de munte, de ovaz, de timoftica si chiar de grau sunt mai mult decat indicate.
Chiar si un fan cu un continut mai mic de fibra este mai indicat decat hranirea
iepurelui unilateral cu pelete. Asta ca san u mai vorbim de costuri
Este adevarat ca peletele au in compozitia lor nutrienti, vitamine i minerale
extreme de utile organismului, darn u trebuie abuzat de o astfel de hrana, fie si
datorita lipsei din compozitia acestora a fibrelor, atat de necesare unui
metabolism echilibrat.

Iepurii sunt animale ierbivore prin definitie, si atunci cand elaboram o dieta
pentru ei trebuie avut in vedere ca cea mai indicate hrana este cea pe care
iepurele o consuma de sute si sute de ani in mediul natural. Ori in acest cadru
foarte rar iepurele mananca seminte de nuci, spre exemplu, fructe sau alte
alimente grase, cu un continut mare de zaharuri ori amidon. Flora complexa din
cecum poate deveni rapid de periculoasa pentru sanatatea animalului daca dieta
san u este cea adecvata.

O dieta adecvata ar trebui sa contina fibre cel putin 22%, nu mai mult de 14%
proteine, aproximativ 1% calciu si tot atatea grasimi. Cele mai multe dintre
pelete sunt pe baza de lucerna ceea ce inseamna ca au un continut mare de
calorii si calciu. Verificati eticheta de pe produs inainte de a-l cumpara si daca
aveti posibilitatea, alegeti peletele care au la baza fanul de graminee ori de
munte.
Trebuie retinut ca iepurii tineri pot beneficia de pelete la discretie pentru ca si
nevoile lor sunt sporite, iar oasele si muschilorau nevoie de multe proteine si
calciu pentru cretere si o dezvoltare armonioasa. Dar nici fanul de calitate nu
trebuie sa lipseasca.
La iepurii adulti, atat consumul de lucerna cat sic el de pelete trebuie redus caci
pe langa obezitate vor genera si refuzul de fan ceea ce poate produce
dezechilibre majore. Reduceti cantitatea de concentrate si iepurele d-tra, sanatos
fiind, va manca din nou cu placere fanul oferit.

Este posibil sa fi auzit, nu odata, spunandu-se ca legumele proaspete provoaca
diareea le iepuri: nimic mai fals. De fapt, verdeturi proaspete ajuta la meninerea
coninutului intestinal hidratat, prin aportul de lichide hranitoare, ceea ce le face
mai uor pentru iepura. Este aceeasi senzatie de usurare pe care o are un om
care consuma vegetale in comparative cu consumul de carne de porc, spre
exemplu. Verdeturile proaspete sunt aproape la fel de importante ca si un fan de
calitate. Iepurele consuma cu placere frunze de broccoli ori de laptuci, varza,
patrunjel, morcovi ( frunze ori morcovul propriuzis), menta, andive, marar,
busuioc, etc. Aproape tot ce este verde, ne referim la legume, sunt bune pentru
iepure, inclusive ierburile care cresc prin gradini, cu exceptia busuicului
cerbilor. Mai putin indicate tomatele, usturoiul, ceapa, cartofii, solanaceele in
general si cele care fac tuberculi.. Alimentele verzi trebuiesc insa introduce in
dieta doar dupa o prealabila pregatire a iepurelui cu acestea, in mod progresiv, si
nu abrupt.
Nu trebuie insa uitat nici o clipa ca prea mult zahr i amidon poate provoca
tulburari intestinale si la nivelul cecumului mai mult decat serioase.

Iepurii tineri pot sa primeasca frunze de varza in dieta dupa varsta de 2 luni, dar
foarte treptat, pentru a nu provoca balonari stomacale. Morcovii, salata verde si
varza create sunt deasemeni bune in dieta iepurasilor. Este indicat insa ca
iepurasii sa primeasca in dieta cel putin trei feluri de legume, ori plante pe zi.
Aceste fapt le imbunatateste apetitul, iar organismul le va procesa mai usor.
Acest fapt este valabil si pentru iepurii adulti; o dieta variata va fi mai bine
acceptata de acestia decat una unilaterala.
In cazul legumelor verzi asigurati-va ca acestea sunt spalate in prealabil si apoi
zvantate, pentru a elimina praful ori alti compusi nedoriti, dar si pentru a reduce
cat mai mult posibil un eventual continut de oesticide ori ingrasamente chimice.
Chiar si produsele ecologice trebuiesc spalate pentrua elimina bacteriile
potential daunatoare. Atentie insa la starea legumelor, caci cele cu miros urat,
nespecific, cu portiune de mucegaiuri ori putregaiuri, pot crea serioase probleme
iepurilor d-tra.

Nu trebuie de fel abuzat de fructe in hrana iepurelui chiar daca majoritatea
acestora aduc un aport de vitamine considerabil. Sunt bune dar in cantitati
limitate.

Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe
legume.
Apa este un element vital nu numai pentru supravietuire dar si pentru un
metabolism echilibrat. Un iepure care nu are apa proaspata la discretie si care
nu-si va putea satisface setea la timp va suferi de deshidratare, cu efecte deloc
benefice pentru organism. Si chiar daca este putin mai dificil pentru ingrijitor,
care trebuie sa schimbe apa zilnic si sa curete vasele, iepurele agreeaza mult mai
bine apa dintr-un vas tip cana, oala, strachina, etc., decat din biberon. De doua-
trei ori pe luna, vasele de apa se spala cu apa fiarta si detergenti si apoi se
clatesc bine cu apa curata, pentru distrugerea agentilor patogeni nedoriti care se
pot dezvolta intr-un vas neintretinut curat.
Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului ambiant,
de tipul furajelor (in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje concentrate si
in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi), de starea de sanatate sau
de starea de gestatie. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele
gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la
tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la
aparitia imbolnavirilor.
deshidratarea se pot observa forte repede daca iepuri nu primesc apa suficenta.
daca ridicati iepurele de spate si se pot prinde blana prea usor ar putea fi si un
semn deja. blana nu are voie sa se distanteaza prea mult de restul corbului.cu cat
mai greu se pot prinde iepure de spate cu atat mai sanatos este.
Pe langa fanul obisnuit de iarba ii putem oferi si alte tipuri de nutreturi fibroase
uscate. Fanul alpin (din zona de deal) contine iarba si plante salbatice cu aroma
si gust placut. Datorita mirosului de ovaz, fanul de ovaz de culoare verde
deschis este apetisant pentru iepure, si nu numai.. Se va cosi la inspicare.
Fanul de iarba poate fi amestecat cu diferite alte specii ierboase, ca tarsaca /
obsiga (lat. Bromus inermis), obsiga (lat. Bromus erectus, engl. Brome
grass/hay), golomat (Dactylis glomerata, orchard grass/cocksfoot grass), firuta
angustifolie (Poa pratensis var. angustifolia, narrow-leaved meadow grass), pir
crestat (Agropyron cristatum, Crested Wheat grass), ierbaluta (Phalaris
arundinacea, canary-grass), firuta de camp (Poa pratensis, Blue-grass). Fanul cel
mai des administrat in tarile de vest este cel de timoftica de lunca * (Phleum
pratense*, Timothy-hay*), pe care nu doar iepurele, ci si alte ierbivore il
agreaza mult.
O alternativa este si fanul de ovaz, de orz si de grau, amestecat, ierburile fiind
recoltate pentru fan inainte de formarea bobului (la inspicare).
Mai rar ii putem da si porumb uscat, tulpina si frunzele uscate ale plantei tinere
(nu groase!). In acest fel el se va familiariza cu noi gusturi, varietatea avand o
influenta benefica asupra sanatatii lui.

* Nota: timoftica de lunca poate fi confundata cu coada vulpii (Alopecurus
pratensis, Meadow Foxtail), si cu timoftica de stepa (Phleum phleoides - Purple-
stem Cat's-tail).

Fanul de lucerna contine mult calciu, consumarea lui exagerata poate avea ca
rezultat depunerea calciului in rinichi (100 grame fan de lucerna contine 2200
mg calciu). Amestecat cu fan obisnuit se poate da puilor pana la varsta de patru
luni, femelelor gestante si celor care alapteaza. Iepurele adult care in general
consuma hrana speciala pe baza de lucerna, sau primeste frecvent pelete
lucerna, nu va avea nevoie de acesta. Daca totusi dorim sa ii oferim, ii vom da
mai rar, amestecand o mica parte de fan de lucerna cu fanul obisnuit.
Daca suntem alergici la un anumit tip de fan, sa incercam diferite alte
amestecuri de fan. Iepurele nu se poate lipsi de acest nutret atat de important
pentru sustinerea sistemului sau digestiv. Pe langa faptul ca asigura necesitatile
nutritionale, fanul toceste si dintii care sunt in permanenta crestere, si are si
rolul de a-l stimula mental.
Daca suntem generosi cu fanul (avem o sursa bogata de fan), si acoperim o parte
a podelei cu fan, sa avem grija ca acesta sa fie schimbat la timp. Fanul nu are
putere de absorbire si se murdareste repede.
Pe langa fan, accentul va fi pe iarba verde si palita, si alternativ diferite
verdeturi, zarzavaturi, fructe.


Cateva idei despre fan:
- Daca este de culoare bruna, a fost prea tarziu taiat sau a fost uscat timp prea
indelungat. Astfel se va pierde o cantitate mare de Vitamina E si va avea o
valoare nutritiva mai mica.
- Este de calitate cel, care are mai putine seminte in el.
- Fanul umed, murdar, prafuit sau mucegait nu este recomandat. Fanul murdar,
umed, mucegait cauzeaza tulburari digestive, si este un mediu favorabil de
inmultire a bacteriilor, ciupercilor.

Iarba proaspat cosita se va lasa la "palit" si numai dupa aceea administrata ca
nutret. Fanul ii ajuta la digestie si nu lasa sa se formeze ghemotoace de par in
stomac.
Cand trecem de la fan la iarba verde ( cosita si palita), dupa o mai lunga sistare
(primavara), o vom face treptat, pentru ca iepurele sa aiba timp sa se
obisnuiasca cu noua hrana spre a nu se produce probleme digestive.
Iarba va fi culeasa din zone nepoluate, departe de sosele si de locurile vizitate de
caini. Va fi data in alimentatia iepurelui dupa o prealabila palire a ei.
Daca iarba este umeda (dupa ploaie, roua etc.), o vom pune la uscat pana se va
usca apa de pe ea. Se va evita hranirea cu alimente umede, acestea sunt
periculoase mai ales in cazul puilor (poate provoca diaree, sau alte probleme
digestive).
Papadia, traista ciobanului, rocoina, trifoiul, trifoiul salbatic, stirul, gramineele,
patlagina, rapita, iarba, papadia, secara, ovazul, graul, orzul, porumbul,
macrisul, volbura si chiar palamida, pelinul, coada soricelului, frunzele, mugurii
si ramurelele de mar, salcam, salcie, stejar, artar, mesteacan, frasin, plop, alun,
dud, sunt si ele o alternativa in alimentatie. Le vom da proaspete, putin palite si
curate.
Si borceagul constituie o importanta sursa de protein.El este cultura furajer
format dintr-un amestec de mzriche de primvar sau mazre cu ovz sau
orz de primvar. Se recomand semnatul mpreun cu ovzul sau orzul pentru
faptul c mzrichea, semnat singur, cade i putrezete pe sol, mai ales n
anii ploioi.Din cercetrile efectuate rezult c, la o participare de 20-25% a
mzrichei, coninutul de protein brut a borceagului este de 9,1%, n timp ce
la o participare de 50-70% coninutul n protein brut crete la 13,7%. . Fanul
obtinut din borceaguri este relativ grosier (datorita cerealei) fiind consumat
foarte bine de iepuri. Compozitia chimica a borceagurilor este dependenta de
proportia de participare a celor doua componente. Coeficientul de digestibilitate
este de 70 % pentru proteina si peste 90 % pentru extractive neazotate
Putem rasfoi si cartile de plante medicinale, ne vor fi de ajutor la alegerea hranei
diversificate.
In cantitati foarte mici putem oferi iepurelui si galbenele, coada soricelului,
casul-popii (nalba), susai, musetel, urzica (se va da doar dupa ce s-a ofilit putin),
iarba cucului (cimbrisor), cimbru de gradina, tarhon, patlagina, splinuta (varga
de aur), frunzele si fructele de afin , frunzele si fructele de zmeura, nalba alba
(nalba mare), podbal (se utilizeaza doar frunzele!), lipicioasa (cornatei,
asprisoara).
Pentru ros, puneti-i zilnic la dispozitie mult fan de timoftica si ovaz, sau oricare
altul. Iepurelui nu trebuie sa ii lipseasca niciodata fanul proaspat, intrucat acesta
ii ajuta la dinti si, mai importat, ii ofera furajul grosier care impiedica blocajele
ori caderea parului.

Nu se vor folosi in alimentatie cojile ori partile aeriene de la cartofi (care pot
provoca intoxicatii, din cauza solaninei), tulpini de rosii, frunzele de conifere
(acele) si nici a altor plante toxice, sau pe care eventual le cunoastem mai putin.
In general cam toate plantele cu bulbi contin substante toxice si este bine sa le
evitati. Nu sunt indicate nici ceapa, usturoiul, prazul, sparanghelul, arpagicul,
cartofii cruzi ( pot fi dati in alimentatie doar fierti in prealabil, si apa aruncata),
resturile de planta de tomate, tutun, regina noptii ( in general, solanaceele nu
sunt indicate), coniferele de tot felul, apa in care a nimerit o canifera.
Varza, salata, frunzele de sfecla, trifoiul rosu, se vor da in alimentatie cu
retinere caci provoaca balonari.
Se pot folosi de asemenea, pe langa iarba ori fan, si cu rezultate foarte bune,
granule de furaje speciale amestecate, in proportii relative egale, cu grau , orz, (
ambele foarte bune pentru iepuri ), ovaz, floarea soarelui, porumb chiar, desi nu
este foarte indicat caci produce ingrasarea iepurelui. 80 100 gr/ zi din acest
amestec sunt suficiente pentru iepure.
Concentratele speciale din pet-shopuri potfi de mai multe tipuri, avand
producatori diferiti. Interesat-va mai intai care dintre ele contine mai multi
nutrienti, fibre si este mai sanatoasa. Aveti grija ca aceasta sa fie compusa in
special din: amestec de seminte, fructe uscate, verdeata, minerale si uleiuri
nutritive si sa nu aiba coloranti alimentari.


Tractul digestiv al unui iepure este foarte diferit de cel al unui caine sau al unei
pisici. Iepurele are un cecum activ, care ii permite sa digere chiar si fan. Multe
substante nutritive devin disponibile prin intermediul digestiei care are loc in
cecum, in care este localizat inceputul intestinului gros. Pentru a permite
absorbtia intestinului subtire, iepurele "recicleaza" acesti nutrienti mancandu-si
excrementele. Iepurii fac mai multe tipuri de excremente, unele fiind mai bogate
in nutrienti decat altele. Acest comportament trece adesea neobservat de catre
proprietari, deoarece se intampla noaptea.
Balanta dintre bacterii si alte microorganisme din tractul digestiv al iepurelui
trebuie sa fie echilibrata pentru mentinerea in parametri normali a motilitatii,
digestiei, absorbtiei si eliminarii dejectiilor. Fibrele sunt de real folos in acest
proces, multe cazuri de diaree datoandu-se unei schimbari defavorabile in
balanta organismelor din tractul digestiv. Alimentatia potrivita joaca un rol
important in mentinerea echilibrului.
Iarba este foarte importanat pentru un tract digestiv sanatos. Excrementele alfala
contin prea mult calciu si, din aceasta cauza, fibra nu este suficient de aspra
pentru nevoile iepurelui, desi hranirea iepurilor cu aceste excrementele este
buna pentru o dieta echilibrata. Fanul alfalfa nu este insa ideal.
Iata un exemplu de dieta potrivita pentru iepuri:
- iarba la alegere (orz sau timothy; exclus alfalfa);
- o cupa cu leguminoase de culoare verde inchis pentru 2,5 kg iepure pe zi
(frunze de papadie, nap sau varza furajera, frunze de mustar, andive, laptuci sau
salata verde, morcovi, pastarnac etc.);
- 1/4 cupa de excremente alfalfa pentru 2,5 kg iepure pe zi;
- delicii: o ligurita pentru 2,5 kg iepure pe zi (banana, mar, morcov, papaya);
- evitati zaharul prelucrat, painea, dulciurile, etc.;
- apa la discretie.
Hrana trebuie administrata in recipiente grele pentru a nu fi rasturnate. Apa
poate fi administrata din sticle din care picura permanent apa curata intr-un vas
solid. Dupa cum vedeti, deliciile sunt mica parte dindieta unui iepure.
Fanul este disponibil in diferite cantitati la magazinele pentru animale si in alte
locatii. Acesta poate fi depozitat intr-un cos din rachita sau intr-un sac din
material textil. Este bun chiar si o fata de perna.


Iepurii ar trebui sa aiba intotdeuna la dispozitie apa proaspata si cat mai multe
legume. Adaparea cantitatii de apa se face in functie de temperatura mediului
ambiant, de tipul furajelor ( in cantitati mai mari in cazul hranirii cu furaje
concentrate si in cantitati mai mici in cazul hranirii cu furaje verzi ), de starea de
sanatate sau de starea de gestatie.
Iepurasii adora salata, laptucile, varza, telina, napi, conopida, sfecla (atat frunze
cat si radacini), gulii, castraveti, dovleci si dovlecei, trifoi, lucerna, grau (verde)
sau ovaz.
Nu se recomanda cartofii in hranirea iepurilor datorita continutului ridicat de
carbohidrati.
Exista o gama larga de hrana in magazinele dedicate conceputa si produsa de
specialisti pentru nevoile iepurilor. Pentru aceasta trebuie sa va interesati in
magazinele de specialitate pentru a afla exact de ce cantitate are nevoie iepurele
dumneavoastra, in fuctie de concentratia produsului, greutatea si varsta
iepurelui.
Pentru a se obtine o dezvoltare normala a iepurilor, trebuie sa li se asigure o
alimentatie variata, care sa contina:
Substante minerale
Vitamine
Proteine, lipide ( grasimi ), glucide



Substante minerale in nutritia iepurilor
In alimentatia iepurilor trebuie sa fie incluse substante minerale. Dintre
substantele minerale necesare pentru iepuri enumeram:
Calciul si fosforul, care sunt continute in furajele leguminoase ( lucerna, trifoi )
si in furajele cerealiere, tarate, faina de oase.
Sodiul, potasiul si clorul continute in furajele leguminoase verzi, dar necesarul
de sodiu se obtine prin folosirea sarii de bucatarie.
Cobaltul, cuprul, iodul, magneziul, fierul sulful si zincul sunt necesare in
cantitati mai mici, si sunt continute in furajele concentrate prefabicate.
De retinut ca hrana trebuie sa contina un procent mai mare de substante
minerale in cazul nutritiei iepurilor tineri, deoarece acestea sunt necesare
formarii si consolidarii sistemului osos.

Proteine, lipide si glucide
Hrana iepurilor de orice varsta trebuie sa contina proteine, deoarece acestea
reprezinta un factor important de crestere si dezvoltare, pentru asigurarea unei
productivitati ridicate, avand rol esential in calitatea blanurilor si a parului.
Proteinele necesare sunt continute in lapte, fan, furaje leguminoase verzi, turte
olearginoase.
Lipidele ( grasimile ) necesare sunt continute in furajele cerealiere ( grau,
porumb, turte de floarea soarelui ).
Hrana, in general, trebuie sa contina grasimi in cantitati mici. Grasimile sunt
necesare in cantitati mai mari in hrana noilor nascuti, dar ele sunt asigurate in
acest caz de laptele matern, prin alaptare.
Nu este recomandata hranirea iepurilor cu alimente bogate in grasimi cum ar fi
nucile sau alunele.
Glucidele ( amidon, zaharuri ) necesare sunt continute in seminte, fructe, plante
radacinoase.
Necesarul de glucide, pentru un animal, depinde de greutatea acestuia, de volum
si de productivitate. Hrana trebuie sa contina mai multe glucide in cazul
iepuroaicelor gestante sau a celor care alapteaza.
Desi toata lumea stie ca iepurilor le place sa manance morcovi, este
recomandata reducerea consumului de atat morcovi cat si de fructe datorita
continutului ridicat in zaharuri. In general iepurii pot manca morcovi si fructe la
o masa odata la doua zile. Printre fructele recomandate iepurilor enumeram:
mere, pere, piersici, pepene, struguri, zmeura sau capsuni.

Plante si alimente proaspete pentru iepure
Crude sau deshidratate:
Fructe
Mere
Afine
Banane uscate
Merisor
Cantalup
Struguri
Pepene zaharos
Portocale Papaya
Pere
Piersica
Ananas
Zmeura (frunze, tulpini, fructe)
Capsune
Pepene verde
Fructe de paducel





Legume
Anghinare
Sparanghel
Salata verde
Laptuci
Frunze de fasole
Varfuri de sfecla
Sfecla
Radacini de sfecla
Broccoli
Varza de Bruxelles
Varza (frunze exterioare)
Morcovi (varfuri si radacini)
Conopida (frunze exterioare)
Gulie Telina
Castravete
Andive
Escarole
Ardei verde
Nap
Gulie
Pastarnac
Frunze de mazare
Dovleac
Varfuri de ridiche
Spanac (frunze exterioare)
Sfecla de zahar
Dovlecel

Plante
Anason
Salvie
Salata Bernet
Orz
Busuioc
Coada soricelului
Musetel
Marar
Chimen dulce
Patrunjel Tarhon
Arpagic (cu moderatie)
Oregano grecesc
Levantica
Lemn de lamai
Sovarv
Mustar
Rozmarin
Menta
Tataneasa




Flori
Galbenele
Papadie (bogata in calciu)
Crin
Garoafa
Margarete
Caprifoi
Liliac
Caltunas Panseluta
Trifoi rosu
Trandafir
Muscata parfumata
Flori de dovlecei
Begonie
Viola
Violeta

Altele
Ghinda
Lucerna
Alune de fag
Cereale
Studenita
Trifoi
Cruciulita
Grau Stir
Lucerna
Urzica
Plantain
Seminte de dovleac
Traista ciobanului
Seminte de floarea soarelui
Salcie

Plante otravitoare:
Anemone
Azalee
Caladium
Ciclama
Caldarusa
Mercurul cainelui
Untisor
Umbra noptii
Mac
Buton de aur
Narcisa galbena
Gloria diminetii
Gura leului
Lobelie
Smochine
Bobitei
Philodendron
Rhododendron Cucuta
Piciorul cocosului
Galbenele de mlastina
Sofran de pajiste
Vasc
Chiparos
Patrunjel salbatic
Dalie
Crizanteme
Nemtisor de munte
Liliac de vale
Lalele
Iris
Cireasa de Ierusalim
Ienupar
Zambila
Lemn cainesc
Mare parte a copacilor carora nu le cad frunzele

Studiile mai vechi au ajuns la concluzia ca dieta iepurelui este 60% arbusti si
arbori si 40% ierburi si plante anuale.
Tinand cont ca procentajul de proteina este mult mai ridicat in coaja arbustilor
este mai usor de inteles ce le place si ce le face bine.
Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie relativ
noua in Romania.
Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica de
calitate superioara, piei, lana si alte produse.
Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata n Europa, unde se realizeaza, de
altfel, 85% din productia mondiala.
Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina,
Franta si Spania.
Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri
de carne pe care le consumam in mod curent.
Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare,
prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de
colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care
sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima.

La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt
italienii si francezii.
Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o
ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este
ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este
consumata n mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara
s.a.).
Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila,
deoarece aceste animale se nmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi
valorificate n cicluri de cate trei luni.
Concurenta n acest domeniu este foarte mica n Romania.

Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente n orice
gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fnuri si sfecla pe timp de iarna si
putine boabe.
Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durnd
doar 30-31 de zile.
De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in ncaperi cu mai multe
niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje,
facandu-se astfel economie de spatiu.
Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de
crestere :custile, igiena si alimentatia .

Cresterea iepurilor pe lnga casa poate asigura, daca nu un venit foarte mare,
cel putin carnea pentru masa zilnica.
Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de
iepuri, nu inseamna ca pna la sfrsitul anului o sa se umple tot satul.
Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale,
pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si
sacrificarea tineretului, asigurnd in fiecare zi carne pe masa.
Este obisnuit taranul romn sa aiba in curte pasari.
Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des.
Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de
legume ramne.

Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc
ca din apa.
Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuiti sa
aiba pe lnga casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o piedica in
a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri.
In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri
detineau nu mai mult de 5 pna la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau
cteva sute de kg de carne/an pentru vnzare.
Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate
in gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate care
poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi.

In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale,
femele si masculi, numit "efectiv matca" sau efectiv de reproductie.
Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practicand
reproductia, sa asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare, precum
si exemplarele necesare reinnoirii treptate a efectivului matca.
Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numarul
animalelor adulte din crescatorie este absolut necesar sa realizeze procesul de
reproductie.


Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un
efectiv matca de 10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati mijlocii
ale animalelor si, de asemenea, de la conditii de hranire si intretinere mijlocii,
ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin reproductie se pot obtine 100-
150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni.
Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dispune
de date concrete pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei sunt
conditionate de cunoasterea tuturor aspectelor privind reproductia iepurilor de
casa.
Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem
in vedere urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc:

- maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca;
- monta si caldurile;
- gestatia;
- fatarea;
- alaptarea si intarcarea;
- reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare.

Iepurasii sunt animale cu blana moale si fina, foarte prietenosi si foarte incantati
cand li se acorda atentie motiv pentru care sunt foarte potriviti pentru a tine
companie copiilor de 6-8 ani. Iepurii prefera sa traiasca alaturi de alte animale
din specia lor, precum si alaturi de porcusori de Guineea. Poti recunoaste un
iepure sanatos dupa: - comportamentul sau plin de viata - blana curata, bogata si
lucioasa - ochiii atenti si clari - nasul uscat - urechile curate - zona curata din
jurul anusului. Iepurele este un animal foarte sociabil si, cu putina rabdare, poti
deveni usor prietenul lui. Intotdeauna sa ii vorbesti pe un ton prietenos si
incearca sa il chemi mereu pe numele pe care i l-ai ales. La inceput, iepurasul
este timid, asa ca pentru a-l putea convinge sa accepte mangaierea ta, atrage-l cu
ceva delicios de mancare. Astfel, se va obisnui cu mirosul mainii tale si vei
putea sa il mangai oricand. Cand sta intins, inseamna ca nu vrea sa fie deranjat.
Intotdeauna trebuie sa te comporti cu el gentil, fara miscari bruste, pentru a nu-i
speria.

Iepurele este foarte agil si are nevoie de destul spatiu in cusca lui pentru a se
misca in voie. Cusca trebuie sa fie suficient de inalta, tinand cont de faptul ca de
obicei iepurele se ridica in doua labute. Iata care ar fi trusoul unui iepuras: -
un recipient (inoxidabil) pentru mancare si unul pentru apa (care sa fie fixate
bine de cusca, pentru a nu se rasturna) - un cristal de sare pentru suplimentarea
mineralelor necesare - un mic adapost in care sa se odihneasca si sa doarma - o
asa zisa casuta a lui (este esential pentru iepuri) - la baza custii se aseaza un
asternut natural fin, special pentru animale (talas) - o cutie pentru necesitatile
iepurelui, umpluta cu nisip granulat igienic pentru pisici. Cel mai potrivit loc
pentru amplasarea custii iepurelui este intr-un un colt luminat si adapostit al
camerei. Pe timpul verii, sta cu placere in spatii deschise, cum ar fi in gradina
sau pe balcon. Atentie: lumina directa a soarelui poate dauna iepurelui. De
asemenea, ar fi indicat sa plasezi cusca iepurelui cat mai departe de televizor
sau radio, deoarece are un auz foarte fin si este deranjat de sunete pe care noi
nici macar nu le auzim. Pentru a avea un iepure sanatos si fericit, este important
sa fie lasat deseori sa alerge liber, in toata camera sau apartamentul. Avand in
vedere ca ii place sa exploreze tot ce e nou, ar fi bine sa stai prin preajma si sa te
asiguri ca nu se raneste.
In general, nu va trebui sa petreci mult timp cu igiena iepurasului pentru ca este
un animal foarte curat, care are singur grija de blana lui. Primavara, cand
naparleste, este indicat sa il perii cat mai des cu o perie fina. Atentie: iepurii nu
trebuie imbaiati! Exista cazuri in care este nevoie sa i se taie gherutele periodic
ai grija sa nu cumva sa ii atingi zona vascularizata pentru ca este foarte
dureros. Pentru aceasta operatiune ar fi bine sa ceri ajutorul medicului veterinar.
Dintii iepurelui cresc tot timpul, motiv pentru care este necesar sa aiba mereu la
dispozitie ceva tare de ros. Castroanele pentru hrana si apa trebuie spalate
frecvent cu apa fierbinte. O data sau de doua ori pe saptamana, parte de jos a
custii trebuie spalata si asternutul trebuie curatat si improspatat. O data pe luna,
intreaga cusca trebuie spalata cu apa fierbinte. Nu folosi produse de curatat care
contin substante caustice! Stramosii iepurelui domestic traiau in zone verzi
ca urmare, iepurele este foarte incantat de orice hrana verde: cereale, diferite
tipuri de iarba, furaje, fructe si legume proaspete. In magazinele pentru animale
poti gasi hrana special creata pentru nevoile unui iepure: meniuri, batoane sau
dropsuri. Pentru a se mentine sanatos, un iepure are nevoie de o dieta cat mai
variata. Intotdeauna ai grija sa aiba apa proaspata la dispozitie. Toate resturile
de mancare trebuie inlaturate. Este indicat ca iepurele sa primeasca hrana de
doua ori pe zi, de preferat dimineata si seara.

Avantajele cresterii iepurilor

Cresterea iepurilor pe lnga casa poate asigura, daca nu un venit foarte mare,
cel putin carnea pentru masa zilnica.
Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de
iepuri, nu inseamna ca pna la sfrsitul anului o sa se umple tot satul.
Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale,
pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si
sacrificarea tineretului, asigurnd in fiecare zi carne pe masa.
Este obisnuit taranul romn sa aiba in curte pasari.
Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des.
Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de
legume ramne.

Care sint avantajele cresterii iepurilor?

Carnea de iepure este gustoasa, dietica si are putina grasime.

Blana poate fi folosita ca subprodus.

Alimentatia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hraniti cu iarba care se
gaseste pe cimpuri sau finete si care poate fi cosita, de exemplu, nu mai des de
doua ori pe saptamina.

Cusca destinata cresterii iepurilor nu ocupa mult loc.

Ciclul rapid de inmultire.

Pe piata pot fi vinduti atit iepurii vii, cit si carnea sau blana lor ca produse
auxiliare.

In cresterea iepurilor mai exista unele momente, in care este necesar sa se
acorde o atentie deosebita pentru a avea succes in aceasta activitate.


Principiile esentiale in cresterea iepurilor

Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioada
de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga pentru
ca fatarea este obositoare pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la
12 iepurasi.

Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi
fecundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de 24
ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este prea
bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la viitoarea
fatare.
Problemele pot fi urmatoarele:

Femela nu va pregati cuibul pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din
cauza frigului.

Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu
biberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.

Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza stresului
alimentar.

Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta?

Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o
virsta nu mai mica de 7-8 luni.

Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela.

Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni.

Aceasta imbunatateste sanatatea femelei.

Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este
sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca reproducator.
Aceasta lipsa de grija se poate transmite prin ereditare si urmasilor sai.

Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti,
sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de aparitie a
defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei masculi si
selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o evidenta de fiecare data a
rezultatelor obtinute.

Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul
la femela, ea poate fi agresiva .

Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este
mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri dificile.

Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau
lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare zi, timp
de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara si
verde sau de a-i da o picatura de ulei de grau. Daca acesta nu ajuta, inseamna ca
femela este sterila si poate fi sacrificata.

La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata.

La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta
iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la
laptele iepuroacei-mame.

Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foarte
bine.


Comportamentul iepurelui

Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte
puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor animale, la
zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti factori
stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de mediu pot constitui
factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice.
In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de
persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine.
In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea
rozatoarelor.
Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza
teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a regiunii
anale.
Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul
este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea mediului de
viata.
Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de
schimbarile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare.

Aspecte particulare

Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe
sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime
acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile.
La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari;
unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati.
Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului,
oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naparlire.
Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile,
intrucat sunt acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. Odata
cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot
mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor
apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire
deficitara.
Oasele lungi cresc pana la varsta de un an.

Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa.
Varsta optima pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face
dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele
10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele
pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani.
In cazul exemplarelor valoroase, viata reporducatoare poate dura pana la varsta
de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand
fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori
intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare.

Ingrijirea si intretinerea iepurilor

- iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este
esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber
prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta
de a le roade;
- blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si
lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte
mizerii;
- saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in
perfecta stare si pentru a descoperii eventualele aspecte anormale;
- unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni.

Cusca destinata cresterii iepurilor trebuie sa fie curata si bine construita.

Unele plante si legume obisnuite pot cauza aparitia maladiilor si pot provoca
chiar moartea animalelor.

Iepurii sunt sensibili la boli, care se raspindesc foarte rapid la intreaga
populatie.

Daca endogamia (incrucisarea intre descendentii acelorasi parinti) nu este
facuta corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinti, precum
si boli reproductive.


Iepurii pot fi crescuti cel mai bine in incaperi cu mai multe niveluri, numarul
nivelurilor putand sa ajunga pina la 3-4 etaje. Astfel faceti economie de spatiu.
Aceasta incapere se construieste usor daca acordati atentie urmatoarelor aspecte:

Incaperea destinata intretinerii iepurilor trebuie sa aiba podeaua facuta din
plasa de sarma sau din scanduri de lemn cu o distanta de 1,5-2 cm intre ele. O
incapere cu podea plata va fi mai murdara, intrucit va fi mai dificil de a face
curatenie si ea va trebui sa fie curatita mai des.

Acoperisul casutei (la fiecare etaj) trebuie sa fie inclinat. In acest caz murdaria
va fi curatita mai usor din casuta. Intre niveluri, distanta ideala pentru o
curatenie cit mai eficienta este de 15 cm.

Incaperea pentru intretinerea animalelor trebuie sa se afle intr-un loc luminos,
dar sa nu fie expusa direct razelor de soare, vintului sau ploii. In cazul cind
aceasta conditie este respectata, iepurii cresc mai sanatosi si sint mai bine
protejati de diferite boli.

Este important sa aveti o casuta suplimentara care trebuie pusa la o anumita
distanta de incaperile initiale. Ea va fi destinata izolarii iepurilor bolnavi sau
iepurilor procurati din alta parte.

Este foarte important sa curatiti casutele cit mai des, cel putin o data pe luna. In
caz contrar exista un risc sporit de imbolnavire. Cea mai indicata substanta
chimica de curatire a incaperilor animalelor este solutia de inalbitor de 3%.

Pentru a face curatenie aveti nevoie de urmatoarele:

-Scoateti iepurii si mincarea din casuta.

- Maturati toata murdaria si scoateti gunoiul din casuta.

- Spalati casuta cu solutia de inalbitor si lasati-o sa se usuce. Cnd incaperea
este uscata, puteti sa dati iepurii inapoi.

Temperatura ideala in incaperile de intretinereale animalelor este de +18C.


Hranirea iepurilor de casa

Hrana de baza pentru iepuri este fanul uscat. Din cauza ca iepurii au un sistem
digestiv destul de complicat, este nevoie ca fanul sa fie de o calitate foarte buna.
Nu e voie sa administrati iepurilor un fan care are miros de mucegai sau care are
culoarea maro sau galben. Un fan bun care se administreaza la iepuri trebuie sa
aiba culoarea verde, trebuie sa miroase bine si trebuie sa fie bine uscat. Daca
fanul este mucegait se fac diverse ciuperci in stomacul iepurilor care dauneaza
si pot duce la moarte. Furajul pentru iepuri care se gaseste in comert contine de
regula vitamine si minerale de care iepurii au nevoie. Furajul de iepuri se poate
amesteca cu orz in proportie de 50%. Deasemena foarte important pentru iepuri
este apa. De multe ori am auzit persoane spunand ca iepurii nu beau apa. Este
un lucru total gresit. Un iepure are nevoie de aproximativ 500 ml de apa pe zi.
Apa trebuie sa fie tot timpul proaspata si de o calitate buna. Din cand in cand se
pot administra si morcovi. Iepurii au nevoie de suculente si in timpul iernii cand
este mai frig si se poate administra sfecla furajera pe langa morcovi. Daunator
pentru iepuri poate fi tot ce este verde si toate felurile de legume ca
varza,cartofi, etc. care pot produce balonari intestinale. Deasemena nu este
indicat sa administrati iepurilor prea multa paine uscata.
Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in
mentinerea sanatatii iepurelui.
Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate,
suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate.
Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia
balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei.
Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-
se tocat.
Cartofii se adminsitreaza numai fierti.
Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-
se seara.
Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.
Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de
apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la
femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a
aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.
Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu
granule speciale pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim
alimentar echilibrat si complet.
Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse:
dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri
care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari
gastro-intestinale.

Nu toate plantele constituie o hrana potrivita pentru ei. Unele din ele au un efect
toxic si pot provoca imbolnavirea sau chiar moartea. Sunt cazuri cind aceste
efecte toxice sint intirziate si apar numai peste citeva zile, saptamini sau chiar
luni. Exista si plante foarte bune pentru sanatatea iepurilor, care au un rol
profilactic sau de tratament impotriva maladiilor.


Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp cu o mincare
variata si balansata. Dati hrana principala seara pentru ca iepurii maninca mai
linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot.
Iepurii permanent trebuie sa aiba apa potabila care trebuie schimbata in fiecare
zi.
Pentru a sti cita hrana sa dati la iepuri, trebuie sa experimentati. Daca ei nu
termina toata mincarea pe care le-ati dat-o, data urmatoare dati-le mai putin, in
asa fel ca la urma veti afla de ce cantitate ei au nevoie.
Mai jos va propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cit
si cele toxice. In cazul cind nu sinteti sigur daca o anumita planta este buna, nu
o folositi si cereti sfatul medicului veterinar in aceasta problema.

Plantele cu efect pozitiv

Lucerna - Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradina
si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon.

Morcovul, Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie
impotriva scabiei si napirlirii

Patlagina - Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru functia
intestinelor si pentru membranele mucoase.

Vetrice - Poate fi data in cantitati nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilor si
altor probleme ale sistemului digestiv.

Podbalul - Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe saptamina. Va impiedica
aparitia balonarii.

Varza (verde, alba si rosie), Trifoiul rosu, Conopida

Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba
obisnuita (din paduri, de exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale
pentru iepuri. Se mai recomanda sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel
iepurii vor putea sa-si aleaga hrana dupa plac.

Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, dar
si floarea soarelui, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana este utila in
special in timp de iarna, cind nu este masa verde. Mai puteti face fan din iarba
cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna. Si cioclejii pot fi folositi in
hrana iepurilor


Plantele cu efecte negative

Ceapa, Sparanghelul, Arpagicul, Prazul, Cartofii cruzi, Frunza de cartofi,
Resturi de planta de rosii, Resturi de planta de tutun, Plantele conifere, Apa in
care a nimerit o planta conifera



Clima la Iepuri

Iepurilor nu le place sa fie extrem de frig sau cldur excesiv, ideal este ntre
15 C i 20 C. Oricum, ar trebui s tii c mai bine tolereaza vremea rece
dect cldura excesiv. Vara, nu expuneti iepurele la razele de soare in mod
constant.
Dac locul de cuc e langa o fereastr sau un balcon la umbra va fi mai rece. n
cazul n care temperatura este foarte mare le place s linga un cub de gheata sau
de un nou flacon de la frigider.Pe scurt : lumina ambiental, temperatura medie,
un loc care sa nu fie expus la curent, o umiditate nu prea mare i protecie de la
ploaie, vreme rea i de razele solare sunt cerinte obligatorii.

Sfaturi : Este recomandat pentru iepuri care locuiesc in casa deoarece acestea nu
sunt obinuii la temperaturi extreme i, prin urmare, sunt protejate mpotriva
animalelor slbatice,insecte, precum i n aer liber. Iepurii pot s ruleze liber
intr-o grdin sau n afara. Doar trebuie s iei anumite msuri de precauie : sa
lasi cusca deschis aproape, asigura-te c nu sunt prdtori n jur, controleaza sa
nu manance plante toxice sau flori. In timpul iernii la temperaturile sczute,
profita de zile insorite pentru a-l scoate afara.


Bolile iepurilor de casa

Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioase,
nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de
reproducere.
Bolile trec usor neobservate la iepurii de exterior, din cauza ca semnele sunt
subtile. Detinatorii de iepuri de exterior care au murit spun adesea ca iepurele se
simtea bine cand l-au vazut ultima oara, iar apoi a murit din senin. Printre
bolile care se instaleazd rapid si nu sunt observate la iepurii de exterior se
numara:
- Atacul de caldura (infierbantarea excesiva intr-o zi de vara, fapt care duce la
moartea iepurelui).
- Pietrele la vezica urinara (incordare in timpul urinarii, posibil cu sange; in
acest caz, este necesar examenul veterinar imediat. Si adesea operarea).
- Blocajul cauzat de par (blocajul digestiv brusc care adesea are semne subtile
precum scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici,
aspecte deseori neobservate in cazul iepurilor de exterior).
- Pasteureloza (o infectie microbiana care se evidentiaza prin scurgera din ochi
si nas, dificultate si respiratie si care necesita ingrijire imediata din partea
medicului veterinar).
Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se
semnaleaza urmatoarele boli:
Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala,
care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se
caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-
hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte
de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica,
neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta.
Mixomatoaza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care
afecteaza iepurii de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10
zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-
mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme:
- forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin
aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot,
urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal, a unor
tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand
regiunile in care se formeaza;
- forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul
intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului;
- maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile
dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si
apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate.
Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate.
In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin
bivalent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de
doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna.
Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care
se manifesta prin simptome putin caracetristice, slabire continua pana la cahexie
si marirea in volum a nodulilor limfatici.


Maladiile dentare la iepuri


Trebuie sa stim ca problemele dentare sunt frecvente la iepuri. In acelasi timp,
incidenta lor poate fi redusa prin folosirea unei alimentatii adecvate.
Dintii iepurelui. Iepurele are o dentitie care se poate numi originala. El nu
poseda canini, dar in spatele incisivilor aflati pe maxilarul superior se gasesc alti
doi incisivi auxiliari.
Oricum, incisivii si molarii iepurelui cresc pe tot parcursul vietii sale. Cand vom
afla ca aceasta crestere se situeaza intre 8 si 12 cm pe an, vom intelege nevoia
vitala a iepurelui de a-si tocii dintii. In legatura cu aceasta trebuie sa mai stim ca
iepurele nu este un rozator ! De aici rezulta ca uzura dentara provine mai ales
din frecarea generata de miscarea maxilarului inainte si inapoi, in timpul
masticatiei.
In general, problemele dentare ale iepurelui provin mai ales de la o uzura
anormala, generata de o proasta ocluzie. Se vorbeste de o proasta ocluzie atunci
cand dintii de pe maxilarul inferior si superior nu sunt alaturati, si deci nu se pot
uza corect, frecandu-se unii de ceilalti.
Aceasta poate avea o origine genetica (forma anormala a maxilarului),
traumatica (fracturi), alimentara sau metabolica (lipsa de calciu).
Maladiile dentare pot determina o tocire neregulata a dintilor sau cresterea
dintilor in directie anormala. Iregularitatile dintilor determina ranirea gingiilor si
a limbii si aparitia abceselor.
Daca nu se iau masuri, maladiile dentare pot avea urmari grave. Molarii neuzati
suficient pot impiedica iepurele sa inchida gura si determina pe plan secundar o
proasta uzura a incisivilor. Acestia devin din ce in ce mai lungi si apar in afara
botului. Acesti incisivi si molari deformati impiedica iepurele sa se hraneasca .
De asemenea, datorita presiunii, ei pot incepe sa creasca in sens invers, lezand
osul maxilarului.
Pentru a se realiza uzura corecta a dintilor, iepurele trebuie sa mestece intens, un
timp cat mai lung posibil. Acest obiectiv este atins daca hrana este saraca in
energie dar bogata in fibre. Ea trebuie sa fie in acelasi timp si suficient de
abraziva. Cel mai indicat este sa oferim iepurelui granule adaptate nevoilor sale
si fan la discretie.
Atentie ! Toate afectiunile prezentate mai sus au o consecinta comuna : iepurele
nu mai mananca. Anorexia este mortala in scurt timp pentru iepure.
Diagnosticul de proasta ocluzie odata pus, cel mai des prin radiografie, dintii
pot fi taiati sau piliti


A. Maladiile infectioase:

Hemoragie Septica

Hemoragia septica este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav.
Aceasta maladie se caracterizeaza prin: inflamatii hemoragice la nivelul
mucoasei, creierului, splinei si ficatului. Animalele infectate se elimina, iar cele
sanatoase din zona afectata se sacrifica, apoi dupa expertiza sanitara pot fi
folosite in alimentatia personala.

Mixomatoza

Mixomatoza este o boala infectocontagioasa provocata de un virus. Ea se
caracterizeaza printr-o inflamatie a capului si botului, in jurul nasului si ochilor.
Iepurii infectati de aceasta maladie sint ucisi si ingropati la o adincime de 1,5 m.
Curatiti casutele si dezinfectati-le de 3 ori pe an. In scopul prevenirii acestor
maladii infectioase exista vaccinuri combinate contra mixomatozei si
gemoragiei septice, care se administreaza de medicul veterinar de 2 ori pe an
(primavara si toamna) la tot efectivul de animale de la virsta de o luna. In
paralel este foarte important intretinerea animalelor intr-o perfecta stare
igienica.

Scabia, Dermatomicoza

Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau
dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o
incapere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzata de lipsa vitaminei A, D
sau E. Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi
pentru curatirea lor solutia de inalbitor. Folositi hrana bogata in vitamina A, D
si E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de Butox cu
vaselina.


B. Maladiile nutritionale

Maladii digestive

Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivita. Faceti tot
posibilul ca iepurii sa nu fie hraniti cu plantele indicate la capitolul Plante cu
efecte negative.

Osteoperoza, Rahitul

Osteoperoza si Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeaza
printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte
usor. Rahitul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceste
maladii pot fi cauzate de insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii
nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele.
Straduiti-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu, de exemplu,
cu lucerna sau orz.


Hypercalcimie

Hypercalcimia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor.
Caracteristica: forma iepurelui se schimba si miscarea devine greoaie. Pentru a
preveni aceasta maladie, incercati sa reduceti nivelul de calciu in dieta iepurilor.
Dati mai putin plante bogate in calciu, ca lucerna, de exemplu.

Hypoavitaminoze

Maladia apare cind iepurii duc lipsa de vitamina A si se caracterizeaza printr-o
cadere a parului.

Dati mai multa mncare bogata in vitamina A, de exemplu - sfecla rosie si
morcov.


Ingrijirea iepurilor bolnavi

Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izolati
pentru a-i proteja pe ceilalti. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa fie la o
distanta de cel putin zece metri de celelalte animale. Daca iepurii bolnavi sunt
prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca si sa-i
molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel
boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile Dvs. Dupa ce ati hranit
iepurii bolnavi, va spalati bine mainile. Cnd iepurii bolnavi sunt luati din
casuta, aruncati toata mincarea care a ramas. Locul trebuie sa fie curatat de doua
ori cu solutie de inalbitor de 3%. Altfel si urmatorii iepuri, pusi in aceeasi
incapere, se pot imbolnavi.

Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada de 30
de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi administrati
vaccinurile corespunzatoare.

Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresati-va
medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepurilor
noi.


Retineti:

Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi
curate, vor fi sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa descoperiti bolile
la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3
saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Daca
observati ca ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va trezesc indoieli.


Bola Chinezeasca (Boala Hemoragica) la Iepuri
Boala chinezeasca este cunoscuta si sub numele de boala hemoragica. Boala
hemoragica la iepuri este o boala cauzata de un virus care este forte rezistant.
Sursele de infectare la iepuri pot fi prin transmiterea directa de la iepure la
iepure, prin furaj sau chiar prin ingrijitorul iepurilor daca acesta are contact cu
iepurii infectati. Foarte periculos sunt expozitiile sau targurile unde ajung multi
iepuri din diferite locuri laolalta. Bola hemoragica se poate transmite si prin
insecte de la un iepure la altul. Simptomele bolii hemoragice la iepuri sunt
moarte neasteptata si foarte rapida. Iepurii reproduc un zgomot de speriatura si
in cateva secunde acesta moare. In plina dezvoltare a bolii hemoragice la iepuri,
acestia prezinta febra, probleme de raspiratie precum si curgerea de sange din
nas. Foarte putini iepuri rezista la aceasta boala. Procentajul de scapare este
nesemnificativ de mic. Preventiv se poate aplica un vaccin inpreuna cu vaccinul
pentru mixomatoza. Exista un vaccin combinat pentru iepuri care se numeste
mixohemoragivac. In Romania vaccinul combinat pentru iepuri este produs de
Pasteur Bucuresti. Pe [iata externa se gasesc vaccinuri cu efect mult mai bun dar
procurarea lor este dificila pentru ca vaccinurile se transporta doar la
temperaturi scazute, in recipiente frigorifice.
Mixomatoza este o boala care apare la iepuri din cauza tantarilor , sau alti
paraziti, care pot fi in fan sau in furajul cu care se hranesc iepurii. Cand iepurii
au mixomatoza (numit si pesta de iepuri), apar bube pe cap iar iepurii incep sa
slabeasca. Iepurii care sunt forte bine hraniti pot trece de mixomatoza fara sa
moara. Dar iepurii slabi cel mai adesea decedeaza. Mixomatoza poate fi
transmisa si de la un iepure la alt iepure. Un alt simptom pe langa bube este
acela ca iepurii au probleme de raspiratie si au puroi la ochi. Exista un vaccin
preventiv contra bolii mixomatoza pentru iepuri si acest vaccin se aplica de
doua ori pe an. Este de preferat ca iepurii sa fie vaccinati in lunile martie si
septembrie.


Inmultirea iepurilor

Perioda de gestatie este de 30 de zile,
alaptare este de 30 - 42 de zile dar deja in perioda alaptari poate fi montata
iepuroaica si asa se pot obtine in de curs de un an un nr de 25 - 40 de pui fara
probleme. Totusi nu este foarte indicat sa se abuzeze de numarul mare de fatari
intr-un an pentru ca se va ajunge la epuizarea fizica a femelei.
Media la o fatare este de 6-8 pui, cu oscilatii generate de rasa, momentul
montei, ingrijire, etc.

Maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca

Maturitatea sexuala reprezinta stadiul de dezvoltare incepand de la care
animalele pot realiza monta fecunda, adica imperecheri care au ca efect
insamantarea femelelor de catre masculi.
Tineretul devine apt pentru a se reproduce, in principiu, atunci cand greutatea
corporala ajunge la circa 80% din greutatea medie a animalelor adulte.
Aceasta greutate si deci momentul cand iepurii tineri se dau pentru prima data la
monta corespunde cu varsta de 6-8 luni, diferentele fiind conditionate de rasa
ierpurilor.
Pentru rasa Chinchilla, de pilda, varsta maturitatii sexuale este in medie de 7
luni.
Subliniem insa faptul ca, pentru stabilirea momentului primei monte,
hotaratoare este greutatea corporala.
Altfel spus, iepurii tineri pot fi dati la monta si la o varsta sub 7 luni, daca au
greutatea de 80% din greutatea specifica rasei careia ii apartine..
Ca si in cazul altor specii de animale, nu este bine sa se foloseasca la
reproductie animale prea tinere, dar nici batrane, deoarece prin imperecherea
animalelor cu asemenea varste se obtin putini pui la fatare si acestia vor fi
insuficient de vigurosi si mai predispusi la imbolnaviri.
Varsta pana la care se folosesc iepurii la reproductie, in crescatoriile de tip
gospodaresc, este de 3 ani pentru femele si de 4 ani pentru masculi.


Monta si caldurile

Dupa instalarea maturitatii sexuale, iepuroaicele pot fi date la monta in orice
anotimp, deoarece caldurile apar, in mod ciclic, la intervale de 8-10 zile in tot
cursul anului.
Este de retinut insa ca, datorita unor rationamente de ordin tehnologic, in
crescatoria de tip gospodaresc - deci cu intretinerea iepurilor in custi sub cerul
liber sau sub sopron - cel mai bine este ca monta sa se limiteze numai la
perioada 1 martie-1 august.
Se constata ca, desi apar in tot cursul anului, caldurile la iepuroaice, se
manifesta cu mai mare intensitate primavara si toamna si pot fi depistate mai
usor.
Semnele pentru recunoasterea femelelor in calduri sunt:
- iepuroaicele se agita in custi, rascolesc asternutul, fac cuib, isi smulg par de pe
abdomen;
- daca este introdusa in cusca masculului, iepuroaica accepta monta; in cazul
cand nu este in calduri, tine coada lipita de corp, fuge prin cusca, se tranteste si
deci nu se lasa montata;
- la iepuroaicele in calduri vulva apare tumefianta (umflata) si are culoarea rosu-
aprins.

Caldurile dureaza, in medie, 3 zile.
Pentru monta se va proceda intotdeauna la introducerea femelei in cusca
masculului si nu invers, pentru ca acesta sa se simta "acasa" si sa-si faca datoria
mai in siguranta.
Durata actului montei la iepuri este foarte scurta, doar cateva secunde.
Un semn sigur ca masculul a ejaculat (a depus "samanta) este caderea acestuia
pe o parte, in timp ce scoate un tipat scurt.
Monta e bine sa se faca dimineata sau seara, in aceste perioade ale zilei
animalele fiind mai linistite.

Actul imperecherii trebuie supravegheat.
Crescatorul, dupa ce introduce femela aflata in calduri in cusca masculului, va
ramane in apropiere pentru a observa daca are loc monta, dupa care va scoate
femela tinand-o, cu atentie, de pielea din regiunea greabanului si sprijinindu-i
trenul posterior.
Atunci cand constata ca femela refuza monta si se bate cu masculul o va
indeparta deoarece nu este in calduri.
Pentru a se asigura rezultate bune ale procesului de reproductie, in efectivul
matca trebuie sa existe un anumit raport de sexe, respectiv un mascul la 8-10
femele.

Masculii vor fi folositi la monta de doua sau cel mult trei ori pe zi.


Gestatia
La iepuroaica, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara nu
se realizeaza in mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din timpul
montei. Coitul la iepuroaica este determinant pentru declansarea ovulatiei. O
alta particularitate consta in faptul ca procesul de nidare, sau fixare, a
embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in a
patra zi dupa amfimixie. Datorita acestui fapt, la 6 - 7 zile de la data cand a avut
loc monta se poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea femelei in cusca
masculului. In cazul cand iepuroaica refuza se conchide ca este gestanta.
Perioada de gestatie la iepuroaica dureaza in medie 30 - 31 de zile cu limite
cuprinse intre 26 - 38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari normale a
fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va
trebui sa tinem cont de urmatoarele :
- femelelor gestante sa li se administreze ratii nutritive cat mai complete,
alcatuite din nutreturi proaspete si de cea mai buna calitate;
- sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila;
- asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine ventilat,
curat si uscat.
In perioada de gestatie, iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Pentru acest
motiv trebuie sa ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii creeze senzatia
de izolare si siguranta, in caz contrar se pot produce avorturi. Acesta este
motivul pentru care in timpul cat femelele sunt gestante se vor interzice vizitele
persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii, iar ingrijitorii isi vor
desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2 - 3 zile inaintea fatarii,
iepuroaicele devin nelinistite, isi captusesc cuibul cu parul smuls de pe
abdomen. In cazul producerii unor avortuei, iepuroaicele respective pot fi date
din nou la monta chiar a doua zi, intrucat mucoasa lor uterina se reface foarte
repede (cateva ore), bineinteles daca au fost eliminate cauzele care au generat
avorturile respective.


Fatarea

Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale,
datorita carora fetusii trec brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod
obisnuit fatarea la iepuroaica este usoara, se produce mai ales noaptea si dureaza
15 - 25 minute. Foarte rare sunt cazurile de fatari distocice la iepuroaica. Dupa
fatare, iepuroaica desface cu dintii invelisul embrionar, taoe cu dintii cordonul
ombilical al fiecarui pui, linge apoi puii si ii asaza in apropierea sfarcurilor
pentru a-i determina sa suga, pe urma ii acopera cu parul pe care singura si l-a
smuls de pe abdomen. Puii se nasc cu ochii inchisi si sunt complet golasi. La
scurt interval de timp dupa fatare (10 - 20 minute) iepuroaica elimina placenta,
pe care o consuma imediat. Dupa eliminarea placentei se controleaza de catre
ingrijitor fiecare cusca in parte, se inregistreaza numarul puilor fatati, se
indeparteaza cei morti. Acest control se efectueaza in absenta iepuroaicei iar
ingrijitorul trebuie sa fie foarte bine spalat pe maini cu sapun fara miros. In
momentul in care femela este readusa in cusca va fi foarte preocupata de
problema hranei si a apei, iar in cazul cand nu le gaseste, recurge uneori la
devorarea propriilor pui.

Cresterea iepurilor in custi in spatiu deschis
Iepurii in decursul anului sunt expusi la aer curat si la soare in functie de
conditiile meteorologice. Aceasta este modalitatea cea mai des practicata in
micile ferme de casa, unde productia este indreptata spre satisfacerea nevoilor
casnice. Cresterea iepurilor in custi sub cerul liber este mai economica deoarece
nu necesita fonduri pentru construirea de cladiri. In acest caz, o singura
persoana poate avea grija de 80 pana la 100 de femele, impreuna cu puii lor
pana la maturizarea acestora. Aceasta modalitate de crestere este foarte potrivita
pentru rasele cu folosire combinata, adica pentru carne si piele.
Custile destinate cresterii iepurilor sub cerul liber, in functie de materialul de
constructie, pot fi din lemn, din metal sau din ziderie. Pentru o mai usoara
ingrijire, acestea au un etaj, 2 sau foarte rar 3 etaje.
In general pentru iepurii adulti, cusca are urmatoarele dimensiuni: Lungime
80cm, Adancimea 60cm si Inaltimea 60cm. Pardoseala custii poate fi din lemn
de esenta moale in spate cu un gratar metalic de 10-15 cm. Peretii laterali ai
custii se confectioneaza din diferite materiale(lemn, tabla,etc.).Fata custii unde
se gaseste si cusca este formata dintr-o carcasa din lemn sau metal, pe care se
fixeaza plasa de sarma. Aici se vor fixa jgheburi pentru fibroase si adapatoarea.
Pentru furajele concentrate se recomanda folosirea unui hranitor semi-automat,
care se fixeaza pe unul din peretii laterali.




Spaiu de cazare asigurat iepurilor de cas crescui n sistem semiintensiv



Custile pentru iepuri in crescatoriile mici



Sunt necesare unele specificari cu privire la componentele constructive, dar nu
inainte de a face urmatoarea precizare: pentru a ne da mai usor seama de
particularitatile cerintelor privind adapostirea este folositor sa stim ca iepurii
domestici provin din iepurele salbatic de vizuina.
Denumirea stiintifica a lui de "Oryctolagus cuniculus" vine de la unele cuvinte
din limbile greaca si latina, care, in traducere, inseamna "iepure scormonitor de
galerii"

Deci, adapostul pe care si-l face iepurele nostru, in stare de libertate, este o
galerie.
Sa notam ca aceasta galerie prezinta si o ramificatie in care iepuroaica fata si isi
alapteaza puii si ca sapatura este laterala, constituind un loc ferit de curenti si de
modificari de temperaturi.
Este bine, ca aceste caracteristici sa se regaseasca si la custile pe care le
construim.
Din cele de mai sus rezulta recomandarea ca, in cazul custilor amplasate in aer
liber, acestea sa aiba trei pereti - cei laterali, cel din spate, dar si plafonul, din
material compact, in mod obisnuit din scandura.
Tot in acest scop imbinarea pe lungime a scandurilor trebuie facuta
"dulghereste", adica in "nut si feder", sau cel putin cu marginile in caturi de 90
de grade.
Cel mai ades se foloseste scandura cu grosimea de un tol (2,54 cm). Nu este
obligatoriu, dar este bine ca peretii exteriori ai bateriei de custi, deci peretii
laterali si cel din spate, ai grupului de 6 custi sa aiba scandurile asezate vertical,
pentru a inlesni scurgerea apelor din ploi si zapada si a fi astfel in mai mica
masura expusi degradarii (putrezirii).
Peretele din fata va fi diferit, dupa caz.
Atunci cand cusca reprezinta un singur compartiment, jumatatea, sau o parte si
mai mare, din stanga lui - va fi confectionata din plasa de sarma, pe cadru de
lemn.
Dar daca avem posibilitatea sa construim o cusca cu doua compartimente,
atunci peretele din fata al compartimentului din stanga va fi din plasa de sarma,
iar compartimentul din dreapta, pentru a fi mai ferit, va avea peretele frontal din
scandura.

In oricare din variantele amintite, peretele din fata (la cusca cu doua
compartimente valabil pentru amandoua) trebuie sa reprezinte practic o usa,
deci sa aiba balamale solide, pentru a servi la curatenie, prinderea animalelor
etc.
La custile cu un singur compartiment, folosite la iepuroaicele mame va fi
necesar ca, la timpul potrivit, adica cu 3-4 zile inainte de fatare, sa se introduca
cate un cuib de fatare.
Este vorba de o cutie-cuib, in care si din care, iepuroaica sa poata intra-iesi.
Puii pana la varsta de cca 18 zile vor ramane in acest cuib, la adapost, adica nu
vor fi expusi la curenti de aer.
Rostul celui de-al doilea compartiment, ca si al cuibului de fatare (in cazul
custilor cu un singur compartiment) este de a li se asigura puilor confortul
necesar unor nou-nascuti, golasi si neajutorati, cum sunt ei la aceasta specie de
animale.
Peretele din fata al custii este destinat si altor functii si anume, este indicat sa
fixam hranitoarele, daca se poate si adapatorul, pe acest perete.
Vom preciza putin mai jos de ce e bine asa.

Plafonul (sau tavanul) custii intotdeauna trebuie sa fie din material compact.
El poate avea una sau doua functii:
(1) atunci cand separa doua custi suprapuse care au pardoseala din plasa de
sarma sau gratar, trebuie sa fie inclinat spre spatele bateriei de custi pentru a
asigura scurgerea dejectiilor de la cusca nivelului superior sau
(2) va fi dispus in plan orizontal, in cazul cand dejectiile de la fiecare binivel al
custii se colecteaza in tavite-sertar, (aceasta din urma este varianta
recomandabila si functia plafonului in astfel de situatie va fi doar cea principala,
adica de a reduce viteza curentilor de aer).

Inventarul sau echipamentul custii

Este vorba despre hranitori, adapatori si, pentru iepuroaicele mame, cuibul de
fatare despre care am amintit mai sus.
Trebuie sa spunem mai intai ce nu e bine.
Gasim la prea multi dintre crescatorii nostri vase pentru hrana si apa, in cusca,
pe pardoseala acesteia.
Nu este bine deloc! In astfel de cazuri atat furajele (uruiala sau grauntele), cat si
apa pot fi usor murdarite cu dejectii constituind medii cu infectie, de
imbolnavire.
Nu este bine ca hranitorul pentru concentrate si adapatorul sa fie asezate pe
pardoseala si din alt motiv: se pot rasturna.
Corect este ca nutretul concentrat, cat si apa sa li se dea iepurilor in vase de
tabla fixate pe unul din peretii custii, la o inaltime de circa 10 cm de pardoseala.
Pentru furajele verzi sau fbroase cusca va fi prevazuta cu o mica iesle, adica sa
aiba un hranitor cu gratar, de preferat cu posibilitatea de a se incarca din afara,
fara deschiderea usitei.



Pentru ferma de iepuri se alege un teren neted sau usor inclinat, cu ape freatice
de suprafata, ferit de vinturi puternice, pe un sol care sa nu fie argilos sau
mocirlos.
In alegerea locului pentru construirea fermai este necesar ca sa aiba in vedere
posibilitatea aprovizionarii cu apa, cu curent electric si existenta legaturilor
rutiere. Terenul ales trebuie sa fie inconjurat de un gard solid care sa nu permita
accesul oamenilor si animalelor.
Ferma de iepuri trebuie sa fie asezata la departare de alte ferme de crestere a
animalelor, precum si de calea ferata sau de sosea, pentru ca zgomotele il
afecteaza in mod deosebit.
In cazul construirii unor ferme mari de iepuri, cu peste 500 de femele, este
necesar sa se construiasca cladiri de productie pentru diferite categorii de iepuri,
o sectie de furaje, de depozite, un spatiu adecvat de dezinfecie, un punct
veterinar, un abator,. un garaj etc
Pentru micile ferma de linga gospodarii, cel mai adesea se alege un loc in curte,
care sa fie ferit de vinturi puternice si, in acelasi timp, sa fie cit se poate de
departat de locul unde se cresc si alte animale, in special pasari.In functie se
posibilitati custile de iepuri sint asezate departe si de gramada de gunoi de grajd.
De modalitatea de crestere depinde intr-o mare masura productivitatea, starea de
ingrijire a iepurilor si dezvoltarea normala a acestora. Cresterea impropie, cel
mai adesea in conditii igienice preacare constituie cauza multor imbolnaviri si a
unei rate ridicate de mortaliate.
In practica cresterii iepurilor sunt cunoscute cateva modalitati de crestere a
iepurilor: liber, in spatii ingradite, in boxe sau pe asterunuturi. Pentru
organizarea cresterii iepurilor in modalitatiile indicate, cheltuielile de productie
sunt insignifiante. Indiferent insa de acest lucru, datorita cazurilor de
imbolnavire in masa animalelor si a ratei ridicate a mortalitatii, rezultatele
economice sunt nemultumitoare. De aceea, in cresterea moderna a iepurilor sa
trecut la cresterea iepurilor in custi, in care sunt create conditii pentru
productivitate ridicata, se asigura posibilitatea organizarii unei alimentatii
corecte, care sa tina seama de particularitatile fiziologice ale diferitelor categorii
de iepuri, de desfasurarea procesului de inmultire, de evitare a unei imbolnaviri
etc.
In cresterea iepurilor se folosesc cateva modalitati de crestere a animalelor in
custi: in custi in spatiu deschis, sub streasina sau sopron, in spatii inchise si
combinat.

n multe ri exist o real preocupare pentru creterea iepurilor de cas datorit
avantajelor economice pe care le prezint acetia. n acest scop au fost elaborate
programe cu caracter educaional (pentru elevi), social (pentru cei din zone
srace) i industrial, prin care se ncearc s se stimuleze creterea i consumul
crnii de iepure de cas. Spre deosebire de rile anterior amintite, n rile din
jurul Mrii Mediterane consumul de carne de iepure de cas este constant
ridicat, iar creterea mbrac forme intensive.
Din pcate n ara noastr continu s se manifeste mult dezinteres pentru
crearea unui cadru economic propice creterii iepurilor de cas. Constatm cu
surprindere c Asociaiile cresctorilor de iepuri de cas rmn n continuare la
nivelul hobysmului, fr a manifesta vreun interes nspre producerea intensiv
i rezultate economice benefice propriei exploataii.
Pentru a veni n sprijinul micilor cresctori doritori s practice o cretere
eficient a iepurilor de cas vom ncerca s prezentm aspecte ce privesc
diverse etape ale fluxului tehnologic. Drept urmare vom ncerca s prezentm
principalele caracteristici ale cutilor folosite n sistemul semiintensiv, pentru
creterea iepurilor de cas.
n Romnia, pentru asigurarea condiiilor optime de cretere i dezvoltare a
iepurilor, cutile trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s protejeze
iepurii mpotriva intemperiilor (ploi, zpezi, vnturi, frig, canicul); s nu
permit nici accesul altor animale (psri, roztoare, animale de prad) n cuc
i nici evadarea iepurilor (inclusiv a puilor) din cuc; s asigure un loc
confortabil de odihn (se vor evita materialele reci) i spaiul suficient de
micare pentru iepuri; s fie prevzute cu utilajul necesar pentru furajare,
adpare i evacuarea dejeciilor, iar cutile de maternitate cu cuiburi; s asigure
condiii optime de zooigien (s nu se mbibe cu urin, s fie uor de curat i
dezinfectat); s fie construite din materiale ieftine, durabile i uor de procurat.
Dimensiunile cutilor utilizate pentru creterea iepurilor n sistem gospodresc
difer n funcie de ras, producie, stare fiziologic i vrsta iepurilor (tab. 1).







Tabelul 1
Dimensiunile cutilor pentru iepuri

Dimensiunile U.M. Rase
mari mijlocii i Angora mici
Lungime cm 100 80 60
Adncime cm 60 60 60
nlime cm 60 60 50


La construirea cutilor pentru iepuri trebuie s se aib n vedere c adncimea
acestora s nu depeasc 60 cm, n caz contrar cresctorul ntmpin dificulti
n curirea cutii i n prinderea iepurelui refugiat n colurile opuse uii, iar la
bateriile etajate, pardoseala ultimului nivel de cutii s nu depeasc 150-165
cm de la suprafaa solului, pentru a uura manipularea i observarea animalelor
cazate.
Bateriile constituite din cuti etajate cu pardoseala tip grtar, trebuiesc prevzute
sub cuti fie cu tvie pentru colectarea dejeciilor, fie cu tabl nclinat (sub un
unghi de 35 - 400) nspre spate, care favorizeaz scurgerea dejeciilor ntr-un
canal colector (confecionat din beton sau materiale plastice) dispus n spatele
bateriei.
Suprafaa de cretere dintr-o exploataie i a numrului de cuti se calculeaz n
funcie de efectivul de femele de reproducie, de ras, de frecvena montelor i a
ftrilor (tab. 2).




Tabelul 2
Necesarul de cuti i suprafaa de padoc pentru diferitele rase de iepuri

Rase Pentru fiecare femel de reproducie sunt necesare:
La creterea numai n cuti: La creterea tineretului n padoc:
Cuti individuale (buc.) Cuti colective pentru
tineret (buc.) Cuti individuale
(buc.) Suprafaa
padocurilor (m2)
Mari 3 0,8 1,3 10-15
Mijlocii 4 2 1,5 15-20
Angora 5-6 - 3-4 15-20


n Germania exist nc din anul 1972 o Lege a proteciei animalelor n care se
specific, care sunt condiiile de hrnire, ngrijire i adpostire a acestora. Se
atrage atenia asupra obligativitii asigurrii spaiului de micare pentru
animale n aa fel nct s nu le pricinuiasc vtmri corporale sau dureri. Cu
toate c n aceast lege nu exist prevederi specifice pentru iepurii de cas,
exist ns recomandri ale World Rabbit Science Association (WRSA)
conform crora cresctorii de iepuri de cas sunt atenionai asupra spaiului ce
trebuie asigurat i asupra stratului de aternut pe care trebuie s-l amenajeze
(tab. 3).


Tabelul 3
Spaiul de cazare impus de normele WRSA pentru iepurii de cas crescui n
cuti sau pe sol

Rasa ntreinere n cuc
(o iepuroaic cu puii) ntreinere pe sol (cretere
i ngrare)
(iepuri/m2 de sol)
lime (cm) Lungime
(cm) nlime (cm)
Pitice (pn la 1,6 kg) 60 50-60 35-40 8-12
Mici (1,7-3,5 kg) 60-80 50-60 40-50 6-8
Mijlocii (3,5-5,5 kg) 80-100 50-70 40-60 4-6
Mari (peste 5,5 kg) 100-150 80 60-70 3-4
Iepuri ngrai (pn la 2,7 kg) cel puin 800 cm2/iepure 35-40 5-8
Angora cel puin 2000 cm2/iepure 35-40 -


n sistem semiintensiv iepurii de cas se cresc n cuti bine izolate termic,
amplasate sub cerul liber, sub oproane sau n spaii nchise. Acest sistem
impune limitarea mrimii cresctoriei la 40-100 femele sau la producerea a
maximum 10 tone carne/an.
Cutile pot fi simple, dar cu pereii bine izolai termic n vederea meninerii
aternutului uscat i clduros, feririi iepurilor de aciunea direct a ploilor,
razelor solare, zgomotelor, alte animale etc. Ele se pot amplasa pe un singur
nivel sau pe 2-4 nivele. Cutile pentru femelele de reproducie trebuie dotate cu
cuiburi de ftare, fixe sau mobile.
Utilizarea acestui sistem de cretere a iepurilor de cas presupune reproducerea
sezonier, cu prima mont la 15 februarie i ultima nrcare n luna noiembrie.




Abatorizarea iepurilor de cas


Sacrificarea si Jupuirea Iepurilor

Sacrificarea iepurilor se face de obicei cu o lovitura scurta, dar puternica
aplicata la baza occipitalului. Animalul mort este suspendat de membrele
posterioare si apoi sangerat prin sectionarea septumului nazal. Inainte de
suspendare, muncitorul executa o usoara presiune asupra regiunii inferioare a
abdomenului, pentru golirea vezicii urinare, acesta pentru ca urina sa nu
murdareasca blana animalului si carnea in timpul jupuirii. La iepuri exista si alte
metode de sacrificare dintre care amintim : metoda tensionarii, rasucirea capului
si injunghierea. Metoda tensionarii consta in executarea unei intinderi bruste a
animalului, tinut cu mana stanga de membrele posterioare si cu cea dreapta de
urechi. In urma acestui fapt se produce o ruptura a coloanei vertebrale si a
maduvei spinarii, fapt de determina moartea rapida a iepurelui.
Rasucirea capului : in urma unei rasuciri a capului cu un unchi de 90 grade, se
produce luxatia regiunii cervicale a coloanei vertebrale, care atrage dupa sine
moartea animalului.
Injunghierea : iepurele este suspendat de membrele posterioare, iar apoi, cu un
cutit bine ascutit, se taie carotida. Prin aceasta metoda se realizeaza o sangerare
normala a iepurilor.
Jupuirea trebuie sa aiba loc imediat dupa sacrificarea iepurilor (de pe cadavrul
racit, pielea se jupoaie mult mai greu). Jupuirea incepe printr-o sectionare a
pielii membrelor posterioare de la nivelul jaretelor. De la aceasta incizie se face
o noua sectiune pana in regiunea anusului, incizie care merge pe ambele fete
interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie usor in jurul anusului si se deloleteaza
de pe coada. In cele din urma se practica o incizie similara si la membrele
anterioare. O data facute aceste incizii, blana se trage usor de pe carcasa
(operatia se face strict manual), incepand cu partea posterioara spre partea
anterioara.
Iepuroaicele fac parte din categoria animalelor poliestrice, motiv pentru care pot
fi montate in orice anotimp al anului. Dupa diagnosticarea caldurilor, femela
este introdusa in cusca masculului ce i-a fost repartizat prin planul de monta
(femela este transportata la mascul tinand-o de spate, cat mai aproape de gat, iar
daca este cazul poate fi sustinuta cu o mana si de abdomen). Daca am duce
masculul la femela acesta, din cauza ca nu cunoaste noul mediu de viata nu va
monta, iar femela va deveni nelinistita si va avea fata de el o comportare
agresiva, provocandu-i rani prin muscaturi, mai ales la nivelul testiculelor. La
iepure actul montei se desfasoara rapid, avand durata doar de cateva secunde.
Este insa indicat ca monta sa se efectueze in liniste si pe timp racoros
(dimineata sau seara). Ingrijitorul care asista la monta va trebui sa duca
iepuroaica din nou in cusca dupa ce aceasta a fost montata. Pe cusca femelei
montate se pune o tablita, pe care se va scrie data montei, masculul care a
efectuat-o si data probabila a fatarii. Femelele care desi sunt in calduri refuza sa
se monteze, se introduc in custi ce se vor aseza in vecinatatea masculului si vor
fi duse la monta mai multe zile la rand, pana vor accepta masculul. Sunt insa
cazuri cand femela, refuzand un mascul, este apoi dusa la altul, il accepta pe
acesta din urma. Iepuroaicele care dupa cateva zile de la data montei incep sa-si
smulga parul de pe abdomen si sa-si pregateasca culcusul, vor trebui date din
nou la monta, intrucat acestea sunt semne ale infecunditatii lor.
Daca spuneti ca nu accepta monta, inseamna ca iepuroaica nu este in calduri.
Ce varsta are mai exact femela?
Verificarea caldurilor la femele se face prin verificarea vulvei(zona genitala).
Cand femela este in calduri vulva isi modifica volumul devenind mai mare si
capata o culoare rosie aprinsa sau vinetie.
Nu va sfatuiesc sa lasati prea mult timp femela in cusca masculului deoarece
aceasta se va stresa foarte mult si e posibil sa castreze masculul muscandu-l de
testicole.

Cu cat puii de iepure au fost mai bine obisnuiti (inca din perioada alaptarii) sa
consume hrana vegetala, cu atat vor suporta mai usor criza cauzata de trecerea
de la regimul lactat la cel vegetal. Pentru a reduce din efectele acestei crize,
intarcarea trebuie sa se faca in mod treptat, respectiv, iepurasii vor fi izolati in
timpul zilei de mama lor (3 - 4 zile la rand) si vor fi lasati sa suga numai
noaptea. In aceste zile li se va administra paine inmuiata in zer sau lapte,
amestec umed de uruieli, lucerna, trifoi palit etc.
Pentru a preveni congestionarea ugerului la iepuroaica - mama, nu se vor
indeparta cu ocazia intarcarii toti puii deodata, ci numai cate 1 - 2 in fiecare zi
(prima data masculii sau puii mai bine dezvoltati, iar apoi in decurs de 4 - 5 zile
si ceilalti).
In mod obisnuit, la varsta de 4 saptamani se intarca puii destinati productiei de
carne, iar la 6-8 saptamani cei destinati reproductiei.
Ideea intarcarii timpurii a iepurasilor nu este noua si a fost experimentata cu
succes de crescatorii americani si de certatorii francezi. Este cunoscut faptul ca
iepurasii incep sa iasa din culcus la varsta de 12 - 15 zile in timpul verii si la 18
- 21 zile in timpul iernii. Iepurasii la aceasta varsta pot sa consume nutreturi
diferite de laptele matern.
Practicand intarcarea la 3 saptamani este suficient sa se administreze o hrana
care inlocuieste laptele numai 7 zile, deoarece la varsta de 4 saptamani iepurasii
consuma zilnic o cantitate de apa egala cu 20% din greutatea lor vie.
Intarcarea la 14 zile permite montarea femeli, imediat dupa fatare. In mod
firesc, succesul metodei este strans legat de conditiile de crestere, deoarece toate
animalele trebuie sa fie intr-o stare de sanatate perfecta. In caz contrar se poate
ajunge la situatii dezastruoase. Cresterea foarte rapida a iepurasilor alaptati de
iepuroaica face sa se presupuna ca laptele acesteia este foarte bogat in substante
nutritive. Tinand seama de faptul ca iepurasii incep sa iasa din cuibul lor la
varsta de 12 - 15 zile de la nastere in timp de vara si la 18 - 21 zile in timp de
iarna, ca incep sa caute hrana pusa la dispozitia lor cateva zile mai tarziu si, in
sfarsit, ca inlocuirea primilor dinti de lapte are loc chiar la varsta de 21 - 22 zile,
intarcarea timpurie (la varsta de 21 - 29 zile) s-ar putea practica destul de usor,
prin administrarea unor amestecuri de fainoase cu lapte, in stare lichida sau sub
forma de praf de lapte.
Toate aceste nutreturi combinate, anume destinate intarcarii, trebuie completate
corespunzator cu substante minerale solubile in apa de baut, pe langa fanul si
nutreturile combinate. Intarcarea traditionala (la 30 - 40 zile) si cea tarzie ( la 50
- 56 zile ) fac parte din practica curenta si sunt usor de aplicat. Revenind la
intarcarea timpurie se constata ca iepurasii incep consumarea spontana a hranei
suplimentare la varsta de 21 zile in lunile calde si la 25 zile in cursul iernii.
Din clipa in care incep sa consume hrana suplimentara, laptele matern ocupa
pentru ei un loc de importanta secundara. In primele 4 - 5 zile de hranire mixta,
iepurasii ingera substanta uscata din hrana suplimentara si laptele matern in
cantitati egale. In momentul intarcarii (12 - 30 zile ), hrana suplimentara
reprezinta 65% din alimentatie, iar laptele matern 35%.
Cu cat iepurasii au avut in primele 25 zile de viata mai mult lapte matern, cu
atat vor consuma mai multa hrana uscata in momentul intarcarii, adica tocmai in
momentul in care cresc cerintele nutritive ale iepurasilor si scade cantitatea de
lapte matern produs. In privinta productiei de lapte a iepuroaicei, se stie ca in
prima zi de lactatie ea produce aproximativ 40 g lapte, pentru a ajunge la cca
220 g dupa 20 de zile (cu o medie zilnica de 140 g). Asadar se constata o
puternica crestere a productiei de lapte in cursul primelor 3 saptamani, urmata
de o descrestere, de asemenea foarte accentuata. Deci, iepuroaica atinge
maximum productiei zilnice de lapte la 21 - 22 zile de la fatare (220 g) ; la 42
zile productia scade la 110 g ; la 60 zile, ea scade la 60 - 70 g, iar la 70 zile, la
40 -45 g. In realitate, atunci cand alaptarea se prelungeste pana la 60 zile de la
nastere, cat mai reprezinta aportul matern in alaptarea unui iepuras de cca 2 Kg
greutate vie ? Cantitativ aproape nimic, fiind mai curand o manifestare de
lacomie, de viciu sau de distractie din partea iepurasului. in cursul primei
saptamani de viata, un iepuras poate consuma in 24 h o cantitate de lapte egala
cam cu 15 - 20% din greutatea sa. Acest consum se reduce pe masura ce
animalul ingereaza alte nutreturi. Este deci convenabil sa se practice intarcarea
cat mai curand posibil.
Intr-adevar, intarcarea conditioneaza - in fiziologia animalului tanar -
declansarea mecanismelor digestie si asimilarii nutreturilor in celelalte perioade
ale vietii sale si indeosebi, in perioada care urmeaza intarcarii. Astfel, in lumina
tehnicilor de alimentaie moderne si rationale s-a ajuns sa se recomande
intarcarea timpurie a iepurasilor, pentru ca ei sa poata fi pusi cat mai repede
posibil la acelasi regim de alimentaie ca si adultii, regim care conditioneaza o
crestere rapida in a doua perioada a existentei lor si totodata o productie de
carne de calitate superioara.
Este recomandabil ca ratia suplimentara de lapte praf si aminoacizi,
suplimentata corespunzator cu substante minerale si vitamine ( spre a se putea
realiza intarcarea timpurie ) , sa fie pusa la dispozitie iepurasilor in primele zile
ale iesirii lor din cuib, dupa principiul hranirii la discretie. In acest mod
animalele in curs de intarcare au posibilitatea liberei alegeri intre laptele matern,
alimentatia suplimentara si ratia pusa la dispozitia mamei.
Administrarea acestor nutreturii va trebui continuata, cel putin timp de 10 - 15
zile si dupa intarcare.
Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale,
datorita carora fetusii trec brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod
obisnuit fatarea la iepuroaica este usoara, se produce mai ales noaptea si dureaza
15 - 25 minute. Foarte rare sunt cazurile de fatari distocice la iepuroaica. Dupa
fatare, iepuroaica desface cu dintii invelisul embrionar, taoe cu dintii cordonul
ombilical al fiecarui pui, linge apoi puii si ii asaza in apropierea sfarcurilor
pentru a-i determina sa suga, pe urma ii acopera cu parul pe care singura si l-a
smuls de pe abdomen. Puii se nasc cu ochii inchisi si sunt complet golasi. La
scurt interval de timp dupa fatare (10 - 20 minute) iepuroaica elimina placenta,
pe care o consuma imediat. Dupa eliminarea placentei se controleaza de catre
ingrijitor fiecare cusca in parte, se inregistreaza numarul puilor fatati, se
indeparteaza cei morti. Acest control se efectueaza in absenta iepuroaicei iar
ingrijitorul trebuie sa fie foarte bine spalat pe maini cu sapun fara miros. In
momentul in care femela este readusa in cusca va fi foarte preocupata de
problema hranei si a apei, iar in cazul cand nu le gaseste, recurge uneori la
devorarea propriilor pui. Este absolut necesar ca in crescatorie sa se asigure
liniste (latratul cainilor constituie factor perturbator) si sa se impiedice accesul
rozatoarelor in vecinatatea iepurilor , pentru a se preintampina consumarea
puilor de catre mama. Aceasta pornire canibala a iepurelui este o reminescenta a
instinctului de conservare mostenit de la forma salbatica a speciei. Canibalismul
mai poate fi determinat de carente alimentare in perioada de gestatie precum si
de absenta apei imediat dupa fatare.
La iepuroaica, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara nu
se realizeaza in mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din timpul
montei. Coitul la iepuroaica este determinant pentru declansarea ovulatiei. O
alta particularitate consta in faptul ca procesul de nidare, sau fixare, a
embrionilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in a
patra zi dupa amfimixie. Datorita acestui fapt, la 6 - 7 zile de la data cand a avut
loc monta se poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea femelei in cusca
masculului. In cazul cand iepuroaica refuza se conchide ca este gestanta.
Perioada de gestatie la iepuroaica dureaza in medie 30 - 31 de zile 9cu limite
cuprinse intre 26 - 38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari normale a
fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va
trebui sa tinem cont de urmatoarele : - femelelor gestante sa li se administreze
ratii nutritive cat mai complete, alcatuite din nutreturi proaspete si de cea mai
buna calitate; - sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila; -
asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine ventilat,
curat si uscat. In perioada de gestatie, iepuroaica este foarte sensibila la
zgomote. Pentru acest motiv trebuie sa ii asiguram un climat calm, de liniste,
care sa ii creeze senzatia de izolare si siguranta, in caz contrar se pot produce
avorturi. Acesta este motivul pentru care in timpul cat femelele sunt gestante se
vor interzice vizitele persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii,
iar ingrijitorii isi vor desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2 - 3
zile inaintea fatarii, iepuroaicele devin nelinistite, isi captusesc cuibul cu parul
smuls de pe abdomen. In cazul producerii unor avortuei, iepuroaicele respective
pot fi date din nou la monta chiar a doua zi, intrucat mucoasa lor uterina se
reface foarte repede (cateva ore), bineinteles daca au fost eliminate cauzele care
au generat avorturile respective.
Termenul de iepure desemneaz o serie de specii de mamifere cu urechi lungi
din familia leporidae ordinul Lagomorpha . Acestea se clasific n 2 categorii:
iepure de cmp i iepure de cas. Din punct de vedere genetic cele dou specii
sunt complet diferite i nu se pot nmuli ntre ei. Iepurele european
(Oryctolagus cuniculus) este la originea multor rase de iepuri de cas, crescui
n prezent n lumea ntreag.



Iepurele de cas a pstrat multe dintre particularitile biologice ale rudei sale
slbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intens odat cu venirea
nopii. Cnd are posibilitatea, chiar i iepurele de cas sap adposturi n
pmant i acolo i stabilete culcuul.Iepurele este un animal deosebit de fertil
i nate cte 7-8 pui, cteodat chiar mai muli la o singur sarcin. Drept
rezultat al domesticirii, iepurii de cas nu manifest caracter sezonier n privina
nmulirii, ns n lunile de toamn, n condiiile scderii duratei zilei, se
manifest o reducere uoar a activitii sexuale. Acest fapt d posibilitatea ca,
anual, de la o singur femel (iepuroaic) s se obin un numr de 5-6 nateri,
nsumnd n medie un numr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de nmulire
la iepure este dat i de perioada scurt de gestaie, proprie acestei specii, de
numai 30-32 de zile. Femelele de iepure pot fi fecundate imediat dupa natere,
deoarece aceast specie combin n mod fericit sarcina i lactaia. Aceast
particularitate este exploatat pe scar larg n practic. Fecundarea n termen
de zece zile de la natere se practic n sistemul de cretere intensiv,
fecundarea din cea de a zecea pn n cea de a douzecea zi pentru sistemul de
cretere semi-intensiv, iar dup a douzecea zi n sistemul de cretere extensiv
a iepurilor. Dezvoltarea embrionar a ftului decurge de asemenea foarte
repede. n cea de a 13-a 15-a zi, embrionii au mrimea unei nuci, n cea de a
20-a zi, ei sunt aproape formai n ntregime i ncep s capete caracterele
morfologice (de form i aspect) specifice speciei. Femelele de iepure nasc, cel
mai adesea, n timpul nopii sau n primele ore ale dimineii. Durata naterii este
de 15-20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de la 45 la 80 de grame, n
funcie de rasa din care provin.Caracteristici
Un iepure matur poate ajunge la 3-6 kg n greutate, n funcie de sex i ras.
Poate tri pn la 7 ani
Formula dentar: 2 * (I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3) = 28
Temperatura medie a corpului: 39 C
Urechi puternic vascularizate
Pn la 0,5 m lungime
Incisivi dezvoltai
4 perechi de glande mamare
Auzul bine dezvoltat

Creterea iepurilor de cas (cuniculicultura) este o subramur relativ nou a
creterii animalelor, asigurnd carne dietetic de calitate superioar, piei
frumoase, ln i alte produse suplimentare, fr a uita frumuseea acestor
animale drglae.



Lungimea corpului este de 48-52 cm la care se adaug coada de 8-9 cm.
Greutatea este de 4 kg, iar n unele cazuri poate ajunge i pn la 6 kg. Culoarea
blnii variaz n funcie de loc i anotimp, nuana general fiind cenuie-rocat.
Este rspndit din delt pn la munte. Se hrnete cu iarb, morcovi, cereale,
iar iarna cu scoara copacilor. Femela nate pui vii pe care i hrnete cu lapte.
Gestaia este de 42-43 de zile.


Toti iepurii care vor fi vanduti vor beneficia in prealabil de tratamente si
vaccinuri si vor avea la dispozitie hrana pentru cateva zile astfel incat stresul
provocat de plecarea din crescatorie sa fie cat mai mic si sa nu fie amplificat si
de schimbarea hranei.

De asemenea, pentru fiecare exemplar vandut voi oferi ajutor si sfaturi cat timp
va fi nevoie.

In urmatoarele randuri voi descrie in cateva cuvinte caracteristicile iepurilor de
rasa crescuti de mine

Tipul rasei : trunchiul este lung, puternic, de forma cilindrica, bine proportionat.
Membrele anterioare si posterioare puternice, drepte si putin departate intre ele,
determina o pozitie semiinalta a iepurelui. Capul este strans legat de trunchi, iar
gatul nu prea vizibil. Lungimea ideala a corpului este de 70 cm si peste.
Urechile puternice carnoase, drepte, rotunjite la varf, bine acoperite cu par, cu o
lungime ideala de 19 cm si peste. Coada lunga si puternica, lipita de corp.

Blanita si culoarea : Puful des, cu spic uniform distribuit pe suprafata corpului,
cu o lungime a parului de 3 4 cm.

Variatiile de culoare crescute de mine sunt aguti si grifier.

Tip productiv, specific pentru carne, acest iepure este originar din America de
Nord si a fost obtinut de catre crescatorul american G.S. Westin anul 1923.
Nucleele de paternitate le-au constituit rasele Chinchilla si Rusesc (Himalaia).
Descendentii rezultati s-au imperecheat cu Neozeelandezul alb, de la care a
mostenit conformatia tipica pentru carne.

Tipul rasei : Trunchiul masiv, lat cu o musculatura puternica. In mod deosebit
iese in relief dezvoltarea musculaturii pe sale si pe pulpe. Corpul purtat pe
pulpele puternice. Urechile sunt puternice, bine acoperite cu par si rotunjite le
capete. Lungimea ideala a urechilor este de 11 11.5 cm.

Blanita si culoarea: Blanita are o culoare de aproximativ 3 cm, cu spicul si puful
foarte des.

Semnele distinctive sunt reprezentate de masca, urechi, membre si coada de
culoare neagra. Masca are o forma alungita, ovala, fara zig-zag-uri . Acopera
nasul pana in partea de sus, pana la nivelul ochilor, pe latimea maxilarului.

Este permis ca masca sa cuprinda si mandibula. Urechile sunt negre si strict
delimitate de baza. Desenul de culoara neagra pe membrele anterioare ajunge
putin peste articulatia genunchiului si pe membrele posterioare pana la jarete.
Coada este de culoare inchisa de la baza la varf. Ghearele sunt inchise la
culoare.

Culoarea de baza este alba, curata, fara amestec de cenusiu sau galben. Culoarea
ochilor este rosie-mata, cu pupila rosie.

Urias BELGIAN
Rasa a fost formata in jurul anului 1825, in districtul Gand din provincia
belgiana Flandra. Actualele calitati se datoreaza in mare masura crescatorilor
belgieni, care printr-o munca asiduua de ingrijire si selectie au creat o rasa care
s-a impus in intreaga lume.Rasa a fost preluata si din nou prin selectie, factori
de mediu, incrucisari si nu in ultimul rand din dornita crescatorilor din diferite
tari de a creea noi soiuri, s-au fixat caracterele dorite si asa au aparut o serie de
denumiri, precum Uriasul German, Uriasul Maghiar.O caracteristica
convenabila este dezvoltarea rapida a tineretului, care in a III-a luna pot atinge
greutati ce trec de 3 kg, fapt ce permite crearea liniilor de masculi pentru
incrucisarile industriale. Greutatea medie adultilor este de 7-8 kg, dar sunt
exemplare ce ajung si la 12 kg. Femele sunt apte de reproductie la 8 luni (dupa
aceasta varsta se pot ingrasa si deveni sterile), iar masculii la 9 luni.
Prolificitatea medie este de 8-10 pui la fatare.Caractere de exterior:-capul este
relativ mare, ochii mici, de culoare bruna la iepurii de culoare inchisa si roz la
cei de culoare deschisa;-urechile sunt lungi (20-22 cm), cu varfurile rotunjite,
mobile si tinute in forma de V;- gatul este relativ gros, salba aproape inexistenta
la masculi; la female, salba este usor dezvoltata, intinzandu-se pe membrele
anterioare;- corpul este cilindric, cu pietul si crupa larga, linia spinarii dreapta
sau putin lasata si bine dezvoltata;- membrele sunt musculoase, puternice,
unghiile brun-negricioase sau albe (de culoarea parului de pe trunchi);- culoarea
blanii poate fi: neagra, aguti roscat, alba, albastru-cenusiu sau baltata.
Neozeelandez Alb
Sunt o rasa foarte populara in intreaga lume fiind folositi adesea drept
companioni . Au un spor natural rapid ceea ce a condus la utilizarea lor
intensiva pentru productia de carne si blana din pacate, sunt des utilizati si in
laboratoarele de cercetari medicale .
Denumirea rasei este oarecum eronata intrucat rasa a fost obtinuta initial in
america de nord, nicidecum in Noua Zeelanda. Sunt animale vesele si foarte
prietenoase. De asemenea sunt afectuosi si inteligenti invata foarte repede
diverse trucuri atunci cand sunt dresati . Culoarea blanii este alb curat iar a
ochilor este roz.
Are un trunchi lung de 47-51 cm , foarte larg si cu o musculatura bine
dezvoltata . Perimetrul toracic masoara 32-36 cm . Linia spinarii este dreapta .
Spatele si trenul posterior sunt largi , armonios dezvoltate si cu musculatura
bine exprimata .
Membrele sunt scurte , puternice si musculoase . Greutatea corpului este in
medie de 4 kg , cu limite intre 3,5 si 5 kg .
La varsta de 3 luni ating 2,2 kg iar la 6 luni greutatea ajunge la 4-4,5 kg. In
Romania sunt utilizati mai ales pentru productia de carne. Iepuroaicele duc la
termen 4 5 gestatii pe an , avand cam 8 10 pui la o gestatie. Maturitatea
sexuala se instaleaza apare la varsta de 4 5 luni.
CALIFORNIAN
umele rasei provine de la denumirea statului California, unde a fost creat. La
baza producerii acestei rase a stat ideia obinerii unui iepure de mare valoare
comercial, rustic, precoce i cu producie mare de carne.

n vederea realizrii acestui obiectiv, nc din anul 1923 au nceput ncrucirile
experimentale ntre dou rase mici: Himalaia i Chinchilla mic.

n urma acestei ncruciri a rezultat un numr de produi. Dintre toi a fost ales
un iepuroi ce ntruchipa cel mai bine o parte din caracterele scontate ale
viitoarei rase i care a fost mperecheat cu femelele din rasa Neozeelandez alb,
cu scopul de a imprima produilor dimensiuni corporale mai mari i a spori
gradul de precocitate.

Printr-o selecie riguroas a produilor rezultai din aceast ncruciare s-a reuit
s se obin un nucleu de iepuri asemntori ca aspect cu rasa Himalaia, ns de
dimensiuni mai mari, cu o mare producie de carne, precoci i rustici. Pe
parcursul a cinci ani, caracterele respective au fost consolidate i se transmiteau
ereditar i n mod constant descendenilor.

n anul 1928, rasa a fost recunoscut oficial. n acelai an au fost prezentate
cteva exemplare la expoziia din South Gate (California). Dup 11 ani, n 1939,
rasa a fost standardizat. Astzi este una dintre cele mai populare rase, de mare
valoare zootehnic i comercial. Datorit multiplelor ei caliti, rasa s-a
rspndit n multe ri din lume, inclusiv la noi, i ctig din ce n ce mai mult
teren, fiind una dintre rasele de iepuri de cas cele mai frecvent utilizate n
producerea de hibrizi pentru carne.
CALIFORNIAN
Numele rasei provine de la denumirea statului California, unde a fost creat. La
baza producerii acestei rase a stat ideia obinerii unui iepure de mare valoare
comercial, rustic, precoce i cu producie mare de carne.
n vederea realizrii acestui obiectiv, nc din anul 1923 au nceput ncrucirile
experimentale ntre dou rase mici: Himalaia i Chinchilla mic. n urma acestei
ncruciri a rezultat un numr de produi. Dintre toi a fost ales un iepuroi ce
ntruchipa cel mai bine o parte din caracterele scontate ale viitoarei rase i care a
fost mperecheat cu femelele din rasa Neozeelandez alb, cu scopul de a
imprima produilor dimensiuni corporale mai mari i a spori gradul de
precocitate. Printr-o selecie riguroas a produilor rezultai din aceast
ncruciare s-a reuit s se obin un nucleu de iepuri asemntori ca aspect cu
rasa Himalaia, ns de dimensiuni mai mari, cu o mare producie de carne,
precoci i rustici. Pe parcursul a cinci ani, caracterele respective au fost
consolidate i se transmiteau ereditar i n mod constant descendenilor.
n anul 1928, rasa a fost recunoscut oficial. n acelai an au fost prezentate
cteva exemplare la expoziia din South Gate (California). Dup 11 ani, n 1939,
rasa a fost standardizat. Astzi este una dintre cele mai populare rase, de mare
valoare zootehnic i comercial. Datorit multiplelor ei caliti, rasa s-a
rspndit n multe ri din lume, inclusiv la noi, i ctig din ce n ce mai mult
teren, fiind una dintre rasele de iepuri de cas cele mai frecvent utilizate n
producerea de hibrizi pentru carne.
Dinamica greutilor corporale:
Vrsta (n luni): 1 2 3 4 5 6 7-------------------------------------------------------------
--------------------
Greutatea (n kg): 0,5 1,0 1,7 2,3 2,8 3,4 4,0
Aspect, armonie, defecte. Greutatea medie normal a rasei Californiene se
consider a fi de 4,0 kg, cea minim de 3,5 kg, iar cea maxim de 5,0 kg.
Fenotipul rasei i armonia de ansamblu. Capul este de mrime potrivit.
Urechile le poart n sus, n form de V i au o lungime de 11-11,5 cm. Gtul
este scurt i bine ataat de cap i trunchi. Trunchiul este relativ lung,
proporionat, uniform de larg (pe toat lungimea lui), bine mbrcat n muchi
(mai ales la nivelul trenului posterior). Membrele sunt aproximativ scurte,
puternice i cu aplomb general corect.
Calitatea blnii. Corpul este acoperit cu pr foarte des i uniform distribuit pe
suprafaa sa. Lungimea prului este de circa 3 cm.
Culoarea de acoperire i desen. Culoarea de acoperire este alb pur, fr ton
glbui sau gri, cu excepia extremitilor care sunt negre. Desenul negru trebuie
s cuprind botul (masca trebuie s aib forma oval, s fie fr coluri, s
cuprind poriunea delimitat ntre vrful botului, oasele nazale pn la nivelul
ochilor, iar lateral se poate ntinde pe maxilar i chiar mandibul), urechile,
coada i membrele anterioare (de la genunchi n jos).
Ochii sunt de culoare roietic, iar pupila de un rou-intens. Ghearele au
culoarea cornului nchis. Culoarea de baz este alb pur.
Defecte uoare. Greutatea corporal sub limita normal prevzut de standard.
Uoare abateri de la fenotipul rasei i lungimii urechilor. Densitatea mic a
prului, diferene n plus sau n minus privind lungimea prului fa de
prevederile standardului.
Masc deformat sau chenruit. Culoarea desenului depete articulaia
jaretului sau genunchiului. Existena unor fire sau pete colorate la nivelul culorii
de acoperire. Diferene privind culoarea ochilor sau ghearelor fa de
prevederile standardului.
Defecte grave. Greutatea corporal se situeaz sub limita minim sau peste cea
maxim admise de standard. Corp disproporionat, ngust, deirat, musculatur
slab dezvoltat. Urechi mai lungi de 13,5 cm. Existena unei prea mici densiti
a prului sau a unei prea mari diferene a lungimii lui fa de prevederile
standardului. Ochi sau gheare de alte culori dect cele prevzute de standard.
Masc ce depete nivelul ochilor, coluroas, chenruit. nspicri sau pete
albe n interiorul desenului negru sau pete negre pe suprafaa culorii de
acoperire.
BERBEC GERMAN
Berbecul German este o rasa de iepuri de talie mare. Istoricul rasei : cunoscuta
in Anglia si Franta din anii 1800, apare in Germania in 1869, iar in 1933 este
recunoscuta si denumita rasa "Berbec German".

Varietate de culori:

toate nuantele de gri, negru, albastru, rosu, galben, havana si maro rosiatic;
culoarea argintie este exclusa;

Greutate:

minima:4,5 kg
normala:peste 5 kg
maxima: nu se cunoaste cu exactitate
Desen corporal :

asemanator unei mantii, capul predmoinant colorat;
pata de pe frunte, ramura mandibulara, buza inferioara, pieptul, partea inferioara
a cozii si membrele sunt de culoare alba;
Defecte usoare:

corp intins
cap si coroana imperfecta,
gat lung,
urechi putin subtiri sau pliate,
piele lasata,
o gusa mai mare,
usoare defecte ale culorii;

Defecte grave:

deformari corporale
forma a capului imperfecta,
coroana nedefinita,
una sau ambele urechi ridicate temporar
mai putin de 38 cm si mai mult de 45 cm lungimea urechilor,
putin puf,
urechi subtiri sau pliate,
gusa prea mare,
blana prea scurta;

Defecte usoare la varietatea pestrita:

buza inferioara partial colorata, lipsa petei pe frunte, manta neuniforma, pete de
culoare pe piept;
Defecte grave la varietatea pestrita:

capul dintr-o singura culoare,
buza inferioara colorata,
mult alb in zona capului,
manta incopleta, foarte pestrita,
culoare necorespunzatoare a ochilor;



Spatiu necesar pentru miscare: cusca cu dimensiunile 100x80x70 (
lungime/latime/inaltime).

Fertilitate: naste intre 8 sau 10 pui;
RETETE
Carnati
Reteta 1:
Ingrediente:
Carne de iepure 1 kg, carne de porc 1 kg, slanina cruda 750 g, piper 5 g, boia de
ardei dulce 5 g, usturoi 30 g, maghiran 1/2 fir, sare, mate de oaie.

Mod de preparare:
Carnea de iepure se toaca cu satarul, carnea de porc si slanina se trec prin
masina de tocat. Se amesteca cele doua compozii, si se adauga mujdei de
usturoi, piper, boia de ardei, maghiran pisat si se potriveste gustul de sare. Se
umplu matele, se lasa sa se zvante 1- 2 zile, se pun carnatii in afumatoare la un
fum cald si se afuma 3- 4 ore.

Reteta 2:
Se curate carnea de pe oasele iepurelui. Se adauga grasime de porc aproximativ
1/3
din cantitatea de carne de iepure, si se dau prin masina de tocat carne. Se pune
usturoi , piper, sare si condimente pentru carnati dupa gust. Se umplu matele, si
se servesc cat mai proaspeti cu putinta, sau afumati.
TOCANITA
Ingrediente:


1 kg de carne de iepure
1l suc de rosii
1 ceapa
un pahar de vin alb
o lamaie
putin unt
+ Adauga la lista!
Preparare:
Se spala bine carnea de iepure si se pune in apa rece cu sucu de la o lamaie
lasandu-se cam o ora. Se pune in oala carnea adaugand un pahar de vin alb si
amestecand, astfel incat carnea sa arunce toate bucatele de osisoare. Cand a
scazut aproape tot vinul se ia carnea si se pune in farfurie.

Se spala oala si se pune putin ulei, jumatate de ceapa taiata marunt si carnea
care am pregatito mai devreme, punand-o pe foc si amestecand pana ce ceapa se
inmoaie si carnea devine usor aurie.

Apoi scoatem carnea si adaugam sucul de rosii lasand sa fiarba pana acesta
incepe sa se ingroase. Adaugam carnea de iepure si lasam sa fiarba inca putin.

Pofta buna.
Timp Preparare: 1 h
Complexitate: redusa
Iepurele din bucatarie



Iepurele, se pune la bait inainte de preparare cu aprox 24 de ore. Se poate folosi
cu acelasi succes si iepure de casa, dar pe acesta nu-l mai punem la bait.
Baitul trebuie sa contina:o ceapa taiata in patru, un pahar otet, un pahar vin rosu,
4-5 foi de dafin, piper
boabe, preferential 3-4 catei usturoi, apoi se completeaza cu apa astfel incat
iepurele sa fie acoperit complet.

Carnati de iepure:

Se curate carnea de pe oasele iepurelui. Se adauga grasime de porc aproximativ
1/3 din cantitatea de carne de iepure, si se dau prin masina de tocat carne. Se
pune usturoi , piper, sare si condimente pentru carnati dupa gust. Se umplu
matele, si se servesc cat mai proaspeti cu putinta, sau afumati.

Pateu de iepure:

Organele de la iepure, putina carne si grasime de porc(1/4 din cantitatea de
carne+organe de iepure) se pun la fiert cu foi de dafin, sare, o ceapa taiata in
patru. Cand carnea e fiarta se dau prin masina de tocat carne de trei ori, se
adauga piper macinat, unt sau margarina (aprox 50 g. pentru organele unui
iepure) si se potriveste de sare. Toate acestea se amesteca pana devin o pasta
omogena, apoi se da pateul la rece.


Iepure cu vin alb si rosmarin

Se foloseste de preferinta iepure impuscat cu carabina ,nu cu alice pt a feri dintii
de incidente iar carnea sa nu fie f.afectata prea mult.
Iepurele nu se fragezeste in baitz ci se taie bucati cam de 4 cm grosime,se pune
intr-o oala smaltuita cu ulei de masline si vin alb,in parti egale astfel incat
bucatile sa fie acoperite cam 1/2.Se pun 10 catei de usturoi si rosmarin.Marele
secret este ca se pune la cuptor la foc cat mai mic timp de 4-5 ore pana ce sosul
a scazut si carnea se desprinde f.usor.Se strecoara sosul de rosmarin.Se serveste
cu piure proaspat de cartofi in care se poate adauga si un pastarnac fiert si facut
pasta...



Iepure la ceaun

Este o reteta specific vanatoareasca, prezentarea nu este prea eleganta, dar
gustul...
Dupa ce a fost portionat si tinut la bait, iepurele se pune intr-un ceaun in care s-a
pus la incins aproximativ 250 ml ulei. Se caleste putin iepurele, numai pana
cand isi schimba culoarea, apoi se adauga 1/2 pahar vin rosu, 2-3 foi de dafin,
piper, cimbru,sare si se completeaza cu apa imediat pana cand iepurele este
perfect acoperit.Se acopera cu un capac si se fierbe inabusit pana cand carnea
este bine fiarta. Daca a scazut apa de tot si inca nu e gata, se completeaza din
nou cu apa,cat credem ca este necesar ca sa fiarba carnea, astfel incat sa ramana
zeama cat sos vrem sa facem.Cand carnea este gata, se adauga 2-3 linguri
bulion, in functie de lichidul ramas, se mai fierbe aproximativ 5 minute, apoi se
opreste focul si se adauga usturoi pisat dupa gust ( eu pun o capatana de
usturoi), si friptura poate fi
servita. Repet, este o friptura cu sos, deci nu este pentru mese festive, e reteta
vanatoreasca.


Iepure umplut cu mana.

Se impusca iepurele, se jupoaie, se spala bine si se pune pe masa. Se pregateste
o umplutura din conopida si prune uscate afumate. Dupa ce se condimenteaza
umplutura cu sare, piper, busuioc, coreandru, nucshoara, mazghiran, cimbru si
tot ce mai este prin casa, se va amesteca bine de tot pentru omogenizare.
Se ia iepurele si se umple cu amigdale zdrobite. Toata umplutura pregatita
anterior, se ia cu grija si se arunca la gunoi (deoarece nu este buna de nimic).
Iepurele astfel pregatit este ornat cu ardei iute si glazurat cu o crema

Iepure cu masline si smantana

1 l vin rosu
1 lingurita rozmarin macinat
1 lingurita maghiran
2 foi dafin
20 boabe piper
coaja razuita de la o lamaie
2 marcovi taiati rondele
2 cepe taiate felii mai grosute
1 ardei iute
4 catei usturoi taiate felii
1/2 telina taiata felii

Vinul se pune la incalzit si adaugam codimentele de mai sus . Carnea se pune
intr-un vas si se toarna peste vinul codimentat. Se adauga apoi si legumele de
mai sus si totul se pune apoi la rece. Carnea se tine in acest bait timp de 4-5 zile,
timp in care in fiecare zi carnea se intoarce.

carne de iepure
200 gr slanina afumata
1 ceapa mai mare sau 1/2 praz partea mai verde
100 ml vin sec sau demisec
200 gr masline negre
1 cutie ciuperci feliate (se pot folosi si proaspete cca. 1/2kg )
o mana de morcovi din bait taiati mai marunt
3 catei usturoi feliat
400 gr smantana
Punem slanina taiata bastonase la prajit, adaugam prazul taiat rondele si cand
aceasta esta calita adaugam si carnea de iepure scoasa din bait. Se sareaza
,pipereaza si se lasa la calit carnea pana devine alba . Acum adaugam vinul si
apa cat sa acopere carnea. Punem morcovii taiati si cateii de usturoi feliati . Se
acopera cu un capac si lasam sa fiarba pana se inmoaie carnea . Cand apa a
scazut adaugam maslinele taiate rondele si ciupercile si lasam sa fiarba mai
departe cca . 10 minute punand si un pic de patrunjel verde tocat. Se toarna
smantana peste si se mai lasa pe foc cat sa dea un clocot.
Se serveste cu piure de cartofi sau cu garnitura de orez



Iepure cu legume

Carne de iepure 1 kg, morcovi 200 g, ptrunjel 100 g, elin 150 g, ceap 150 g,
arpagic 250 g, ulei 150 g, bulion de tomate 50 g, vin 200 ml, piper, sare.



Carnea de iepure se taie buci, se sreaz, se prjete n ulei i se scoate pe un
platou. In uleiul rmas se clete zarzavatul de sup tiat rondele i ceapa tocat
mrunt. Se stinge cu bulion subiat cu ap, se aeaz carnea peste sos, se adaug
arpagicul, piperul i sarea i se fierbe 30 min. Se adaug vinul i se continu
fierberea, pan ce carnea este gata, iar sosul a sczut suficient.


Iepure pe pat de legume

1 kg carne iepure casa
2-3 morcovi
2 radacini patrunjel verde
4-5 buc ceapa (rosie si alba)
1 ardei gras
1 gogosar
1 ardei iute
6-7 catei usturoi
2-3 frunze dafin (mai mici)
1/4 lingurita cimbru
sare, piper delikat
300 ml vin alb sec sau demisec
300 gr slanina afumata taiata cubulete
3 linguri untura

Intr-o tava(sa cratita mai adanca ce se poate pune la cuptor) punem untura .
Curatam ceapa , usuroiul, morcovii, patrunjelul ardeiul si gogosarul. Ceapa o
taiem felii mai groase , morcovii si patrunjelul se taie rondele ,usturoiul ardeiul
gras, ardeiul iute si gogosarul le feliem.
Carnea de iepure o condimentam din abundenta cu sare si piper. Am pregatit
toate , acum sa vedem ce avem de facut mai departe. In tava in care am pus in
prealabil untura asezam ceapa ,morcovii, patrunjelul, usturoiul, ardeii (gras si
iute) ,gogosarul apoi punem deasupra bucatile de carne condimentate si
bucatelele de slanina afumata si foile de dafin. Turnam peste 300 ml vin alb sec
(demisec) completam cu apa pana carnea se intrezareste ca niste insulite , se
presara deasupra un pic de delikat si 1/4 de lingurita cimbru .
Totul il dam la cuptor si asteptam cu rabdare sa se prajeasca carnea . Servim cu
pireu de cartofi.



Iepure cu smantana:

1
Nu este nevoie de baitz, insa e recomandat ca iepurele sa fie tinut intr-un vas cu
apa rece cel putin 12 ore.
Se portioneaza, se prajeste intr-o cratitza adanca la foc iute cat sa se rumeneasca
la suprafata(sa prinda o coaja pe toata suprafata) in acelasi ulei se rumenesc 2-3
cepe taiate in sferturi. Dupa ce s-au rumenit toate, se umple vasul cu apa si se
lasa la fiert pana carnea devine frageda si apa a scazut(trebuie sa ramana cca
300 de ml). Se condimenteaza cu sare, piper si 2 linguritze de chimen(e
obligatoriu). La sos se adauga cca 400-500 de grame de smantana de calitate in
care s-a introdus o lingura de faina.
Se serveste fierbinte cu paste fainoase.
PS: Eu am facut doar cu iepure salbatic insa cred ca merge si cu cel domestic.

2

ceapa, ardei, patrunjel, piper, mincare, cartofi cu smantana, boia de ardei, boia
ce ardei, carnea, galuste, dulce, ceapa de apa, piure, marinare, carne
Ingrediente: 600-700 g de carne, 100 g ceapa, 100 ml smintina, 25 g faina, 50-
80 ml untdelemn, o lingurita piper, 1/2 de lingurita boia dulce de ardei, o
lingurita de patrunjel taiat marunt. Ceapa taiata marunt se caleste, un minut, in
untdelemn; se adauga carnea taiata in bucati de marime mijlocie si se amesteca,
ca sa se prajeasca putin pe toate partile. Se pun 4-5 linguri cu zeama de la
marinare sau cu apa si 1/2 de lingurita cu sare si se lasa sa fiarba acoperita, pina
cind se moaie bine, adaugind cite putina zeama sau apa, ca sa nu se arda sosul.
Cind este gata, faina se freaca cu circa 250 ml de apa rece, adaugata cite putin,
ca sa nu se formeze cocoloase si se toarne in sos, lasindu-l sa fiarba citeva
clocote, ca sa se lege. Daca sosul este prea gros, se mai dilueaza cu apa, atit cit
sa cuprinda bucatile de carne. Dupa ce a fiert citeva clocote, se ia de pe foc, se
amesteca imediat ci smintina, batuta bine cu o lingura cu apa rece, se sareaza
dupa gust, se adauga patrunjelul si piperul. Pentru culoare, se incalzeste o
lingura de untdelemn cu boia si se desarta in mincare. Se serveste cu piure de
cartofi, cu garnitura de orez sau cu galuste, ca fel doi.



Iepure cu sos ragu

rosii, ceapa, patrunjel, piper, cimbrul, cuptor, suc rosii, cutit, suc de morcov,
sucul de morcov, vin alb, vinul, alba, preparare vin, suc de telina
Ingrediente: Cca 1 kg carne, 100 mg untdelemn, morcov, patrunjel, telina si
ceapa, o foaie de dafin, cite un virf de cutit piper si ienibahar, 100 ml suc de
rosii, 100 ml vin alb sec, 3-4 felii de lamiie, 30 g faina, 20 g zahar, o ramura de
cimbru, sare. Preparare: Zarzavatul si ceapa , rase prin razatoarea cu gauri mari,
se calesc 2 minute, in tot untdelemnul; se sting, apoi, cu 200 ml apa fierbinte,
numai cit sa cuprinda zarzavatul.Carnea, taiata in bucati, se asaza peste zarzavat
si se lasa sa fiarba acoperita, la foc mic , intorcind-o din cind in cind in sos.Cind
scade sosul, se mai completeaza cu apa, nu cu zeama de marinare, deoarece,
fiind acra, intareste zarzavatul.Cind carnea este suficient de moale, se scoate din
sos, iar acesta se trece prin sita de sirma inoxidabila sau prin alt aparat de
presat.Se pun din nou in cratita, atit sosiul cit si carnea, se adauga faina frecata
cu sucul de rosii rece, vinul, piperul, ienibaharul, cimbrul,feliile de lamiie fara
coaja alba si apa sau zeama de la marinare, daca este nevoie, ca sa rezulte cca 7-
800 ml sos.Intr-o tigaita, se caramelizeaza zaharul, (maro-deschis) si se stinge
cu 2-
3 linguri de apa fierbinte, se lasa pina cind se topeste, apoi se amesteca cu sosul
si se sareaza dupa gust.Cratita se introduce in cuptor, unde se lasa 10 minute, ca
sa se ridice untdelemnul.Se serveste rece ca fel intii.In acest sos, cind este
strecurat, se pot pune 30-40 masline, impreuna cu toate celelalte ingrediente
mentionate mai sus, se lasa in cuptor 20 minute, ca sa fiarba si maslinele si sa se
ridice untdelemnul; mincarea se serveste rece.

Iepure cu masline


rosii, ceapa, piper, cimbrul, cuptor, suc rosii, boabe de mustar, vinul, preparare
vin, marinata, suc de ceapa, iepure cuptor, carnea, suc de ceapa preparare, boabe
mustar
Ingrediente: 1 Kg de carne, 100 g ceapa, 100 ml de untdelemn, o foaie de dafin,
10 boabe de piper, 1/4 l suc de rosii, 25 g de faina, 100 ml vin, 3-4 felii de
lamiie, o lingurita mustar, o ramura de cimbru, 1/4 l zeama in care a fost
marinata carnea sau apa, sare. Preparare: Ceapa, rasa prin razatoarea cu gauri
mici sau taiata foarte marunt, se caleste in tot untdelemnul, 2 minute, apoi se
adauga carnea marinata, taiata in bucati de marime mijlocie si 4-5 linguri cu apa
sau zeama de la marinare. Se frige inabusit, tot timpul cu capac, la foc mic, pe
plita sau la cuptor, la foc mijlociu, circa 2 ore, sau pina cind se moaie bine,
adaugind cite putina zeama de la marinare sau apa simpla, ca sa nu se arda
ceapa. Carnea se poate fierbe in oala sub presiune. Ceapa se caleste direct in
oala, impreuna cu carnea, timp de 3 min., amestecindu-se, ca sa se prajeasca
putin la suprafata; apoi, se toarna 500 ml de apa si carnea se lasa sa fiarba la foc,
mic, ca sa nu scada apa. Dupa ce a fiert carnea, faina se freaca cu sucul de rosii,
turnat cite putin de la inceput, ca sa nu sa se formeze cocoloase si apoi se
desarta in cratita si se amesteca cu sosul; se adauga vinul si apa sau zeama de la
marinare, daca aceasta nu este prea acra, foaia de dafin, mustarul, feliile de
lamiie, cimbrul si maslinele nedesarate. Cratita se introduce in cuptor, unde se
lasa cca 20 minute, ca sa fiarba si maslinele si sa se formeze sosul. Acesta se
mai subtiaza, daca este nevoie, deoarece servindu-se rece, se mai ingrasa, fiind
cu faina. Cind este gata, i se potriveste gustul cu sare si, dupa dorinta, se acreste
cu zeama de lamiie. Se serveste ca fel intii.


Iepure cu ceapa


rosii, ceapa, piper, cimbrul, usturoiul, cuptor, suc rosii, cutit, vinul, preparare
vin, suc de ceapa, iepure cuptor, carnea, catei, suc de ceapa preparare
Ingrediente: 750-1 kg carne, 300-400 g ceapa, 100 ml untdelemn, 200 ml suc de
rosii, 100 ml vin, 4-5 felii de lamiie, o ramura de cimbru, o foaie de dafin, cate
un varf de cutit de piper si ienibahar, usturoi (3-4 catei), sare. Preparare: Carnea,
taiata in bucati de marime mijlocie, se pune intr-o cratita de la suprafata, se
presara, apoi cu 1/2 lingurita cu sare, se adauga 3-4 linguri cu zeama de la
marinare sau apa simpla si se lasa sa fiarba acoperita, la foc mic, sau se
introduce, tot acoperita la cuptor, unde se lasa circa o ora, pina cind se moaie pe
jumatate, adaugind pe parcurs apa ca sa nu se arda sosul.Dupa aceea, se pune
ceapa taiata in felii subtiri care se amesteca cu carnea si se lasa sa fiarba 10
minute, acoperite pina cind se moaie putin ceapa.Se adauga apoi sucul de rosii,
vinul, feliile de lamiie, foaia de dafin, cimbrul, condimentele si circa 200 ml
apa.Carnea se fierbe in continuare, acoperita, completind mereu cu apa cit este
necesar, ca sa nu scada lichidul si sa se arda ceapa si amestecind mai des, pina
cind se moaie carnea si ceapa.Ceapa nu trebuie sa se terciuiasca, numai sa se
moaie; daca, pe parcurs, se arde intr-o parte, nu se mai pune apa, ci se schimba
imediat mincarea in alta cratita, altfel ceapa va deveni maronie si mincarea va
capata un gust amar.Cind toate sint fierte , ceapa trebuie sa fie ca un sos mai
gros.Se adauga usturoiul taiat marunt (facultativ), se sareaza si se acreste, dupa
gust si se lasa la cuptor inca 10 minute, ca sa se ridice untdelemnul.Se serveste
rece ca fel intii.


Friptura de iepure: 1 ceapa, patrunjel, friptura de iepure, sarea, friptura iepure,
piper, cimbrul, usturoiul, carne de porc, friptura, friptura porc, porc, vin alb,
friptura de porc, vinul
1 spinare de iepure sau pulpele din spate
cca. 100 g grasime de porc sau 100 ml. untdelemn
50-100 ml vin alb
3-5 catei de usturoi
1 ramura de cimbru
1 virf de lingurita piper
1 lingurita rasa de sare
Carnea, curatata de pielite, se aseaza intr-o tava sau cratita potrivita cu marimea
ei, pe un rind de rondele de morcov, patrunjel, telina si ceapa, taiate de 1 cm
grosime, se unge bine cu grasimea sau untdelemnul si se presara cu piperul
macinat. In cratita se pun 4-5 linguri cu apa, sarea , cimbrul, o foaie de dafin,
apoi aceasta se introduce in cuptorul bine incalzit la foc mijlociu, ca sa se friga
carnea in vaporii formati. Se intoarce din cind in cind, se stropeste intotdeauna
cu sosul din cratita care se completeaza cu apa, cind scade ca sa nu se arda
zarzavatul, pina ce acesta se moaie; apoi se adauga vinul sau zeama de la
marinare, cind scade lichidul. Durata de frigere variaza intre 1,5-2 ore sau mai
mult, dupa cit de batrin este animalul. Cind furculita intra cu usurinta in carne,
pina la mijloc, inseamna ca aceasta este gata; daca nu s-a rumenit suficient, se
lasa putin descoperita, ca sa se rumeneasca pe toate partile, dupa gust. Cind este
gata, in sos se pune usturoiul taiat in felii si cu acesta se stropeste friptura care,
de altfel, se aromeaza mai intens decit daca s-ar impana cu usturoi. Se serveste
cu sote de sfecla sau de legume, cu piure de cartofi, garnitura de orez etc.
Friptura se serveste si rece.
2
1,5 kg carne de iepure (de preferat pulpele), 100 gr slanina afumata, 20 gr
usturoi, 20 gr sare, 100 ml ulei, 50 gr unt, 250 ml otet, 10 gr foi de dafin, 10 gr
piper boabe, 7 gr piper macinat, 7 gr enibahar macinat, 250 ml vin rosu.
1. Se spala carnea , se pune in otet , piper boabe , foi de dafin si se lasa la rece
24-30 ore.
2. Dupa marinare se zvanta bine cu un prosop de bucatarie sau cu o bucata de
tifon. Se impaneaza cu bucatele mici de slanina de cca 3 cm lungime care se
introduc cu ajutorul unui varf ascutit de cutit. Bucatelele de slanina , inainte de a
fi introduse , se tavalesc prin piper , enibahar , ambele macinate.
3. Astfel pregatita , carnea se pune intr-o tava , impreuna cu apa , ulei , unt si
vin . In timpul cat se frige , se unge cu sosul lasat.
4. Se serveste calda , taiata felii(2-3 felii la portie) cu garnitura de cartofi facuti
piure si sosul deasupra si cu castraveciori murati. Se poate servi servi si rece cu
garnitura de cartofi prajiti .
5. Ca bautura se recomanda vinul rosu.


Iepure la cuptor

1
carne de iepure, kaizer 200gr, slaninuta 150gr, usturoi, o ceapa, morcov 2 buc
sare piper, 250 ml vin roziu, o cescuta de ulei.

Daca iepurele este tanar nu se mai tine in bait...asa ca dupa ce l-am spalat bine l-
am impanat cu fasii de slaninuta ,kaizer si usturoi.Apoi l-am sarat si piperat
dupa gust dupa care l-am asezat in tava in care am pus ulei(o cescuta) vinul ,
cam doua cani de apa,ceapa taiata in doua si morcovii si ei taiati mare.Am
acoprit tava cu folie de aluminiu si am tinut la cuptor pana ce a scazut aproape
toata zeama .Dupa care am indepartat folia si am lasat sa se rumeneasca carnea.
Acesta friptura am servit-o alaturi de piure de cartofi si gogosari in otet.
Pofta buna!


2

1/2 kg carne de iepure,3 cepe,sare,1 capatana usturoi,300 g slanina,piper,1
lamaie,2 foi de dafin,200 ml ulei,200 ml vin rosu.

Carnea de iepure ,fara sa se spele de sange,se pune intr-un vas mare,se acopera
cu foi de ceapa alba si se sareaza.Dupa cateva ore se intoarce pe partea
cealalta.Dupa 12 ore se ia ceapa,se impaneaza cu usturoi si slanina,se pune in
tava se presara piper pisat sau boabe,felii de lamaie,sare si foi de dafin,se toarna
ulei si vin rosu.Se acopera si se pune la cuptor.Se unge din cand in cand cu sos
pana cand carnea se desprinde usor de pe os.

Iepure la cuptor cu sos de bere

Este reteta mea preferata in ceea ce priveste friptura de iepure preparata la
cuptor. Am tot adaptat diverse retete si sunt gata sa va impartasesc aceasta
minunata reteta incercata si verificata.
Avem nevoie de : un kilogram pe carne de iepure portionat in bucati potrivite ca
marime, un morcov,o jumatate de praz, cateva tomate cerise, 2-3 bucati de
ceapa mica, o jumatate de ardei, 2-3 catei de usturoi ( la capitolul legume puteti
sa inlocuiti sau sa adaugati ce preferati ) sare, piper, un fir de rozmarin si unul
de cimbru, 300 ml bere blonda, 2 linguri de faina, 2 linguri ulei de masline.
Ca si garnitura la aceasta friptura eu am facut de aceasta data cartofi intregi
fierti 10 minute si apoi pusi la cuptor cu condimente si stropiti cu ulei de
masline pentru inca 30 de minute pana prind o crusta aurie.
Preparare : pregatim bucatile de carne de iepure le condimentam cu sare, piper,
putina boia si ierburi aromate ( eu am folosit rozmarin si 2 frunze de salvie
maruntite fin ) si le ungem cu ulei de masline si le lasam la frigider pentru o ora
:


Iepure impanat, la cuptor

1 iepure, usturoi, sunculita afumata, cimbru, sare si piper.
Iepurele se impaneaza cu bucati de usturoi si sunculita si se presara cimbru,
piper si sare deasupra. Astfel pregatit, se lasa la fezandat 1-2 zile. Se pune in
tava, se stopeste cu ulei sau grasime si se baga in cuptorul incins, apoi dupa 15
min se reduce la foc mic cuptorul. Tot timpul prajirii, tava va fi acoperita cu o
bucata de hirtie. Cind este aproape gata, se pune 1 pahar cu vin rosu si se mai
lasa 15 min. Se serveste cu mamaliguta calda si un pahar de vin bunTimp de
preparare: 120 Min


Friptura de iepure inabusita


Pentru 10 kg carne de iepure: 50 g usturoi, 500 g slanina, 100 ml ulei, 400 ml
vin rosu, 4 foi de dafin, sare, piper, dupa gust.
Vanatul trebuie lasat citeva zile la fezandat pentru fragezire. In cazul in care
vanatul este tanar, se pune la fezandat numai 2-3 ore.

Carnea se curata, se sterge (nu se spala) i se transeaza in bucati, dupa cum
urmeaza: pentru friptura - pulpele si muschii spatelui, pentru mincare - pulpele
din fata (spete). Pasarile salbatice mari: rata, gisca, cocorul, lisita; se taie in
sferturi.

Se sareaza vinatul, se pune intr-un vas si se adauga toate componentele (ceapa
curatata si taiata inele, teilna curatata, spalata si taiata felii subtiri. Se amesteca
toate componentele cu carnea, se acopera si se lasa la marinat 2-3 ore, la loc
racoros sau se tine la frigider 2 - 3 zile, in functie de timpul pregatirii. Prin
fezandare carnea de vinat devine mai frageda, capata un gust si un miros mai
placut.

Cand se scoate din bait, se scurge de zeama care s-a format. Carnea pentru
friptura se impaneaza cu slanina si cu catei de usturoi. Baitul se strecoara si se
adauga in mincare, cu care se fierbe 5 - 6 minute, se condimenteaza cu piper si
sare, apoi se pune intr-o cratita cu grasime si adaos de apa. Se acopera si se
inabusa pana este bine patrunsa.

In timpul inabusirii se amesteca, si se mai adauga vinul, iar spre sfirsit zeama si
toate componentele de la macerare, dupa care se mai fierbe 10-15 minute. Cand
este gata, se pastreaza in vasul de inabusire pina la servire. Se portioneaza si se
aeaza pe un platou incalzit, insotita de diferite garnituri: orez, macaroane,
galuste, piure de cartofi etc.
Sosul din tava se strecoara si se serveste separat in sosiere.


Friptura condimentata de iepure

Pulpe de iepure, ulei, sare, vin alb, piper, cimbru, morcovi, patrunjel radacina,
ceapa, telina radacina, foi de dafin, usturoi
Carnea se asaza intr-o tava in care s-au adaugat rondelele de zarzavat, se unge
cu ulei si se pipereza. Se adauga 50 ml de apa, sarea, cimbrul si foile de dafin.
Se introduce la cuptor, la foc potrivit. Din cand in cand se stropeste cu jiul
format, pana cand se inmoaie zarzavatul, dupa care se adauga vinul. Cand e
gata, in sos se adauga usturoiul tocat marunt si cu aceastea se stropeste friptura.
Friptura de iepure: Pulpe de iepure, ulei, sare, vin alb, piper, cimbru, morcovi,
patrunjel radacina, ceapa, telina radacina, foi de dafin, usturoi
Carnea se asaza intr-o tava in care s-au adaugat rondelele de zarzavat, se unge
cu ulei si se pipereza. Se adauga 50 ml de apa, sarea, cimbrul si foile de dafin.
Se introduce la cuptor, la foc potrivit. Din cand in cand se stropeste cu jiul
format, pana cand se inmoaie zarzavatul, dupa care se adauga vinul. Cand e
gata, in sos se adauga usturoiul tocat marunt si cu aceastea se stropeste friptura.
Iepure cu sos vanatoresc:1,5 kg iepure (pulpa si spinare), 2 linguri de ulei, 1
legatura de zarzavat pentru supa, 1 ceapa mare,
1 lingura de faina, 100 g slanina afumata, 100 ml smantana, 50 g zahar,
1 pahar vin rosu sec, 2 linguri de gem de coacaze sau de afine, sare, piper
boabe, 3-4 foi de dafin, mustar;
1. Zarzavatul pentru supa se curata si se taie rondele, se acopera cu 100 ml. otet
slab si cu apa pana la 1,5 litri, se condimenteaza cu sare, piper boabe si foi de
dafin. Se adauga ceapa taiata rondele si se fierbe 10 minute.

2. Carnea de iepure se curata de pielite, apoi se asaza in tava, se toarna peste ea
marinata fierbinte si se lasa la racit. Se pune la frigider cel putin 12 ore, iar
carnea se intoarce din cand in cand.

3. Se scoate apoi carnea, se impaneaza cu slanina afumata si se frige in ulei pe
toate partile. Zarzavatul se aseaza de jur imprejurul carnii si se fierbe inabusit,
adaugand, de cate ori este necesar, marinata pana se inmoaie carnea.

4. Zaharul se caramelizeaza si se stinge cu marinata, iar cand carnea este moale,
se adauga si sosul de zahar. Se scoate carnea si se taie felii. In sosul din tava, se
presara faina amestecata bine cu smantana,vinul, gemul de fructe si
mustarul,pentru ca sosul sa fie picant. Se fierb impreuna pana se obtine un sos
dens, pe care il punem in blender pentru a deveni ca o smantana nu prea groasa.

5. Carnea taiata felii se pune in sos si se lasa la fiert 3-4 minute. Se serveste cu
crochete de cartofi, orez sau paste fainoase si un vin rosu sec.



Friptura de iepure sote vinatoresc

1/2 de iepure, 2 linguri ulei, 1/2 lingura faina, 50 g unt, 1 pahar cu vin alb, 3
cepe, 2 ciuperci, patrunjel verde, sare, piper, 2 bucati zahar
Se spala bine carnea si se sterge cu o cirpa curata, se taie bucati si se rumeneste
in ulei amestecat cu unt. Se adauga ceapa taiata rondele, ciupercile taiate feliute
si patrunjel tocat. Se lasa pe foc pina ce se ingalbeneste ceapa. Se presara faina.
Se
pune sare si piper si se subtiaza cu vin si putina apa. Se acopera si se fierbe pina
ce carnea s-a fragezit. Inainte de a servi friptura, se adauga la sos zaharul
caramelizat si o bucatica de unt.


Pulpe de iepure cu usturoi

1,2kg.varza creata, 16 catei de usturoi, 4 pulpe mari de iepure, 4 lg.de ulei,
1foaie de dafin, 1lg. cimbrisor, 1lg. faina;
1.Varza creata se taie fideluta si se opareste in apa clocotita si sarata. Se scurge
de apa.
2. Pulpele de iepure se sareaza si pipereaza, apoi se frig in ulei pina carnea se
albeste. Se scot pulpele.In uleiul ramas se caleste usturoiul2min.,apoi se adauga
varza creata si calim 2-3min.,sub capac.Peste varza se aseaza pulpele,foaia de
dafin ,cimbrisorul si 2 dl.apa.Se fierbe25min., in cratita sub capac,pana carnea
se patrunde.
3.Faina se amesteca cu putina apa si se ingroasa sosul din cratita.Servim
preparatul cu un vin alb sec.


Ostropel de iepure


Partea din fata a iepurelui, 5 linguri ulei, 5 linguri otet, 2-3 cepe, patrunjel, foaie
de dafin, cimbru, 100g slanina, kg arpagic, 1 lingura faina, l vin
rosu, l bulion, capatina usturoi, sare
Se rumeneste slanina taiata in bucati. Se scoate din cratita si se prajesc pe rind
cepele taiate felii si bucatile de iepure, marinate mai inainte 2-3 ore in
ulei cu sare, ceapa, patrunjel si mirodenii. Cind carnea s-a rumenit usor, se
presara faina si se subtiaza cu vin si bulion. Se adauga bucatile de slanina, ceapa
si usturoiul, verdeata si zeama de la marinata. Se acopera si se fierbe incet 2
ore. Dupa o ora se strecoara sosul, se adauga in sos arpagicul. Cind arpagicul a
fiert se degreseaza sosul si se amesteca cu singe de iepure, apoi se mai fierbe
inca 2 minute. Se toarna sosul peste bucatile de carne Se serveste inconjurat cu
crutoane.



Iepure cu ciuperci

1 kg carne, 200 g slanina afumata, 25 fire arpagic, o lingura unt, 1/2 lingura
faina, 2 pahare vin rosu, o ceasca zeama de la amrinata, 3-4 catei de usturoi,
sare, piper, patrunjel, cimbru, 300 gr ciuperci
Se rumenesc, intr-o cratita cu o lingura de unt, 200 gr slanina sau costita afmata
si vreo 25 fire arpagic. Cand s-au rumenit, se scot, iar in locul lor se pun
bucatile de carne, scoase din marinata si bine scurse (marinata: apa amestecata
cu vin, 2-3 linguri otet, 2-3 linguri untdelemn, felii de ceapa, morcov, telina, foi
de dafin, cimbru, sare, piper - se lasa doua zile).
Se rumenesc bine pe toate partile, apoi se adauga 1/2 lingura faina. Se lasa sa se
rumeneasca putin si faina se stinge cu zeama strecurata a marinatei si doua
pahare de vin rosu. Se adauga cativa catei de usturoi striviti, sare, piper,
patrunjel, cimbru. Se acopera si se lasa sa fiarba la foc domol, pana ce carnea
este bine fiarta. Atunci se adauga costita si arpagicul, precum si 300 gr ciuperci
inabusite in unt. Se mai fierbe totul impreuna, iar in momentul cand se serveste,
se adauga ficatul iepurelui, tocat si amestecat cu sangele, pastrat. Se mai da un
clocot impreuna si se serveste.
Timp de preparare: 120 Min



Iepure de casa marinat

Iepurele de casa sau salbatic se prepara la fel - se pune la marinat cteva ore.
Cel tnar se poate prepara proaspat. Compozitia marinatei: 200 ml otet, 200 ml
vin, 50 ml ulei, 1 capatna de usturoi pisat, 1-2 foi de dafin, cimbru, felii de
ceapa si de telina, boabe de piper si de enibahar

Iepurele se spala, se curata de pielite si de vine, se taie bucati, se amesteca cu
ceapa si telina taiate subtiri. Se acopera cu otetul fierbinte si componentele de
mai sus. Se poate tine si doua zile


Marinata (bait) pentru fezandare rapida

Pentru 10 kg carne de vinat: 800 g ceapa, 600 g telina, 3g piper pisat si piper
boabe, enibahar, 10 foi de dafin, 3 fire cimbru, 300 ml vin negru, sare.
Vanatul trebuie lasat citeva zile la fezandat pentru fragezire. In cazul in care
vinatuI este tinar, se pune la fezandat numai 2-3 ore. Carnea se curata, se sterge
(nu se spala) i se transeaza in bucati, dupa cum urmeaza: pentru friptura -
pulpele si muschii spatelui, pentru mincare - pulpele din fata (spete). Pasarile
salbatice mari: rata, gisca, cocorul, lisita; se taie in sferturi. Se sareaza vinatul,
se pune intr-un vas si se adauga toate componentele (ceapa curatata si taiata
inele, telina curatata, spalata si taiata felii subtiri). Se amesteca toate
componentele cu carnea, se acopera. si se lasa la marinat 2-3 ore, la loc racoros
sau se tine la frigider 2 - 3 zile, in functie de timpul pregatirii. Prin fezandare
carnea de vinat devine mai frageda, capata un gust si un miros mai placut. Cind
se scoate din bait, se scurge de zeama care s-a format. Carnea pentru friptura se
impaneaza cu slanina si cu catei de usturoi. Baitul se strecoara si se adauga in
mincare, cu care se fierbe 5 - 6 minute.


Marinata (bast) pentru fezandare de durata

Pentru 10 kg carne de vinat (iepure) 1 I vin rosu, 50 ml otet de vin, 1 I apa, 100
g ceapa, 100 g morcovi, 200 g telina, 50 g usturoi, 5-6 foi de dafin, cimbru,
enibahar boabe, 2 g piper, sare, dupa gust.
Vinatul trebuie lasat citeva zile la fezandat pentru fragezire. In cazul in care
vinatuI este tinar, se pune la fezandat numai 2-3 ore. Carnea se curata, se sterge
(nu se spala) i se transeaza in bucati, dupa cum urmeaza: pentru friptura -
pulpele si muschii spatelui, pentru mincare - pulpele din fata (spete). Pasarile
salbatice mari: rata, gisca, cocorul, lisita; se taie in sferturi. Se sareaza vinatul,
se pune intr-un vas si se adauga toate componentele (ceapa curatata si taiata
inele, telina curatata, spalata si taiata felii subtiri). Se amesteca toate
componentele cu carnea, se acopera si se iasa la marinat 2-3 ore, la loc racoros
sau se tine la frigider 2 - 3 zile, in functie de timpul pregatirii. Prin fezandare
carnea de vinat devine mai frageda, capata un gust si un miros mai placut. Cand
se scoate din bait, se scurge de zearna care s-a format. Carnea pentru friptura se
impaneaza cu slanina si cu catei de usturoi. Baitul se strecoara si se adauga in
mincare, cu care se fierbe 5 - 6 minute. Zarzavatul se curata, se spala, se taie in
felii subtiri si se pune la fiert impreuna cu toate componentele. Se fierb acoperit
10 -15 minute, pe foc iute. Carnea de vinat se asaza intr-un vas smaltuit sau de
inox, in care se toarna marinata calduta. Se pastreaza intr-un loc racoros, vasul
fiind acoperit cu capac, 2 -3-4 zile, in functie de virsta si felul vinatului. In
timpul fezandarii carnea se va intoarce cel putin o data pe zi.


Friptura italiana de iepure

Iepure, lamaie, oregano, patrunjel, usturoi
Am primit un iepuras proaspat si am cautat o reteta potrivita unui astfel de
eveniment. Am gasit-o in Good Food si m-am pus de indata pe treaba.
Aveti nevoie de carne de iepure (stiati ca e cea mai sanatoasa carne? am aflat cu
uimire ca nu contine deloc colesterol) pe care o ungeti cu putin ulei de masline
si o condimentati cu 2-3 catei de usturoi taiati marunt, 1 lingurita de oregano, 4
linguri de patrunjel verde, sucul de la doua lamai si 300 ml de vin.
In reteta originala se recomanda si masline, dar eu am sarit peste acest aspect.
Se acopera si se da la cuptor. Eu l-am tinut destul de putin (un pic peste o
jumatate de ora) pentru ca a fost carnea foarte frageda. Dar depinde ce iepure
aveti.

L-am servit cu cartofi la cuptor. A fost o minunatie aromata :)

Si cu scuzele de rigoare pentru intarziere, va prezint si dragutul meu premiu
primit de la Gustos.ro si Knorr :) A ajuns cu destule aventuri la mine, dar ma
bucur ca a ajuns intreg dupa ce a trecut prin mainile celor de la Posta Romana.
De fapt le datorez multumiri celor de la Gustos.ro care l-au ambalat cu multa
grija ;)


Friptura de iepure cu morcov

500 gr carne iepure, 1 capatana usturoi, 1 morcov mare, 30 ml ulei, 100 ml apa,
1 lingurita piper, 1 lingurita piper alb, coriandru, 150 ml vin alb, 50 gr pasta
tomate, sare
Carnea de iepure se dezoseaza, se condimenteaza si se pune la fiert in apa si
ulei. Cand este aproape fiarta (timpul de fierbere depinde de varsta iepurelui) se
adauga pasta de tomate, cateii de usturoi taiati in doua si morcovul feliat. Se
lasa la fiert 10 minute apoi se adauga vinul. Se mai lasa inca 10 minute. Se
serveste cald, iar ca garnitura recomand piure.


Friptura de iepure

1
Stiu, iepurele este delicios dar nu se prea gaseste la noi ... nu pot sa ma abtin sa
nu pun aceasta reteta, poate o sa o incercati vreodata pentru ca este
nemaipomenit de gustoasa si foarte simpla!
Avem nevoie de:
1 iepure ( materia de baza), 2-3 morcovi, 1 patrunjel, 3-4 cepe mai mici, 2 ardei
kapia sau gogosari, 2 ardei iuti, 6-7 catei de usturoi, 1/2 pahar vin alb, 3-4 rosii
mici sau de tip cherry
Pentru uns carnea:
rozmarin, putina salvie, cimbru, boia, piper, sare, 100 ml ulei de masline, 1/2 de
lamaie stoarsa

Curatam legumele, le taiem bucati mai mari, ungem o tava cu putin ulei si le
asezam amestecate .
Usturoiul nu l-am mai curatat , cateii i-am pus intregi , zdrobiti putin cu lama
cutitului.
Iepurele il impartim in 6 bucati pe care le asezam peste legume.
Amestecam restul ingrendientelor si ungem carnea
Adaugam vinul si o jumatate de pahar de apa, punem o folie deasupra si coacem
la foc mic 1 1/2 ora. Apoi luam folia si lasam sa se rumeneasca. Eu l-am servit
cu catofi copti.


2
1,5kg iepure (spate, pulpe), 100ml ulei, 5 catei usturoi, 150ml vin, sare, piper,
cimbru, 3 foi de dafin
Vezi cat de sanatoase sunt: Usturoiul, Mustarul, Condimente, Ghimbirul,
Scortisoara, Busuiocul, Tarhonul, Dafinul

Iepurele taiat si portionat se cresteaza cate putin apoi se condimnteaza cu sare si
piper si se pune la prajit in ulei incins.
Dupa ce s-a prajit se rastoarna cu tot cu uleiul in care a fiert in 3-4 cani de apa
calda (cat sa acopere iepurele), daca vi se pare prea mult ulei nu-l rasturnati pe
tot, si se lasa la fiert la foc mic. Se adauga sare, usturoiul taiat marunt, vinul,
cimbrul si foile de dafin si se lasa la fiert cam 45min la foc mic-potrivit. Daca
mai e nevoie mai completati cu apa, dar la sfarsit zeama sa fie cam la jumatate
cat era la inceput.
Cand carnea s-a fragezit bine mai sarati daca e nevoi si serviti Friptura de iepure
calda cu mujdei de usturoi si mamaliguta sau cu castraveti acri.
Timp de executie 2 ore





Iepure ca in andaluzia


Un iepure de casa, o capatana de usturoi, 100 g migdale, 1 pahar cu ulei de
masline, o felie de paine, o lingurita cu cimbru, un varf de cutit cu sofran, o
ceasca cu n alb sec, 2 lamai, coriandru, sare, piper

Taiati carnea de iepure in bucati potrite. intr-o tigaie puneti putin ulei de
masline si lasati acolo sa se aureasca potrit cateii de usturoi, necuratati de coaja,
apoi scoateti-i. in acelasi vas puneti restul de ulei, asezati felia de paine sa se
rumeneasca usor pe ambele fete. Tocati frunzele de coriandru si puneti-le pentru
cateva secunde in ulei. Sofranul si cimbrul legati-le in pungute de tifon curat.
Prajiti putin crocant bucatile de carne, asezati-le intr-o cratita, puneti apa cat sa
le acopere si asezati cimbrul si sofranul (cu pungute).
Potriti de sare si de piper, lasati vasul pe foc domol sa clocoteasca incet timp de
45 de minute. Spre sfarsitul fierberii puneti zeama de lamaie si cand sosul este
potrit de legat, preparatul este gata.
Aduceti friptura pe platou decorata cu felii subtiri de lamaie si insotita de sosul
de preparare prezentat in sosiera speciala.




Iepure cu sos alb

1 iepure de casa, 1 buc. morcov, 1 buc. radacina patrunjel, 1 buc. ceapa.
Iepurele de casa, bine spalat, se taie bucati, se aseaza in cratita, se toarna apa atit
cit sa acopere carnea. Cind apa a inceput sa clocoteasca se ia spuma, se sareaza
si se adauga morcovi, ceapa si patrunjel, 5-8 boabe de piper(sau o bucatica de
ardei iute), foi de dafin (1-2 foi) si se fierbe in clocote mici timp de 40-60
minute. Carnea gata fiarta se scoate din cratita se asaza pe platou si se toarna
deasupra un sos alb preparat cu zeama ramasa la fiertul carnii.
Ca garnitura se servesc cartofi fierti sau piure de cartofi, orez fiert cu unt. 1 ora,
15 min



Iepure taranesc

.
Bucatarie: mexicana
Grad de dificultate: usorCantitate: 4 portiiDurata: 2 ore si 00 minute

1 iepure semipreparat sau 4 pulpe de iepure (cca. 1,2 kg)
2 linguri otet
sare
piper negru macinat
2 cepe taiate rondele subtiri
1 lingura praf de achiote
1 portocala, zeama de la
2 lamai, zeama de la


Se uda bine o oala romana.
Iepurele se taie in 4-6 bucati. Se face o marinata din otet, sare si piper in care se
pune carnea si se lasa sa stea o ora.
Praful de achiote se amesteca cu zeama de lamaie si portocale.
Jumatate din cantitatea de ceapa se pune pe fundul oalei. Carnea se asaza
deasupra, se stropeste cu compozitia de suc de portocale si se acopera cu restul
de ceapa.
Se acopera oala si se pune in cuptorul rece. Se incinge cuptorul pala la 200
grade C si se lasa oala intre o ora si un sfert, o ora si jumatate.



Iepure de casa dupa reteta taraneasca


1 1 iepure semipreparat sau , 4 pulpe de iepure (cea 1,2 kg), 2 lingura otet
sare, piper negru macinat, 2 cepe, 1 lingura praf de achiote, zeama de la 1
portocala , zeama de la 2 lamai.
Timp de preparare: cea 2 ore. Timp de marinat: cea 1 ore. Cca 550 kcal/portie
1. Se uda bine o oala romana (cucta).
2. Iepurele se taie in 4-6 bucati. Se face o marinata din otet, sare si piper si se
pune carnea in aceasta intr-un castron mare si se lasa sa stea 1 ora.
3. Ceapa se taie in rondele subtiri. Praful de achiote se amesteca cu zeama de
lamaie si portocale.
4. Jumatate din cantitatea de ceapa se pune pe fundul oalei. Carnea se aseaza
deasupra, se stropeste cu compozitia de suc de portocale si se acopera cu restul
de ceapa.
5. Se inchide oala, se pune in cuptorul rece si iepurele se coace la 200C, 1 1/4
pana la 1 1/2 ore.
Se consuma cu tortillas.In acest mod au preparat si astecii iepurele. Ei gateau
carnea pe pietre fierbinti in cuptor de pamant".



Tocana tunisiana de iepure

Bucatarie: tunisiana Grad de dificultate: mediu Cantitate: 4 portii Durata: 1 ore
si 45 minute

1 iepure
1 lingura tabil (vezi reteta la MIX-URI DE CONDIMENTE)
1 1/2 lingura ulei de masline
2 cepe medii tocate
20-30 de catei de usturoi tocati
2 rosii medii, curatate de coaja si zdrobite
2 1/2 linguri pasta de rosii
2 cartofi medii curatati si taiati felii foarte subtiri
500 ml ulei de gatit
2 lingurite otet rosu
patrunjel tocat, pentru ornat

Se curata iepurele, se indeparteaza capul, iar restul se portioneaza (se taie in 8
bucati). Se asezoneaza cu sare, piper si putin tabil.
Se incinge ulei de gatit intr-o cratita si se pune carnea la prajit, amestecand,
frecvent, pana se rumeneste.
Se scoate carnea din cratita si se adauga usturoiul, ceapa, rosiile si pasta de rosii
impreuna cu 1/4 cana apa. Se aromatizeaza cu restul de tabil si se lasa sa fiarba
incet, 2 minute.
Se readuc bucatile de iepure in cratita. Se adauga apa cat sa fie acoperite, se
acopera cratita cu un capac si se fierb inabusit 30-45 de minute, functie de cat
de mare este iepurele.
Se incinge ulei de gatit intr-o tigaie si se prajesc feliutele de cartofi. Se scot cu o
spumiera si se scurg de ulei pe prosoape de hartie.
Cand iepurele este gata, se adauga putin otet si se potriveste de sare si piper.
Se serveste tocana ornata cu patrunjel tocat, alaturi de chipsuri de cartofi.




Orez cu carne de pui si iepure (Paella Valenciana) - Bucataria Spaniola


Bucataria spaniola isi datoreaza faima unor mancaruri ca: paella, gazpacho,
tortilla sau tapas. Reteta de Paella Valenciana este un fel de mancare clasic
spaniol, provenind din frumoasa Valencia. Gatita deasupra unui foc de lemne,
Paella cu orez de Albufera, se poate prepara in 2 variante: cu carne de pui si
iepure (paella valenciana de pollo y conejo) sau cu legume, peste si fructe de
mare (paella de marisco).
Paella cu fructe de mare nu e totusi specifica Valenciei, ci oraselor de pe malul
Mediteranei. Pentru a obtine o paella reusita nu trebuie sa iti lipseasca dintre
ingrediente orez de Albufera si sofran, fasole verde, carne de pui si de iepure,
ulei, sare, boia de ardei dulce si rosii. Tava de metal este foarte importanta
pentru obtinerea unei texturi potrivite.
550 g carne de pui
300 g carne de iepure
200 g orez
150 g fasole verde pastai
100 g fasole
2 - 3 lingurite suc de rosii
25 ml de ulei
400 ml apa
1 lingura de boia dulce de ardei
piper, sare, sofran
1. Se clatesc boabele de fasole mari, albe, se lasa in apa rece 12 ore. Se fierb in
aceeasi apa.
2. Carnea de pui si de iepure, fasolea verde se taie bucati.
3. Pe o tigaie mare se incinge ulei, apoi se frig bucatile de pui si de iepure pe
toate partile. Se adauga fasolea verde si se prajeste 2 3 minute. Se adauga
fasolea fiarta si sucul de rosii si apa. Orezul se toarna incet si se amesteca cu o
lingura de lemn.
4. Se fierbe 15 minute la foc mare apoi se adauga boia, sare si se amesteca.
Dupa ce ati adugat sofranul se mai lasa sa fiarba inca 5 minute la foc mic.
Aveti grija sa diluati sofranul in apa si apoi sa-l adaugati in mancare, altfel veti
obtine un gust amar.
Se da jos de pe foc si se lasa 5 minute inainte de a o consuna, pe o tigaie
imensa.

Rulada de iepure

4 portii . Timp de pregatire: 2 h
pentru sos
supa de iepure (facuta din oasele de iepure, fierte intr-un litru de apa)
100 g ciuperci proaspete
100 g ceapa (tocata marunt)
20 g unt
40 g amidon diluat in apa
50 ml frisca lichida
un iepure intreg (de casa sau vanat) dezosat si curatat, pentru umplutura
100 g ceapa rosie (tocata marunt)
100 g ciuperci proaspete (tocate marunt)
50 ml frisca lichida (smantana dulce Dorna)
2 oua, neseparate
sare, piper dupa gust
1 folie aluminiu
pentru garnitura :
400 g radacina de pastarnac
2 dovlecei
400 g morcov
40 ml ulei
sare, dupa gust
De obicei carnea de vanat se lasa la marinat peste noapte. Puteti lasa iepurele la
marinat in lapte sau in otet de vin cu boabe de piper verde.
Taiati pulpele iepurelui si puneti-le deoparte. Desfaceti carnea de pe oase, astfel
incat sa ramana o singura bucata. Intindeti bucata de carne in forma de
dreptunghi, adaugati umplutura (vezi reteta mai jos), rulati si impachetati intr-o
folie de aluminiu. Bagati la cuptor si lasati timp de 25 minute.

Adaugati garnitura, preparata astfel: taiati legumele rondele si fierbeti-le
(dovlecelul se fierbe separat). Prajiti pastarnacul in uleiul incins pana se
rumeneste.

Mod de preparare umplutura:
Dati carnea scoasa de pe pulpe prin masina de tocat, impreuna cu ceapa si
ciupercile. Adaugati frisca lichida, ouale, sarea si piperul si omogenizati
amestecul.

Mod de preparare sos:
Fierbeti supa de iepure, lasand-o sa scada pana obtineti 350 ml lichid. Separat,
caliti ciupercile si ceapa in unt si stingeti apoi cu supa. Mai fierbeti amestecul
timp de 20 minute. Strecurati si adaugati frisca lichida si amidonul, pana rezulta
o crema de consistenta potrivita



Ciorba de iepure


Este o ciorba foarte aromata si gustoasa, putin acrisoara excelenta pentru orice
ocazie.
Avem nevoie de 1 kg de carne de iepure (eu am pus partea din fata a iepurelui,
mai osoasa), un morcov mare dat pe razatoare, o ceapa, o jumatate de telina, un
sfert de praz, o jumatate de ardei rosu mare taiat cubulete, 2 rosii decojite, 4-5
cartofi taiati cubulete , o crenguta de cimbru, 300 ml smantana, sare, piper, o
lingura ulei de masline, leustean maruntit.
Pregatim carnea de iepure , taiata in bucati potrivite ca marime, spalate bine si
uscate cu un tifon :
Separat curatam si pregatim legumele pe care le vom pune la fiert impreuna cu
iepurele :
Intr-o lingura de ulei de masline calim pentru cateva minute bucatile de carne si
legumele, apoi adaugam condimentele, 4 l de apa rece si o crenguta de cimbru si
punem la fiert. Pentru aceasta operatiune au am folosit oala sub presiune si am
lasat sa fiarba de cand am inchis supapa timp de 40 de minute. Dupa aceea am
deschis oala si am adaugat cartofii taiati cubulete si rosiile decojite si am mai
lasat sa fiarba normal, nu sub presiune timp de 15 minute. Telina fiarta bucati
am facut-o cu robotul si am adaugat-o inapoi la fiert, da un plus de aroma si
consistenta ciorbei. La sfarsit am adaugat 300 ml de smantana si am acrit-o cu
putin Bors Magic dupa care am adaugat sarea si restul de verdeata.


Paella Valenciana

Paella este mancarea traditionala valenciana pe baza de orez cu rosii, usturoi sau
ceapa, carne de pui sau iepure, toate acestea gatite intr-un recipient special
(numit tot paella). Exista si variante cu fructe de mare sau vegetariene

Ingrediente (6 persoane):

- 5 linguri ulei de msline
- 25 de grame de garrofn
- 1,4 litri de ap
- 50 de grame de fasole verde
- 50 de grame de alcachofas (carciofi in italiana)
- 0,5 de boia de ardei( o lingurita)
- 425 de grame de orez
- 150 de grame de pui
- 1 lingurita de ofran
- 3 inguri pasta de roii
- 150 de grame de carne de iepure

Se incalzeste uleiul in tigaia speciala ( paella) pana cand incepe sa scoata fum,
se adauga carnea de iepure si de pui bucatele pana cand se rumenesc(foc
mediu).Apoi adaugam legumele tocate marunt care la randul lor se calesc cateva
minute.Facem o gaura in mijlocul tigaii prajim usor pasta de rosii pana ce se
inchide putin la culoare peste care adaugam boiaua cu grija sa nu se arda,se
amesteca bine si se adauga apa pana la marginea tigaii.Se lasa la foc timp de 30
min. Saram dupa gust.Se adaug orezul i ofranul , avnd grij s se mpart
omogen n tigaie , i lsai-o s se fiarba la foc viu, pn cand orezul este fiert si
apa sa evaporat complet. Se las cinci minute, acoperit cu o pnz
Pastrama de Iepure
Ingrediente:
-carcasa de iepure ( spalat bine si stoars de sange)
- trei morcovi
- trei ceape mari
-10 catei usturoi
-sare
-piper( macinat sau boabe)
-cimbru
-foi de dafin
-vegeta ( delicat de legume)
-boia dulce
-patrunjel
-leustean (putin)
Preparare Bait:
Se pune intr-o oala 5l apa la fiert.Se baga in apa sare,cepa taiata bucati
mari,usturoiul taiat bucati,piper,cimbru,foi dafin,vegeta ,boia dulce si morcov.
Cantitatea condimentelor nu este specificata.Se pun dupa gust. Se lasa pana da
in clocot apoi se ia de pe foc si se lasa cu capacul pe oala pana se raceste.
In alt vas se pune sare (grunjoasa -din cea pentru muraturi), se da cu sare pe
carnea de iepure si se baga in vasul respectiv. Dupa ce s-a racit baitul, se adauga
in bait 1 litru vin alb ( din productia proprie) se amesteca , strecuram iar zeama
din vasul cu bait turnam peste iepurii nostri si se lasa 48-72 ore,intorcandu-se
carnea in vas dupa 12h. Dupa ce se scoate carnea din bait,se pune o zi la uscat.
Apoi se ia un penson se unge cu ulei,mujdei de usturoi si boia iute ( sau dulce)
si se pune la fum 3-4 h.
Se scoate de la fum si se lasa 3-5 zile la ustuit.( agatata undeva in camara la loc
rece). Se serveste cruda sau fripta.
Focul la afumatatoare sa nu se faca cu lemn de brad, carnea devine iute. Se va
folosi lemn de cires , par sau salcim uscat dar fara coaja.Si focul trebuie sa fie
tare pentru a se patrunde carnea. Iepurii se vor mai intoarce la afumatoare.

Iepuri tratamente-
Medicamente si tratamente ce se fac la iepuri cand aveti probleme sau preventiv
Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) foarte puternic, Baycox,
Sulfachinoxalina, Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril,
Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.
Hemoragii dupa coccodioze: Vitamina K asociat cu coccidiostatice
Boala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD),
Mixohemovirovac, Mixohemoragivac.
Colibaciloza: Enrofloxacina
Salmonelloza (complicatii gastro.): Enrofloxacina
Mixomatoz: Mixohipra-H, Mixohemoragivac
Endo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat).
Albendazol (tratament extern, peros).

Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata
pentru inmuierea pielii.
Raceala: Colistina, Doxicilina
Rani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa
oxigenata, Tetraciclina simpla este totusi cea mai slaba + apa oxigenata
Diareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament
stomacal): Otet de mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.
Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare
bulgari + o bucata BCA
Dezinfectie custi: Cloramina efervescent
Pasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina,
Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.
Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ),
Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol ( Nizarol ).
Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin (oxitetraciclina).
Plagi, Afectiuni podale: Negerol
Afectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi
de la farmacia umana. )

Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de
3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mere

Stranut nealergic: Colitrim

Stranut alergic: - fara tratament -




Antibiotice pentru iepure


Diaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, Cefalexina

Caderea parului: Spiramicina

Diaree, Slabire accentuata: Canamicina

Diaree: Tilozina





Tratamente preventive la iepurii de casa

- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv
contra coccidiozei) sau alt coccitostop
- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere
prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.
- Albastru de metilen de doua ori pe luna.
- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile
( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)
- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru un litru de apa
de baut
( deparazitare interior)
- pui la 6 - 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H
- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna
martie si septembrie)
- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv
pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci
- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol
- O lingura de otet de mere la 1l apa de baut o data pe saptamana.

Medicamente pentru iepuri
MIXOROMVAC-O
Vaccin viu, liofilizat, omolog, contra mixomatozei iepurilor Compoziie:
Fiecare doz conine: - Suspensie de virus mixomatos, atenuat cu titrul minim
...103,0DICP50/ml - Excipient
.................................................................................. q.s. ad. 1 doz Specii int:
Iepure. Indicaii: MIXOROMVAC-O se folosete n prevenirea i combaterea
mixomatozei la iepuri. Contraindicaii i precauii: Sterilizarea instrumentarului
folosit la vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizeaz seringi de unic
folosin. Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare
iepure este obligatorie. Vaccinul nu se folosete la puii de iepuri sub vrsta de 4
sptmni. Vaccinul trebuie utilizat ntr-un interval de 2 ore dup reconstituire.
Se va evita vaccinarea femelelor n a doua parte a gestaiei. Animalele afectate
de boli nutriional-metabolice sau boli produse de germeni condiionat patogeni,
pot avea un rspuns imun necorespunztor. Reacii adverse: Rareori, dup
vaccinare, se poate observa o uoar stare general de depresie care dispare n
cteva zile; local poate apare un nodul care n timp se
resoarbe. Posologie i mod de administrare n vederea inoculrii, fiecare doz
vaccinal se reconstituie n 0,5 ml diluant i se inoculeaz intramuscular.
Vaccinul se aplic la iepurii de reproducie la vrsta de 6-8 sptmni cu rapel
la fiecare 6 luni; n focarele evolutive de mixomatoz se vaccineaz toate
animalele clinic sntoase, indiferent de vrst i stare fiziologic, iar cele
infectate sau bolnave
trebuie sacrificate. n caz de necesitate pot fi vaccinate, cu grij asupra
manipulrii, chiar i animalele aflate n prima parte a gestaiei. Recomandri
privind administrarea corect: Vaccinarea contra mixomatozei cu produsul
MIXOROMVACO se execut conform: Modului de administrare prezentat n
instruciune, utiliznd instrumentar steril. Se vor evita stresurile legate de
transporturi nainte i dup vaccinare cu cel puin o sptmn. Timp de
asteptare: Carne: zero zile. Precauii speciale pentru depozitare: A nu se lsa la
ndemna copiilor. Vaccinul liofilizat se conserv la + 2oC - +8oC, ferit de
lumin, att la beneficiar, ct i pe timpul transportului (lzi izoterme sau maini
frigorifice). Diluantul se pstreaz ntr-un spaiu rece. A nu se utiliza dup data
de expirare inscripionat pe etichet. Atenionri speciale: Nu sunt indicate
msuri speciale pentru personalul care administreaz produsul. n caz de
injectare accidental adresai-v imediat medicului i artai-i instruciunile de
folosire a produsului i/sau eticheta. Nu sunt informaii disponibile asupra
siguranei i eficacitii prin folosirea concomitent mpreun cu alt produs
biologic. V recomandm s nu administrai alt vaccin cu mai puin de 14 zile
nainte sau dup vaccinul MIXOROMVAC-O. Precauii speciale pentru
eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, dup caz: Pentru protecia
mediului, flacoanele goale, rmase dup adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu
un dezinfectant adecvat, inactivate prin fierbere sau ardere i nu sunt aruncate n
ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse n locuri special amenajate.
Mod de prezentare: Vaccinul este liofilizat n flacoane care conin 5, 10, 20 i
50 doze i este nsoit de diluant i Modul de folosire. Vaccinul liofilizat are
aspectul unei pelete compacte, microporoase, uneori, cu structur lamelar, de
culoare alb-sidefie sau alb-rocat. Diluantul (DILUVAC) pentru vaccinul
MIXOROMVACO se livreaz n flacoane capsulate, n cantitate
corespunztoare numrului de doze pe flacon i reprezint o soluie de tampon
fosfat salin, incolor, clar, transparent. Termen de valabilitate: 12 luni de la
data liofilizrii.
MIXOHEMOVIROVAC
Vaccin asociat contra mixomatozei i bolii hemoragice a iepurelui Composition:
MIXOHEMOVIROVAC este un produs biologic ce conine dou componente:
vaccin viu, liofilizat, contra mixomatozei iepurelui, preparat cu tulpina MXO-
82, cu titrul minim de 103 DICP50/doz i vaccin inactivat contra bolii
hemoragice a iepurelui, preparat cu tulpina VSHI-CN-6, cu titrul minim de
1024 UHA nainte de inactivare/doz. Indications: Se recomand pentru
prevenirea i combaterea mixomatozei i bolii hemoragice a iepurelui.
Contraindications and precautions: Sterilizarea instrumentarului folosit la
vaccinare se face numai prin fierbere sau se utilizeaz seringi de unic folosin.
Schimbarea acului folosit pentru inocularea vaccinului la fiecare iepure este
obligatorie. Dup reconstituirea produsului din cele dou componente,
inocularea se realizeaz n maximum 20 minute. Ne se recomand vaccinarea
femelelor n ultima parte a gestaiei. Animalele tarate sau cu diverse boli
cronice, pot avea un rspuns imun necorespunztor. Administration and dosage
for each species: Dup rehidratarea componentei liofilizate n cea apoas
(vaccinul contra bolii hemoragice a iepurelui) produsul se aplic pe cale
subcutanat sau intramuscular n doz de 0,5 ml, att la tineret (dup prima
lun de via), ct i la iepurii aduli. Consolidarea imunitii se face prin rapel la
21-45 zile de la vaccinare i booster din 6 n 6 luni pe toat viaa economic a
iepurelui. Withdrawal period: Nu este cazul. Presentations: Flacoane cu 5, 10,
20 sau 40 doze.
HEMOVIROVAC
Vaccin inactivat contra bolii hemoragice a iepurelui Compoziie:
HEMOVIROVAC cuprinde n compoziia sa, per doz vaccinal (0,5 ml):
Antigen -Virusul bolii hemoragice a iepurelui, tulpina VSHI-CN-6, cu titrul
nainte de inactivare de cel puin 1024 UHA. Adjuvant -Gel de Hidroxid de
aluminiu sau adjuvant de tip Montanide................ ad. 0,5 ml. Specii
int: Iepuri. Indicaii: Vaccinul HEMOVIROVAC se recomand n prevenirea
bolii hemoragice a iepurelui. Contraindicaii i precauii: De regul, se
vaccineaz animalele sntoase. n situaii cu presiune infecioas mare, se pot
vaccina i animalele cu boli infecto-contagioase sau afectate de boli nutriional-
metabolice i parazitare, n acest caz, ns, la unele animale, rspunsul imun
poate fi necorespunztor. Pe ct posibil este recomandabil s nu se vaccineze
femelele n ultima parte a gestaiei din cauza stresului creat de actul vaccinrii.
La aceast categorie de animale, durata scurt a gestaiei permite aplicarea
vaccinului dup ftare sau la cteva zile dup mont (7-10 zile). Reacii adverse:
Rareori, dup vaccinare, se poate observa o uoar stare general de depresie
care dispare n cteva zile; local poate apare un nodul care n timp se resoarbe.
Posologie i mod de administrare Vaccinul se inoculeaz pe cale subcutanat
sau intramuscular la tineret, dup prima lun de via, ca i la iepurii aduli,
nevaccinai, n doz de 0,5 ml/animal. La 21-28 zile se efectueaz vaccinarea de
rapel. Din 6 n 6 luni, se efectueaz vaccinarea de ntreinere a imunitii. Timp
de asteptare: Carne: zero zile. Precauii speciale pentru depozitare: A nu se lsa
la ndemna copiilor. Vaccinul liofilizat se conserv la + 2o-+8oC, ferit de
lumin, att la beneficiar, ct i pe timpul transportului (lzi izoterme sau maini
frigorifice).
Diluantul se pstreaz ntr-un spaiu rece. A se proteja de lumin. A nu se utiliza
dup data de expirare inscripionat pe etichet. Atenionri speciale: Nu sunt
indicate msuri speciale pentru personalul care administreaz produsul. n cazul
unei injectri accidentale cu acest produs, solicitai imediat sfatul medicului i
prezentai-i prospectul produsului, chiar dac a fost injectat o
cantitate redus de produs. Precauii speciale pentru eliminarea produsului
neutilizat sau a deseurilor, dup caz: Pentru protecia mediului, flacoanele goale,
rmase dup adminstrarea vaccinului, sunt tratate cu un dezinfectant adecvat,
inactivate prin fierbere sau
ardere i nu sunt aruncate n ape reziduale sau la resturi menajere, ci sunt depuse
n locuri special amenajate. Mod de prezentare: Vaccinul se prezint sub forma
unei suspensii de culoare brun-roietic, care prin depozitare la +2-+8oC, se
separ n dou straturi: superior de culoare
brun-roietic, inferior, de culoare brun. Prin agitare vaccinul devine o
suspensie omogen de culoare brun-roietic. Vaccinul se prezint n flacoane
coninnd 5, 10, 25, 40, 50, 100, 150, 200, 250, 300, 350 i 400 doze. Termen
de valabilitate: 18 luni de la data condiionrii.




EKODIR conine un preparat din uleiuri volatile extrase din mai multe
soiuri de plante medicinale din familia Lamiaceae lor, preparat (Aetheroleum
Herbae
Officinalis) n care exist un sinergism ntre substanele active thymol i
carvacrol i a cror influen este n continuare sporit de alte componente
ajuttoare. Forme de prezentare: EKODIR Plusz solutio pentru apa de but
EKODIR TST solutio pentru fabricarea de granule: o 6 mase % ulei volatil
(Aetheroleum Herbae Officinalis cu un coninut de 36.000 mg/l. carvacrol i
thymol) EKODIR Plusz pulvis pentru nutreuri EKODIR TST pulvis
pentru fabricarea de granule: o 6 mase % ulei volatil (Aetheroleum Herbae
Officinalis cu un coninut de 36.000 mg/kg. carvacrol i thymol) EKODIR
Szol w.s. pulvis praf solubil n ap: o 1,2 mase % ulei volatil (Aetheroleum
Herbae Officinalis cu un coninut de 7.200 mg/kg carvacrol i thymol)
Descriere: EKODIR este un produs sigur, de origine vegetal, fabricat din
uleiurile volatile ale unor plante medicinale. EKODIR : - prin aa-numitul
efect condimentar amelioreaz digestia,contribuie la utilizarea mai bun a
componentelor nutreurilor, la dezvoltarea organelor
interioare, a scheletului, a sistemului muscular, ntrete sistemul imunitar,
sporete rezistena la stres, reduce mortalitatea animalelor conducnd astfel
la un eptel mai rezistent la microbi i mai sntos. - n calitate de produs
antimicrobian, acioneaz ca bactericid mpotriva microorganismelor care
infecteaz cel mai adesea sistemul digestiv al animalelor
(cum ar fi: E. Coli, Salmonella spp., Enterobacteria, Treponema
hyodysenteriae). - Poate fi cu succes utilizat i mpotriva majoritii speciilor
Eimeria (coccidioze) i de ciuperci (cum ar fi Candida albicans). - Numeroase
experiene demonstreaz rezultate pozitive i n cazul afeciunilor sistemului
respirator. - n afara acestora, componentele active ale EKODIR mai dispun
i de o aciune antispastic, cu un rol important n combaterea simptomelor
bolilor
diareice.
Recomandat: - pentru sporirea ritmului de cretere, mbuntirea strii de
sntate a eptelului, - n cazul unor enterite nespecifice, datorate, de exemplu,
nutreului, precum i - la prevenirea i tratarea diareelor i a infeciilor
sistemului digestiv provocate de coccidioz i de ageni patogeni sensibili la
substana sa activ. ntrebuinare: Productorii de nutreuri: avantajos pentru
diferite soiuri de nutreuri, ntruct poate fi utilizat n dou scopuri: material de
aromare cu efect
condimentar i produs microbicid. Cresctorii de animale l pot ntrebuina n
scopul prevenirii mbolnvirilor i sporirea creterii: administrare permanent;
tratament: administrare timp de
7 zile. Procedeu obinuit: administrare timp de 1 sptmn de la ieirea din
ou, ftare, cumprarea unui eptel nou (cum ar fi puii de o zi), apoi se
administreaz sptmnal cte 1 doz de tratament, sau doze preventive n
fiecare a doua sptmn (dar ntotdeauna cte o sptmn nainte i dup
schimbarea felului de nutre). n cazul apariiei vreunei boli, sau a apariiei
simptomelor datorit neglijrii administrrii preventive, se recomand
trecerea la administrarea, timp de o sptmn, a dozei de tratament. Atenie!
Substana activ este volatil, de aceea - pstrai preparatul, sau ambalajul
nutreului mixat, bine nchis, - att preparatul ct i nutreul gata mixat trebuie
ferite de cldur, - preparatul lichid trebuie dozat permanent, sau amestecat
zilnic n apa de but! Doze: In apa de baut preventiv 250 ml/1000 l sau 500
ml/1000 l ca tratament curativ. In nutret : 500 g/1000 kg preventiv sau 1000
g/1000 kg ca tratament
curativ

Pstrare: n vase sau ambalaje bine nchise, la loc rcoros i ferit de lumin,
unde accesul copiilor s fie interzis. Mod de prezentare: - EKODIR Plusz i
Szol pulvis: 50 g, 100 g, 250 g, 500 g, 1 kg, 5 kg, 25 kg - EKODIR Plusz
solutio: 10 ml, 50 ml, 100 ml, 100 ml Malac Kszlet (Asortiment Purcel), 1 l, 5
l, 10 l, 20 l - EKODIR TST pulvis: 25 kg - EKODIR TST solutio 20 l
Scopul fundamental al cresctorilor de animale este de a menine capacitatea de
rezisten mpotriva bolilor, sntatea animalelor, astfel nct, alturi de
o activitate ct mai economic, s aib n vedere n mod deplin i protecia
mediului i sigurana alimentelor. Pe baza experienei din Ungaria, ctigate de-
a lungul multor ani de zile, am rezumat avantajele pe care EKODIR le ofer
cresctorilor de animale. 1. CONDIIILE NTREBUINRII I
AVANTAJELE REALE ALE EKODIR - poate fi utilizat n cadrul oricrei
tehnologii, indiferent de dimensiunile gospodriei agricole; - calitate uniform
i bun, stabilitate i dozabilitate bun; - plcut pentru organele senzitive.
2. CERINELE NORMELOR DE PROTECIE A MEDIULUI I DE
SIGURAN A ALIMENTELOR I AVANTAJELE REALE ALE
EKODIR - att fabricarea ct i utilizarea produsului EKODIR
coninnd substane active naturale respect prevederile de protecie a mediului
nconjurtor - n cazul utilizrii de EKODIR, n animalele destinate tierii
nu vor fi gsite nici ageni patogeni, nici resturi de medicamente. 3.
DEZIDERATELE MEDICAIEI I AVANTAJELE REALE ALE
EKODIR - efect rapid, intens, vindec rapid boala, respectiv suprim rapid
simptomele bolii, ntremare rapid dup boal, respectiv dup tratament; -
eficien bun, cu rezultate bune n doze mici, economice; - spectru de aciune
larg, fr a se observa dezvoltarea rezistenei agenilor patogeni; - are efect
imediat, nu au fost observate reacii adverse; - un eptel cu poft bun, cu o
condiie fizic bun, sntos, cu rezisten sporit fa de agenii patogeni. -
poate fi utilizat mpreun cu vitaminele, medicamentele i metodele curative
obinuite, cu excepia preparatelor homeopatice. 4. CERINELE
ECONOMICITII I AVANTAJELE REALE ALE EKODIR a. Efect de
reducere a cheltuielilor - poate fi utilizat n scop preventiv, fiind mai ieftin dect
tratamentul; - produsul are un pre pe doz redus; - prin ntrebuinarea sa crete
utilitatea nutreului. b. Efect de sporire a veniturilor - mortalitate mai mic, - o
greutate medie mai mare, un eptel uniform dezvoltat.





Provimi
Descriere produs :
Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta: 2.7% Fibra: 13.32% Cycostat
66 G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenionare: Nu se administreaz cu
alte coccidiostatice! Timp de ateptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri
crescuti n sistem intensiv i semi-intensiv. (iepuroaic 250-300g/zi, tineret 80-
100g/zi, iepuri la ngrat 120-140g/zi
Geliprim oral

Contine sulfadiazina si trimethoprim. Se administreaza la bovine, suine,
cabaline, ovine, leporide si pasari in tratamentul infectiilor gastrointestinale, ale
aparatului respirator si urogenital.
In general este indicat in toate infectiile produse de bacterii sulfamidosensibile.
Cele doua substante active actioneaza sinergic, asociind activitatea
bacteriostatica cu cea bactericida, ceea ce confera o eficacitate ridicat, nu numai
impotriva bacteriilor gram pozitive si gram negative cat si impotriva
protozoarelor ( coccidii, toxoplasme)

Oxyvet
Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea
agentilor patogeni:bacterii gram+ si gram
-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele protozare.
Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide
si feline ,iepuri,pasari in : -plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale
canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite prin administrare locala
externa



Terramycin 150 ml


Oxitetraciclina este un antibiotic cu spectru larg de activitate fata de majoritatea
agentilor patogeni:bacterii gram+ si gram
-,mycoplasme,actinomycete,spirochete,rickettsii,chlamydii si unele protozare.
Sprayul cu oxitetraciclina se admnistreaza la bovine,suine,ovine,ecvine,canide
si feline ,iepuri,pasari in : -plagi chirurgicale,accidente de parturitie,boli ale
canalului galactofor,arsuri,infectii,stomatite ,gingivite prin administrare locala
externa.



Negerol 150 ml

Tiamfenicolul este un antibiotic din familia cloramfenicolului, ale carui
proprietati le pastreaza. Se deosebeste de cloramfenicol printr-o legatura
disulfurica care-i imbunatateste caracteristicile farmacologice. Negerol asigura
o aplicare localizata si uniforma a substantei active (tiamfenicolul) precum si o
remanentamare la nivelul zonei lezionate. Este indicat in afectiunile cutanate
produse de germenii sensibili la tiamfenicol, la toate speciile : plagi de orice
natura (dermatite infectioase sau
traumatice), panaritii interdigitale, afectiuni podale, postoperator in mica
chirurgie. Doar pentru uz extern.
Albastrul de metilen este o substanta organica de culoare albastra, folosita ca
antiseotic pentru uz extern ( badijonare in gat) sau administrata pral ( in infectii
urinare), ca si in esploararea functiei renale. Se foloseste deasemenea pentru
dezinfectarea apei de baut. Are actiune antiseptic moderat si de durat
penetrnd usor n tesuturile lezionate (plgi, arsuri, faringe, glos, etc) asupra
crora, prin aplicatii repetate, are efect analgezic si favorizeaz cicatrizarea.
Administrat n apa de but, se absoarbe rapid din tubul digestiv, activnd
procesele oxidoreductoare din organism.
Indicatii: n hipoxii, methemoglobinemii, intoxicatii cu sulfamide. Asociat cu
glucoza, favorizeaz oxidarea acesteia, permitnd energizarea rapid a
animalelor hipodinamice. Se elimin renal si actioneaz ca antiseptic al
aparatului excretor, colornd verde-albstrui urina. Solutia de albastru de
metilen este si colorant n microbiologie.
Mod de administrare si doze: Curativ: se administreaz n apa de but, n
cantitti de 100 ml solutie 1% la 4-5 litri de ap, timp de 2-3 zile. Profilactic
100 ml solutie 1% albastru de metilen la 10-15 litri ap de but. Pentru aplicatii
locale pe plgi si arsuri ale pielii se folosesc solutii hidroalcoolice de 0,7%
albastru de metilen, obtinute prin diluarea solutiei 1% cu ap distilat.
Conditii de pastrare: La temperatura de 8 - 150 C, ferit de lumin. Flacon de
25g. Indicatii: Se recomanda a fi utilizat ca antiseptic local si dezinfectant.
Compozitie: Albastru de metilen, apa distilata, produs de uz extern.
Furaj de crestere si ingrasare iepuri
Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta:2.7% Fibra:13.32% Cycostat 66
G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenionare: Nu se administreaz cu
alte coccidiostatice! Timp de ateptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri
crescute n sistem intensiv i semi-intensiv. (iepuroaic 250-300g/zi, tineret 80-
100g/zi, iepuri la ngrat 120-140g/zi
Vitamm 2, 5L Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in
apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere pentru cresterea
imunitatii, profilaxia stresuilui,stari de convalescenta dupa infectii si
paraziti,stimularea fertilitatii si a productiei.
Vitamm 2 Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa
de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere.

Petnil este un supliment nutritiv ideal pentru piele si blana, bogat in proteine si
vitamine. Prin continutul de faina de ficat animal, Petnil are in
componenta sa vitamine ale intregului complex B, biotina, oligoelemente si
aminoacizi esentiali care activeaza procese chimice precum procesele
metabolice de la nivelul pielii, sinteza de albumina precum si tranzitul
intestinal. Suplimentarea cu Petnil se indica in : tulburari metabolice ale pielii
de cauza nutritionala, in timpul si dupa imbolnaviri pentru o vindecare mai
rapida si stimularea apetitului, in timpul si dupa terapia parazitozelor ( purici,
capuse, paduchi, malofagi, tenii). Blana sau parul animalului va capata vigoare
si o noua stralucire din interior catre exterior.
SA 37 100 buc. Supliment nutritional pentru caini si pisici in crestere, animale
gestante, in lactatie, convalescente (dupa interventii chirurgicale, boli ,
accidente), animale de vanatoare si de munca. Poate fi administrat si la reptile,
pasari, alte animale de companie. Produs pe baza de multivitamine si minerale
perfect echilibrate, imbogatit cu acizi grasi si proteine, cu valoare nutritiva
mare. Acopera necesarul zilnic de vitamine si minerale. Previne si opreste
caderea parului, asigura sanatatea pielii, fortifica scheletul, stimuleaza apetitul si
este folosit ca energizant in perioada de lactatie. Contine : vitaminele A, B1, B6,
B12, C, D3, E, K3, biotina, acid folic, acid nicotic, colina, lecitina, calciu,
cobalt, cupru, cazeina iodata, carbonat de fier, mangan, potasiu, acid silicilic,
zinc, drojdie uscata, etoxiquin, aroma T de ficat, tarate, faina de soia, faina de
peste.
Pentru micoze se poate folosi clotrimazol + mibazon, enrofloxacina solutia la
10%. dai 2mml intru un litru de apa si administrezi timp de 5 zile. tratamentul
pot fi repetat din 3 in 3 luni timp de 5 zile (daca o faci mai des nu mai are efect)
vaccin MIXOHEMOVIROVAC din sase in sase luni si la pui pana la varsta de
patru luni COCCISTOP in fiecare luna cate cinci zile timp de patru luni
Puteti face tratamente preventive pentru Pasteurelloza, cerand antibiotice pt.
aceasta afectiune. Ca si coccidiostatice folosesc: Robenidin, Sulfachinoxalina si
Sulfadiazina. nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Un iepure
balonat e semn de
paraziti.
Ar mai fi un coccidiostatic foarte puternic Toltazuril, doar ca se gaseste mai
greu si e scump.
Gelliprim Orale este un produs cu Sulfadiazina si Trimetroprim, este pentru
prevenirea cocidiozelor insa nu atat de eficient ca si Toltazurilul. Enrofloxacina
puteti sa le dati 2ml/L apa, 5 zile.
Vitaminele ajung daca le dati 7 zile pe luna.
Cunipravac este foarte bun dar nu se gaseste in farmaciile din Romania.
Pentru rani superficiale nu are rost sa-i pansati rana pt. ca va smulge bandajul.
Va recomand sa dati rana cu spray "Neocaf" de 2-3 ori pe zi timp de o
saptamana, o sa-l gasiti in farmiciile veterinare.
Daca este pododermatita rana e aproximativ rotunda iar zona e lipsita de par.
Daca este sa fie o intepatura, toate aceste semne lipsesc. In orice caz trebuie sa
aplicati un antibiotic. daca nu gasiti Neocaf e bine si cu apa oxigenata si apoi cu
tetraciclina , Tetraciclina simpla e insa antibioticul cu cele mai slabe rezultate
pt. ca cele mai multe tulpini de bacterii au dezvoltat rezistenta. Incercati mai
bine cu Asocilin.
Si Mibazonul este bun Impotriva diareilor atipice (care nu sunt de origine
bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L apa). Pentru raie tratati cu
Evomec (s.a. Ivermectina), cu 0,2 ml subcutanat.
Da, e sigur Raie auriculara. Procedati cum v-am sfatuit si o sa scapati de ea.
Solutia ustura f. tare, s-ar putea sa fi mictionat (urinat) involuntar ca si reactie la
Ivermectina. Este firesc sa consume mai multa apa daca este si in lactatie, iar
otetul de mere stimuleaza consumul de apa.
Pentru lipsa de minerale, va recomand sa-i dati sare de lins (bulgar).
Daca stranuta sau ii curge nasul e racit, atunci cereti din farmacie veterinara un
antibiotic pentru afectiuni respiratorii (incercati colistina si doxicilina).
Ivermectina e f buna pt endo si ectoparaziti. Dozajul scrie pe eticheta si puteti
calcula in functie de greutate. La rasele mijlocii e suficient 0.2 ml la cele mari e
bine 0.3 ml. Pe moment am doar mascul de Urias Alb si Berbec German de
vanzare care ar fi la 6-8 saptamani.
Simptome : Pt. afectiuni respiratorii sa nu le curga ochii, nasul sau sa nu
stranute. Pt. probleme digestive sa nu aibe diaree, sa nu fie balonati. Sa nu aibe
rana in urechi sau in talpa, sa nu aiba par lipsa de pe corp. In rest e mai greu de
diagnosticat, de aceea trebuiesc tinuti in carantina 30 de zile, pana
atunci se elucideaza orice problema, dc. exista desigur. Toltazurilul este
substanta activa, forma comerciala a produsului difera de la producator la
producator, Bayer-ul are produsul cu denumirea "Baycox". Mult
succes! pentru coccidioza cel mai eficient este Toltazurilul, pentru boala
hemoragica si mixomatoza exista vaccinuri, iar denumirea lor difera in functie
de
producator (cereti pentru Boala Hemoragica a iepurelui, respectiv pentru
Mixomatoza), nu va recomand vaccinuri produse de ROMVAC. Impotriva
diareilor atipice
(care nu sunt de origine bacteriana) va puteti apara cu otet de mere (10 ml/L
apa). Impotriva Salmonellozei si Colibacilozei cu Enrofloxacina. Daca le curg
ochii si au pleoapele lipite, face-ti spalaturi cu ceai de musetel si apoi aplica-ti
picaturi de Gentamicina, de la farmaciile umane. Timp de
cinci zile, de doua ori pe zi.
Pe langa vaccinurile amintite impotriva bolii hemoragice si a mixomatozei pe
care le recomand de la varsta de 60 de zile, recomand tratamente lunare cu
coccidiostatice, minim un tratament preventiv cu Enrofloxacina. Tot preventiv
recomand otetul de mere cu miere de albine (10 ml/L apa), eu le dau o zi da si
una pauza, tot timpul. Toamna este bine venit un tratament
preventiv impotriva Pasteurellozei. Orzul nu are efecte nedorite.
Doxicilina, de preferat sub forma de DOXIVIT.
Gratarele, daca se evacueaza dejectiile atunci sunt bune, dar sa nu intre
picioarele printre ochiuri, si-le pot rupe. (Miclos Botha).
KENFLOX 20% ORAL. COMPOZITIE: Per ml. solutie: Enrofloxacin baza
200 mg DESCRIERE: Enrofloxacina face parte din grupul Quinolonelor si are o
activitate bacteriana impotriva bacteriilor Gram-pozitive si Gram-negative,
inclusiv impotriva anaerobilor patogeni. Cele mai importante microorganisme
sunt: E.Coli, Salmonella spp., Staphylococcus spp., Pasteurella spp.,
Streptococcus spp., Klebsiella spp., Pseudomonas spp. si Campylobacter.
INDICATII: Infectii gasatro-intestinale si respiratorii cauzate de
microorganisme sensibile la enrofloxacina, ca pneumonia/ bronhopneumonia,
infectii cu Mycoplasma, septicemie cu Coli, diaree cu coli, enterite,
pasteureloza, infectii ale tractului urinar, rani infectate, infectii bacteriene
secundare aparute ca si complicatii ale bolilor virale.
CONTRAINDICATII: Hipersensibilitate la enrofloxacina. A nu se administra
in combinatie cu chloramfenicol, microlide, tetracicline si lincosamide.Nu se
administreaza la gainile ouatoare. A nu se administra in caz de rezistenta la
Enrofloxacina. DOZAJ SI ADIMINISTRARE: Pentru administrare orala, in apa
de baut. Pui : 100 ml la 400 litrii apa de baut ( 1 litru la 4000 litrii apa de baut),
timp de 3-7 zile consecutiv.
PERIOADA DE ASTEPTARE: Pentru carne: 2 zile
DEPOZITARE: In loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 15-25 grade C
PREZENTARE/AMBALAJ: Flacoane de 100 ml si 1000 ml Nr. de
inregistrare:040270/03.08.2003
PRODUCATOR: KEPRO B.V. OLANDA
Ce vaccin folositi pt viroza respiratorie Mixohemovirovac sau Pestorin sau
Hemovirovac.Si pentru coccidioza e bun sulfacocciromul sau e mai bun furajul
granulat cu medicament in el ?
Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de
umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in
urma
cu mai bine de trei milenii. Medicii Greciei antice il foloseau pe scara larga,
acesta regasindu-se si in scrierile lui Hipocrate. Si in medicina populara
romaneasca, este folosit din timpuri imemoriale. Romanii din zonele de deal si
de munte prepara otetul de mere in fiecare toamna, folosindu-l apoi pe timpul
lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si simplu, pentru mentinerea sanatatii.
Desi nu este un panaceu, ar putea candida cu sanse serioase la acest titlu. Iata
care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la
administrarea otetului de mere: reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru
remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere
amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte
de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante
continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si impiedica
procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si epiteliilor.
Obezitate, ingrasare - cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente
tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare dimineata,
la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate
doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare masa, vom
bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si
doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza procesele de eliminare din
organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice
care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de slabire forte, folositi-o pe
urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit
doi catei de usturoi pisati impreuna cu o lingura mare de otet de mere si putina
apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa
efectul merita efortul. Ar mai fi de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru
tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de
pauza.
Colecistita si alte afectiuni ale bilei - majoritatea persoanelor care au probleme
cu bila ar putea fi scutite de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet de mere
cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de minute in cazul persoanelor cu
un apetit alimentar foarte puternic).
Indigestii frecvente, hipoaciditate - beti inainte de masa cu 5-10 minute si
imediat dupa masa cate un sfert de pahar de apa in care a fost diluata o lingurita
de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste
peristaltismul tubului digestiv.
Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii - medicina recomanda in toate
aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita de
miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor
sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de mancare si
digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente,
favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), stimuleaza foarte
bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus.
Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal frectii pe tot
corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc
usor.
Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-
biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2
lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei
craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care
uneori da rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute
a vaporilor de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid cresc iepuri si am
probleme cu coccidioza.dupa intarcare cam la o saptamana max doua incep sa
moara.am avut o serie care i-am intarcat la 1 kg si la o saptamana au inceput sa
moara pana la ultimul.am incercat coccifort tot acelasi rezultat,am flambat
custile dupa fiecare serie si rezultatul acelas.acuma am trecut la
sulfacoccirom,dupa un tratament de 2 zile repetat la 5 zile,am sacrificat un
exemplar(10 zile dupa ultimul tratament) si avea coccidioza forma hepatica.sunt
foarte ingrijorat si nu stiu ce sa le dau.momentan sunt hraniti cu lucerna uscata
si porumb. va sugeram sa utilizati produsul SULFADIAROM in doza de 10 ml /
1 litru apa potabila / zi, timp de 6 zile sau injectat subcutanat (sub piele), 1 - 2
ml / 5 kg greutate vie / zi, timp de 5 - 6 zile. Simultan se va administra
COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, 1 - 2 ml / litru de apa sau kg furaj /
zi, timp de 10 zile si HEPATOPROTECT pulbere hidrosolubila, 1 g / 10 ml apa
/ zi, timp de 3 saptamani minim
SULFADIAROM
Solui injectabil Uz veterinar Antibacterian cu spectru larg Compoziie:
Sulfadimidin sodic ................................ 25 g Excipient (ap
distilat) ad. .................................... 100 ml Aciune: Sulfadimidin sodic este o
sulfamid care are efect bactericid, fiind eficient n combaterea infeciilor
provocate de streptococi, pneumococi, stafilococi, meningococi, salmonele,
pasteurele, colibacili i toxoplasmoz. Avnd o toxicitate redus este foarte bine
tolerat de organism. Nu produce rezisten la microorganisme i are aciune
anticoccidian fa de Eimeria spp. Produsul se resoarbe repede n organism i
i menine concentraia seric ridicat un timp ndelungat (2-5 zile). Specii
int: Bovine adulte i tineret, porci, cabaline adulte i tineret, ovine, caprine,
canide, psri (gin, curc, ra, gsc, bibilic, prepeli, fazan, pun inclusiv
porumbel) i iepuri. Indicaii: Produsul este recomandat n tratamentul
infeciilor cu ageni sulfamidosensibili la bovine adulte i tineret, porci, cabaline
adulte i tineret, ovine, caprine, canide, psri i iepuri. Sulfadimidina sodic se
recomand a fi administrat la cai n infecii ale cilor respiratorii i pulmonului
(catarul
contagios al cailor aeriene, bronhopneumonii i pneumonii); la bovine i ovine
n bronhopneumonii, mamite acute, infecii puerperale, infecii ale plagilor,
chirurgicale postoperatorii; la purcei n rujet, n infecii secundare, n gripa
purceilor, pneumonie enzotic, infecii puerperale i intoxicaii, diarea purceilor;
la cini n toate formele evolutive ale bolii Carr, n infecii febrile ale cilor
respiratorii i digestive. Sulfadiarom soluie injectabil este eficient n
tratamentul bronhopneumoniilor, infecii urinare, stafilococilor, streptococilor,
colibacilozei, coccidiazei la psri i animalele de renta. Concentraiile cele mai
mari de substana activ se realizeaz n rinichi. Contraindicaii i precauii:
Adparea animalelor aflate n tratament se va face la discreie, cu frecven
crescut. A nu se administra psrilor ce produc ou destinate consumului
uman. Nu se recomand la animalele cu insuficien hepatic i renal i nici la
cele cu stare de ntreinere precar. Reacii adverse: Nu s-au constatat. Mod de
administrare i doze pentru fiecare specie: La animalele mari (bovine, cabaline):
70-100 ml i.v. n prima zi, apoi 35-50 ml i.v. sau s.c. la fiecare 12 ore pn la
scaderea temperaturii; La viei, mnji, oi, capre: 15-25 ml i.v., i.m. sau s.c.
zilnic pn la scderea febrei ; la ovine se recomand ca administrarea s se fac
mai ales prin injecii intravenoase.; La porci - aduli: 15-25 ml i.m., s.c. zilnic -
grsuni: 5-10 ml i.m., s.c. zilnic; - purcei: 2-5 ml i.m., s.c. zilnic; - sugari: 1-2
ml i.m., s.c., de preferinta se va administra s.c., zilnic; La cini: 2-4 ml/10 kg
greutate vie, i.m., s.c. zilnic; Tratamentul cu Sulfadiarom dureaza 5-6 zile i
chiar mai mult, pn la scderea temperaturii corpului. La psri i iepuri: 10 ml
Sulfadiarom dizolvat la 1 l de ap potabil timp de 6 zile consecutiv.
Recomandri privind administrarea corect: De reinut c n cazul administrarii
produsului pe cale intravenoas injectarea se face lent, iar n cazul celei
subcutanate injectarea se face n mai multe locuri. Timp de asteptare: La
animalele destinate sacrificrii pentru carne: - 7 zile pentru bovine, ovine i
suine; - 28 zile cabaline, caprine, psri, i iepuri; Precauii speciale pentru
depozitare: La temperatura camerei, n ambalaj original. A nu se lsa la
ndemna copiilor! Atenionri speciale: Nu se vor depi dozele de
medicament pentru a se preveni eventualele intoxicaii. Precauii speciale pentru
eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, dup caz: Pentru protecia
mediului, medicamentele nu trebuie aruncate n ape reziduale sau resturi
menajere ci n locuri special amenajate. Mod de prezentare: Se ambaleaz n
flacoane de 20, 50 i 100 ml. Termen de valabilitate: Timp de 2 ani. Ultima
revizuire a prospectului: Aprilie 2007. Productor: S.C. ROMVAC COMPANY
S.A.
Iepurii - Cresterea iepurelui de casa Cresterea profesionala in cadru privat a
iepurilor de casa este o ocupatie relativ noua in Romania.. Avantajul cresterii
iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durnd doar 30-31 de zile.
De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in ncaperi cu mai multe
niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje,
facandu-se astfel economie de spatiu. Iar acum , sa vorbim putin despre
principalii factori implicati in procesul de crestere :custile, igiena si alimentatia .
Cresterea iepurilor pe lnga casa poate asigura, daca nu un venit foarte mare,
cel putin carnea pentru masa zilnica.Dar este bine sa se inteleaga de la inceput
ca, daca avem astazi o pereche de iepuri, nu inseamna ca pna la sfrsitul anului
o sa se umple tot satul. Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere
de inima, iepurii cresc ca din apa. Poti recunoaste un iepure sanatos dupa: -
comportamentul sau plin de viata - blana curata, bogata si lucioasa - ochiii atenti
si clari - nasul uscat - urechile curate - zona curata din jurul anusului. Pentru a
se mentine sanatos, un iepure are nevoie de o dieta cat mai variata. Intotdeauna
ai grija sa aiba apa proaspata la dispozitie. Principiile esentiale in cresterea
iepurilor
Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioada
de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga pentru
ca fatarea este obositoare pentru organismul sau. La fiecare fatare are de la 4 la
12 iepurasi. Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela
poate fi fecundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un
interval de 24 ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta
nu este prea bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la
viitoarea fatare. Problemele pot fi urmatoarele: Femela nu va pregati cuibul
pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din cauza frigului. Femela nu va
avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu biberonul, dar veti
pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.
Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza stresului
alimentar. Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta?
Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o
virsta nu mai mica de 7-8 luni.
Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela.
Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni.
Aceasta imbunatateste sanatatea femelei.
Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este
sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca
reproducator. Aceasta lipsa de grija se poate transmite prin ereditare si
urmasilor sai.
Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepoti,
sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de
aparitie a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei
masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o
evidenta de fiecare data a rezultatelor obtinute.
Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul
la femela, ea poate fi agresiva .
Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este
mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri
dificile.
Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau
lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare zi,
timp de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara
si verde sau de a-i da o picatura de ulei de grau. Daca acesta nu ajuta,
inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata.
La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata.
La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta
iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la
laptele iepuroacei-mame.
Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foarte
bine.

Comportamentul iepurelui.Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si
sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de
prezenta altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii
determinate de diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate
modificarile de mediu pot constitui factori stresanti declansatori ai multor
entitati patologice. In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-
se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de
persoanele straine. In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita
la majoritatea rozatoarelor. Mirosul are un rol important in viata sociala a
iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la
nivelul barbiei si a regiunii anale. Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija
ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si
pentru investigarea mediului de viata.ozatoarele de companie, iepurii sunt cel
Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa
nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul
sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La
iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii
dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu
inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si
ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naparlire. Unghiile
cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt
acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. Odata cu inaintarea
in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate.
Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri
circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara.
Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Maturitatea sexuala este atinsa in
jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa. Varsta optima pentru imperechere
este de la 5-6 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre
orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul
imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere
pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor
valoroase, viata reporducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul
gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile
de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau
hemoragii dupa fatare. Tratamente preventive la iepurii de casa - 1 zi pe sapt
pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra
coccidiozei) sau alt coccitostop - acidifiant Nutrisure (produs natural), rol
antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa,
permanent pana la 4 luni. - Albastru de metilen de doua ori pe luna. - 1 data pe
luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E
fixeaza calciu din mancare in corp) - 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de
Enrofloxacina intru-un litru de apa de baut (deparazitare interior) - pui la 6 - 8
sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H - adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de
doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie) - Colitrim un mg. de la 3-
4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se
umfla trebuie si atunci - Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de
3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mere Pasteureloza iepurelui Iepurele de casa
este sensibil la frig si la curentii de aer, chiar daca este imbracat in blanita, in
cazul in care conditiile de cazare (custile) sunt necorespunzatoare. Cel mai in
masura sa dea sfaturi despre modul in care poate fi prevenita imbolnavirea
iepurilor este medicul Andrei Butaru, directorul Directiei Sanitar-Veterinare si
pentru Siguranta Alimentelor Dolj (DSVSA). Acesta ii avertizeaza pe posesorii
de animale de casa ca in aceasta perioada iepurii pot fi afectati de tot felul de
boli, cel mai frecvent intlnita fiind pasteureloza. Pasteureloza, o boala comuna
tuturor animalelor de curte, cunoscuta si sub numele de septicemia hemoragica
a iepurilor de casa, este o infectie caracterizata prin manifestari de
bronhopneumonie si pleuropneumonie, a precizat Andrei Butaru. Aceasta
boala face parte din grupul celor respiratorii, fiind direct legata de parametrii de
ambianta, temperatura, curenti de aer, lipsa indelungata a apei si a furajului,
conditii zootehnice precare, mult praf, gaze nocive si chiar factorii de stres.
Incubatia dureaza 24-72 de ore, iar debutul clinic este tragic.
Pasteureloza se previne, nu se trateaza
Dupa contractarea bolii, initial, animalele par sanatoase, dar in dimineata
urmatoare pot fi gasite moarte in custi. De asemenea, Andrei Butaru aminteste
cteva dintre simptomele bolii. Iepurii fac febra (cu temperatura de 41-42 de
grade Celsius), sunt tristi, se retrag ghemuiti in coltul custii unde stau cu capul
in jos, sunt somnolenti si le atrna urechile. Respiratia animalelor bolnave se
accelereaza, mucoasele sunt cianotice, albastre-vinetii. Moartea survine rapid, in
mai putin de 12 ore, animalul fiind gasit intins lateral.
Medicul veterinar recomanda crescatorilor de iepuri sa incerce pe ct posibil sa
previna boala, pentru ca o data contractata nu mai poate fi vindecata. Singurul
mod de prevenire consta in administrarea urmatoarelor medicamente: Penstrep
injectabil + antiinflamator (Dexametazona), Eritrom, Galimicin, Streptomicina,
Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.
( Nu se fac vaccinuri preventive caci acestea pot declansa boala si in nici un caz
posesorii de iepuri nu trebuie sa isi trateze singuri animalele, antibioticele, in
special Penicilina si Ampicilina, putnd fi deosebit de toxice. ). In nici un caz
posesorii de iepuri nu trebuie sa isi trateze singuri animalele, antibioticele, in
special Penicilina si Ampicilina, putnd fi deosebit de toxice.
Iepuri ingrasare
Carnea de iepure fiind foarte hranitoare, gustoasa si usor de digerat, se pune
problema, ca inainte de sacrificare, iepurii sa fie ingrasati. Aceasta operatiune se
face vara si toamna pina tirziu si se practica, de regula, la: iepurii scosi la
reforma din efectivele matca; iepurii care nu intrunesc insusirile rasei respective
(in cazul crescatoriilor de reproductie); masculii castrati; tineretul metis, chiar
de la doua luni, bine dezvoltat, destinat obtinerii unei carni fragede si gustoase,
care supus unei cresteri fortate timp de o luna poate ajunge la circa 2 kg
(broiler). Durata ingrasarii este de 20 zile pentru iepurii adulti si de 30 zile
pentru tineretul (broiler) supus unui regim special de furajare. In perioada de
ingrasare, la iepurii adulti se poate obtine un spor de carne de 2530% fata de
greutatea initiala, iar la tineret, de 4550%, observindu-se la exterior o
rotunjire a corpului.
Iepurii destinati ingrasarii sint cazati in loturi mici (adulti cite 3 in boxa; tineri
cite 5 in boxa), "dupa sex, greutate si starea de intretinere. Adaposturile
destinate efectivelor supuse ingrasarii se instaleaza in locuri izolate, sub
soproane semi-obscure si ferite de orice zgomot. In perioada de ingrasare nu se
recomanda sa se dea varza si ridichi, deoarece ele dau un gust neplacut carnii si
produc diaree. In schimb, ramurile verzi, frunzele si faina de brad dau carnii o
aroma si gust placut, asemanator vinatului. Raportul nutritiv trebuie sa fie larg
(1:78) la iepurii adulti, fiindca furajele bogate in hidrocarbonate (cartofi,
uruieli, furaje verzi) indeplinesc la ingrasat rolul principal; la tineret, raportul
nutritiv trebuie sa fie mijlociu (1:45). Pentru iepurii cu greutatea corporala de
4 kg sint necesare 0,190,2 U.N. si 2325 g P.D.; pentru tineret pasta umeda
si grauntele se dau la discretie.
In hranirea iepurilor adulti, pe durata celor circa 20 zile de ingrasare se disting
doua etape:
in prima se reduc usor fibroasele (finurilej si masa verde si se maresc
concentratelei
in etapa urmatoare se inlocuieste mai mult finul si masa verde cu
concentrate (in special uruiala de porumb), la care se adauga si plante
aromate.
La tineretul in virsta de cel putin doua luni, bine dezvoltat, se urmareste ca,
dupa o luna de ingrasare, sa se obtina iepuri (broiler) de circa 2 kg, Furajarea
broileri lor se face in conditii cu totul speciale, administrindu-li-se ratia de
furaje in 5 tainuri, dintre care si in timpul noptii.
Ingrasarea se face pe baza de pasta umeda (cu zer sau lapte tras) de cea mai
buna calitate (cartofi fierti fara coaja + tarite de griu + faina de lucerna + faina
de oase + sare). Restul furajelor necesare cresterii si ingrasarii rapide (fin,
morcovi etc.) pot fi inlocuite cu furaje granulate (la discretie).
lata, de exemplu, cum se poate repartiza intr-o zi hrana iepurilor pusi la ingrasat:
dimineata cartofi fierti cu tarite; la prinz ovaz boabe sau uruiala sub forma de
pasta umeda, porumb fiert sau mazare muiata cu tarite etc.; la ora 16
radacinoase cu plante aromate; seara ovaz sau alte graunte; peste noapte se
lasa la discrete fin sau ramuri verzi.
z germinare orz
Germinarea orzului

Unul dintre medicii de renume recunoscut n toat lumea pentru descoperirile
sale n plan fitoterapeutic, i anume Dr. Hagiwara, care a artat c orzul verde
ne poate ajuta la tratarea afeciunilor grave cum este cancerul sau ne poate fi un
partener de ndejde pentru ntreinerea corpului i pentru pstrarea tinereii.

Se ia o can de orz, se spal, se alege de impuriti i se pune ntr-un borcan de
1 litru. Se umple borcanul pe trei sferturi cu ap cldu, apoi se leag la gur cu
un tifon. Dup 24 ore se las borcanul cu gura n jos timp de 30 de minute ca s
se scurg bine. Apoi, de 3-4 ori pe zi, se toarn de ap cldu prin tifon i se
scurge de fiecare dat.

Dup cteva zile se va constata c boabele de orz au fcut coliori de 1-2 cm. n
acest moment se scurge apa i se poate ine la frigider timp de maximum 7 zile.
Dac boabele germinate au fost preparate bine nu vor avea gust amar. Boabele
se trec apoi prin maina de carne i se ia din acest produs cte 1 lingur de 3 ori
pe zi. Tratamentul are un efect foarte puternic asupra organismului i se pot
folosi perioade lungi de timp.

Mldiele tinere de orz

Se culeg mldiele tinere care ajung la 20-30 cm deoarece acesta este momentul
cnd conin cele mai multe principii active. Se spal bine cu ap i apoi se trec
prin storctorul de fructe pentru obinerea sucului. Plantele din care a fost stors
sucul se vor amesteca apoi cu ap, se vor lsa timp de 2-3 ore i apoi se vor mai
da o dat prin storctorul de fructe.

n acest fel se obin mult mai multe substane i mult mai mult suc. Se amestec
cu sucul obinut prima dat. Se ine la rece n borcane etane i eventual pentru
a nu se altera se poate pune peste ele puin alcool alimentar. Se va lua apoi din
acest borcan cte 1 linguri de 3 ori pe zi, cu 15 minute naintea meselor
principale, pe perioade de 30 zile urmate de o pauz de 3-5 zile.
Suplimente alimentare iepuri
Optimin
Hrana suplimentara pentru iepuri.Optimin este un supliment excelent pentru
nutritia animalelor tinute in captivitate ce nu isi pot selecta hrana pentru nevoile
lor,varstei,cererea de inalta performanta,etc.Din cauza sistemului imunitar
slabit,aceste animale sunt foarte sensibile la diferite boli.Deranjand balansul
mineralelor in corpul animalelor poate duce deasemenea la probleme cu
randamentul,vitalitatea,etc.Optimin contine un amestec specific de minerale si
alte substante tinand cont de nevoile individuale ale iepurilor(...
porumbeilor,pasarilor exotice,pasarilor de curte). Mineralele sunt intr-o forma
care asigura eficienta maxima a fiecarui element incat sa balanseze nivelul de
elemente in corp.Nivelurile optime ale elementelor in corp este deasemenea o
necesitate pentru rezistenta mare si imunitate,de exemplu,la infectii si boli
virale. La animalele de randament mare,asta elimina consecintele negative al
declinului in performanta datorita scaderii nivelului de elemente macro si micro
in corp.Eficienta mare a Optiminului este consolidata de substantele naturale,in
particular,raportului specific de electroliti,care sunt optimizati pentru
iepuri.Acesti electroliti accelereaza tranzitia substantelor active prin membrana
celulelor in celule.Din aceste motive,Optimin este mult mai efectiv decat orice
supliment lichid.
Instructiuni:Administrati 10 ml la 1 L de apa bauta pe tot parcursul vietii
animalului.
Compozitie:minerale,extract de ierburi,apa.Aditivi:Fier-80 mg;Iod-3,5
mg;Cobalt-3,0 mg;Cupru-20 mg;Mangan-70 mg;Zinc-75 mg.
Depozitare:A se depozita intr-un loc rece,intunecat in sticla originala.A se
scutura inainte de folosire!Dupa deschidere,continutul ar trebui sa fie folosit
incontinuu.A nu se depozita sticle partiale pentru mult timp.


Amivit
Hrana suplimentara pentru iepuri.Amivit contine un amestec de
vitamine,amino-acizi si alte substante,tinand cont de nevoile individuale ale
iepurilor.Nivelurile optime de amino-acizi si vitamine in corp este deasemenea
o premisa pentru rezistenta mare si imunitatea,de exemplu,la infectii si boli
virale.La animalele de randament mare,asta elimina consecintele negative al
declinului in performanta datorira reducerii de amino-acizi si vitamine din
corp.Amivit este in principal folosit in situatii de stres,probleme de sanatate sau
prevenirea lor,reducerea riscului de infectii,lipsa de vitamine sau amino-acizi
iarna,dieta nepotrivita,etc.Produsul ajuta la regenerarea rapida dupa o boala si
este recomandat sa fie administrat pe durata sarcinii si administrat la pui pe
durata cresterii.Eficienta mare rezulta din tehnologia speciala productiei,unde
substantele active sunt incapsulate si protejate de degradarea in stomac si in
tractul digestiv.Acest strat protector este dizolvat gradual,pana cand solutia
desemnata special pentru a ajuta si pentru a izola microstructurile,care previne
lipirea de peretii tevilor de apa si a sistemului de distributie de apa a
animalelor,dar este folosit si cand se utilizeaza o forma standard de vitamine
lichide uleioase.
Instructiuni: Se administreaza de 3 ori pe saptamana cate 10 ml la 1 L de apa.
Compozitie:Vitamine(B1-200 mg;B2-500 mg;B6-250 mg;B12-5000 microg;C-
1100 mg;Biotina-20 mg;Ca pantothenan-350 mg;Nicotinamid-1500 mg;L-
Carnitina - 500 mg;Inositol-120 mg);Amino-acizi(L-Theronina - 200 mg;L-
Tryptofan - 60 mg),extract de ierburi,apa.Aditivi:Vitamina A- 250000
I.U.;Vitamina D3- 10000 I.U.
Depozitare: :A se depozita intr-un loc rece,intunecat in sticla originala.A se
scutura inainte de folosire!Dupa deschidere,continutul ar trebui sa fie folosit
incontinuu.A nu se depozita sticle partiale pentru mult timp.


Acidomid
Hrana suplimentara pentru iepuri.Acidomid este un produs de calitate
superioara a unui concept modern care actioneaza nu numai impotriva
proliferarii bacteriilor patologice,dar si impotriva inhibarii cresterii si
proliferarii parazitilor intracelulari cum ar fi coccidia.Acidomid nu este un
drog,nu contine coccidiostati si nu lasa urme de reziduuri in organism.Are o
perioada de retragere.Acidomid contine toti acizii organici importanti pentru
digestie.Acizii organici,acidifiaza suplimentul de apa potabila incat sa se
conserve eficient si sa se stabilizeze.Previne cresterea bacteriei patogene si a
ciupercilor in apa,jgheaburi si tevilor de distributie.Acizii organici sunt digerati
usor de organism si sunt folositi si ca o sursa de energie.Acizii organici reduc
problemele gastrointestinale si imbunatatesc felul in care se digera
proteinele.Ingredientele pe baza de plante ale Acidomidului,inhiba proliferarea
parazitilor intracelulari,cum ar fi coccidia.Pentru efect maxim trebuie sa se
adauge apa.Acidomid este singurul produs de acest fel pe piata care contine
electrolitii elementelor in balans si care maresc eficacitatea tuturor
ingredientelor din produs.Electrolitii accelereaza si sporesc tranzitia
substantelor active din membrana celulelor in celule.
Instructiuni:A se administra 10 ml la 1 L de apa.In primele 2-3 zile este
recomandata administrarea a jumatate de dozaj(5 ml la 1 L de apa).
Compozitie:acid formic,acid propionic,acid lactic,acid
citric,vitamine,minerale,extract de plante,apa.
Aditivi: Fier- 20 mg;Iod- 0,8 mg;Cobalt- 0,7 mg;Cupru- 5 mg;Mangan- 17
mg;Zinc- 18 mg.
Depozitare: A se depozita intr-un loc rece,intunecat in sticla originala.A se
scutura inainte de folosire!Dupa deschidere,continutul ar trebui sa fie folosit
incontinuu.A nu se depozita sticle partiale pentru mult timp.



Rabitin
Hrana suplimentara pentru iepuri.Rabitin contine un amestec specific de
substante care sporesc reproducerea pentru iepurii reproducatori.La
masculi,Rabitin promoveaza spermatogeneza prin cresterea calitatii spermei,in
special a spermatozoizilor si motilitatea.Pentru femele,imbunatateste fertilizarea
si dezvoltarii fatului.Multumita lui Rabitin,iepurii sunt fatati cu mai multa
greutate,imunitate si vitalitate,care are un impact pozitiv asupra sanatatii si
dezvoltarii.Rabitin ar trebui administrat puilor dupa nastere,pentru ca mentine
vitalitatea si imunitatea,care este reflectata in mortalitatea mai scazuta.Toate
ingredientele active sunt intr-o forma care asigura eficienta maxima.Rabitin
poate fi folosit si in cazul in care se doreste cresterea muschilor,ca de exemplu
in cazul unei ferme de animale sau animalele pentru sporturi sau
expozitii.Eficacitatea mare rezulta din tehnologia speciala a produsului,unde
substantele active sunt incapsulate si protejate de degradarea in stomac sau in
tractul digestiv. Acest strat protector este dizolvat gradual,pana cand se lasa
sunbstantele active in corp la eficacitate maxima.Un beneficiu major al acestei
tehnologii este ca solutia desemnata special pentru a ajuta si a izola
microstructurile,care previne lipirea de pereti sau a tevilor de apa.Asta elimina
amenintarea multiplicarii organismelor nedorite in detritus si raspandirea in
sistemul de distributie a apei.
Instructiuni: A se administra zilnic 1 ml la 1 L de apa.
Compozitie:Vitamine(B12-1000 microg;C-3000 mg;E-4000 mg;Biotin-2 mg;L-
carnitina-25000 mg),extract de plante,apa.
Aditivi : ---------
Depozitare: :A se depozita intr-un loc rece,intunecat in sticla originala.A se
scutura inainte de folosire!Dupa deschidere,continutul ar trebui sa fie folosit
incontinuu.A nu se depozita sticle partiale pentru mult timp.
EKODIR conine un preparat din uleiuri volatile extrase din mai multe
soiuri de plante medicinale din familia Lamiaceae lor, preparat (Aetheroleum
Herbae Officinalis) n care exist un sinergism ntre substanele active thymol i
carvacrol i a cror influen este n continuare sporit de alte componente
ajuttoare. Forme de prezentare: EKODIR Plusz solutio pentru apa de baut
Descriere: EKODIR este un produs sigur, de origine vegetal, fabricat din
uleiurile volatile ale unor plante medicinale. EKODIR : - prin aa-numitul
efect condimentar amelioreaz digestia,contribuie la utilizarea mai bun a
componentelor nutreurilor, la dezvoltarea organelor
interioare, a scheletului, a sistemului muscular, ntrete sistemul imunitar,
sporete rezistena la stres, reduce mortalitatea animalelor conducnd astfel la
un eptel mai rezistent la microbi i mai sntos. - n calitate de produs
antimicrobian, acioneaz ca bactericid mpotriva microorganismelor care
infecteaz cel mai adesea sistemul digestiv al animalelor (cum ar fi: E. Coli,
Salmonella spp., Enterobacteria, Treponema hyodysenteriae). - Poate fi cu
succes utilizat i mpotriva majoritii speciilor Eimeria (coccidioze) i de
ciuperci (cum ar fi Candida albicans). - Numeroase experiene demonstreaz
rezultate pozitive i n cazul afeciunilor sistemului respirator. - n afara
acestora, componentele active ale EKODIR mai dispun i de o aciune
antispastic, cu un rol important n combaterea simptomelor bolilor diareice.
Recomandat: - pentru sporirea ritmului de cretere, mbuntirea strii de
sntate a eptelului, - n cazul unor enterite nespecifice, datorate, de exemplu,
nutreului, precum i - la prevenirea i tratarea diareelor i a infeciilor
sistemului digestiv provocate de coccidioz i de ageni patogeni sensibili la
substana sa activ. ntrebuinare: Cresctorii de animale l pot ntrebuina n
scopul prevenirii mbolnvirilor i sporirea creterii: administrare permanent;
tratament: administrare timp de 7 zile. Procedeu obinuit: administrare timp de
1 sptmn de la ieirea din ou, ftare, cumprarea unui eptel nou (cum ar fi
puii de o zi), apoi se administreaz sptmnal cte 1 doz de tratament, sau
doze preventive n fiecare a doua sptmn (dar ntotdeauna cte o sptmn
nainte i dup schimbarea felului de nutre). n cazul apariiei vreunei boli, sau
a apariiei simptomelor datorit neglijrii administrrii preventive, se recomand
trecerea la administrarea, timp de o sptmn, a dozei de tratament. Atenie!
Substana activ este volatil, de aceea - pstrai preparatul, sau ambalajul
nutreului mixat, bine nchis, - att preparatul ct i nutreul gata mixat trebuie
ferite de cldur, - preparatul lichid trebuie dozat permanent, sau amestecat
zilnic n apa de but! Doze: In apa de baut preventiv 250 ml/1000 l sau 500
ml/1000 l ca tratament curativ. In nutret : 500 g/1000 kg preventiv sau 1000
g/1000 kg ca tratament
curativ

Provimi
Descriere produs :
Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta: 2.7% Fibra: 13.32% Cycostat
66 G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenionare: Nu se administreaz cu
alte coccidiostatice! Timp de ateptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri
crescuti n sistem intensiv i semi-intensiv. (iepuroaic 250-300g/zi, tineret 80-
100g/zi, iepuri la ngrat 120-140g/zi
Geliprim oral

Contine sulfadiazina si trimethoprim. Se administreaza la bovine, suine,
cabaline, ovine, leporide si pasari in tratamentul infectiilor gastrointestinale, ale
aparatului respirator si urogenital.
In general este indicat in toate infectiile produse de bacterii sulfamidosensibile.
Cele doua substante active actioneaza sinergic, asociind activitatea
bacteriostatica cu cea bactericida, ceea ce confera o eficacitate ridicat, nu numai
impotriva bacteriilor gram pozitive si gram negative cat si impotriva
protozoarelor ( coccidii, toxoplasme)


Negerol 150 ml

Tiamfenicolul este un antibiotic din familia cloramfenicolului, ale carui
proprietati le pastreaza. Se deosebeste de cloramfenicol printr-o legatura
disulfurica care-i imbunatateste caracteristicile farmacologice. Negerol asigura
o aplicare localizata si uniforma a substantei active (tiamfenicolul) precum si o
remanentamare la nivelul zonei lezionate. Este indicat in afectiunile cutanate
produse de germenii sensibili la tiamfenicol, la toate speciile : plagi de orice
natura (dermatite infectioase sau
traumatice), panaritii interdigitale, afectiuni podale, postoperator in mica
chirurgie. Doar pentru uz extern.


Furaj de crestere si ingrasare iepuri

Furaj medicamentos: PB-14.2% Grasime bruta:2.7% Fibra:13.32% Cycostat 66
G premix Robenidin mg/kg 50 .00 E758 Atenionare: Nu se administreaz cu
alte coccidiostatice! Timp de ateptare: 5 zile Mod de administrare: Penru iepuri
crescute n sistem intensiv i semi-intensiv. (iepuroaic 250-300g/zi, tineret 80-
100g/zi, iepuri la ngrat 120-140g/zi
Vitamm 2, 5L Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in
apa de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere pentru cresterea
imunitatii
,profilaxia stresuilui,stari de convalescenta dupa infectii si paraziti,stimularea
fertilitatii si a productiei.
Vitamm 2 Complex polivitaminic si de aminoacizi, destinat administrarii in apa
de baut la toate animalele domestice, pasari si mamifere.
Petnil
Petnil este un supliment nutritiv ideal pentru piele si blana, bogat in proteine si
vitamine. Prin continutul de faina de ficat animal, Petnil are in componenta sa
vitamine ale intregului complex B, biotina, oligoelemente si aminoacizi
esentiali care activeaza procese chimice precum procesele metabolice de
la nivelul pielii, sinteza de albumina precum si tranzitul intestinal.
Suplimentarea cu Petnil se indica in : tulburari metabolice ale pielii de cauza
nutritionala, in timpul si dupa imbolnaviri pentru o vindecare mai rapida si
stimularea apetitului, in timpul si dupa terapia parazitozelor ( purici, capuse,
paduchi, malofagi, tenii). Blana sau parul animalului va capata vigoare si o noua
stralucire din interior catre exterior.

SA 37 100 buc

Supliment nutritional pentru caini si pisici in crestere, animale gestante, in
lactatie, convalescente (dupa interventii chirurgicale, boli , accidente),
animale de vanatoare si de munca. Poate fi administrat si la reptile, pasari, alte
animale de companie. Produs pe baza de multivitamine si minerale perfect
echilibrate, imbogatit cu acizi grasi si proteine, cu valoare nutritiva mare.
Acopera necesarul zilnic de
vitamine si minerale. Previne si opreste caderea parului, asigura sanatatea pielii,
fortifica scheletul, stimuleaza apetitul si este folosit ca energizant in
perioada de lactatie. Contine : vitaminele A, B1, B6, B12, C, D3, E, K3, biotina,
acid folic, acid nicotic, colina, lecitina, calciu, cobalt, cupru, cazeina iodata,
carbonat de
fier, mangan, potasiu, acid silicilic, zinc, drojdie uscata, etoxiquin, aroma T de
ficat, tarate, faina de soia, faina de peste.
Pentru micoze se poate folosi clotrimazol + mibazon






.
Simultan se va administra COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, 1 - 2 ml /
litru de apa sau kg furaj / zi, timp de 10 zile si HEPATOPROTECT pulbere
hidrosolubila, 1
g / 10 ml apa / zi, timp de 3 saptamani minim


SULFADIAROM
Solui injectabil Uz veterinar Antibacterian cu spectru larg Compoziie:
Sulfadimidin sodic ................................ 25 g Excipient (ap
distilat) ad. .................................... 100 ml Aciune: Sulfadimidin sodic este o
sulfamid care are efect bactericid, fiind eficient n combaterea infeciilor
provocate de streptococi, pneumococi, stafilococi,
meningococi, salmonele, pasteurele, colibacili i toxoplasmoz. Avnd o
toxicitate redus este foarte bine tolerat de organism. Nu produce rezisten la
microorganisme i are aciune anticoccidian fa de Eimeria spp. Produsul se
resoarbe repede n organism i i menine concentraia seric ridicat un timp
ndelungat (2-5 zile). Specii int: Bovine adulte i tineret, porci, cabaline adulte
i tineret, ovine, caprine, canide, psri (gin, curc, ra, gsc, bibilic,
prepeli, fazan, pun
inclusiv porumbel) i iepuri. Indicaii: Produsul este recomandat n tratamentul
infeciilor cu ageni sulfamidosensibili la bovine adulte i tineret, porci, cabaline
adulte i tineret, ovine,
caprine, canide, psri i iepuri. Sulfadimidina sodic se recomand a fi
administrat la cai n infecii ale cilor respiratorii i pulmonului (catarul
contagios al cailor aeriene, bronhopneumonii i pneumonii); la bovine i ovine
n bronhopneumonii, mamite acute, infecii puerperale, infecii ale plagilor,
chirurgicale postoperatorii; la purcei n rujet, n infecii secundare, n gripa
purceilor, pneumonie enzotic, infecii puerperale i intoxicaii, diarea
purceilor; la cini n toate formele evolutive ale bolii Carr, n infecii febrile ale
cilor respiratorii i digestive. Sulfadiarom soluie injectabil este eficient n
tratamentul bronhopneumoniilor, infecii urinare, stafilococilor, streptococilor,
colibacilozei, coccidiazei
la psri i animalele de renta. Concentraiile cele mai mari de substana activ
se realizeaz n rinichi. Contraindicaii i precauii: Adparea animalelor aflate
n tratament se va face la discreie, cu frecven crescut. A nu se administra
psrilor ce produc ou destinate consumului uman. Nu se recomand la
animalele cu insuficien hepatic i renal i nici la cele cu stare de ntreinere
precar. Reacii adverse: Nu s-au constatat. Mod de administrare i doze pentru
fiecare specie: La animalele mari (bovine, cabaline): 70-100 ml i.v. n prima zi,
apoi 35-50 ml i.v. sau s.c. la fiecare 12 ore pn la scaderea temperaturii; La
viei, mnji, oi, capre: 15-25 ml i.v., i.m. sau s.c. zilnic pn la scderea febrei ;
la ovine se recomand ca administrarea s se fac mai ales prin
injecii intravenoase.; La porci - aduli: 15-25 ml i.m., s.c. zilnic - grsuni: 5-10
ml i.m., s.c. zilnic; - purcei: 2-5 ml i.m., s.c. zilnic; - sugari: 1-2 ml i.m., s.c., de
preferinta se va administra s.c., zilnic; La cini: 2-4 ml/10 kg greutate vie, i.m.,
s.c. zilnic; Tratamentul cu Sulfadiarom dureaza 5-6 zile i chiar mai mult, pn
la scderea temperaturii corpului. La psri i iepuri: 10 ml Sulfadiarom
dizolvat la 1 l de ap potabil timp de 6 zile consecutiv. Recomandri privind
administrarea corect: De reinut c n cazul administrarii produsului pe cale
intravenoas injectarea se face lent, iar n cazul celei subcutanate injectarea se
face n mai multe
locuri. Timp de asteptare: La animalele destinate sacrificrii pentru carne: - 7
zile pentru bovine, ovine i suine; - 28 zile cabaline, caprine, psri, i iepuri;
Precauii speciale pentru depozitare: La temperatura camerei, n ambalaj
original. A nu se lsa la ndemna copiilor! Atenionri speciale: Nu se vor
depi dozele de medicament pentru a se preveni eventualele intoxicaii.
Precauii speciale pentru eliminarea produsului neutilizat sau a deseurilor, dup
caz: Pentru protecia mediului, medicamentele nu trebuie aruncate n ape
reziduale sau resturi menajere ci n locuri special amenajate. Mod de prezentare:
Se ambaleaz n flacoane de 20, 50 i 100 ml. Termen de valabilitate: Timp de 2
ani. Ultima revizuire a prospectului: Aprilie 2007. Productor: S.C. ROMVAC
COMPANY S.
OTET DE MERE FACUT ACASA.

Otetul de mere este unul din cele mai vechi medicamente cunoscute de
umanitate, mentionat pentru prima oara in tratate de medicina egiptene, scrise in
urma cu mai bine de trei milenii.
Romanii din zonele de deal si de munte prepara otetul de mere in fiecare
toamna, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori, pur si
simplu, pentru mentinerea sanatatii.
Iata care sunt principalele categorii de afectiuni care raspund pozitiv la
administrarea otetului de mere: reumatism, si reumatism degenerativ. Pentru
remedierea acestei boli se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere
amestecata cu o lingurita de miere. Cura dureaza minimum trei luni si are efecte
de dezintoxicare a organismului foarte puternice. In plus, anumite substante
continute de otetul de mere au efecte antiinflamatoare articulare si impiedica
procesele de imbatranire si de degenerare a cartilajelor si epiteliilor.
Obezitate, ingrasare cu otetul de mere se fac cele mai simple si mai eficiente
tratamente de reglare ponderala. Iata unul dintre ele: se bea in fiecare dimineata,
la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apa de izvor, in care au fost dizolvate
doua lingurite de otet de mere. Apoi, pe parcursul zilei, dupa fiecare masa, vom
bea o jumatate de pahar de apa in care am adaugat o lingurita de otet de mere si
doua lingurite de miere. Otetul de mere stimuleaza procesele de eliminare din
organism (in special tranzitul intestinal) si activeaza anumite lanturi metabolice
care favorizeaza slabitul. Daca vreti o cura de slabire forte, folositi-o pe
urmatoarea: inainte de fiecare masa, oricat de imbelsugata sau saraca, se inghit
doi catei de usturoi pisati impreuna cu o lingura mare de otet de mere si putina
apa. Este un preparat nu foarte rafinat ca aroma si cu atat mai putin ca gust, insa
efectul merita efortul. Ar mai fi de retinut ca aceasta cura, destul de dura pentru
tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate de sapte zile de
pauza.
Colecistita si alte afectiuni ale bilei majoritatea persoanelor care au probleme
cu bila ar putea fi scutite de multe necazuri luand 1-2 lingurite de otet de mere
cu 10 minute inainte de fiecare masa (20-25 de minute in cazul persoanelor cu
un apetit alimentar foarte puternic).
Indigestii frecvente, hipoaciditate beti inainte de masa cu 5-10 minute si
imediat dupa masa cate un sfert de pahar de apa in care a fost diluata o lingurita
de otet. Otetul stimuleaza salivatia, secretia de sucuri gastrice si mareste
peristaltismul tubului digestiv.
Inapetenta, anemie, slabiciune corporala la copii medicina recomanda in toate
aceste cazuri administrarea unei lingurite de otet, combinata cu o lingurita de
miere, inainte de fiecare masa (doza va fi redusa la jumatate, in cazul copiilor
sub cinci ani). Otetul de mere, pe langa faptul ca stimuleaza pofta de mancare si
digestia, ajuta la asimilarea fierului si a altor minerale esentiale din alimente,
favorizeaza procesul producerii hematiilor (globulelor rosii), stimuleaza foarte
bland sistemul nervos central, inducand o stare de vioiciune si tonus.
Suplimentar, pe langa administrarea interna, se fac saptamanal frectii pe tot
corpul cu otet de mere, mai ales in cazul copiilor debili, care se imbolnavesc
usor.
Migrenele mai ales cele care apar ca o consecinta a unor probleme hepato-
biliare sau a constipatiei, se trateaza intern cu otet de mere, din care se iau 2
lingurite diluate in putina apa. Extern se fac frictionari ale tamplelor si ale bazei
craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O metoda populara care uneori da
rezultate surprinzator de rapide este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor
de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid.
Ani de-a randul, otetul natural de mere a fost utilizat ca produs alimentar, dar si
ca medicament. Chiar si parintele medicinei, Hipocrate a folosit otetul de mere
cu miere ca energizant si ca element de vindecare. Cu timpul, beneficiile
otetului s-au raspundit, devenind un remediu popular aproape in toate domeniile
de ingrijire.
Otetul de mere pastreaza toate proprietatile merelor. O caracteristica principala
a otetului de mere este culoarea sa, galben-maroniu.
Care sunt benefiicile otetului de mere?
Otetul de mere este bogat in acizi care ajuta la eliminarea depozitelor de grasimi
la suprafata pielii, lasandu-i un aspect imbunatatit. In plus, regenereaza celulele
la nivelul pielii si promoveaza circulatia sangvina. Otetul prezinta o proprietate
importanta; un antiseptic natural. Exista numeroase moduri de utilizare a
otetului de mere; multe dintre ele fiind foarte simple.
In ce tratamente se utilizeaza otetul de mere?
Otetul de mere pentru par
1. Clatiti parul cu otet de mere
Pentru a scapa de impuritati si pentru a avea un par stralucitor clatiti cu otet de
mere. Cum veti face acest lucru?
Se amesteca o jumatate de ceasca de otet de mere cu un litru de apa. Optional se
poate adauga 5-10 picaturi de ulei de lavantica, pentru ca parul sa nu aiba un
miros de otet. Aceasta combinatie se va folosi la final dupa samponare. Efectele
clatirii parului cu otet sunt:
- parul moale si fin
- previne caderea parului si aparitia cheliei
- elimina mancarimea
2. Impotriva matretii
Inainte de a incerca diferite remedii sau produse scumpe pentru eliminarea
matretii, folositi otetul de mere. Faceti o combinatie dintr-o patre otet de mere si
trei de apa si aplicati pe scalp. Acest tratament echilibreaza pH-ul scalpului si
elimina matreata. De asemenea, se poate aplica si otet simplu, nediluat cu apa.
Se lasa cateva minute pentru actiune si apoi se samponeaza.
3. Balsam de par
Ingrediente:
- trei oua
- doua linguri de ulei de masline
- o lingurita de otet de mere
Amestecati toate ingredientele si aplicati pe par. Acoperiti parul cu o folie de
plastic si lasti aproximativ o jumatate de ora. Apoi, spalati parul folosind un
sampon obisnuit.
Otet de mere pentru piele
1. Tratament antiacneic cu otet de mere
Faceti o pasta din miere, faina de grau si otet. Aplicati o cantitate mica direct pe
cosuri, acoperindu-le. Lasati aceasta masca pe ten sa actioneze intreaga noapte.
Clatiti dimineata.
O alta reteta este sa aplicati otet de mere pe ten inainte de culcare. Pielea va
deveni catifelata.
Cosurile sunt eliminate daca combinati doua linguri de otete de mere cu un
pahar de apa. Cu ajutorul unul disc de bumbac aplicati pe zonele acneice, cam
de trei-patru ori in fiecare zi. In cateva zile cosurile vor disparea. In unele cazuri
se poate adauga (optional) si hrean, aceasta va grabi vindecarea.
2. Tratament pentru pielea crapata
Otet de mere se amesteca cu crema de maini sau lotiune, in parti egale. Se aplica
pe maini.
3. Elimina petele
In cazul in care mainile tale sunt patate cu fructe (mure, fragi, dude, cirese, etc.)
aplicati otet de mere direct pe pete si acestea vor disparea imediat.
4. Pentru a reduce petele aparute odata cu varsta
Se amesteca o lingurita de otet de mere cu o lingurita suc de ceapa. Combinatia
obtinuta se aplica pe petele tenului. Aceasta solutie nu va albi imediat pielea, ci
in timp.
5. Calmeaza arsurile solare
Daca v-a prins soarele, adaugati o ceasca de otet de mere in cada si spalati-va pe
corp, 10 minute.
6. Pentru mainile si picioarele umflate
Daca mainiel si picioarele vi s-au umflat si simtiti oboseala, aplicati (masand
usor) putin otet de mere pe maini si picioare. Imediat va veti relaxa.
7. Tratament pentru unghii
Combinati oua lingurite de otet de mere cu o jumatate de ceasca de apa calduta.
Introduceti degetele in amestec, uscati si apoi aplicati lacul de unghii. Lacul sau
oja va rezista mai mult timp.
8. Ca aftershave
Barbatii pot folosi otetul de mere imediat dupa barbierire. Tenul isi va mentine
aspectul fin si tanar.
Otet de mere pentru slabire
Doua lingurite de otet de mere amestecat cu un pahar de apa va pot ajuta sa
slabiti. Se consuma inaintea fiecarei mesei. De asemenea, este indicat ca acest
tratament sa-l urmati impreuna cu exercitiile fizice.
Otetul de mere previne diabetul zaharat. Nivelul glucozei nu va creste, daca in
dieta dumneavoastra veti introduce otetul de mere.
De-a lungul timpului, otetul a fost folosit in cele mai variate scopuri: in
gastronomie (pentru prepararea muraturilor si a diferitelor feluri de salate),
pentru exterminarea unor plante daunatoare, pentru a curata armurile sau diferite
ustensile din bucatarie. De asemenea (si deloc intamplator) , i-au fost atribuite
importante proprietati curative.
In aceeasi nota, cercetarile efectuate in ultimii ani au pus in evidenta faptul ca
otetul de mere este un tonic deosebit de eficient. Efectele sale benefice au fost
demonstrate cu succes in cazul unor afectiuni precum diabetul sau obezitatea.
Cu siguranta, ar merita sa stii mai multe despre acest produs si modul in care te
poate ajuta.
Otetul de mere remediu universal?
Cu toate ca este folosit din timpuri indepartate, otetul de mere a devenit
cunoscut cu precadere incepand de la sfarsitul anilor 50, cand un celebru medic
american, D.C. Jarvis, a tratat acest aspect in detaliu, intr-o lucrare intitulata
Ghidul sanatatii. De altfel, faptul ca in ultimii ani medicina alternativa a
cunoscut o deosebita revigorare, a facut ca otetul de mere sa fie tot mai
recomandat (si folosit cu succes) ca tonic, in special in cadrul regimurilor
alimentare.
Nu este surprinzator, daca ne gandim ca este indicat (alaturi de eventualul
tratament medical specific) pentru imbunatatirea procesului de digestie,
detoxifiere, tratarea reumatismului, colecistitei, anemiei si migrenelor, iar
acestea sunt numai cateva exemple.
Diabetul
Efectul otetului de mere asupra nivelului glicemiei se inscrie printre cele mai
importante descoperiri in domeniu. S-au efectuat numeroase cercetari in acest
sens, tocmai pentru a exclude posibilitatea unor simple coincidente. Un
exemplu: in cadrul unui studiu efectuat in anul 2007, 11 persoane suferind de
diabet de tip II, care au luat seara, inainte de culcare, doua tablete de otet de
mere, au constatat faptul ca, dimineata, glicemia scazuse cu 4 pana la 6%.
Atentie, insa! Daca ai diabet, nu consuma otet de mere fara avizul medicului.
Continutul de crom al produsului ar putea afecta nivelul de insulina.
Colesterol marit
O serie de cercetari realizate in anul 2006 au stabilit ca otetul de mere are un
efect foarte bun asupra persoanelor al caror colesterol depaseste valorile
normale. Pentru a exclude insa posibilele efecte secundare nedorite, este bine sa
ceri sfatul medicului inainte de a recurge la acest procedeu.
Hipertensiune arteriala
Pentru aceasta, este recomandat consumul frecvent (de circa cinsi-sase ori pe
saptamana) de otet de mere si ulei de masline. Bineinteles, cel mai la indemana
este sa-ti prepari salate. Un alt fapt, ce-i drept inca nesustinut de cercetari
complexe, este ca otetul de mere imbunatateste circulatia sangelui si previne
afectiunile cardiace.
Cancer
Medicii americani au concluzionat, in urma unor cercetari, ca administrarea de
otet de mere poate ucide celulele canceroase, ori incetini ritmul proliferarii
acestora. De asemenea, ar putea preveni cancerul esofagian.
In cadrul regimurilor alimentare
In fiecare dimineata, bea o cana de apa in care ai pus o lingura de otet de mere.
Dupa doua saptamani, vei constata ca ai pierdut, in medie, trei-patru kilograme.
Atentie, insa! Nu este recomandabil sa repeti dieta decat dupa un interval de
minimum trei luni. Si, pentru ca tot vorbim despre otet, este bine de retinut si ca
otetul alb confera senzatia de satietate.
Cum ar trebui folosit otetul de mere si care sunt riscurile administrarii?
Deocamdata, nu se prescriu retete; cei mai multi oameni iau doua lingurite de
otet de mere zilnic (intr-un pahar cu apa sau suc natural).
Pe de alta parte insa, nu trebuie omise posibilele riscuri ale consumului de otet
de mere, desi despre acestea se poate spune ca sunt nesemnificative. Dar, daca il
administrezi in cantitati mari si pentru o perioada indelungata, pot aparea si
probleme. Iata care sunt cele mai importante aspecte pe care este bine sa le ai in
vedere.
Principalul element din compozitia otetului de mere este acidul acetic. Acesta,
dupa cum se poate cu usurinta intui, poate fi destul de agresiv pentru organism,
atacand smaltul dintilor si provocand senzatii de arsura la nivelul gurii si
gatului. Tocmai de aceea, este bine ca produsul sa nu se consume ca atare, ci
dizolvat in apa ori suc.
Administrarea prelungita de otet de mere poate duce la scaderea nivelului de
potasiu din organism si a densitatii osoase. Tocmai de aceea, nu este
recomandat femeilor aflate la menopauza, care prezinta un risc mai mare de
osteoporoza.
Nu este recomandabil sa consumi otet de mere daca urmezi vreun tratament ce
include substante laxative sau diuretice.

Pentru cura cu otet de mere se procedeaza astfel:
Dimineata, cand ne sculam, luam doua lingurite de otet de mere intr-un pahar cu
apa sau cu ceai de plante. Lichidul se bea incet, inghititura cu inghititura in timp
ce ne imbracam.
Durata unei cure este de 1- 2 luni. Tratamentul poate fi reluat dupa o intrerupere
de circa o luna.
Cura cu otet de mere se recomanda nu numai pentru intarirea organismului si in
cazul lipsei de potasiu, ci si in cazul mai multor afectiuni cum ar fi: sterilitatea
primara, graviditate, sinuzita, intoxicatii alimentare, nevralgie faciala, artrite ale
articulatiilor mici de la maini si de la picioare, degenerescenta, ateroscleroza,
cistite, pielite, hipercolesterolemie , nevroze, insomnii, oboseala cronica,
migrene, ameteli, hipertensiune arteriala, anchiloza incheieturilor, lacrimare la
oamenii in varsta, relaxarea si calmarea sistemului nervos, in caz de epidemii, in
zona zoster, arsuri, varice, dureri musculare si articulare.
Pentru durerile in gat
Puteti folosi gargara cu o solutie de otet de mere, o lingurita la un pahar cu apa.
Din aceasta solutie se ia din ora in ora cate o gura, cu care se face gargara si
apoi se inghite. Pe masura ce jena din gat cedeaza, gargarele pot fi facute la
intervale mai mari.
Contraindicatii: litiaza renala urica, guta, insuficienta tiroidiana si
paratiroidiana, obezitate, aciditate gastrica, gastrita hiperacida, ulcer gastro-
duodenal, febra musculara si hipotensiune arteriala.
http://www.sanatate ata.com/diete- cure/cura- cu-otet-de- mere.htm
____________ _________ _________ _________ ____
Alte intrebuintari ale otetului din mere:
- Ca sa opriti sughitul trebuie sa muiati o bucata de zahar in otet de masa, sa-l
sfaramati repede in gura si sa-l inghititi.
- Daca aveti febra, aplicati pe picioare o compresa din apa rece cu otet. O bucata
de tesatura groasa se inmoaie in solutie, se invelesc gleznele sau laba piciorului
si se tin pana ce compresa se incalzeste. Dupa aceasta picioarele se invelesc cu o
plapuma calda. Daca temperatura este mare, se foloseste otet curat, fara apa, sau
in proportie 1:1.
- Pentru a trata bataturile, trebuie sa se puna in otet coji de ceapa timp de 2
saptamani. Se scot apoi cojile, se pun pe bataturi, se panseaza si se lasa peste
noapte. Se repeta procedura cateva nopti la rand, apoi se scot bataturile.
- Compresa pentru vanatai: 1 lingura de otet, apa fiarta. Se inmoaie in aceasta
solutie o bucata de tesatura alba si se acopera vanataia, deasupra punand celofan
si apoi pansand cu tifon. Cand compresa se usuca, se inmoaie din nou, repetand
procedura de cateva ori. Este un procedeu usor si eficient, chiar si la vanatai
mari.
- Contra anginei faceti gargara la fiecare ora cu o lingurita de otet de mere la un
pahar de apa.
- Contra artritei se bea de 4 ori pe zi cate 1 pahar de apa cu o lingurita de otet
din mere timp de 2 saptamani, apoi se face pauza 1 saptamana, si se repeta
procedura.
- Contra tusei: se amesteca 3 linguri de otet de mere, 1 lingurita de suc de aloe,
1/2 pahar de miere de albine. De 3-4 ori pe zi se iau cate 2 lingurite inainte de
masa.
- La intinderile musculare trebuie sa puneti comprese cu 100 g argila lichida si 4
linguri de otet de mere o data pe zi. Aceasta procedura intareste si oasele.
- Micoza la picioare se trateaza cu ablutiunea locurilor bolnave cu otet de mere.
- Muscaturile si piscaturile de tantari, musculite se ung cu otet de mere.
- Daca aveti dureri de cap, provocate de raceala sau febra, luati o lingura de otet
de mere cu terci din 2 cartofi rasi. Solutia se intinde pe o panza sau tifon pus in
4 si se aplica pe frunte. Peste 2-3 ore aplicam o compresa proaspata. Daca
aveti dureri de cap puternice sau v-ati lovit, faceti o compresa cu otet si durerea
va trece imediat.
- Daca in organism au aparut viermi intestinali, trebuie sa fierbeti in otet de
mere cu sare, urzica tanara taiata marunt, la fel ca varza, si apoi o mancati.
Viermii intestinali mor si ies din organism.
- Contra diverselor boli de unghii faceti de 6 ori pe zi comprese din otet de
mere, pana la tratarea completa. Se consuma de 3 ori pe zi cate un pahar de apa
fiarta cu 2 lingurite de otet si 2 lingurite de miere de
albine.
- Contra poliartritei si pintenului osos: intr-un pahar de otet se pune un ou crud,
100 g slanina de porc taiata marunt (nesarata), se amesteca bine, se lasa timp de
10 zile la intuneric. Locul bolnav il opariti si puneti pe el un tampon de vata uns
cu unguentul obtinut timp de 4-5 ore, 4-5 zile la rand. Daca va arde nu
continuati tratamentul.
- Contra radiculitei: 1 pahar de otet, 1 pahar de apa, 2 lingurite de miere, 2
lingurite de bicarbonat de sodiu se amesteca, se lasa 5 zile. Se fac frectii seara
inainte de culcare cu solutia obtinuta, apoi se freaca locul cu o bucata de
tesatura din lana.
- Daca vi se ridica brusc tensiunea, inveliti timp de cateva minute o laba a
piciorului cu o carpa inmuiata in otet. Se apasa cu degetul mijlociu al mainii
drepte pe tragusul urechii astfel incat sa auziti pulsul, si numarati pana la 7.
Tensiunea se normalizeaza.
- Daca va sangereaza gingiile, luati 2 linguri de scrum din maiul pamantului, 1
lingura din scrum de vita de vie, amestecati-le bine. O lingurita din amestec se
pune in 100 ml apa cu 100 ml otet, si se fierb 5 minute. Se strecoara prin tifon
cu vata. Se adauga 1 lingura de sare. Se clateste gura de 5 ori pe zi timp de 3
minute. Procedura dureaza 3 zile, apoi faceti o pauza de 5 zile si repetati.
- Pentru restabilirea culorii parului carunt: se usuca frunze si radacini de
patlagina. Se pun 50 g la 0,5 1 otet si 0,5 1 apa, se fierb 30 minute, se raceste si
se strecoara . Se frectioneaza pielea capului in fiecare seara timp de cateva zile.
- Tusea se trateaza cu un amestec din 1 pahar de miere de albine si 6 linguri de
otet din miere. Se bea cate 1 lingura dimineata si seara. Cand incepeti sa tusiti
beti cateva inghitituri de apa cu otet de mere.
- Mialgia lombara frecati spatele cu otet si apa calda 1:1. Pe bolnav il puneti
pe partea stanga a corpului, inmuiati un servet in solutie, scurgeti usor, frecati
rapid si atent spatele bolnavului, incepand cu umarul stang si apoi jos pana la
coapsa; inmuiati servetul din nou si frecati apoi de la gat pe lungimea coloanei
vertebrale, apoi de la umarul drept pana la coapsa. Culcati bolnavul pe spate si il
inveliti intr-o plapuma calda. Peste o ora repetati frectiile, incalzind putin
solutia, in loc de frectii puteti face o compresa din otet cu apa calda de 3 ori la
fiecare ora. Se asterne pe pat un celofan, deasupra se pune o plapuma stransa in
doua. Se ia un cearceaf sau alta tesatura, se strange in patru, ca sa ajunga pe
toata spinarea. Tesatura se inmoaie in solutie calda si se scurge usor, se pune pe
plapuma. Bolnavul dezbracat se culca pe compresa si se inveleste cald.
- Gripa cu temperatura mare: se fac 5 frectii cu apa rece pe tot corpul cate 2-3
minute la fiecare 30 minute. Dupa fiecare frectie va culcati in pat si va inveliti; a
6-a si a 7-a frectie se face cu o solutie din apa si otet 1:1. in pauza se bea ceai
din lastari de zmeura. Nu se recomanda sa mancati. Se consuma cat mai multe
lichide. E bine sa beti apa cu lamaie sau ceai de coacaze.
- Dureri in articulatii provocate de saruri. Se ia paine neagra proaspata, se pune
intr-un vas, se toarna o lingura de otet si una de apa calda. Se amesteca cu
painea si se face o turta. Pe timpul noptii puneti turta pe articulatia bolnava,
deasupra puneti celofan, legati cu un fular de lana astfel ca sa nu cada toata
noaptea. Se urmeaza Tratamentul timp de 25-30 zile. Daca pielea se inroseste,
dimineata o clatiti cu apa si o ungeti cu crema.
- Bronsita cronica: Se inmoaie o bucata de tesatura din lana in solutie din otet,
ulei vegetal si camfor. Se pune pe timpul noptii pe piept. Pe spate se aplica o
compresa din hrean dat prin razatoare.
- Contra guturaiului. inmuiati 2 degete in otet din mere frecati putin lateralele
nasului de sus in jos. Cand degetele se vor usca inmuiati un deget in otet si
ungeti narile pe dinauntru.
- Persoanelor cu inima bolnava li se recomanda sa bea otet fiert cu usturoi si
miere de albine. Aceasta solutie curata arterele de grasimile depuse si intareste
muschiul cordului.
- Cu otet din mere se poate trata herpesul tonsurant la animale, daca il ungeti de
6 ori pe zi. Daca de aceasta boala se molipseste copilul ce s-a jucat cu animalul
bolnav trebuie sa punem vata pe un chibrit si sa ungem de 5-6 ori pe zi locul
bolnav, si 2-3 mm in jur, cu otet din mere.
- Cei care doresc sa slabeasca, pot folosi o astfel de reteta. in timpul fiecarei
mese se bea (prima luna) 1 pahar cu apa si 1 lingurita de otet din mere, apoi cate
2 lingurite de otet la 1 pahar de apa (in a doua luna). Pe zi trebuie sa se consume
3 pahare. Nu se recomanda sa mancati dulciuri si paine alba.
- E bine sa udati florile cu apa cu otet, 1-2 linguri la o caldare.
- Otetul din mere se intrebuinteaza la tratarea menstruatiei abundente
(menoragie) ce apare la femeile cu boli ginecologice. in fiecare dimineata, pe
parcursul ciclului menstrual trebuie sa se bea cate un pahar de apa cu 1-2 linguri
de otet si indulcit cu miere de albine. Consumarea regulata a otetului poate
schimba termenul de incepere a ciclului, de aceea, inainte de ciclu cu 4 zile,
incetati sa consumati otet.
- Daca la femei apare leucoree, se pun in 2 litri de apa calda 3 linguri de otet din
mere si se fac spalaturi in fiecare zi, pana ce leucoreea dispare. Apoi spalaturile
se fac o data pe saptamana pentru profilaxie.
- Persoanelor la care apare des hemoragie la nas li se recomanda sa bea otet din
mere dizolvat in apa. Sangele se poate opri cu tampoane de vata inmuiate in otet
si puse in nas.
- Cei care sufera de transpiratie abundenta noaptea, inainte de culcare pot sterge
tot corpul cu otet din mere. Aceasta procedura trateaza si pruritul cutanat.
- La arsuri de gradul I si II (dar nici intr-un caz la III si IV !) trebuie spalata
pielea cu otet dizolvat in apa, daca arsura nu este prea mare, ea se poate spala cu
otet curat. Aceasta procedura amelioreaza durerea si dezinfecteaza. Arsura de
soare se spala cu otet diluat cu apa si se acopera cu un servetel inmuiat in
aceeasi solutie.
- Daca aveti edem la picioare, va va ajuta o baie calda. Turnati in cada apa cea.
30 cm, adaugati 3-4 pahare de otet din mere. Umblati incet prin cada, miscati
picioarele, pana veti simti ca picioarele s-au odihnit. Nu stergeti picioarele,
lasati-le sa se usuce de la sine. Daca aveti dureri puternice inveliti picioarele cu
servetele inmuiate in otet.
- Multi oameni sufera de varicoza. Se toarna otet din mere pe palme si se freaca
picioarele de jos in sus dimineata si seara, in fiecare zi, timp de 1-2 luni, sau se
invelesc picioarele cu servetele inmuiate in otet, apoi se leaga cu un stergar si se
sta in pat sau in fotoliu, cu picioarele ridicate, timp de 30 minute. in timpul
acestui Tratament trebuie sa beti, de 2 ori pe zi, un pahar de apa cu 2 lingurite
de otet din mere.
- Cu otet din mere se pot trata hemoroizii daca la fiecare 2 ore, se aplica pe ei un
tampon de vata inmuiat in otet din mere, iar dimineata se bea apa cu otet si
miere de albine.
Daca ati hotarat sa folositi otet din mere pentru Tratament, va trebui sa-l
preparati singuri, deoarece otetul cumparat din magazin nu este bun pentru
scopul propus, el fiind preparat pe cale chimica sau din coaja de mere si deseuri.
Dupa prelucrarea chimica si termica in el raman foarte putine vitamine si
microelemente.

Preparare otet de mere (reteta 1)

Otetul pentru tratarea bolilor trebuie sa fie preparat din mere intregi.Se aleg
soiuri mai acre daca vrem ca otetul sa fie mai tare, cum ar fi merele tiganesti.
Merele se dau prin razatoare cu tot cu miezul lemnos, sau se taie marunt, se pun
in borcane de sticla (5-10 litri). La un kg de mere se toarna 1 litru de apa
incalzita pana la 60-65 C si 100-150 g miere. Daca merele sunt foarte dulci
atunci punem numai 70-80 g miere Ia 1 kg de mere. Adaugam 10 g de drojdie la
fiecare litru de apa. Borcanul se pune intr-un loc cald si intunecos timp de 10-14
zile si, de 2-3 ori pe zi, se amesteca cu o lingura de lemn. Dupa aceasta merele
se strecoara prin tifon pus in 3-4, otetul se toarna in borcan, lasand 5-7 cm pana
la gura borcanului, se acopera cu tifon si se lasa inca 2 saptamani. Cand otetul
este gata el se toarna in sticle, se astupa cu dopuri sterile si se acopera cu ceara.
Se pastreaza la intuneric si rece. Un astfel de otet este un leac unicat.

Preparare otet de mere (reteta 2)

- 5 kg mere
- 5 litri apa calda
- 500 grame miere de albine
- 50 grame drojdie proaspata
Se zdrobesc(taie marunt,rad,etc) merele, cu tot cu cotor,doar stricaciunea se
inlatura.Se pun intr-un borcan de 10 litri, se adauga drojdia si se toarna apa
calda peste ele, sa nu oparim drojdia si se aseaza intr-un loc intunecos, dar
cald(23-28 ) grade,acoperind doar cu tifon. Se amesteca de 2 ori pe zi. Dupa 2
saptamani ,cand merele s-au macerat si cand miroase a otet, se strecoara in
prima faza printr-un tifon asezat in strecuratoarea de paste si apoi se storc bine
in tifon la mana; zeama obtinuta se toarna in acelasi borcan,curat .Peste zeama
se adauga mierea de albine,se amesteca pana se omogenizeaza si se lasa iar la
fermentat in loc calduros si intuneric(se pune borcanul intr-o cutie de carton si
se poate tine in bucatarie langa calorifer),pana se formeaza o pelicula foarte
groasa deasupra,care este ciuperca si care se indeparteaza cand otetul este
limpede si frumos.In timpul fermentatiei se acopera borcanul cu tifon si nu se
mai umbla la el pana cand se scoate pelicula,cand va fi limpede.In final se
toarna in sticle cu capace cu filet,se strange bine si se pastreaza la rece,in
camara.
Otetul de mere se poate face in orice anotimp.
Obs.unele retete sunt cu mierea pusa de la inceput, odata cu drojdia,insa eu nu
am facut asa, l-am pus in partea doua de fermentaie, aa cum am scris mai sus
si mi-a iesit un otet tare si tare bun,folosit si la mancare si la cure de slabit si la
insanatosire,daca luam raceala din timp la ..palme cu otet
In total,10-15 zile in prima faza si inca 40 de zile a doua faza,inseamna ca-n 7
saptamani de zile este gata.
Oetul din mere, un leac uor de pregtit
Pentru adepii tratamentelor naturiste, oetul de mere este unul dintre
ingredientele uzuale, folosit deopotriv n alimentaie, cosmetic, prevenirea i
chiar tratarea unor afeciuni. Cel mai sigur mod de obinere a oetului de mere
de calitate este atunci cnd acesta se pregtete acas. Cea mai folosit reet
cere ca merele s fie bine splate, date prin rztoare mare, cu tot cu coaj, apoi
aezate ntr-un vas nemetalic i acoperite cu ap netratat (de izvor sau fntn).
Pot fi utilizate i merele lovite, ngheate sau viermnoase, dup ce, n prealabil,
s-au nlturat prile stricate. Unul dintre secretele reuitei const n alegerea
ndulcitorului: oetul preparat cu zahr fermenteaz mai repede, iar cel pregtit
cu miere de albine fermenteaz mai greu dar este, n schimb, mult mai gustos i
eficient ca ingredient terapeutic. Oetul de mere obinut acas, dei mai puin
acru dect oetul din comer, poate fi folosit n preparate culinare, cu excepia
murturilor, pentru c nu este un bun conservant.
Cum se administreaz hreanul

Salata de hrean

Metoda de obinere este destul de simpl: trei-ase rdcini de hrean se spal, se
cur bine i se dau prin rztoare. Peste ele se adaug o sfecl roie fiart i
dat, de asemenea, prin rztoare. Cele dou legume se amestec foarte bine,
adugndu-se apoi sare, ulei i oet dup gust. Se adaug i puin miere, dup
care se amestec bine i se pun ntr-un borcan nchis ermetic, cu capac. Salata
de hrean i sfecl se poate pstra la frigider, fr probleme, vreme de dou
sptmni, timp n care i va conserva proprietile terapeutice.

Vin tonic cu hrean

ntr-un litru de vin rou, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin rztoarea
fin. Se astup sticla i se las la macerat coninutul vreme de 8-9 zile, dup
care se filtreaz. Se administreaz 3-4 linguri de vin, pentru mbuntirea
digestiei, pentru stimularea i reglarea activitii cardiace, contra anemiei i
pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este i un
tonic sexual i un afrodiziac foarte puternic.

Siropul de hrean


Se d prin rztoare o rdcin de hrean, se adaug 4 linguri de miere, se
amestec bine i se las 20-30 de minute la macerat. Se strecoar, presnd
coninutul cu un tifon. Se obine siropul crud. Resturile care rmn n tifon se
pun la fiert cu puin ap (ct s le acopere). Dup fierbere, se strecoar prin
presare, se las s se rceasc, apoi se amestec mpreun cu siropul crud. Se
iau trei linguri pe zi. Recomandri: astm, bronit cronic, afeciuni ale cilor
respiratorii medii i inferioare, n general.

Cataplasme cu hrean



Varianta 1: Se d hreanul prin rztoarea mic, dup care se nvelete n tifon i
se pune pe locul afectat. Se ine pn cnd apare senzaia de arsur, dup care se
ndeprteaz. Este aplicaia extern cu efectul cel mai puternic, dar este destul
de dur, aa nct adesea este preferat o variant mai blnd:
Varianta 2: Mai nti, se obine fina de hrean din rdcinile tiate cubulee i
uscate pe calorifer sau n apropierea unei surse de cldur. Atunci cnd se
elimin complet apa i devin uscate ca iasca, aceste cubulee se macin cu
rnia electric de cafea, obinndu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative:
fina de hrean. Se pun ntr-un vas 2 linguri din aceast fin i 2 linguri de fin
de semine de in, se adaug ap i se amestec foarte bine, pn cnd se
formeaz o past. Se nvelete n tifon i se aplic pe locul afectat vreme de o
or.

Tratamente cu hrean


Boala canceroas - un studiu recent fcut la Universitatea Illinois, Statele Unite,
arat c administrarea zilnic de hrean crete rezistena organismului uman la
boala canceroas, att n ce privete prevenirea mbolnvirii, ct i la
tratamentul bolii deja instalate. Pacienii cu tumori cu diferite localizri prezint
o mai bun vitalitate, evoluia bolii este ncetinit, celelalte tratamente - fie ele
naturale sau alopate - sunt potenate de ctre acest super-aliment. Se admi-
nistreaz, n mod special, salata de sfecl cu hrean, minimum 50 de grame pe zi.

Infecii urinare (cistit), infecii renale - Cincizeci de grame de hrean proaspt,
ingerate pe parcursul unei zile, atac bacteriile parazite din rinichi, vezic i de
pe traiectul urinar, distrugndu-le. Tratamentul este de durat (minimum 21 de
zile) i se asociaz cu oricare alt form de tratament cu antibiotice, naturale sau
de sintez.

Retenie de lichide - Consumul regulat de hrean, mai ales dup orele dup
amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, minile sau
picioarele umflate din cauza reteniei de ap.

Tuse de diverse etiologii - se iau 5-6 lingurie pe zi de sirop de hrean, care se
nghite ncet, lsndu-l s acioneze la nivelul gtului i al arborelui bronic.
Suplimentar, se consum salata de hrean cu sfecl roie, cte 50 de grame, de
dou ori pe zi.

Bronit cronic i acut - se consum zilnic 4-10 lingurie de hrean ras, simplu
sau n salata cu sfecl roie, al crei mod de preparare l-am prezentat mai sus.
Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are
efecte antibiotice puternice, expectorante i bronhodilatatoare.

Polipii uretrali - se iau de trei ori pe zi cte trei lingurie de suc de hrean,
dizolvate ntr-un pahar de ap. Administrarea se face pe stomacul gol, n cure de
trei luni, urmate de alte trei luni de pauz. n paralel, se va ine un regim
alimentar alcalin, cu foarte multe zarzavaturi i legume verzi, fr carne, i cu
ct mai puine proteine animale.

Anemie la aduli - se consum cte 15-20 de lingurie de salat de hrean cu
sfecl roie pe zi. Hreanul conine mici cantiti de fier, dar cel mai important
rol al su este optimizarea digestiei i a metabolismului, aa nct fierul prezent
n celelalte alimente s poat fi asimilat de ctre organism.

Inapeten, anemie la copii - se consum cel puin o dat pe zi o salat obinut
din hrean ras fin (1-2 lingurie), mr cu tot cu coaj (2 lingurie), sfecl roie (1-
2 linguri) i morcov (1-2 linguri). Aceast mini-cur se ine minimum o lun,
fiind recomandat cu precdere pe perioada iernii i la trecerea de la sezonul
rece la cel cald.

Reumatism, gut - ntr-o can de lapte cald se pun 1-2 lingurie de suc de hrean.
Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe zi. Un tratament dureaz
minimum trei sptmni, avnd efecte antiinflamatoare i detoxifiante.

Sinuzit, rinit - iat cel mai puternic i rapid remediu contra acestor afeciuni,
preluat din medicina popular romneasc: ntr-o basma de culoare roie (aa
cere tradiia!) se pun 2 lingurie de hrean ras. Se aplic pe zona frunii, att timp
ct este suportat, avnd grij s nu apar arsura pe piele. Nasul se desfund
aproape instantaneu i ncep s fie eliminate secreii din abunden, curindu-se
astfel cile respiratorii superioare. Se recomand s se fac acest tratament, cu
efecte extrem de rapide, cte patru-cinci zile la rnd. Dac avei pielea prea
sensibil i nu suportai hreanul aplicat direct, este suficient s inspirai, de ct
mai aproape de nas, vaporii emanai de rdcina proaspt ras.

Dureri articulare - pe zona afectat se aplic o cataplasm cu hrean crud, att
timp ct nu apare senzaia de arsur. Suplimentar, dup ndeprtarea
cataplasmei, se poate aplica un unguent camforat.

Paralizie facial - se aplic pe obraz, de dou ori pe zi, o cataplasm cu fin de
hrean i in, obinut dup reeta de mai sus. Peste compres se pune un nailon i
se ine o sticl cu ap cald, aa nct s se obin o uoar hipertermie local.
Fiecare aplicaie nu va dura la nceput mai mult de 1 minut, ajungndu-se ntr-o
sptmn la 10-15 minute, cu grij pentru ca pielea sensibil a obrazului s nu
fie lezat.


Precauii i contraindicaii



Intern, hreanul se administreaz cu pruden persoanelor cu colon iritabil sau
care sufer de colit de fermentaie. Abuzul de hrean n alimentaie duce la
deranjamente digestive i tulburri nervoase. Extern, mai ales sub form de
cataplasm, hreanul va fi folosit cu pruden de ctre persoanele care au pielea
sensibil, alergic.

Reet cu hrean pentru bolile de plmni

Se spal foarte bine 12 ou, apoi se pun ntr-un vas, cu coaj cu tot, i se in
timp de 12 ore n suc natural de lmie (trebuie s le acopere). Se scot oule din
sucul de lmie, se sparg i se bat bine, dup care se pun din nou n vasul cu suc
de lmie, n care se mai adaug 1 kg de hrean curat de coaj i dat pe
rztoare, 1 litru de uic natural tare (palinc de prune), 1 kg de miere.
Amestecul se ine la macerat ntr-un borcan, vreme de nou zile, dup care se
iau zilnic, dup mesele principale, 1-3 linguri. Este o reet folosit n special
contra pneumoniilor recidivante, a bronitelor cronice i a tuberculozei pulmo-
nare. Pe lng efectele puternic antibiotice ale hreanului, acest preparat este i
un puternic vitaminizant i remineralizant, precum i un redutabil stimulent
imunitar.