AMELIORAREA CRAPULUI

Ereditatea caracterelor cantitative

Majoritatea celor mai importante insusiri la animale nu pot fi insa descrise ca fiind
caracteristici alternative net diferentiate; la aceste insusiri exista diferente de la un
individ la altul de manifestare in cadrul unei scari de valori si exprimate in unitati
metrice de masura. Variatiunile de acest gen, fara discontinuitate naturala, sunt
denumite variatiuni continue, iar caracterele care sunt prezente sunt denumite
caractere cantitative sau metrice.
Pentru ca manifestarea fenotipica a unui caracter cantitativ este coordonata de mai
multe perechi de gene, si ca efectul acestor gene nu poate fi urmarit pentru fiecare
pereche in parte, in studiul ereditatii caracterelor cantitative, a devenit necesara
introducerea catorva elemente noi:
- individul ca atare nu mai poate constitui o sursa sigura de informatii referitoare la
mecanismul de manifestare fenotipica a unui caracter cantitativ fapt care face ca
unitatea de studiu pentru aceste caractere sa se extinda la nivelul de “populatie”;
- pentru a studia natura diferentelor cantitative sunt necesare masuratori, nu numai
clasificari ale indivizilor, masuratori care, in general, nu indica caracterul ca atare, ci
valoarea acestuia.
 Controlul genetic al caracterelor cantitative
Cele doua legi fundamentale ale ereditatii actioneaza in acelasi mod, indiferent
daca este vorba de caractere cantitative sau calitative. Datorita faptului ca segregarea
si gruparea independenta a genelor implicate nu poate fi urmarita pentru fiecare
pereche in parte, a fost necesara elaborarea de noi metode de lucru si de adoptarea
unor noi teorii:
- actiunea simultana a legilor ereditatii asupra numeroaselor perechi de gene care
alcatuiesc genotipul dominant al caracterelor respective;
- actiunea unor cauze diferite, in special de natura negenetica, caracterele cantitative
fiind susceptibile de a fi influentate in masura mai mare sau mai mica de mediu.

Obtinerea unei productii mereu sporite de carne de peste de calitate superioara si

in conditii de economicitate maxima, este determinata de caracterele, insusirile si
particularitatile materialului biologic existent si care difera in functie de specie, rasa si
chiar individ.
Nivelul productie piscicole este conditionat de potentialul genetic , in interactiune
cu factorii de mediu, care la pesti au un rol dominant.
 Datorita faptului ca fecundatia, dezvoltarea embrionului si a larvei, precum si
desfasurarea proceselor de crestere si dezvoltarea au loc in mediul acvactic, exista
dificultati de preluare a informatiilor si lucrarilor de selectie.
Cunoscand interactiunea dintre baza ereditara si factorii de mediu, procesului de
ameliorare la pesti se poate realiza numai in conditiile imbunatatirii continue a
acestora, corespunzator particularitatilor morfologice si a cerintelor materialului
biologic considerat.
Preferintele consumatorilor contribuie la schimbarea caracterelor unei populatii
de la o generatie la alt, dar caracteristicile de baza raman neschimbate sau se schimba
putin.

De regula in populatiile ciprinicule actioneaza doua categorii de procese:

- sistematice: mutatia, migratia si selectia care determina efecte previzibile in privinta
cantitatii si directiei modificarii frecventei de gena;
- dispersiva: driftul genetic, a carei actiune este previzibila sub aspect cantitativ dar nu
si sub aspectul modificarii frecventei de gena.
 Selectia in piscicultura
Formarea raselor de pesti, precum si cercetariile facute in aceasta directie pe
modele experimentale, demonstreaza ca modificarea structurii genetice intr-o anumita
directie a populatiilor a fost determinata de procesle sistematice in deosebi selectia
naturala si artificiala.
In functie de modul de aplicare selectia se imparte in:
- selectia naturala: promoveaza la reproductie numai indivizii cei mai adaptati, care
au formula genetica cea mai favorabila mentinerii echilibrului homeostazic al structurii
genetice a populatiei, fiind de regula heterozigoti.
- selectia artificiala: reprezinta procesul de discriminare reproductiva, dirijat de om,
prin care se favorizeaza unii indivizi care poseda calitati dorite si se elimina cei
necorespunzatori din acest punct de vedere.
Prin selectie artificiala se realizeaza in generatia viitoare o populatie constituita
numai din descendenti proveniti din indivizi selectionati, superior geneticpopulatiei
initiale. Indivizii din populatie care poseda gene superioare pentru o anumita insusire
preferata de ameliorator, vor fi destinati sa produca o noua generatie, chiar si in
conditiile in care sunt mai putini adaptati mediului.
 Mentionam faptul ca efectul selectiei este influentat de o serie de factori cu:
- influienta directa: - diferenta de selectie;
- marimea heritabilitatii;
- intervalul intre generatii.
- influienta indirecta reprezentati de procentul de retineri care determina:
- marimea diferentei de selectie;
- variatia populatiei.
In functie de scopul propus, selectiea poate avea in vedere imbunatatirea unui
singur caracter sau a mai multor caractere economice. Aceasta actiune trebuie
completata cu o hranire corespunzatoare si cu o reproducere dirijata.
Elementele pe baza carora se face aprecierea se numesc criterii de selectie si se
grupeaza in:
A. Criterii fenotipice. Sunt reprezentate de cresterea in greutate si aspectul exterior
B. Criterii genotipice. Reprezentate de informatiile furnizate de rudele indivizilor
ce se analizeaza:
- ascendenti;
- rude colaterale;
- descendenti (avand ca principiu gradul de asemanare dintre acestea)
 Pentru a aprecia valoarea de ameliorare a animalelor se utilizeaza diferite metode
de selectie cu scopul folosirii sau inlaturarii de la reproductie:
- selectia individuala utilizeaza informatii referitoare la fiecare individ in parte.
Aceasta se apreciaza sub aspectul caracterelor urmarite determinandu-i valoarea si
exprimand-o intr-un sistem unitar pentru toti indivizii din populatie. Aceasta selectie se
bazeaza pe compararea valorilor individuale cu media populatiei sau cu o limita a
cerintelor minime.
- selectia familiala consta in retinerea sau respingerea de la reproductie a unor familii
intregi in functie de valoarea fenotipica medie. Metoda este eficenta doar in sistemele
intensive de crestere.
Mutatiile la pesti sunt numeroase si pot produce schimbari la fiecare 5000 de
gene. De exemplu unul dintre indivizii de amur alb este triploid, spontan si steril.
Migratia se maifeste prin:
- emigratia se prezinta in practica piscicola prin vanzarea si selectionarea
reproducatorilor;
- imigratia se prezinta prin disparitia de indivizi si completarea lor cu altii prin
cumparare sau schimb.
 Hibridarea in piscicultura
Importanta hibridarii rezida din modificarea ridicata a frecventei genotipurilor
urmarite fiind in acelasi timp rapida intrucat o schimbare atat de substantiala are loc
intr-o singura generatie. In plus, prin aceasta metoda se produce o modificare
astructurii genetice care conduce la obtinerea unor hibrizi uniformi din punct de vedere
fenotipic la care se mainifesta intens fenomenul de heterozis, fapt ce confera
organismului insusiri superioare.
Datele obtinute pana in prezent cu privire la rigurozitatea hibrizilor releva ca
aceasta metoda da rezultate cu atat mai favorabile cu cat susele care se incrutiseaza
sunt mai diferite. Vigoarea hibrizilor este determinata de starea de heterozigotie a
genelor neaditive care stau la baza dezvoltarii caracterelor de prolificitate,
supravietuire, adaptabilitate, viteza de crestere, rezistenta la boli etc.
In vederea obtinerii unor hibrizi piscicoli cu efect heterozis ridicat este necesar ca in
prima etapa sa se aleaga populatiile cu structura genetica cat mai contrastanta. In
acest sens exista doua posibilitati:
- una se bazeaza pe crearea unor linii consangvine heterozigote,
- cea de a doua are in vedere alegerea,prin teste speciale de hibridare a indivizilor cu
cea mai buna capacitate combinativa.
 Directii si obiective in selectie la pesti
Ameliorarea prin selectie a populatiilor piscicole, vizeaza deplasarea mediei
caracterelor fenotipice dorite spre limitele maxime ale manifestarii lor. In acest fel
indivizii obtinuti vor deveni mai productivi si mai eficienti din punct de vedere
economic.
Este foarte important de a dispune de la inceput de populatii a caror diversitate
genetica este accentuata. Informatiile furnizate prin analiza markerilor genetici
polimorfi (grupe sanguine, enzime etc), au relevat existenta unei puternice diversitati
genetice la populatiile naturale de pesti. De asemenea a fost evidentiata existenta unei
largi variabilitati interpopulationale, ca urmare a unei puternice influente a mediului
inconjurator.
Obiectivele selectiei urmaresc producerea unor populatii piscicole cu valori
fenotipice superioare, concomitent cu crearea unor indivizi mai economici, cu
rezistenta sporita la variatiile parametrilor fizico-chimici ai apei, iar consumul specific
redus.
Rezultatele vor fi cu atat mai precise, cu cat valoarea performantelor proprii va fi
estimata mai exact, inlaturand cat mai multe din deviatiile datorate factorilor de mediu.
 Imbunatatirea populatiilor ciprinicole

Imbunatatirea populatiilor ciprinicole presupune crearea unui material biologic de

mare valoare, care se poate realiza numai in conditiile unor actiuni continue de selectie
si ameliorare, paralel cu asigurarea unor parametri fizico-chimici ai mediului acvatic
optim.

Imbunatatirea populatiilor piscicole se poate realiza prin selectia reproducatorilor,

hibridarea interspecifica, crearea de linii consangvine si prin poliploidizare, cu unele
particularitati caracteristice diferitelor specii.

La noi in tara, in urma activitatilor de selectie si ameliorare la crap, au aparut noi

rase cum sunt: Crapul de “Frasinet” pentru zona de sud a tarii, Crapul “Podu Iloaiei”
pentru zona de nord si Crapul “Dumbrava Sibiu” pentru zona de centru, rase verificate
in productie si a catror calitati bioproductive sunt deja cunoscute in tara si peste
hotare.
 Directii si obiective in ameliorarea crapului

Pornind de la directiile si caracteristicile sistemului de exploatare preconizat, de la

stadiul actual, de la calitatile si neajunsurile pe care le intruneste aceasta specie,
lucrarile de ameliorare ar trebui orientate in urmatoarele directii:

- stabilirea parametrilor bioproductivi actuali, in vederea proiectarii tipului dorit si al

principalilor parametri tehnco-economici urmariti;
- constituirea in fiecare intreprindere piscicola a unor loturi de selectie care sa stea la
baza ameliorarii materialului biologic existent;
- stabilirea criteriilor de selectie la speciile si populatiile indigene aclimatizate sau in
curs de aclimatizare;
- orientarea selectiei, in directia obtinerii unui material biologic pretabil la cresterea
in sistem intensiv, cu un potential genetic ridicat, cu o buna precocitate, fertilitate si
rezistenta la boli in conditii variabile de mediu acvatic.
 In functie de stadiul ameliorarii, in perspectiva se, preconizeaza a se avea in atentie
urmatoarele obiective:

- imbunatatirea indicelui de carnazitate si sporirea randamentului la sacrificare;

- sporirea ritmului de crestere pentru valorificarea materialului biologic la varste cat
mai reduse;
- imbunatatirea calitativa a carnii;
- sporirea rezistentei la boli si la variatiile parametrilor fizico-chimici ai mediului
acvatic;
- imbunatatirea capacitatii de valorificare a hranei naturale;
- ameliorarea formatului corporal la care valoarea indicelui de profil sa se situeze la
valori de sub 2,5;
- cresterea in rasa curata pe baza de linii si familii adaptate unitatilor de exploatare;
- imbunatatirea genofondului prin importul unor rase de crap din tarile vecine si
utilizarea lor la lucrarile de ameliorare si metisare industriala;
- folosirea hibridarii in vederea obtinerii unor produsi comercializabili, la care sa se
manifeste efectul heterozis.
 Tehnologia de selectie la crap

In cazul selectiei la crap, prima etapa consta in crearea loturilor de selectie, care
sa asigure aplicarea diferentiata a obiectivelor ameliorarii, in functie de zona de
crestere din tara. Principalele insusiri ce se urmaresc la alegerea nucleului de
reproductie sunt:
- conformatia corporala;
- starea de sanatate;
- rezistenta;
- puterea de adaptabilitate la conditiile date;
- precocitatea;
- capacitatea de valorificare a hranei;
- realizarea unei performante de productie ridicate;
- economice;
- repetabile.
 Selectia individuala presupune pe alegerea celor mai reusiti indivizi, care se
repartizeaza pe familii si se intretin in bazine separate, sub un strict control
reproductiv. Dupa reproducere, descendentii familiilor sunt supusi unor sortari
periodice, eliminandu-se cei care nu indeplinesc conditiile minime prevazute in
programele de ameliorare.

Ajunsi la maturitate sexuala, sunt utilizati in mod obisnuit la reproducere artificiala

si mai rar la cea naturala, obtinandu-se astfel linii si familii cu insusiri deosebit de
valoroase, adaptate la conditiile specifice din unitatile respective, dupa care se practica
cross intre ele.

Aceasta metoda o consideram eficianta in ameliorarea ciprinidelor, chiar daca

necesita un numar sporit de bazine si forta de munca in plus, compenseaza
performantele bioproductive si rezultatele economice obtinute.
 Selectia familiala, sau de grup, presupune alegerea reproducatorilor pe baza
insusirilor fenotipice, izoland reproductiv cel putin 10-15 familii a caror descendenti se
cresc separat, sub un control strict, atat in ceea ce priveste dezvoltarea cat si
reproducerea, in conditii care sa permita manifestarea potentialului biologic
selectionat. Descendentii vor fi periodic supusi unor controale pe baza carora se va
estima evolutia principalilor indici de crestere si dezvoltare, intervenind cu
promtitudine in cazul aparitiei unor greseli in tehnologia adoptata.
In mod obisnuit, la sfarsitul primului an, descendentii vor fi selectati, retinandu-se
circa 25% din exemplare, cele care corespund criteriilor de selectie impuse. Aceste
exemplare vor ierna in bazine separate, urmand ca anul urmator sa fie supuse unor noi
selectii, eliminandu-se insa 50% dintre acestia. Din efectivul ramas in cel de-al 3-lea
an se vor elimina circa 50%, astfel ca la varsta de 4 ani sa ramana un nucleu de elita,
care sa intruneasca insusirile preconizate, si sa participe in continuare la ameliorarea
populatiei din unitatea respectiva.
Aplicand o astfel de metoda s-au obtinut linii adaptate la conditiile specifice
zonelor unde s-a practicat selectia, cu o vitalitate si rezistenta sporita fata de populatia
din unitate.
 Ereditatea patologica la crap
Desfasurarea proceselor vitale la crapul de cultura este uneori stanjenita de o serie
de defecte determinate genetic si cu consecinte economice grave, pe care piscicultorii
trebuie sa le cunoasca si sa le previna, pentru a evita astfel de situatii.
La crap, in unele cazuri, se manifesta fenomenul de letalitate totala, asa cum se
intampla in cazul indivizilor homozigoti, la crapul oglinda. Imperecherea intre indivizii
heterozigoti pot conduce la aparitia de homozigoti la care se manifesta efectul letal.
Cand se gasesc in stare heterozigota, depistarea acestora se face foarte greu. Factorii
letali isi au originea in modificarile care se petrec in structura AND-ului si care se
manifesta apoi prin incapacitatea indivizilor de a folosi si sintetiza substantele necesare
proceselor vitale.
Pentru o buna intelegere a acestui fenomen si a posibilitatilor de depistare a
acestuia, se reda in continuare cateva explicatii.
S-a constatat ca la crap, invelisul solzos este determinat de 2 gene: “S” si alela “s”
ce sunt raspunzatoare de imbracarea totala a corpului cu solzi, iar gena “N” si alela
“n” determina neacoperirea corpului cu invelis solzos.
 Dupa cum se cunoaste, la crap, se intalnesc mai frecvent 4 fenotipuri ale invelisului
solzos:

- crap cu solz pe toata suprafata corpului;

- crap su solz pe linia laterala;
- crap oglinda;
- crap golas.

Transmiterea in descendenta a tipului de invelis solzos depinde de schema de

incrucisare aplicata, rezultatele fiind conforme cu legile mendeliene.

Trebuie mentionat ca nu pot fi intalniti indivizi homozigoti cu genotipul “NN”,

deoarece apare fenomenul de letalitate, incompatibil cu viata.

Aceste considerente impun necesitatea cunoasterii posibilitatilor de depistare a

factorilor letali si evitarea incrucisarilor care favorizeaza acest fenomen.