Dokumen - Tips - Ameliorarea Animalelor Curs

AMELIORAREA ANIMALELOR
Ameliorarea animalelor este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv, a

caracterelor ereditare, a genofondului populatiilor de animale domestice, in directia dorita de
om.
Este deci, o adaptare genetica, determina modificarea structurii genetice a populatiei,

modificarea potentialului de productie si indirect productia.
Unitatea de lucru a ameliorarii este populatia, nu individul.
M odificarea structurii genetice a populatiilor se face prin interventia omului in procesul

de reproductie a populatiilor. Ameliorarea, deci, este o disciplina care are ca obiect dirijarea
evoluti ei populatiilor de animale domestice.
4.1. FACTORII DE CARE DEPINDE PRODUCTIA
ANIMALA GLOBALA
Productia animala globala depinde de numarul de animale, cat si de productia medie pe cap de animal.
C resterea productiei globale zootehnice se poate realiza prin cresterea numarului de

animale. Insa aceasta cale nu este totdeauna cea mai economica, intrucat presupune cheltuieli
in plus. Este de dorit sa se obtina o productie globala mai mare prin cresterea productiei medii
pe cap de animal. M arirea productiei medii pe cap de animal se poate realiza prin actiunea
simultana a ameliorarii genetice si imbunatatirea conditiilor de exploatare.
P ana in zilele noastre, ritmul de ameliorare genetica a fost in general sub 1% anual;
optimizarea programelor de ameliorare a determinat cresterea acestui ritm in jur de 2% anual
(Draganescu, C ., 1979).
P entrua realiza progrese mai rapide trebuie actionat concomitent atat prin ameliorare
genetica, cat si prin ameliorarea mediului.
4.2. FACTORII AMELIORARII
F actorii ameliorarii sunt factorii care modifica frecventa genelor si genotipurilor intr-o
populatie. Acesti factori sunt: mutatia, migratia, sel ectia, d eri va g eneti ca si con san g vi nizar ea .
M utatia - este procesul de aparitie a unei modificari in materialul genetic. M utatia este
sursa primara de variatie genetica.
M igratia (imigratia) - este procesul de introducere a unor gene in populatie prin

intermediul unor indivizi imigranti. M igratia este a doua sursa de variatie genetica.

S el ectia - este procesul de discriminare reproductiva, facuta de catre mediu (selectia

naturala) sau de catre om (selectia artificiala).
Deri va g eneti ca - este procesul de modificare a frecventei genelor intr-o directie

imprevizibila, dar intr-o cantitate previzibila.
C on san g vi nizar ea - este procesul de imperechere a indivizilor mai apropiat inruditi intre

ei, decat media gradului de inrudire din populatie.
M utatia, migratia, selectia se numesc proce se si st emati ce pentru ca tind sa modifice
frecventa genelor de o maniera previzibila, atat cantitativ, cat si ca directie. Deriva genetica
este un proce s d i s per si v pentru ca modificarea frecventei genelor este previzibila cantitativ, dar
nu si in ce directie.
M ijloaceleprincipale de modificare a frecventei genelor si genotipurilor folosite de om

intr-o populatie sunt: selectia si dirijarea imperecherilor.
Dirijarea imperecherilor, in functie de gradul de inrudire dintre indivizi, se poate face

astfel:
- imperecherea de indivizi mai putin inruditi intre ei decat media gradului de inrudire
din populatie, aceasta numinduse i ncruci sar e (imigratie, hibridare);
- imperecherea de indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de

inrudire din populatie, aceasta numindu-se con san g vi nizar e .
Dirijarea imperecherilor in functie de asemanarea fenotipica dintre indivizi, se poate face astfel:
- imperecherea de animale asemanatoare (homogamia);
- imperecherea de animale neasemanatoare (heterogamia).
Homogamia si heterogamia au efecte slabe in ameliorare, de aceea, se considera ca

principali factori ai ameliorarii: sel ectia, i ncruci sar ea si con san g vi nizar ea .
Actiunea factorilor ameliorarii si efectul lor, modificarea genetica a populatiilor depind de: structura de reproductie a populatiilor, caracterele demografice ale

populatiilor (natalitate, mortalitate, precocitate, etc. ) si de sistemul genetic al populatiei.
T rebuie precizat ca factorii ameliorarii nu sunt folositi practic izolat unul de altul, ci
concomitent.
4.3.CARACTERE
, VALORI , DEVIATII , VARIANTE , PARAMETRII GENETICI
4.3.1. CARACTERELE CANTITATIVE
C aracterele cantitative sunt cele care intereseaza in ameliorare, ele fiind economic utile
(productia de lapte, productia de lana, greutatea carcasei etc.). La aceste caractere exista de la
individ la individ diferente de grad de manifestare, ele fiind exprimate in unitati metrice de

masura. Variatiunile de acest gen, fara discontinuitate naturala, sunt denumite variatiu ni
conti nue , iar caracterele care sunt prezentate sunt denumite caract er e cantitati ve sau metri ce .
C ele doua legi fundamentale ale ereditatii (legea segregarii si legea gruparii
independente a materialului genetic) actioneaza in acelasi grad, indiferent daca este vorba de
caractere cantitative sau calitative.
M anifestarea fenotipica a unui caracter cantitativ este coordonata de mai multe perechi
de gene (uneori de ordinul zecilor), fiecare cu efect minor, de aceea, se numesc g ene mi nor e
sau polig ene . Variatia provocata de segregarea simultana a mai multor perechi de gene este
numita variati e polig eni ca .
4.3.2. VALORI , DEVIATII , VARIANTE
Valoarea este exprimata in unitati metrice in care caracterul respectiv a fost masurat.
Valoarea observata, obtinuta in urma masuratorii efectuate asupra caracterului, reprezinta
valoar e f enotipi ca, i n f or mati e f enotipi ca sau per
f or manta (P). P entru ca orice individ
reprezinta rezultanta interactiunii dintre baza sa ereditara si mediu, aceasta permite sa se faca
o prima diviziune a valorii fenotipice in doi componenti de baza, unul atribuit influentei
genotipului, altul influentei mediului.
C ei doi componenti ai fenotipului vor fi valoar ea g enotipi ca (G) si d eviatia d atorata

med iului (M) .
Deci, genotipul confera o anumita valoare individului, iar mediul poate produce deviatii ale acestei valori intr-o directie sau alta.
Elementul principal care caracterizeaza o populatie este med ia populati ei pentru un

caracter oarecare. M edia unei populatii poate fi f enotipi ca , incluzand in ea media valorilor
genotipice, precum si media deviatiilor datorate mediului. Intr-o populatie, media deviatiilor
datorate mediului este egala cu zero, deci, la nivel de populatie, valoarea fenotipica medie este
egala cu valoarea genotipica medie.
Deci med ia populati ei indica atat media valorilor fenotipice, cat si a valorilor genotipice
( P opescu- Vifor, St., 1976).
Genotipul prezinta diferite interactiuni intre gene ce pot crea valori si deviatii in
interiorul valorii genotipice:

V aloar ea d e ameliorar e sau valoar ea ad iti va (A) este suma efectelor medii ale genelor
care controleaza caracterul respectiv, insumarea fiind facuta pentru perechea de alele de la
fiecare locus si pentru toti locii implicati in caracterul respectiv.
Valoarea de ameliorare a unui individ se judeca prin prisma valorii medii a

descendentilor sai si poate fi determinata facand diferenta intre valoarea medie a descendentei
si valoarea medie a populatiei.
De exemplu, daca un mascul este imperecheat cu un numar de femele luate la intamplare

din populatie, atunci valoarea sa de ameliorare va fi egala cu dublul deviatiei medii a
descendentilor sai de la media populatiei, aceasta deoarece masculul respectiv asigura numai
jumatate de gene in descendenta, cealalta jumatate venind la intamplare din populatie.
Deviatia d atorata d omi nant ei (D) , este o alta cauza in realizarea valorii genotipice.
Deviatia de dominanta este o deviatie de la efectul mediu al alelelor din acelasi locus,
cauzata de interactiunea dintre ele. Aceasta deviatie reprezinta de fapt plusul de valoare
produs de interactiunea alelica ce se instaleaza in momentul crearii unui nou genotip, in urma
fecundarii.
Deviatia datorata epistaziei ( I ). Atunci cand un singur locus este implicat in coordonarea
caracterului, valoarea genotipica va fi alcatuita numai din valoarea de ameliorare si deviatia
datorata dominantei. Daca insa vor fi implicati mai multi loci, atunci valoarea genotipica va mai
cuprinde o noua deviatie a valorii, provocata de interactiuni nealelice (epistazia) care se
instaleaza la loci diferiti.
Deviatia d atorata med iului (M) cuprinde si ea doua componente: deviatia de mediu

general ( M g) si deviatia de mediu special ( M s).
Prin mediu general se intelege totalitatea factorilor de mediu care actioneaza in mod
permanent asupra tuturor indivizilor dintr-o populatie si pe toata durata vietii animalului,
influentand astfel toate performantele acestuia (an, sezon, ferma etc.).
P rin mediu special se inteleg conditiile temporare, intamplatoare, care actioneaza asupra
unui grup restrans de indivizi, in diferite momente ale vietii unui individ sau asupra unei
singure performante (furaje, ingrijitor, temperatura, ventilatie etc.).
Variatiile de mediu constituie una din principalele surse de eroare in ameliorare, deci in
aprecierea indivizilor. Variatiile de mediu comun (general) si special pot face ca indivizi
genetic buni sa para necorespunzatori, iar indivizi genetic necorespunzatori sa para buni.
In concluzie se poate scrie:

G M
V arianta este o abatere a unui caracter de la media populatiei, ea indicand gradul de

variabilitate a unui caracter metric ( P ). Varianta se masoara calculand media abaterilor
patratice de la media populatiei. Se noteaza V p , daca este vorba de varianta fenotipica. Atunci
varianta fenotipica se poate scrie astfel:
V G V M
4.3.3. PARAMETRII G 212H73 C ENETICI
Heritabilitatea
Una din cele mai importante proprietati ale unui caracter cantitativ este heritabilitat ea
(simbolizata prin h 2 ). Ea exprima proportia din varianta totala (V P ) care poate fi atribuita
efectului mediu al genelor, fiind definita ca raportul dintre variatia genetica aditiva (sau
varianta valorii de ameliorare) si varianta fenotipica:
Heritabilitatea poate fi definita si ca regresie a valorii de ameliorare fata de valoarea fenotipica:
Heritabilitatea mai poate fi definita si ca patratul corelatiei dintre valorile de ameliorare

si valorile fenotipice:
Heritabilitatea apare ca un element important in toate programele de ameliorare, multe din deciziile pe care le ia amelioratorul depinzand de valoarea acesteia.

Heritabilitatea nu este numai o proprietate a unui caracter sau individ, ci in acelasi timp o proprietate a populatiei si a conditiilor de mediu existente.
Orice valoare a heritabilitatii este deci valabila pentru o anumita populatie si generatie,
in anumite conditii de mediu.
O estimare a heritabilitatii este aplicabila intr-un program de ameliorare pentru

populatia in care s-a determinat sau intr-una considerata a fi foarte asemanatoare.
Repetabilitatea

Studiul repetabilitatii prezinta o deosebita importanta pentru performantele care se

repeta in timp (cantitate de lapte la diferite lactatii, cantitatea de lana la diferite tunsori etc.) si
in spatiu (caractere structurale sau anatomice).
Varianta valorii de ameliorare (V A ) fiind determinata de efectul genelor mostenite de un

individ nu se modifica in decursul vietii lui, efectul genelor fiind permanent. Variantele datorate
dominantei (V D ) si epistaziei (V
i ), fenomene care se realizeaza imediat dupa fecundare, de
asemenea vor ramane neschimbate in timpul vietii animalului. Varianta datorata mediului
general (V M g ) de asemenea ramane neschimbata fiind determinata de factori de mediu care sunt
permanenti in viata individului. Varianta de mediu special (V s ), datorita elementelor
M
intamplatoare, temporare, poate fi considerat ca se modifica in decursul vietii animalului,

determinand schimbarea ponderii celorlalti componenti ai variantei, deci fluctuatii in
manifestarea fenotipica a aceluiasi caracter in diferite momente ale vietii unui individ.
Deci, repetabilitatea este proportia din varianta fenotipica totala datorata diferentelor
permanente sau nelocalizate dintre indivizi, atat de ordin genetic, cat si de mediu:
In aprecierea repetabilitatii unui caracter se inlatura componentul variantei datorate

mediului special (V M s ) din varianta fenotipica totala.
Repetabilitatea, fiind un parametru genetic, va prezenta aceleasi particularitati ca si heritabilitatea, deci, fiecare caracter fiind determinat de un anumit genotip va
prezenta o anumita valoare a repetabilitatii.
Repetabilitatea este o caracteristica a unei populatii, a unui generatii si a conditiilor de

mediu in care se dezvolta populatia.
4.4. PRINCIPALELE CARACTERE CE FAC OBIECTUL AMELIORARII
C aracterele ce pot forma obiectul ameliorarii sunt: caractere de productie, caractere de

reproductie, de viabilitate si rezistenta la imbolnaviri, de exterior.
Deoarece tehnologia de ameliorare este dependenta de particularitatile genetice ale unui

caracter, de la fiecare este necesar sa se cunoasca: heritabilitatea (h 2 ), repetabilitatea (r),
corelatia cu alte caractere, ponderea variantei neaditive si de mediu special, limitarea,
influenta sau inlantuirea cu sexul.
4.4.1. CARACTERE DE PRODUCTIE
Animalele domestice sunt crescute, in principal de om, pentru urmatoarele productii:

lapte, carne, oua, lana, blanite.
F iecare productie este rezultanta unui ansamblu de caractere complexe care, la randul
lor, sunt un ansamblu de caractere simple.

P rod uctia d e lapt e include in principal urmatoarele caractere: cantitatea de lapte,

procentul de grasime, procentul de proteina.
2
C antitat ea d e lapt e este un caracter limitat de sex, cu o heritabilitate mica (h =0,2-0,3).
Este un carcater corelat negativ cu procentul de grasime din lapte si slab pozitiv cu unele
caractere de dezvoltare si conformatie.
C antitatea de lapte este influentata de interactiuni genetice neaditive (dominanta,

supradominanta), de factori de mediu intern: varsta la prima fatare, rangul lactatiei, luna de
lactatie etc., precum si de o serie de factori externi: hranire, igiena corporala, numar de
mulsori pe zi etc.
lapt e sunt corelate pozitiv intre ele, au o

P rocentul d e gra si me si d e prot ei na d in
heritabilitate mare (h 2 = 0,5 - 0,6).
P roductia de carne a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor, pasarilor, iepurilor

depinde de mai multe caractere: sporul mediu zilnic sau greutatea la o anumita varsta (h 2 =
0,35), consumul specific (h 2 = 0,3 - 0,60) si compozitia si conformatia carcasei.
C onsumul specific este puternic corelat pozitiv cu sporul de crestere in greutate, fiind
influentat ca si sporul de factori de mediu intern (varsta, sex, starea de gestatie), de influenta
materna (varsta mamei, numarul de produsi la fatare, productia de lapte etc.) si de factori
externi (alimentatie, adapost, mediu etologic etc.).
P rod uctia d e lana prezinta un aspect cantitativ si un complex de caractere referitoare la

calitate. C antitatea de lana bruta este un caracter cu heritabilitate mijlocie (h 2 = 0,4) spre
mare (h2 = 0,5), iar calitatea lanii cuprinde: finetea, uniformitatea, ondulatii. Aceste caractere
au o heritabilitate mare (h 2 = 0,5).
2
P rod uctia d e oua este un caracter limitat de sex cuprinzand numarul de oua (h =0,2-
0,3), greutatea oului (h 2 = 0,5 - 0,7), forma oului, grosimea cojii oului, pete de carne etc.
Numarul de oua este corelat negativ cu greutatea vie si este influentat de o serie de
factori genetici neaditivi, precum si de factori de mediu intern si extern.
4.4.2. CARACTERE DE REPRODUCTIE
Aceste caractere sunt importante pentru ameliorare pentru ca pe de o parte sunt utile
economic, pe de alta parte pot influenta indirect eficienta selectiei (cresc numarul de candidati,
deci creste intensitatea selectiei).
F ertilitatea, prolificitatea, natalitatea au importanta mare pentru exploatare. Ele au o

heritabilitate mica (h 2 = 0,10 - 0,15) si, de aceea, intra rar in obiectivul selectiei.
Aceste caractere sunt puternic influentate de o serie de factori de mediu general si

special, interni si externi, precum si de interactiuni genetice neaditive. Ameliorarea lor se

realizeaza prin incrucisari industriale ce vizeaza folosirea interactiunilor genetice neaditive

(heterozis).
4.4.3.CARACTERE DE VIABILITATE S I REZI S TENTA LA IMBOLNAVIRI
Sunt putine programe de ameliorare care includ asemenea caractere intre obiectivele lor,
desi au o mare importanta pentru exploatare.
Anomaliil e er ed itar e sunt cauzate de o gena, de o pereche de alele sau de mai multe
perechi de alele, recesive sau dominante, autosomale sau heterosomale. In functie de frecventa
cu care o gena provoaca aparitia anomaliei, genele sunt letale, semiletale, subvitale sau quasi-
normale. Datorita faptului ca majoritatea acestor gene sunt recesive, ele stau ascunse si
contribuie la povara genetica a populatiilor.
De regula, nu se propune eliminarea genelor respective pentru ca fiind recesive si cu

frecventa mica, homozigotii selectionabili sunt putini, iar heterozigotii purtatori sunt mai
numerosi, dar greu de depistat. De asemenea ele pot fi produse din nou prin mutatie.
Uneori anomaliile ereditare pot fi utile. Este cazul genei nanismului, 'dwarf', la gaini,
folosita pentru a produce gaini pitice, mame de broiler. Astfel, se reduce pretul de productie al
gainilor, prin scaderea consumului propriu de furaje pe ou.
Anomaliile induse de mediu
Aceste anomalii se refera la starile patologice provocate de temperatura, radiatii solare,

alimentatie, aglomeratie, in general factori care forteaza domeniul de reactie al genotipului.
2
Rezistenta la factori de mediu stresori are o heritabilitate foarte mica (h = 0,05 - 0,10).
P ractica a demonstrat ca hibrizii au o rezistenta mai mare decat animalele din rasele pure.
Anomaliile produse de factori patogeni
Aceste anomalii sunt adesea considerate ca fiind singurele adevarate boli.
O serie de experiente de selectie a gainilor pentru rezistenta la bacterii, virusuri,

ciuperci, paraziti au demonstrat existenta unei variabilitati genetice (h 2 = 0,05 - 0,10) a
rezistentei la imbolnaviri si s-au soldat cu formarea unor linii relativ rezistente la tifoza
aviara, leucoza, coccidioza (Draganescu, C ., 1979). S-a constatat un efect de heterozis numai
la rezistenta pentru bolile aparatului respirator si o mai slaba rezistenta a hibrizilor pentru
rezistenta la leucoza. Nu s-au putut forma linii absolut rezistente sau receptive.
Amelioratorii nu accepta, de regula, rezistenta la imbolnaviri printre obiectivele selectiei,

deoarece:
- heritabilitatea fiind mica, progresele genetice ar fi mici, costisitoare si ar impune

diminuarea intensitatii selectiei pentru caracterele utile economic;

- se intampla ca dupa formarea populatiei rezistente, factorul patogen sa sufere o

mutatie si rezultatul muncii sa fie anulat;
- este foarte costisitoare si dificila testarea, pentru ca ar impune ca toate animalele sa

fie supuse in aceeasi masura factorului patogen contra caruia se urmareste formarea
rezistentei.
In concluzie, este mai sigur si mai ieftin a se dobandi rezistenta prin imunizare, decat prin
selectie. De aceea, cei mai multi specialisti inclina ca problema rezistentei la imbolnaviri sa fie
lasata pe seama mediului si pe seama actiunilor sanitarveterinare.
4.4.4. CARACTERELE DE EXTERIOR
In perioada dintre cele doua revolutii industriale, caracterele de exterior erau unele din
obiectivele de baza ale ameliorarii. In prezent, ele sunt luate in considerare numai in masura in
care sunt corelate cu productia.
P rincipale care erau luate in considerare de specialisti sunt: dezvoltarea corporala,

conformatia corporala, constitutia, conditia, roba.
S-a demonstrat ca selectia indirecta practicata pe caractere de exterior pentru cresterea

performantelor productive este mai putin eficienta decat selectia directa efectuata pe caractere
productive. C aracterele de exterior erau adesea apreciate subiectiv, cu ochiul liber, aceasta
scazand heritabilitatea, deci precizia selectiei.
De asemenea, multe caractere de exterior erau in obiectivul selectiei din motive 'estetice'
si nu pentru ca aveau legatura cu productia.
Astazi se accepta mai rar caractere de exterior in obiectivul selectiei si aceasta numai
daca nu se poate face selectie direct pe cele productive. In acest caz trebuie sa se tina seama si
de corelatia lor genetica cu alte caractere.
4.5. PREDICTIA VALORII DE AMELIORARE S I A CAPACITATII
DE PRODUCTIE
4.5.1. PREDICTIA VALORII DE AMELIORARE PRIN PROCEDEE B . L . P .
(Best Linear P rediction)
P rima etapa in desfasurarea ameliorarii animalelor, este aceea de a identifica valoarea

de ameliorare a fiecarui animal candidat la selectie, pentru fiecare caracter ce urmeaza a fi
ameliorat.
De fapt, prima etapa a selectiei este predictia valorii de ameliorare.

Predictia valorii de ameliorare pe performante proprii

a ) O si n gura per f or manta ma surata
Se porneste de la performanta ca sursa de informatie fenotipica, iar trecerea de la performanta la valoarea de ameliorare se face cu ajutorul heritabilitatii, care se stie ca are
functie de regresie a valorii de ameliorare fata de performanta.
Aceasta este cea mai generala relatie de predictie a valorii de ameliorare, atunci cand candidatii apartin unei singure grupe de contemporani si au o singura

performanta masurata. In aceasta situatie, ierarhizarea pe baza valorii de ameliorare este identica cu cea pe baza valorii performantelor brute.
b ) M ai mult e per f or mant e ma surat e la acela si caract er
In cazul caracterelor repetabile, acuratetea evaluarii genetice poate fi marita daca se

efectueaza masuratori repetate la acelasi individ.
In aceasta situatie se foloseste ca sursa de informatie fenotipica, f or mant elor (

med ia per
), iar heritabilitatea unica (h2 ) se inlocuieste cu heritabilitatea multipla sau medie ( ).
R reprezinta repetabilitatea caracterului, care exprima corelatia dintre doua performante

independente pentru acelasi caracter.
c ) I nd i vizi ce provi n erit e

d i n f er me d i f
C ompararea indivizilor ce provin din ferme diferite se face cand prin vanzari cumparari
animalele trec dintr-o ferma in alta ferma.
Daca ferma A cumpara din ferma B, compararea se va face in ferma A. Indivizii din
ferma A raman in propria ferma si ca urmare, nu vor avea adaugata diferenta genetica dintre
ferme. Indivizii din ferma B vor trebui sa produca in ferma A, deci lor le este adaugata si
diferenta genetica intre ferme:

reprezinta heritabilitatea diferentei genetice intre ferme. Estimarea valorii lui

este dificila, depinzand de gradul de izolare reproductiva al fermelor, de marimea lor etc. In
aceeasi rasa are valori de 0,10-0,15.

Predictia valorii de ameliorare pe performantele rudelor
De regula se apeleaza la performantele rudelor (ascendenti, colaterali, descendenti) in urmatoarele situatii:
- pentru caractere cu heritabilitate mica, unde fenotipul propriu da o informatie slaba;
- in cazul caracterelor limitate de sex (productia de lapte, prolificitatea, productia de

oua etc.);
- in cazul caracterelor care nu se pot masura direct pe animal (de exemplu cele care
implica sacrificarea animalului).
a ) per f or mant el e a scend entilor
unde:
r este coeficientul de inrudire intre individul apreciat si ruda (mama, bunica etc.).
P R este performanta rudei
este performanta medie a contemporanilor rudei
C and ruda are mai multe performante masurate, atunci h 2 se inlocuieste cu :
b) performantele colateralilor (surori, semisurori)
unde:

n este numarul de rude
r (numarator) coeficientul de inrudire intre individul apreciat si rude (r = 0,5 daca este
vorba de surori, r = 0,25 in caz de semisurori)
t este coeficientul de asemanare fenotipica intre performantele rudelor
unde:
r este coeficientul de inrudire a rudelor intre ele (r = 0,5 cand sunt surori si r = 0,25
cand sunt semisurori)
c2 este corelatia de mediu comun
f or mant el e
c ) per d e scend entilor
C and selectia se face pe fiice, ce sunt semisurori intre ele, formula este:
4.5.2. PREDICTIA VALORII DE AMELIORARE
PRIN METODOLOGIA BLUP
P entru a defini un cadru general de evaluare genetica in comparatie cu teoria indicilor

de selectie (BL P ), Henderson (1963) a dezvoltat o metoda statistica de evaluare simultana a
efectelor fixe si aleatoare ale modelului mixt, denumita BLUP - Be st Li near U nbia sed
P re d i ctor s (metoda celor mai buni predictori liniari nedeplasati).
Diferenta esentiala fata de indicii de selectie (BL P - cei mai buni predictori liniari) este
ca, prin BLU P , in stabilirea valorii genetice a animalelor (a), se abandoneaza ipoteza
cunoasterii mediei populatiei. C a si in cazul indicilor de selectie se retine elementul a, care
minimizeaza media abaterilor patratice dintre predictor (valoarea de ameliorare predictata) si
predictand (valoarea de ameliorare adevarata), respectiv E(a-a) 2 .Aceasta expresie reprezinta
totodata si criteriul de calitate al metodei celor mai mici patrate.

In BLU P , prin estimarea efectelor fixe necunoscute (notate cu ), in care intra  si alti
factori ficsi considerati (ferma, sezon, sex etc.), este introdusa o restrictie suplimentara :
valoarea de ameliorare predictata sa fie nedeplasata, adica E(a)=E(a). Aceasta restrictie este
obiectiva, ea impunand ca valoarea de ameliorare predictata sa nu fie in medie afectata de
efectele fixe, respectiv un candidat la selectie nu trebuie sa fie supraevaluat sau subevaluat
datorita sezonului in care a fost nascut. Gofinet si Elsen (1984), citati de Ducos, au aratat ca
selectia animalelor prin metoda BLU P maximizeaza valorile genetice ale indivizilor
selectionati.
Sistemul de ecuatii de rezolvat pentru a obtine solutii ale celor mai mici patrate
generalizate ale efectelor fixe este de forma:
(1)
unde:
X = matrice de design a efectelor fixe;
V = matricea de variante/covariante (egala cu Z G Z¶+ R );
Z = matrice de design a efectelor aleatoare (cu numar de linii si coloane egal cu numarul de
observatii)
De mentionat ca chiar pe cele mai mari calculatoare nu se poate inversa direct, in timp
util, o matrice a carei marime depaseste cateva mii de linii si coloane. Din aceasta cauza, in
practica, folosirea relatiei (1) pentru obtinerea valorilor de ameliorare pentru populatii mari
de animale este greu de aplicat.
In 1963 , Henderson a aratat cum s-ar putea usura considerabil calculele pentru a
depasii aceste inconveniente. P resupunand ca in modelul liniar: y = Xb+Za +e, valori genetice
sunt analizate provizoriu ca fixe si nu ca aleatoare, atunci varianta observatiilor ar deveni:
var(y) = V = R.
Astfel, ecuatiile celor mai mici patrate generalizate pentru estimarea lui si predictia
lui a se scriu prin extensia ecuatiei (1) :
de unde rezulta :
Henderson a descoperit ca modificand ecuatiile celor mai mici patrate generalizate prin
-1
adaugarea inversei matricii variantelor genetice var(A) = G la blocul Z¶ R Z, si  sistemul
obtinut furnizeaza simultan solutii pentru b :

(2)
Acest sistem de ecuatii se numeste sistemul ecuatiilor modelului mixt ( MM E - mixed
model ecuations), deoarece se considera simultan efectele fixe si cele aleatoare. Henderson
(1984), a aratat ca intr-un model mixt, necunoscutele pentru efectele fixe sun estimate
(B.L.U.E.), iar pentru efectele aleatoare (animalele) sunt predicate (B.L.U. P ). M atricile inverse
-1 -1 -1
R si G sunt mai simplu de obtinut decat V .
F recvent se emite ipoteza ca rezidualele modelului sunt distribuite conform unei legi
normale de repartitie cu media zero si varianta e2. Atunci, varianta rezidualelor var(e)= R=I
 e2 P entru a simplifica sistemul (2) se pot inmultii toate ecuatiile cu  e2ceea ce duce la
suprimarea matricii R-1.
E
MM se reduce astfel la :
(3)
unde:
MODELUL TATA
M etodologia BLU P a fost aplicata pentru prima data la taurine, de catre Unoversitatea
C ornell (Ithaca, N.Y.-SUA), in perioada 1970-1979. A fost folosit un model de tip ³tata´, initial
sub forma ³simplificata´, neglijandu-se inrudirile intre tauri. Intre 1979-1989 aceiasi
universitate a propus modelul ³tata-bunic matern´, o extensie a modelului tata. Din anul 1989
o serie de tari au trecut implementarea in practica a modelului animal individual (fig.13).

F ig . 13. S ucce siunea cronologi ca a metod elor d e evaluar e g eneti ca a bovi nelor pentru lapt e
i n S UA (M i ni st erul A gri culturii si U ni v . C or nell ) si i n F ranta
In functie de structura datelor primare exista mai multe modele de tip tata, dintre care
mentionam:
CANDIDATII LA TESTARE PROVIN DIN ACEEASI POPULATIE
In ipoteza lipsei interactiunii genotip-mediu (trebuie testata semnificatia ei) modelul

biometric poate fi scris astfel :
yijk = +h j+s j+eijk (4)
in care:
yijk = performanta masurata a descendentului k, care apartine reproducatorului j,

realizata in cadrul nivelului i al efectului de mediu;
 = media populatiei comuna pentru toate observatiile;

h j = efectul fix al nivelului i al factorului de mediu (ex. C ombinatia ferma ± an ± sezon),
i = 1,,p;
s j = efectul randomizat al reproducatorului j (s j = 0.5 a j , a j = valoarea de ameliorare a
reproducatorului j);
eijk = efectul rezidual randomizat, asociat fiecarei observatii.
In notatie matriceala modelul liniar poate fi scris :
y= Xb+Zs+e (5)
unde:
y = vectorul observatiilor, n x 1;
b = vectorul efectelor fixe, p x 1;
s = vectorul efectelor randomizate, q x 1;
e = vectorul rezidualelor, n x 1;
X = matrice de design care asociaza performantele la efectele fixe, n x p;
Z = matrice de design care asociaza performantele la efectele randomizate, n x q;
M (y) = X b
M (s) = 0
M (e) = 0
cu C ov.(e,s¶) = 0
Var.(s) = G
Var.(e) = R
Var.(y) = Z G Z¶ R = V
Reziduala e inglobeaza ansamblul factorial neluati in considerare fie ca sunt de natura

genetica (valoare genetica neaditiva) saz de mediu; jumatate din valoarea genetica aditiva a
mamei descendentului si contributia riscului de meioza.
I pot e z el e i n car e mod elul e st e valabil:

-reproducatorii constituie o proba extrasa la intamplare din aceeasi populatie,

neselectionata si neconsangvinizata;
-reproducatorii nu sunt inruditi intre ei, si nici cu femelele partenere;
-imperecherile au loc la intamplare, de la fiecare femela testandu-se cate un singur

descendent.
Descendentii unui reproducator sunt considerati a fi in exclusivitate semifrati, neinruditi

cu descendentii altui reproducator:
-femelele partenere constituie o proba aleatoare, reprezentativa pentru populatia

originara. Acestea sunt de valoare medie, egala cu media populatiei, astfel ca cea ce se
transmite la descendenti, poate fi atribuit in totalitate masculilor;
-media si varianta genetica raman constante de la o generatie la alta.
Ecuatiile modelului mixt sunt:
(6)
unde:
in care:
Daca reproducatorii nu sunt inruditi, A = I, unde I este matrice de identitate, de

dimensiune egala cu numarul de niveluri ale efectelor aleatoare.
Se stie ca in cazul semifratilor varianta intre tati este un sfert din varianta aditiva:
de unde rezulta ca

Ex em plu numeri c .
Sa se realizeze evaluarea genetica a cinci tauri pentru cantitate de lapte a fiicelor la

prima lactatie. F iicele sunt distribuite in doua ferme, 13 in ferma 1 si 8 in ferma 2 (tabelul 7).
Din datele tabelului se constata o repartitie nebalansata a fiicelor pe tauri si ferme.

Numarul fiicelor pe reproducator in cadrul unei ferme variaza de la 0 la 5. C onsecinta
nebalansarii este modificarea preciziei predictiei valorii de ameliorare.
M odelul biometric este unul mixt deoarece include atat efecte fixe (media generala si
ferma), cat si efecte aleatoare (efectul reproducator si efectul rezidual). C ele doua variabile
aleatoare ale modelului, s si e au mediile nule si variantele  2 s si 2 e , astfel incat varianta
performantelor ( 2 y ) este egala cu  2 s plus  2e.
T abelul7
Distributia ficelor si productiile lor de lapte(kg) pe tauri si ferme
F ermaT aur T aurul T aurul T aurul T aurul T aurul
1(s1 ) 1(s2 ) 1(s3 ) 1(s4 ) 5(s5 )
3750 4790 - 3750 3730
3400 3800 - 3400 3800
F erma - 4500 - 3200 3900
1(h1 )
- - - - 3750
- - - - 3950
3540 3420 3700 3200 -
- 3000 3850 - -
F erma - - 3550 - -
2(h2 )
- - 3890 - -
- - - - -
M ediile si variantele asteptate ale efectelor fixe si ale efectelor randomizate sunt dupa
cum urmeaza:
M (y) =  + h j = X ·b; M (s) = 0; M (e) = 0

Var.(s) =  2 s ; Var.(e) =  2e; Var.(y) =  2 s + 2e =  2 y
P ornind de la structura datelor primare se poate construi sistemul de ecuatii astfel :
21·µ + 13·h1 + 8·h2 + 3·s1 + 5·s2 +4·s3 + 4·s4 +5·s5 = 77870 suma tuturor observatiilor;
13·µ + 13·h1 + 0·h2 + 2·s1 + 3·s2 +0·s3 + 3·s4 +5·s5 = 49720 suma obs. pentru ferma 1;
8·µ + 0·h1 + 8·h2 + 1·s1 + 2·s2 +4·s3 + 1·s4 + 0·s5 = 28150 suma obs. pentru ferma 2;
3·µ + 2·h1 + 1·h2 + (3+15)·s1 + 0·s2 +0·s3 + 0·s4 + 0·s5 = 10690 suma obs. ficelor taurului 1
5·µ + 3·h1 + 2·h2 + 0·s1 + (5+15)·s2 +0·s3 + 0·s4 + 0·s5 = 19510 suma obs. ficelor taurului 2
4·µ + 0·h1 + 4·h2 + 0·s1 + 0·s2 +(4+15)·s3 + 0·s4 + 0·s5 = 14990 suma obs. ficelor taurului 3
4·µ + 3·h1 + 1·h2 + 0·s1 + 0·s2 + 0·s3 +(4+15)·s4 + 0·s5 = 13550 suma obs. ficelor taurului 4
5·µ + 5·h1 + 0·h2 + 0·s1 + 0·s2 + 0·s3 +0·s4 + (5+15)·s5 = 19130 suma obs. ficelor taurului 5
Interpretarea acestor rezultate poate fi facuta luand ca exemplu un nivel al factorului fix
(ferma) si un nivel al factorului aleator (taur).
Astfel, suma observatiilor pentru ferma 1 (49720) este alcatuita din participarea a 13
observatii din total (13·µ). T oate realizate in ferma 1 (13·h 1 ), din care 2 provin de la fiicele
taurului 1 (2·s1 ), 3 de la fiicele taurului (3·s2 ), 3 de la fiicele taurului 4 (3·s4 ) si 5 de la fiicele
taurului 5 (5·s5 ).
Suma performantelorfiicelor taurului 5 (19130) alcatuita din participarea a 5 observatii

(5·µ), toate provenind din ferma 1 (5·h 1 ) deci nici una din ferma 2 (0·h2 ). T oate aceste fiice
apartin reproducatorului 5 (5·s 5 ).
Se construieste astfel cate o linie si cate o coloana pentru fiecare nivel al factorului fix si
al factorului aleator din model. In exemplul nostru avem 8 ecuatii, din care 3 pentru efectele
fixe (media generala plus cele doua ferme) si 5 pentru efectele fixe (cei 5 reproducatori).
Dupa alcatuirea matricelor de incidenta:

se construiesc submatricele din cadrul sistemului de ecuatii:
P resupunand ca h 2 = 0,25, rezulta :

Ecuatiile modelului mixt sunt urmatoarele:
Se remarca faptul ca cele 8 ecuatii cu 8 necunoscute nu sunt independente: prima

ecuatie este suma urmatoarelor doua ecuatii. Rezulta ca in realitate nu avem decat 7 ecuatii
independente, deci vom obtine numai 7 din cele 8 necunoscute.
P entru a obtine solutiile sistemului de ecuatii trebuie impusa o restrictie modelului,

considerand ca µ = 0, ceea ce echivaleaza cu scoaterea din sistemul de ecuatii a primei linii si
a primei coloane.
In general valorile numerice estimate pentru efectele fixe depind de restrictiile impuse
pentru rezolvarea ecuatiilor. Daca impunem ca µ = 0, solutiile pentru h1 si h2 reprezinta
mediile observatiilor pe ferme. Daca impunem ca h 1 = 0, obtinem o valoare estimata pentru µ,
si o valoare estimata pentru h2 , care reprezinta diferenta dintre h 1 si h2.
In exemplul nostru am propus ca µ = 0, ceea ce a condus la obtinerea urmatoarelor

solutii:
M ediile fermelor C apacitatea de transmitere Valoarea de ameliorare

Solutiile pentru reproducatori reprezinta capacitatea de transmitere a fiecaruia,

respectiv deviatia mediei descendentilor de la medie. P entru a obtine valoarea de ameliorare
trebuie sa inmultim aceste deviatii cu doi deoarece valoarea de ameliorare a unui individ este
de doua ori deviatia mediei descendentilor de la medie (media valorilor de ameliorare ale
descendentilor).
C lasamentul celor cinci reproducatori in ordinea descrescatoare a capacitatii de

transmitere este urmatorul (tabelul 8):
T abelul 8
P ozitia Reproducator
1 s3
2 s2
3 s5
4 s1
5 s4
COMPARATIA BLUP CU INDICELE DE SELECTIE
C u cat populatia este mai omogena si candidatii la selectie dispun de surse de informatie
asemanatoare, evaluarile obtinute prin BLU P se apropie de cele obtinute prin indicele de
selectie.
Sa analizam exemplul anterior cu urmatoarele presupuneri:
-reproducatorii au numar egal de fiice. Am adaugat doua fiice taurului 1, o fiica taurului
3 si o fiica taurului 4;
-toate fiicele se afla intr-o singura ferma.
Datele primare sunt prezentate in tabelul 9.
T abelul 9
Date primare provenite de la fiicele a cinci tauri
T aurul 1 T aurul 2 T aurul 3 T aurul 4 T aurul 5
3750 4790 3700 3750 3730
3400 3800 3850 3400 3800
3540 4500 3550 3200 3900
2710 3420 3890 3200 3750

2500 3000 3400 3500 3950
a ) E valuar ea pri n BLUP
Ignorand gruparea pe ferme, modelul biometric poate fi scris astfel:
yij = µ + s j + eij
in care:
yij = performanta masurata a descendentului j, care apartine reproducatorului i;
µ = media populatiei comuna pentru toate observatiile;
s j = efectul reproducatorului i;
eij = efectul rezidual randomizat particular descendentului j, care apartine

reproducatorului i.
cu urmatoarele solutii:
capacitatea de valoarea de
transmitere ameliorare
= [3599,2] s1 = -104,8 kg a1 = 2·(-104,8) = -209,6
s2 = 75,7 kg a2 = 2·(75,7) = 151,4
s3 = 19,7 kg a3 = 2·(19,7) = 39,4
s4 = -47,3 kg a4 = 2·(-43,7) = -94,6
s5 = 56,7 kg a5 = 2·(56,7) = 113,4

b ) E valuar ea pri n i nd i cel e d e sel ecti e
Daca se considera cunoscuta media populatiei (µ) si se presupune ca performantele

brute au fost perfect corectate pentru factorii cu actiune sistematica (efectele fixe), evaluarea
genetica a celor cinci reproducatori poate fi facuta pe baza indicelui de selectie, potrivit
relatiei:
unde b¶ = corectie pentru numar finit de descendenti = regresia valorii medii a descendentilor
actuali fata de media unui numar infinit de descendenti:
Relatia este valabila pentru descendenti semifrati.
µ este aproximat prin media performantelor disponibile, in exemplul nostru
Intrucat reproducatorii au numar egal de descendenti, valoarea lui b¶ este o constanta
Valorile de ameliorare ale celor 5 reproducatori sunt:
a1 = 2·0,25· (3180-3599,2) = -209,6
a2 = 2·0,25· (3902-3559,2) = 151,4
a3 = 2·0,25· (3678-3559,2) = 39,4
a4 = 2·0,25· (3410-3559,2) = -94,6
a5 = 2·0,25· (3826-3559,2) = 113,4
Se constata ca valorile de ameliorare sunt identice indiferent de metoda utilizata.

Situatia se schimba atunci cand se aplica indicele de selectie pentru cazul nebalansat
(numar inegal de descendenti pe reproducator), ignorand faptul ca fiicele se afla in ferme
diferite. In acest caz vom obtine:
a1 = 2·b¶ 1 · (3180-3599,2) = -48,25 unde b¶ 1 = 0,17
a2 = 2·b¶ 2 · (3902-3559,2) = 96,95 b¶ 2 = 0,25
a3 = 2·b¶ 3 · (3678-3559,2) = 16,59 b¶ 3 = 0,21
a4 = 2·b¶ 4 · (3410-3559,2) = -134,99 b¶ 4 = 0,21
a5 = 2·b¶ 5 · (3826-3559,2) = 58,95 b¶ 5 = 0,25
Rezultatele sunt centralizate in tabelul 10.
T abelul 10
Valorile de ameliorare ale celor cinci tauri, predictate dupa cele doua metode
Valoarea de ameliorare/ BLUP Indice de selectie
Reproducatorul
1 -52,50 -48,25
2 102,00 96,95
3 107,62 16,59
4 -152,42 -134,99
5 -4,68 58,95
I nt erpr etar ea r e zultat elor obti nut e
Indicele de selectie in comparatie cu BLUP subevalueaza reproducatorul 3 deoarece toate cele 4 fiice ale lui se afla intr+un grup de contemporani mai putin numeros
(8) si cu performanta medie mai mica (3491,9kg). De asemenea se supraevalueaza reproducatorul 5, care are toate cele 5 fiice intr+un grup mai numeros, format din 13 vaci, cu o
performanta medie mai mare (3835,37kg). Aceste rezultate se datoreaza faptului ca indicele de selectie nu tine seama de efectul fermei, precum si de distributia descendentelor in
cadrul fermelor (F.Minevielle, 1990)

De asemenea, indicele de selectie preyice o diferenta mai mica, comparativ cu BLU P ,

intre valorile de ameliorare ale reproducatorilor. P redictia diferentei intre doi reproducatori se
noteaya cu .
a) P redictia diferentei intre valorile de ameliorare ale reproducatorilor, cand se

utilizeaza indicele de selectie:
b) P redictia diferentei intre valorile de ameliorare ale reproducatorilor, cand se

utilizeaza BLU P :
Rezultatele sunt prezentate in tabelul 11.
T abelul11
Re zultat e com parati ve: BLUP+I nd i ce d e sel ecti e
M etod a f olo sita/ BLUP I nd i ce d e Di f er enta i n

sel ecti e
Reproducatorii analizati f avoar ea
BLUP
+107,00 kg +38,00 kg +69,00 kg
+260,00 kg +151,58 kg +108,42 kg
-147,74 kg -193,94 kg +46,20 kg
Rezultatele prezentate in ultima coloana ne arata clar superioritatea BLUP fata de metoda indicelui de selectie.
PRECIZIA EVALUARII GENETICE PRIN BLUP+MODEL+TATA
Din teoria modelului liniar general, y = X·b+e, se stie ca varianta estimatorului ( ),
este:
(7)

Rezulta ca eroarea standard a unei estimate din modelul liniar general este
(8)
Aceasta varianta presupune cunoasterea lui  e2 , aproximat in calcule prin  e2 estimat.
P lecand de la relatia cunoscuta a corelatiei dintre valoarea de ameliorare progmozata

(I) si valoarea de ameliorare adevarata (H):
se poate scrie ca:
de unde rezulta:
Varianta erorii predictiei, poate fi scrisa:
(9)
Din reunirea celor doua relatii, obtinem:
P rincipalii parametriai valorii de ameliorare sunt dupa cum urmeaza:
a) precizia evaluarii genetice
(10)
b) varianta predictiei erorii

(11)
c) eroarea standard a predictiei erorii
(12)
d) corelatia dintre valoarea de ameliorare adevarata, necunoscuta (s), si valoarea de

ameliorare prognozata ( ), numita si acuratetea selectiei
(13)
Elementele id pot fi obtinute din inversa ganaralizata a sistemului de ecuatii

(submatricea corespunzatoare efectelor aleatoare, notata C 22 ).
Dupa inversarea sistemului de ecuatii (9), am obtinut elementele diagonale ale matricei
C 22 , pentru fiecare reproducator analizat, astfel:
diag. C 22 = (0,05729; 0,05388; 0,05913; 0,05553; 0,05592)
Valorile diag. C 22 nu depind de numarul observat de descendenti pe reproducator, ci de

numarul de ³descendenti efectivi´. Numarul de fiice efective (n ej ) pentru un reproducator
depinde de distributia descendentilor pe nivelurile factorului (factorilor) fix, in exemplul nostru,
distributia fiicelor pe ferme.
Numarul de fiice efective se poate stabili pe baza relatiei:
Z¶Z-Z¶X(X¶X) -1 X¶Z (14)
echivalenta (cand singurul efect fix este ferma), cu
(15)
n j = numarul observat de descendenti pe reproducatorul j;
nij2 = numarul observat de descendenti pe reproducatorul j, in cadrul fermei i;
ni = numarul observat de descendenti pe ferma i.

Aplicand relatia (15), am obtinut urmatoarele rezultate :
P arametrii valorii de ameliorare pentru reproducatorii analizati sunt prezentati in

tabelul 12.
Din datele tabelului se constata ca eroarea standard a predictiei erorii scade iar
acuratetea selectiei creste, tinzand catre unu pe masura ce numarul de descendenti pe
reproducator creste.
T abelul 12
Valoareade ameliorare si parametrii sai
Reprodu- Valoarea Numarul Numarul P recizia Acuratetea Varianta Eroarea
catorul standard
de de fiice de fiice evaluarii evaluarii erorii a
ameliorare predictiei
erorii
observate efective genetice genetice predictiei
1 -52 ,5 3 2 ,57 0 ,141 0 ,375 54 ,42 7 ,38
2 102 ,0 5 3 ,81 0 ,192 0 ,438 51 ,19 7 ,15
3 107 ,6 2 4 2 ,00 0 ,113 0 ,336 5 6,17 7 ,49

4 -152 ,42 4 3 ,18 0 ,16 7 0 ,409 52 ,75 7 ,26
5 -4 ,6 8 5 3 ,08 0 ,16 1 0 ,401 53 ,12 7 ,29
P entru un reproducator cu 5 descendenti precizia teoretica este 0,25(h 2=0,25):
in timp ce prin analiza BLU P am obtinut pentru reproducatorii care au cate 5 fiice, valori ale
preciziei de 0,192 pentru reproducatorul 2 si 0,161 pentru reproducatorul 5, deci valori mai
mici decat in cazul preciziei teoretice. Aceste diferente se explica prin faptul ca indicele de
selectie nu tine seama de distributia descendentilor pe reproducatori in cadrul fermelor, dand
astfel valori supraevaluate ale preciziei.

Se constata de asemenea faptul ca la numar egal de descendenti pe reproducator sunt

avantajati candidatii (au precizie mai mare) care au fiicele distribuite cat mai uniform pe
ferme. Astfel reproducatorul 2 este evaluat cu o precizie mai mare decat 5, deparece 2 are fiice
in ambele ferme, majoritatea au performat intr-un grup de contemporane mai numeros.
M erita
semnalat faptul ca un reproducator care are fiice mai putine, dar mai bine
repartizate pe ferme, este evaluat cu o precizie mai mare in comparatie cu altul care are mai
multe fiice dar repartizate neuniform pe ferme. Este cazul pentru a) reproducatorii 1 si 3; si b)
reproducatorii 4 si 5.
Se poate spune in concluzie ca un reproducator este evaluat cu precizie maxima cand

descendentii sai sun uniform distribuiti pe nivelurile efectelor fixe, iar in cadrul fiecarui nivel al
factorului fix sa existe un numar suficient de mare de descendenti ai altor reproducatori
(contemporani) care se afla in competitie.
CANDIDATII LA TESTARE PROVIN DIN POPULATII DIFERITE
(MODELUL TATA CU GRUPE GENETICE)
Conceptul de grup genetic a fost introdus de C.R. Henderson in anul 1949. Grupele genetice au fost incluse in model, ca efecte fixe, pentru predictia capacitatii reale

de productie a vacilor. De exemplu, vacile au fost grupate pe anul nasterii lor, si efectul de grup a fost interpretat ca medie a capacitatii reale de productie a vacilor din acel grup.
O data cu extinderea I.A. metoda comparatiei in cadrul fermei (Herdmate Method) nu mai corespundea noilor realitati. Reproducatorii tineri erau sistematic
subevaluati in competitia cu reproducatorii batrani. Aceasta dificultate a fost explicata printr-o tendinta crescatoare a meritului genetic al contemporanilor din cadrul aceleiasi
ferme. Henderson a readus in discutie problema grupelor genetice (1996) si a propus un model prin care sa elimine dificultatile aparute in procesul de evaluare genetica a
reproducatorilor prin metoda clasica. Noul model a fost folosit in cadrul metodei de comparatie a reproducatorilor folositi la I.A. in zona de nord-est a SUA (the Northeast
Artificial Insemination Sire Comparison-NEAISC). Initial tatii au fost considerati neinruditi iar grupele au fost definite ca fiind seturi de reproducatori din aceeasi crescatorie
(subpopulatie) care au intrat in exploatare la I.A. in aceeasi perioada de timp.
In general scopul formarii grupelor este acela de a se tine seama de trendul genetic precum si de diferentele genetice dintre subpopulatii. Nu exista insa un criteriu
general acceptat cu privire la definirea grupelor. Sunt folosite criterii arbitrare cum ar fi: a) reproducatorii proveniti din aceeasi crescatorie (subpopulatie), care au intrat in
exploatare I.A in acelasi an; b) anul nasterii; c) informatia genealogica; d) regiunea geografica. O reprezentare a acestei variante a modelului tata, in tara noastra, a fost realizata
de I. Vintila si col. 1987.
Modelul tata poate fi extins pentru a include efectul fix al grupelor genetice:
yijkl = µ + hi + g j + s jk + eijkl (16)
sau in notatie matriceala:
y = Xb + ZQg + Zs +e (17)
unde:
y = vectorul performantelor
b = vectorul efectelor fixe (ex. C ombinatia ferma-an-sezon)
g = vectorul efectelor fixe, altele decat combinatia ferma-an-sezon (grupele genetice)
s = vectorul efectelor randomizate (efectele reproducatorilor)

X = matrice de incidenta care asocieaza efectele fixe (ferma-an-sezon) la performante

masurate
Z = matrice de incidenta care asocieaza efectele randomizate (reproducatorii) la

performantele fiicelor
ZQ = matrice de incidenta care asocieaza grupa genetica a reproducatorului la

performantele fiicelor
E = vectorul randomizat al erorilor
S si e au mediile nule si
A = matricea relatiilor de inrudire intre reproducatori.
In multe aplicatii practice A = I, ceea ce echivaleaya cu lipsa relatiilor de inrudire

datorate necunoasterii informatiei genealogice, aceasta constituind de fapt motivatia
introducerii efectului grupelor genetice in model.
M atricea de incidenta pentru grupe este reprezentata de ZQ deoarece reproducatorii

sunt grupati pe grupe genetice. M atricea Q are dimensiunea r x q unde r reprezinta numarul de
reproducatori si q este numarul de grupe. F iecare rand al matricei Q are un singur element
non-zero pe coloana corespunzatoare grupei genetice a reproducatorului analizat.
(18)
Valoarea de ameliorare a reproducatorului r este prognozata pe baza relatiei:
(19)
se adauga deci si contributia genetica a grupului din care face parte reproducatorul analizat.
P entru exemplificare vom lua acelasi set de date primare, presupunand ca

reproducatorii 1, 2 si 3 fac parte din grupa genetica 1 iar reproducatorii 4 si 5 fap parte din
grupa genetica 2.

In aceasta situatie, matricea Q are urmatoarea structura:
Intrucat cele 9 ecuatii cu 9 necunoscute sunt independente, se impune o restrictie

modelului considerat. Astfel, considerand obtinem urmatoarele solutii:
Se constata faptul ca suma solutiilor pentru abilitatea de transmitere, in interiorul grupului este nula.
C lasamentul celor cinci reproducatori in ordinea descrescatoare a valorilor de

ameliorare este urmatorul:
1 s3
2 s4

3 s1
4 s5
5 s4
Daca AI, deci sunt cunoscute relatiile de inrudire intre reproducatori, modelul permite
incorporarea acestora in sistemul de ecuatii. Henderson a constatat (1973) ca atunci cand sunt
cunoscute relatiile de inrudire intre reproducatori, introducerea in analiza a grupurilor nu
aduce modificari in ierarhizarea candidatilor la selectie.
Sa presupunem ca primii doi reproducatori sunt semifrati, reproducatorul 4 este fiul lui
2 iar 5 este fiul lui 3, conform pedigreului:
1 2 3
3 4
In acest caz matricea relatiilor de inrudire (A) intre reproducatori este:
iar A-1 x K, unde K = 15:

Solutiile sunt:
C lasamentul celor cinci reproducatori in ordinea descrescatoare a valorilor de

ameliorare este urmatorul:
1 s3
2 s2
3 s5
4 s1
5 s4

Nu a intervenit nici o schimbare in ierarhizarea reproducatorilor, confirmandu+se observatiile

lui Henderson.
In cazul in care sunt cunoscute mai multe lactatii ale fiicelor, modelul (16) poate fi scris
astfel (model tata cu performante repetate):
yijklm = µ + hi + g j + s jk + pijkl + eijklm (20)
unde:
yijklm = performanta m a descendentului1, care apartine reproducatorului k din cadrul

populatiei j, realizata in cadrul mediului I (ex. C ombinatia de factori ferma-an-sezon).
pijkl = efectul de mediu permanent al descendentului 1.
M odelul este valabil daca in practica se verifica urmatoarele ipoteze:
- femelele partenere nu sunt inrudite,
- descendentii nu sunt consangvinizati
- performantele repetate reprezinta acelasi caracter,
- modelul genetic este aditiv, ceea ce presupune:
(21)
In notatie matriceala modelul poate fi scris :

y = Xb +ZQg + Zs + Zp + e (22)
(23)
unde:

MODELUL TATA-BUNIC MATERN
Elaborat de Quaas (1979), acest model este o extensie a modelului tata, fiind luate in considerare si relatiile de inrudire din partea bunicilor materni (femelele
partenere sunt considerate si relatiile de inrudire din partea bunicilor materni). Modelul tata-bunic matern a fost utilizat la Universitatea Cornell pentru evaluarea taurilor din
nord-estul S.U.A., din 1979-1989, cu abordare pe mai multe caractere incepand din 1982.
Ipotezele in care modelul este valabil sunt:
- parintii nu au performante cunoscute;
- fiecare descendent are cate o singura performanta masurata;
- animalele care au performante nu sunt parinti ai altor animale;
- fiecare femela are cate un singur descendent testat;

- fiicele unui bunic matern, aflate in analiza trebuie sa reprezinte o proba intamplatoare din populatia de fiice ale tuturor bunicilor materni.
Ultima ipoteza este frecvent incalcata in practica, motiv pentru care acest tip de model nu este recomandat a fi folosit in evaluarea genetica a animalelor (Schaeffer,
1993).
MODELUL ANIMAL INDIVIDUAL

Un model biometric in care fiecare animal din populatia studiata, autor sau nu al performantelor masurate, este reprezentat printr-o ecuatie, respectiv o linie si o
coloana in sistemul de ecuatii, se numeste model ³ animal individual´ (V. Ducrocq, 1990).
Modelul animal individual este considerat a fi modelul care utilizeaza sursele de informatie (ascendenti, performanta proprie, colaterali, descendenti) pe o cale
optima, indiferent de numarul caracterelor considerate (Robert si Ducrocq, 1995). Acesta se apropie de modelul ³ideal´ deoarece poate descrie majoritatea elementelor din cadrul
unui eveniment biologic.
Ca si modelele de tip tata, modelele de tip animal pot fi elaborate pentru un singur caracter; pentru mai multe caractere sau cu masuratori repetate.
MODELUL ANIMAL INDIVIDUAL PE UN SINGUR C ARACTER
Dupa numarul performantelor considerate modelul animal individual poate fi aplicata in doua variante:
A) O SINGURA PERF ORMANTA MASURATA
O serie dintre ipotezele modelului tata, cum ar fi: (a) femelele partenere sunt alese la intamplare; (b) nu exista legaturi genetice : intre reproducatorii masculi; intre
reproducatorii masculi si femelele partenere; intre femelele partenere; si (c) candidatii la selectie fac parte din aceeasi populatie, nu se verifica totdeauna in practica. In aceste
conditii este preferabill sa se scrie modelul tata la nivelul de individ:
yij = µ + mi + a j + eij (24)
unde:
yij = performanta proprie a animalului j din mediu i;
µ + mi = media generala + suma efectelor de mediu identificabile care influenteaza performanta;
a j = valoarea genetica aditiva a animalului j (ascendent sau descendent);
eij = reziduala sau eroarea modelului, inglobeaza ansamblul factorilor neluati in considerare, eventual intangibili.
In notatie matriceala ecuatia (24) se scrie:
y = Xb + Za +e (25)

iar sistemul ecuatiilor modelului mixt devine:
(26)
unde:
Marimea sistemului de ecuatii este determinata de suma numarului de niveluri ale efectelor fixe considerate plus numarul total de animale de evaluat. Modelul
animal poate fi extins pentru includerea indiviyilor cu performante repetate si a erorilor corelate.
P ropri etatil e mod elului ani mal
1) P entru predictia valorilor genetice sunt disponibile in teorie trei surse de
informatii:
a. P erformanta proprie a individului j;
b. C ontributia ascendentei individului j;
c. C ontributia descendentei individului j.

Informatia care provine de la colateralii lui j (frati, surori, veri etc.) nu este analizata direct, insa se tine seama de contributia acestei surse in mod indirect, datorita
influentei acesteia asupra valorii de ameliorare a ascendentilor comuni.
Din teoria celor mai mici patrate generalizate se stie ca estimatele finale sunt medii
ponderate, ponderea data fiecarei surse de informatii fiind egala cu inversa variantei reziduale
din ecuatia corespunzatoare. In baza acestor considerente se poate stabili contributia fiecarei
surse de informatie, cu o pondere adecvata la obtinerea lui :
a) C ontributia performantei proprii
C onform ecuatiei (25)

cu o pondere de (27)
unde: = suma efectelor de mediu identificabile (estimate prin model) care afecteaza
performanta lui z j.
p = numarul de niveluri ale efectivului fix
b) C ontributia ascendentei
1) daca ambii parinti sunt cunoscuti
unde , reprezinta valoarea medie asteptata a individului j, respectiv media valorilor

de ameliorare ale parintilor sai,
2) daca un singur parinte este cunoscut (de exemplu, tatal)
3) daca parintii nu sunt cunoscuti

c) C ontributia descendentei; distingem doua situatii:
1) daca partenerul lui j este cunoscut
(31)
cu o pondere de
2) daca partenerul lui j este necunoscut
C orectia valorii de ameliorare a descendentului( ) in functie de nivelul genetic mediu

al partenerului ( ) este fundamentala deoarece ea ne arata ca evaluarea genetica a lui j este
nedeplasata (neinfluentata) de potrivirea imperecherilor (partenerii nu constituie o proba
intamplatoare, sunt animale a caror medie este diferita de media populatiei).
M edia ponderata a acestor contributii poate fi scrisa :
(33)
unde:
n j = numarul de performante ale individului j;
k = raportul de variante, ;

= suma contributiilor pentru fiecare descendent (f);
d ,i d f sunt egale cu 2; 4/3 sau 1, dupa cum individul analizat are doi, unul sau respectiv
nici unul din parinti cunoscuti;
sunt considerate egale cu zero cand T , M si C sunt necunoscuti;
2) M edia valorilor de ameliorare a populatiei de baza, generatia 0, neselectionata,

neconsangvinizata, este egala cu 0;

3) Media valorilor de ameliorare a generatiei urmatoare populatiei de baza este mai mare decat zero. Aceasta reflecta raspunsul obtinut in urma selectiei.
Exemplu numeric
P entru ilustrate vom folosi urmatoarele date primare (dupa V. Ducrocq, 1991).
1 2 (5000) 3 4 (4500)
generatia 1
5 6 7 (5000)
generatia 2
8 (6000)
generatia 3
P e baza datelor primare se poate scrie :

y = Xb + Za + e
unde b1 , b2 si b3 corespund efectelor ³generatia´ 1, 2 si 3. Daca fiecare animal are cate o
singura performanta Z = I. De exemplu, ecuatia vacii 2 poate fi scrisa :
y2 = b1 + a2 +e2; 5000 = b1 + a2 + e2
M odelul poate fi generalizat pentru a include animale fara performante proprii, dar care
ne intereseaza deoarece sun inrudite cu animalele care au performante proprii. In acest caz
matricea Z se modifica in sensul ca adaugam coloane formate din zero-uri pentru animalele
care nu au performante proprii.
Astfel:
M atrucile prime X, Z si y sunt:
Dupa efectuarea operatiilor de inmultire a matricelor primare, conform sistemului de ecuatii (26), obtinem submatricele:

Interpretarea acestor matrice este urmatoarea:
- elementul (j, j) al matricei X¶X, reprezinza numarul de performante masurate in

generatia i. Elementul i din vectorul X¶y este suma acestor performante;
- elementul (j, j) din matrice Z¶Z este egal cu numarul de performante realizate de
animalul j. Suma acestor observatii se gaseste in vectorul Z¶y;
- elementul (i, j) al matricei X¶Z este egal cu numarul de performante ale animalului
j, realizate in generatia i.
P resupunand ca h 2 = 0,25
C onform sistemului (26) ecuatiile modelului mixt sunt:

Solutiile sunt:
si
Analiza rezultatelor
Este util sa se analizeze modul in care fiecare efect este obtinut in functie de celelalte
efecte si sa se scoata in evidenta legatura care exista intre valorile astfel obtinute si solutiile
sistemului de ecuatii.
Astfel fiecare efect fix este estimat printr-o medie a performantelor influentate de acest
efect dupa ce s+a facut corectia pentru toate celelalte efecte.

In exemplul considerat primul nivel al efectului fix, generatia 1este estimat ca medie a
lactatiilor vacilor 2 si 4, realizate in generatia 1, medie corectata in functie de valorile genetice
ale animalelor respective:
Rearanjand termenii ecuatiei obtinem prima ecuatie a sistemului
1) Valoarea de ameliorare a animalului 1 (taurul 1). M asculul 1 este evaluat pe baza

celor doi descendenti ai sai (masculul 5 si femela 6). C ontributiile acestor descendenti la
valoarea de ameliorare a masculului 1 sunt:
si

Primele doua surse de informatii lipsesc, deoarece masculul nu are performanta proprie (caracter limitat de sex) si nu are parinti cunoscuti.
Regasim astfel a patra ecuatie din sistemul de ecuatii:
2)Valoarea de ameliorare a animalului 2 (vaca 2). P entru predictia valorii de

ameliorare a vacii 2 avem doua surse de informatii:
-performanta proprie ajustata fata de productia medie in generatia 1;
-contributia descendentei (animalele 5 si 6)

Analog vom gasi rezultatele si pentru indivizii 3 si 4.
Pentru animalul 5 sunt dispunibile 2 surse de informatie, contributia ascendentei (8). Animalul 6, sora lui 5 este indirect luata in analiza ca urmare a contributiei ei la
aprecierea parintilor comuni cu 5 (descendentii 1 si 2 au fost evaluati pe baza descendentilor 5 si 6).
P entru vaca 6 sunt disponibile trei surse de informatii:
-performanta proprie corectata pentru media generatiei careia ii apartine

.
-contributia ascendentei reprezentata de media valorilor de ameliorare a

parintilor 1 si 2;
-contributia descendentei (fiica 8)
M asculul 5, frate bun cu 6, este luat indirect in analiza ca rzda colaterala, deoarece a
contribuit impreuna cu vaca 6 la evaluarea ascendentilor comuni (1 si 2).

Rearanjand termenii identificam ecuatia vacii 6 in sistemul de ecuatii:
Vaca 7 este evaluata pe baza ascendentei si a performantei proprii:
P rimul termen al ecuatiei animalului 7 reprazinta valoarea de ameliorare a acestuia

prognozata pe baza valorilor de ameliorare ale parintilor sai ( si ). Al doilea termen
reprezinta observatia fenotipica ajustata pentru efectele fixe (generatia 2) luata ca abatere de
la media valorilor de ameliorare ale parintilor, ponderata prin heritabilitate intrafamilie, o
estimata a contributiei efectului de proba M endelian pentru .
F iecare descendent are o componenta w j , care oscileaza in jurul . ,

dar pentru un individ oarecare, w j masoara abaterea acestuia de la media valorilor de
ameliorare ale parintilor sai:
T ermenul sau sau este heritabilitatea intrafamilie.

Heritabilitatea intrafamilie masoara variabilitatea genetica intre descendentii aceluiasi cuplu
de parinti. P oate fi scrisa si sub forma:

(34)
unde este media coeficientilor de consangvinizare ale parintilor. In absenta

consangvinizarii relatia devine:
(35)
P rogresul genetic realizat se poate stabili ca diferenta intre media valorilor de

ameliorare a generatiei filiale si media valorilor de ameliorare a generatiei parentale. M erita
semnalat faptul ca utilizarea metodologiei BLU P in predictia progresului genetic nu necesita
utilizarea liniilor de control (B.W. Kennedy, 1995).
M edia valorilor de ameliorare pe clase de varste masoara de fapt progresul genetic

realizat.
Animalele 1, 2, 3 si 4 reprezinta populatia de baza, considerata neinrudita (nu

cunoastem genealogia acesteia) si neselectionata. C onsiderand ca populatia de baza este
neselectionata, media valorilor de ameliorare ale indivizilor care fac parte din aceasta
populatie este zero:
Media valorilor de ameliorare ale generatiei urmatoare nu este zero.
kg lapte in generatia a II-a, si kg lapte in generatia a

III-a.
Precizia evaluarii
P arametrii valorii de ameliorare, acuratetea (r HI ) si precizia sau coeficientul de

determinare (r 2 HI ), pot fi obtinuti din elementele inversiei generalizate a sistemului de ecuatii,
submatricea corespunzatoare efectelor aleatoare (d ) i pe baza urmatoarei relatii:

unde
Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul 13.
Din datele tabelului se constata ca valoarea de ameliorare a individului nr. 6 a fost

prognozata cu cea mai mare acuratete (0,459), 21% din variatia lui H fiind explicata de catre I,
in timp ce individul nr. 8 a fost evaluat cu precizie zero. C um se explica aceste diferente?
T abelul 13
Individul
1 28 0,317 0,221 0,049
2 83 0,281 0,400 0,157
3 -28 0,323 0,180 0,031
4 -83 0,285 0,380 0,145
5 56 0,309 0,270 0,073
6 83 0,263 0,459 0,211
7 -83 0,285 0,380 0,145
8 70 0,373 0,000 0,000
Din teoria indicelui de selectie se stie ca acuratetea evaluarii este , cand sursa de
informatie este performanta proprie (Van Vleck si col., 1987, 1993). Aceasta relatie este
valabila numai in situatia cand efectele fixe sunt cunoscute fara eroare si cand grupul de
contemporani este numeros.
(36)
unde nc = marimea grupului de contemporani.
C and nc = 0, r
HI = 0. Individul nr. 8 a fost evaluat cu precizia zero deoarece nu a avut
contemporani pentru comparatie (efectul ³generatia 3´ contine o singura observatie.
P e de alta parte se constata ca desi individul nr. 7 s-a aflat in acelasi grup de
contemporani cu individul 6, totusi a fost evaluat cu o precizie mai mica. Aceasta se explica
prin faptul ca animalul 6 dispune pe langa performanta proprie de mai multe surse de
informatie (ascendenti, colaterali (individul 5) si descendenti (individul 8), in timp ce individul
7, pe langa performanta proprie beneficiaza numai de aportul ascendentilor (indivizii 3 si 4).
Se constata astfel ca modelul animal individual permite comparatia intre indivizi care au
diferite surse de informatie, sau/si performante lipsa (cazul taurilor care nu au performanta
proprie la cantitatea de lapte).

M odelele tata, tata-bunic matern si tata-mama au avantajul, in comparatie cu modelul

animal, numarul mult mai redus al numarului de ecuatii, insa prezinta inconveniente legate de
acuratetea rezultatelor obtinute.
P entru a ilustra dezavantajele vom analiza utilizare unui model tata pentru evaluarea
masculilor din exemplul considerat.
unde .
M asculii 1, 3 si 5 sunt evaluati pe baza descendentilor 6, 7 si 8.
M odelul poate fi scris:
Intrucat singura inrudire cunoscuta se limiteaza la relatia tata-fiu (intre 1 si 5), aplicand
regulile lui Henderson, obtinem matricea relatiilor genetice aditive:
Ecuatiilr modelului mixt aplicate modelului tata se pot scrie:
cu solutiile:

Cum era de asteptat, apar diferente frapante (chiar pe acest exemplu foarte mic) intre solutiile obtinute in modelul animal si solutiile obtinute in modelul tata.
Efectul ³generatia 3´ este supraestimat in modelul tata deoarece superioritatea genetica

a animalului 8 nu reflecta corect jumatatea valorii geneticii a tatalui sau.
M asculul 1 este supraevaluat in modelul tata deoarece o parte a superioritatii fiicei sale
(vaca 6) datorata femelei partenere 2, ii este incorect atribuita.
M asculul 5 este subevaluat deoarece, facand ipoteza ca vaca 6 este de nivel mediu, se
atribuie cea mai mare parte a performantei superioare a fiicei 8, conditiilor de mediu
favorabile.
O comparatie intre cele doua modele poate fi facuta si pe baza acuratetei si a preciziei
evaluarii genetice. Din inversa sistemului de ecuatii obtinem coeficientii d i pentru
reproducatorii 1, 3 si 5.
Parametrii valorii de ameliorare sunt prezentati in tabelul 14.
T abelul 14
individul
1 32 0,065 0,158 0,025
3 -32 0,065 0,158 0,025
5 16 0,000 0,000 0,000
Se constata ca reproducatorii 1 si 3 apar ca fiind egali. C and prelucrarea datelor s-a

realizat prin modelul animal individual, cei doi reproducatori au fost diferentiati, astfel valorile
r HI au fost 0,221 pentru reproducatorul 1 si 0,180 pentru reproducatorul 3.
Aceste rezultate arata clar superioritatea modelului animal individual, care asigura
rezultate de mare acuratete, in raport cu alte modele mai simple (care se sprijina pe multe
ipoteze deseori nerealiste), fiind un argument puternic in sprijinul folosirii lui in practica.
B) MODELUL ANIMAL INDIVIDUAL CU GRUPE GENETICE

M odelul prezentat anterior presupune ca animalele ai caror ascendenti sunt necunoscuti

fac parte din aceeasi populatie de baza neselectionata, cu media valorilor genetice nula
comuna.
Aceasta ipoteya poate sa nu corespunda situatiei reale, de exemplu o vaca din anul
1995, chiar daca provine din parinti necunoscuti, sigur nu are aceeasi valoare de ameliorare
asteptata ca a unei vaci nascuta la inceputul anilor 1970.
Daca populatia considerata de baza provine din subpopulatii cu diferite medii genetice,
modelul folosit trebuie sa tina seama de structura subpopulatiilor.
P entru a surmonta aceste contraindicatii se impune folosirea unei strategii de grupare

judicioasa. Exista mai multe propuneri in acest sens:
a) sa se defineasca grupele de animale din parinti necunoscuti care iau in considerare
diferitele lor grade de selectie de la populatia de baza (Westell, 1984; Quaas, 1998);
b) sa se tina seama de tipul genetic (subpopulatia), de exemplu : Holstein, F riza;
c) data lor de nastere (pe clase de 2 sau 3 ani);
d) sexul lor (ex. T ata necunoscut din tauri sau tata necunoscut din vaci).
Westell si Van Vleck (1987) au definit grupele pe baza anului asteptat al nasterii ancestorilor neidentificati.
Animalelor din populatia de baza care au unul sau ambii parinti necunoscuti, li se
atribuie conventional parinti numiti fantoma (phantom parents, Quaas, 1988). Se considera ca
fiecare parinte fantoma are cate un singur descendent. P recizam ca in cazul modelului animal
gruparea se refera la populatia de baza, cu parinti necunoscuti.
M odelul folosit poate fi:
(37)
unde: g k este grupul genetic si q jk este fractia asteptata a genelor animalului j care vin de la
populatia k.
In notatie matriceala modelul este:
(38)
unde = contine elemente q jk ;

Qb = matrice de incidenta care asociaza parintii neidentificati (ancestori) ai animalelor

din populatia de baza la grupurile lor genetice;
I = matrice de identitate de ordin egal cu numarul animalelor de evaluat = I jxj;
P = matrice a contributiilor gametice ale parintilor;
P b = matrice a contributiilor gametice ale ancesterilor;
Sistem de ecuatii asociat modelului este urmatorul:
(39)
Urmeaza ca valoarea de ameliorare a unui individ sa se obtina pe baza relatiei:
Se constata ca valoarea de ameliorare a animalului contine si contributia grupei genetice ( ) careia ii apartine.
Sistemul de ecuatii a fost modificat de Quaas (1981) pentru a obtine direct , astfel:
(40)
unde
Pentru a rezolva de exemplu vom apela la un pedigreu propus de catre Quaas (1998), tabelul 15.
Parintii indivizilor 1 si 3 nu sunt identificati, in timp ce individul 2 are un singur parinte cunoscut. Pedigreul poate fi rescris pentru a include parintii fantoma (P),
tabelul 15.
T abelul 15
Animalul Tatal Mama

1 P1 P 2
2 1 P 3
3 P4 P 5
4 2 3

Daca consideram ca masculii neidentificati provin de la un grip si femelele neidentificate de la un alt grup, pedigreul poate fi scris (tabelul 16):
T abelul 16

Animalul Tatal Mama

1 G1 G2
2 1 G2
3 G1 G5
4 2 3
Vom
insista asupra etapelor pentru obtinerea matricei Q, pentru celelalte matrici din sistemul de ecuatii se cunoaste modul de constructie din exemplarele anterioare.
Se stie ca: .
P este o matrice a contributiilor gametice a parintilor. Toate elementele lui P sunt zero exceptand acela care apartin coloanelor tatalui si mamei animalului analizat,
care sunt 0,5.
P b este o matrice care scoate in evidenta contributia gametica a ancestorilor asupra indivizilor din populatia de baza.
Q b este matricea de incidenta care asocieaya ancestorii la grupurile lor genetice.
Rezulta ca:
Considerand
Obtinem:

In final aceste elemente pot fi incorporate in sistemul de ecuatii ale modelului mixt. Se va constata ca media valorilor de ameliorare ale populatiei considerate de

baza nu va mai fi zero, asa cum frecvent se emite ipoteza, astfel ca valorile obtinute vor reflecta situatia reala cu o maxima probabilitate.
MODELUL ANIMAL REDUS
Factorul limitativ al aplicarii modelelor animale individuale il constituie puterea limitata de calcul a computerelor, mai ales cand numarul de animale de evaluat este
foarte mare.
Pornind de la modelul fundamental al geneticii cantitative Quaas si Pollak /1980) au dezvoltat un model gametic sau model animal redus, alternativa la modelul
animal individual. Folosirea acestui model reduce necesitatile de calcul deoarece numarul de ecuatii depinde numai de numarul de parinti plus numarul de niveluri ale efectelor
fixe. Este recomandat sa fie folosit in cazul speciilor cu numar mare de descendenti pe familie (pasari, porcine, pesti), caz in care folosirea unui model animal individual ridica

probleme, necesitand folosirea unor computere de mare putere, deoarece fiecare individ este prezent in analiza cu cate o ecuatie pentru fiecare caracter.
Valoarea de ameliorare a unui animal ( ) poate fi scrisa ca suma a contributiilor genetice aditive ale gametilor obtibuti de la parinti (gs si gd):
(41)

Fiecare valoare gametica poate fi scrisa in termenii valorii de ameliorare a parintelui din care provine plus o contributie de proba Mendeliana.
Valoarea genetica a gametului obtinut de la un parinte este:
(42)
unde:
a p = valoarea de ameliorare a parintelui;
w p = efectul de proba Mendelian (deviatia individului de la media parintilor).
Rezulta ca:
(43)
unde: wi = ws + wd

cu
Modelul gametic sau modelul animal redus poate fi scris:
(44)
Ultimii doi termeni, wi si ei pot fi combinati intr-un singur termen:
cu
unde este media consangvinizarii parintilor individului analizat.
In notatie matriceala modelul animal redus poate fi scris astfel:
(45)
unde I = matrice de identitate modificata, poate avea mai putine randuri decat elementele lui pa, daca nu toti parintii au performante;
T = matrice a fluxului de gene de la parinti la descendenti. Numarul de coloane corespunde cu numarul de parinti, iar numarul de linii cu numarul de descendenti.

Fiecare linie contine coeficienti 0,5 in dreptul coloanelor parintilor din care provine individul analizat, restul coeficientilor fiind zero.
Daca fiecare individ are numai o singura performanta pentru acelasi caracter, atunci Zd = I, unde I este o matrice de identitate.
Consecutiv
(46)
(47)
X p = matrice de incidenta, cu coeficienti cunoscuti, de dimensiune

, care identifica factorii ficsi cu influenta asupra perforantelor parintilor.
X0 = matrice de incidenta, cu coeficienti cunoscuti, de dimensiune

, care identifica factorii ficsi cu influenta asupra perforantelor parintilor.
Z p = matrice de incidenta, de dimensiune , pentru efecte aleatoare (parinti).

Zd = matrice de incidenta, de dimensiune , pentru efecte aleatoare (descendenti)
R 0 = matricea de variante + covariante de mediu.
T = matrice care identifica parintii fiecarui animal in ad.
A pp = matricea relatiilor de inrudire intre parinti.
k = raport de variante, .
y p = vectorul observatiilor parintilor, de dimensiune .
y0 = vectorul observatiilor descendentilor, de dimensiune .
Prima aplicatie a modelului animal redus a fost realizata la suine (Hudson si Kennedy, 1985, Canada). Au fost folosite doua caractere, analizate separat: grosimea

stratului de slanina si varsta la greutatea de 90 kg. Cele doua caractere au fost analizate separat datorita corelatiei genetice mici si negative existente intre ele.
Hudson si Kennedy au folosit urmatorul model:
(48)
unde:
Yijk = performanta individului ijk;
hi = efectul fix al fermei ± an ± sezonului i, h-y-s;
lij = efectul randomizat al lotului de purcei j in h-y-s;
aijk = efectul randomizat al valorii genetice aditive a individului k din lotul j din h-y-s;
eijk = reziduala randomizata asociata cu performanta ijk.
Modelul echivalent pentru nonparinti este urmatorul:
(49)
unde yijk , hi si eijk sunt aceleasi ca si inainte.
Prin nonparinte se intelege un animal cu performante (tineretul testat), care nu are inca descendenti (Quaas si Pollak, 1980).
Efectul purcelului aijk a fost divizat in ½ din efectul tatalui si mamei si eroarea de cuplare mendeliana, mijk , mijk si eijk sunt incorporata intr+o noua reziduala ijk cu
in absenta consangvinizarii.
Sub forma matriceala ecuatiile pot fi scrise:
(50)

unde:
y p si y0 = vectorii parintilor pentru si nonparintilor;
= vectorul h-y-s si lotului de purcei;
= vectorul ancestorilor si parintilor pentru valoarea de ameliorare;
e p si E0 sunt vectorii lui eijk si Eijk pentru parinti si nonparinti;
X p si X0 =matricele de incidenta pentru parinti si nonparinti pentru efectele h-y-s
I p = matrice de identitate de ordin egal cu numarul de ancestori si parinti;
T = matrice cu o coloana pentru fiecare ancestor si parinte si cu rand pentru fiecare ninparinte continand 0,5 in coloana pentru tatal si mama animalului i.
Ecuatiile celor mai mici patrate generalizate sunt urmatoarele:
(51
Ecuatiile modelului mixt sunt formate prin adaugarea

la diagonala loturilor, si matricei relatiilor de inrudire la ecuatiile parintilor.
Solutiile pentru nonparinti se obtin astfel:
(52)
in care = heritabilitatea intrafamilie,
(53)
Exemplu numeric
Presupunem ca dispunem de urmatoarele date primare, tabelul 17.
T abelul 17
Sex Lot Descendent Performanta(y) Tata Mama

m 1 5 91 1 2
m 1 6 93 1 2
f 1 7 85 1 2
m 2 8 90 1 3
f 2 9 83 1 3
m 3 10 89 1 4
f 3 11 84 1 4
Fie

unde
Daca inmultim cu simplificam sistemul de ecuatii astfel. Xd este divizat in X si L.
(54)
unde
Structura matricelor de incidenta este dupa cum urmeaza:
Ecuatiile modelului moxt corespunzatoare modelului bimetric sunt:

cu urmatoarele solutii
Solutiile pentru descendenti pot fi obtinute conform relatiei (49) astfel:
individul 1
Primul termen numit si speranta genetica a individului, se obtine ca medie a valorilor de ameliorare a parintilor sai.
Al doilea termen reprezinta observatia fenotipica exprimata ca abatere de la
-media performantelor pentru masculi, (sexul = efect fix)
-media lotului de fatare din care provine individul analizat (lotul 1)
-media valorilor de ameliorare ale parintilor,

rezultatul obtinut este ponderat cu valoarea heritabilitatii intra-familie. Al doilea termen ne arata cu cat se abate individul de la media parintilor sai.
Pentru femela nr. 9, valoarea de ameliorare este de +0,17 kg:

Performanta proprie a femelei 9 se ajusteaza fata de
-media performantelor femelelor contemporane;
-media lotului de fatare 2, din care provine;
-media valorilor de ameliorare ale indivizilor 1 si 3 (parintii lui 9).
In mod analog se pot obtine solutiile si pentru ceilalti descendenti.
MODELUL ANIMAL CU REPETABILITATE
Prin modificarea ecuatiei 24 este posibila luarea in considerare a mai multor performante cunoscute, ale aceluiasi individ. Folosirea unor date medii determinate pe
baza unui numar mai mare de performante, aduce un plus de precizie in stabilirea valorii animalului. Acest tip de model a inceput sa fie aplicat in SUA incepand cu anul 1987
(Westell si Van Vleck, 1987; Wiggans si col., 1998), in Australia inca din anul 1984 (Goddard, 1992), iar in Israel din 1993.
Modelul biometric va cuprinde si un efect de mediu permanent (p), ce regrupeaza toti factorii, altii decat valoarea genetica aditiva, care afecteaza performanta unui
individ pe toata viata sa productiva.
(55)
unde:
yijk = performanta k a individului j, realizeaza in mediul i;
 = media generala comuna pentru toate observatiile;
mi = efectul fix al factorilor de mediu;
a j = efectul genetic aditiv al animalului (valoarea de ameliorare);
p j = efectul de mediu temporar particular fiecarei observatii.
In notatie matriceala modelul devine:
(56)
iar ecuatiile modelului animal cu repetabilitate sunt:
(57)
unde:
si

R = repetabilitatea caracterului si este o masura a capacitatii reale de productie (CRP) a individului j.
Dupa cum este cunoscut, CRP reprezinta cea mai probabila performanta viitoare a individului j si este un criteriu important care trebuie luat in vedere cand se aleg
animalele pentru reforma. In schimb cand se selectioneaza descendentii individului j va trebui sa se tina seama numai de ceea ce transmite j la descendentii sai, adica .

Relatia generala pentru predictia valorii de ameliorare modificata pentru cazul modelului animal cu repetabilitate este:
(58)
iar relatia pentru predictia efectului de mediu permanent (general):
(59)
Se constata faptul ca efectul de mediu permanent se obtine eliminand din performanta influenta efectelor fixe (efectele: numarul de ordine a lactatiei si combinatia
ferma-an) si efectul genetic aditiv.
Exemplu numeric. Pentru a facilita intelegerea metodologiei de lucru vom apela la un exemplu ipotetic (H. Grosu si col., 1996): opt indivizi, din care doi tauri si
sase vaci, analizati pentru caracterul ³cantitatea de grasime pe lactatie normala´. Cele sase vaci au realizat in total un numar de 15 performante (performante repetate) in 11
combinatii ferma-an. Chiar cu aceste 8 animale numarul de ecuatii este de 30 linii si 30 coloane. De precizat ca indiferent de numarul de animale modul de lucru este identic.
Performantele masurate ale indivizilor si distributia acestora pe nivelurile factorilor ficsi sunt prezentate in tabelul 18.

Relatiile intre animale sunt ilustrate cu ajutorul pedigreului structural (fig. 14), iar coeficientii de inrudire sunt prezenti sub forma matricei A (fig. 18).
vaca3
taur1
vaca2
x x
vaca6

vaca4
vaca2
vaca8
vaca7
Fig. 14 - Pedigreul structural pentru cele opt animale
Fig. 15 ± Matricea coeficientilor de inrudire
T abelul 18
Date primare
individ numar combinatia ferma anul efectul de kg grasime
lactatie ferma-an mediu pe lactatie
permanent normala
taurul 1 0 0 0 0 0 0

vaca 2 1 1 1 1 1 122
2 2 1 2 1 135
3 3 1 3 1 153
vaca3 1 7 2 2 2 110
2 8 2 3 2 131
3 9 2 4 2 147
vaca 4 1 3 1 3 3 123
2 4 1 4 3 145
3 5 1 5 3 172
taurul 5 0 0 0 0 0 0
vaca 6 1 9 2 4 4 121
2 10 2 5 4 139
3 11 2 6 4 170
vaca 7 1 5 1 5 5 130
2 6 1 6 5 172
vaca 8 1 11 2 6 6 131
Modelul biometric este urmatorul:
(60)
unde:
yijk = performanta masurata (m) a vacii k realizata in cadrul combinatiei ferma ± an j, la lactatia i;
r i = efectul fix al rangului lactatiei (i = 1,2,3);
f i = efectul fix al combinatiei ferma-an (j = 1,2,..,11);
pijk = efectul ce mediu permanent (aleator) al vacii (k = 1,2,..,6);
eijkm = eroarea intamplatoare.
In notatie matriceala modelul poate fi scris:
y = Xb+Za+Zp+e
cu urmatoarele ipoteze:
Vom prezenta rezultatele in doua variante:

(a) evaluarea genetica a indivizilor in situatia in care taurii nu au fost selectionati pe descendenti anterior analizei curente;
(b) incorporarea in sistemuul de ecuatii a jumatate din meritul genetic aditiv (jumatate din valoarea de ameliorare ± VA/2) pentru taurii evaluati la nivel national
(Henderson, 1974).
In situatia (b) ecuatiile modelului mixt sunt construite prin adaugarea, la termenul liber si elementele diagonale corespunzatoare taurilor, a urmatoarelor cantitati:
si respectiv (61)
Presupunand ca h = 0,4 si R = 0,5 rezulta k a =1,25 si k p = 5,

2
Fiecare performanta masurata este exprimata ca abatere de la grupul de contemporani in care individul analizat a realizat performanta. De exemplu, combinatia de
factori ferma-an constituie mediul comun pentru un grup de animale numite contemporane (C. Draganescu, 1979).
-varianta a. Pentru a ilustra a, am ales animalele 1 si 4. Introducand elementele necesare in relatia (58) obtinem:
1) valoarea de ameliorare a taurului 1
2) valoarea de ameliorare a vacii 4
Pentru prima componenta a valorii de ameliorare, performanta proprie, fiecare observatie se exprima ca abatere de la efectele fixe incluse in model, de exemplu

prima performanta se ajusteaza fata de productia medie a vacilor care se afla la prima lactatie, fata de efectul combinatiei ferma-an (combinatia nr. 3) etc.
-varianta b.
Considerand ca taurul 1 are o valoare de ameliorare cunoscuta dintr-o evaluare anterioara (+30 kg), se poate obtine in varianta (b) o reevaluare pe 47 de descendenti
(45 fiice din testarea anterioara plus doua fiice din testarea curenta). Daca numarul de descendenti ai taurului este mai mare, , ceea ce inseamna ca rudele
taurului dintr-o singura ferma contribuie ca o cantitate redusa de informatie la valoarea de ameliorare anterioara.
La termenul liber si la elementele diagonale corespunzatoare taurilor se adauga urmatoarele cantitati:
si respectiv
In aceasta varianta vom obtine pentru taurul 1 o alta valoare de ameliorare,

Din analiza rezultatelor prezentate obtinem urmatoarele concluzii:
1. Se poate spune ca taurul nr. 1 evaluat anterior analizei curente pe un numar de 45 fiice a avut o valoare de ameliorare de +30 kg, iar dupa o reevaluare pe un
numar de 47 fiice, s-a obtinut o noua valoare de +29,71 kg.Valoarea de ameliorare a unui reproducator poate fi continuu recalculata pe masura ce noi fiice
intra in productie.
2. Identificarea celor mai buni indivizi se poate face pe baza mediei mai multor performante cunoscute si a informatiilor oferite de diferite categorii de rude.
Modelul este recomandabil si pentru cazul ierarhizarii vacilor candidate mame de tauri. Alegerea indivizilor la reproductie pe baza performantei maxime este
un criteriu de selectie gresit (J.L. Lush, 1968). Recordul fiind o performanta realizata in cel mai favorabil mediu special, este implicit si cel mai eronat
criteriu de selectie.
3.
Metodologia B.L.U.P. asigura compararea indivizilor in timp (diferite lactatii realizate in ani diferiti) si in spatiu (animale aflate in ferme diferite).
MODEL ANIMAL INDIVIDUAL PENTRU MAI MULTE CARACTERE
Valoarea economica a animalelor depinde de mai multe caractere, nu numai de unul singur, motiv pentru care, amelioratul trebuie sa ia in consideratie aceasta
situatie in lucrarile de selectie.
Selectia pe mai multe caractere este avantajoasa cand valoarea absoluta a corelatiei genetice dintre caractere este mai mare si aceleasi caractere pot fi observate usor,
in sensul de a fi masurate, sau cu costuri mai mici decat altele.
Evaluarea pe mai multe caractere poate fi aplicata si in cazul performantelor repetate care pot avea o distributie inegala de la candidat la candidat (Henderson, 1973;

Henderson si Quaas, 1976). Performantele rudelor au o importanta substantiala cand heritabilitatile sunt mici sau cand caracterul nu poate fi observat pe candidatul la selectie.
Luarea in considerare a mai multor caractere intr-o evaluare prin metodologia BLUP ± model animal, nu modifica fundamental ecuatiile modelului mixt, numai
-1 -1
calculele pentru G si R Sunt mai complexe deoarece ele fac sa intervina cunoasterea corelatiilor genetice si reziduale intre caractere. Evaluarea genetica pe mai multe
caractere, bazata pe un model animal adecvat rezolvat prin metodologia BLUP, se apropie de evaluarea ³ideala´. Toate celelalte abordari, inclusiv teoria indicilor de selectie, nu
sunt decat aproximatii ale evaluarii ideale(V. Ducrocq, 1991). De exemplu, daca inrudirile intre femele sunt ignorate, se considera ca diferentele genetice sunt datorate exclusiv

masculilor. Aceste aproximatii cel mai adesea au fost necesare si inevitabile deoarece marimea sistemului de ecuatii este pentru cazul ideal:
(62)
in care
C = numarul de caractere analizate (q);
Nf = numarul de efecte fixe;
na = numarul de efecte aleatorii, adica numarul total de animale de evaluat;
Modelul liniar general mixt, este de forma:
(63)
unde:
y = vector q x 1 al performantelor, grupate pe animale, intra-caractere;
X = q x p matrice pentru efecte fixe;
b = vector p x 1 pentru efectele fixe necunoscute;
Z = nq x nq, matrice de identitate pentru efecte aleatoare;
a = vector q x 1, pentru efecte aleatoare necunoscute;

e = vector nq x 1, pentru reziduala modelului.
(64)
unde reprezinta produsul direct (kronecker).
G0 si R 0 sunt matricele de varianta ± covarianta genetice si de mediu dintre caractere.
Sisremul de ecuatii corespunzator acestui model animal pe mai multe carectere este urmatorul:
(65)

Cand caracterele analizate se masoara la toti indivizii si factorii ficsi sunt aceiasi pentru fiecare caracter, ecuatiile modelului mixt pot fi scrise:
(66)
Exemplu numeric.
In tabelul 19 sunt prezentate performantele proprii, pentru doua caractere, la o proba alcatuita din cinci indivizi.
T abelul 19
Greutatea vie si grosimea stratului de slanina la varsta de 182 zile
la cinci animale din specia porcine
sexul individul y1 (kg) y2 (mm)

m 1 92 18,5
m 2 94 17,8
f 3 81 21,2
m 4 91 18,4
f 5 82 20,5
Pe baza acestor date primare au fost obtinute urmatoarele rezultate:

± ifor, 1983):
Presupunand cunoscuta structura matricelor de varianta ± covarianta, genetica (G) si de mediu (R), intr+o populatie Duroc (Stefan Popescu V
q = 2 caractere
n = 5 animale
Obtinem:

Ecuatiile modelului mixt sunt urmatoarele:
Rezolvand sistemul de ecuatii obtinem urmatoarele solutii:

Retinerea indivizilor la reproductie se face pe baza valorii de ameliorare globala.Valoarea de ameliorare globala ( ) se obtine ponderand valorile de ameliorare
ale fiecarui caracter cu importanta economica relativa, dupa relatia:
(67)
Daca modelul de analiza contine un singur factor randomizat si aceleasi efecte fixe afecteaza pe fiecare din caracterele analizate, numarul de ecuatii poate fi redus
prin folosirea transformarii canonice (Schaffer, 1985, 1991; Mayer, 1990). Astfel, pentru q caractere corelate, aceasta transformare produce un nou set de caractere numite
variabile canonice, care sunt necorelate din punct de vedere genetic si fenotipic. Transformarea canonica reduce substantial efortul de calcul deoarece pornindu-se de la o analiza
pe mai multe caractere se ajunge la o analiza pe fiecare caracter separat. In final printr-o transformare se ajunge la acelasi valori de ameliorare ca si in cazul unei analize
simultane.
MODELUL TESTULUI ZILEI DE CONTROL
(TEST DAY MODEL)
Traditional, cantitatea de lapte pe lactatie normala (305 zile) a fost folosita pentru evaluarea genetica a taurinelor de lapte. Folosirea modelului testului de control a
fost propusa pentru a evita dezavantajele modelelor care folosesc cantitateta de lapte pe lactatie normala. Ptack si Schaeffer (1993) sublinieaza ca exista posibilitatea unei
descrieri mai precise a cantitatii de lapte cand se aplica modelul controlului zilnic (test-day model) in comparatie cu modelul clasic. De exemplu, efectele datorate gestatiei si
stadiului de lactatie pot fi descrise cu o acuratete mai mare (Kettunen, A si col., 1997). Acest model permite o descriere mai apropiata de realitate a fiecarui test zilnic. Pot fi
surprinse toate efectele genetice si de mediu care influenteaza valoarea fenotipica.
In acest context, lucrarea lui Ptack si Schaeffer (1993) a fost una dintre primele aplicatii. Ptack si Schaeffer au sugerat un model animal de repetabilitate in care
testele zilei de control sunt considerateca masuratori repetate in cadrul aceleiasi lactatii. Modelul contine un sub-model care include factorii care descriu curba de lactatie.
Factorii folositi au fost derivati din lucrarea lui Ali si Schaffer (1987) care au sugerat un model de regresie pentru a descrie curba de lactatie si au demonstrat avantajul fata de
alte modele, inclusiv cel al lui Wood (1967). Ali si Schaffer au propus (1987) un model logaritmic polinomial, unde cele 4 covariate sunt functii ale numarului de zile de lactatie
la data cont rolului (DIM).
Ptack si Schaeffer (1993), considera ca modelul propus de ei ofera mai multa flexibilitate in analiza datelor, deoarece: (a) lactatiile incheiate nu trebuie sa fie extinse
la productia pe 305 zile; (b) lactatiile in progres pot fi analizate fara a fi necesar sa fie extinse la productia pe 305 zile si (c) pot fi folosite diferite variante de control al productiei
de lapte (nr. diferit de zile de la un control la altul si momente diferite de efectuare a controlului, dimineata sau seara).
Plecand de la modelul lui Ptack si Schaeffer (1993), au fost dezvoltate alte doua variante de modele. Primul model utiliza casurse de informatie numai testele zilelor
de control ale primei lactatii si considera parametrii curbei de lactatie ca efecte aleatoare in model. Regresiile fixate (in cadrul varstei si sezonului de fatare) au fost folosite
pentru a tine seama de panta curbei de lactatie a vacilor de lapte, insa efectul animal a fost folosit doar pentru a explica diferentele de inaltime ale curbelor respective (Ptack si
Schaffer).

Schaeffer si Dekkers (1994), au sugerat posibilitate folosirii regresiilor randomizate in modelul liniar (Henderson, 1982), pentru analiza testelor zilnice. Au fost
aplicate modele ale regresiei randomizate, pentru selectia pe un singur caracter, la insusirile productiei de lapte: cantitatea de lapte, cantitatea de grasime si proteina la prima
lactatie. Au fost folosite diferite functii ale regresiilor fixe si randomizate (Jamrozik si Schaeffer, 1997; Jamrozik si col., 1997a, b). Kistemaker (1997), intr-un studiu de simulare
a constatat ca modelele regresiei randomizate au fost semnificativ mai bune decat modelele traditionale care iau in analiza productia pe 305 zile. Exprimata prin corelatia intre
valoarea de ameliorare adevarata si cea predictata, precizia selectiei a fost mai mare cu 2-3% pentru tauri si cu 6-8% pentru vaci, la prima lactatie. Prin aplicarea regresiei intra-
vaca, in forma ³regresiei randomizate´, se tine seama de diferentele intre indivizi in ceea ce priveste forma curbei de lactatie (Schaeffer si Dekkers, 1994; Dekkers si col., 1996).
Adoua perfectionare a modelului lui Ptak Si Schaffer (1993) a fost extinderea la lactatii multiple, in care testele zilnice sunt considerate ca observatii repetate in
interiorul lactatiei si caractere diferite intre lactatii (Reents s.a., 1995 a,b). Modelul testului zilei de control pe mai multe caractere (MLTDM) este folosit oficial incepand cu anul
1995, in evaluarea genetica a taurinelor pentru numarul de celule somatice din lapte, in Canada (Reents s.a. 1995b) si Germania )Reents, 1996). In MLTDM, efectele genetice
aditive si cele de mediu permanent sunt considerate caractere diferite pentru fiecare lactatie (R.Reents si col., 1997). Din decembrie 1995, acest model este folosit in Germania de
doua ori pe an pentru evaluarea genetica a taurinelor Holstein. Din rezultatele obtinute numai cele referitoare la tauri sunt comunicate statiunilor de I.A. Din august 1997
evaluarile genetice pentru numarul de celule somatice au fost incluse in structura indicelui pentrumeritul total (the total merit index ) pentru Holstein-ul german (R. Reent s si L.
Doop, 1997). Tot in Germania , din decembrie 1995, acest model este utilizat de doua ori pe an pentru evaluarea genetica a vacilor Holstein, pentru caracterele productiei de
lapte. Modelul folosit a fost urmatorul:
unde:
yijkmn = al n-lea test zilnic al vacii j, la fatarea m,
HTDim = efectul fix al combinatiei ferma-data controlului,
A jm = efectul genetic aditiv al animalului (randomizat),
P jm = efectul de mediu permanent in interiorul lactatiei, comun tuturor testelor zilnice din lactatia m (randomizat),
ASkm = efectul fix al subclasei varsta la fatare x sezonul fatarii, la lactatia m,

bkm1 si bkm2 = coeficientii de regresie liniari si patratici ale efectelor D/c, unde D reprezinta durata lactatiei la momentul controlului, iar c = durata lactatiei totale (381),
bkm3 si bkm4 = coeficientii de regresie liniari si patratici ale efectelor 1n(c/D),
eijkmn = reziduala modelului.
Panta curbei de lactatie poate fi descrisa prin diferite tipuri de sub-modele matematice neliniare, care au fost incluse in modelul liniar de baza. Sub-modelele pot fi

luate din diferite studii care se ocupa cu modelarea curbei de lactatie. Rekaya, P. Si col. (1995), prezinta doua modele utile in modelarea curbelor de lactatie:
a) functia gamma (Wood, 1967),
in care yt este cantitatea de lapte in ziua de control t (DIM); a, b si c sunt parametrii asociati cu productia corespunzatoare pantei ascendente, varfului si pantei descendente a
curbei de lactatie,
b) modelul regresiei liniare multiple propus de Ali si Schaeffer, 1987,
unde b0 b4 sunt coeficienti de regresie iar c este o constanta (305 zile).
Rekaya R. Si col., (1995) intr-un studiu efectuat pe 140 892 teste zilnice, care au apartinut la 12 036 vaci (nord-estul Spaniei) au ajuns la concluzia ca dintre cele
doua modele, primul a descris cel mai bine panta curbei de lactatie. Aprecierea s-a facut pe baza corelatiei intre cantitatea de lapte observata si cantitatea de lapte estimata la 305
zile. Insa rezultatele lui Ali si Schaeffer, au aratat ca modelul regresiei liniare multiple este superior functiei gamma in ceea ce priveste descrierea pantei curbei de lactatie. Studii
similare au fost realizate de catre Guo si Swalva (1995, 1997). Acestia au comparat 16 modele neliniare (1997) in procesul de predictie a valorii de ameliorare. Au fost folosite
mai multe criterii de apreciere a modelelor utilizate: (a) corelatia dintre cantitatea de lapte observata la testul zilei de control si cea estimata; (b) deviatia stamdard a predictiei
erorii,
si (c) diferenta dintre valorile estimate si cele observate ale cantitatii de lapte in perioada de 100 zile, raportata la intreaga perioada de lactatie.
AVANTAJELE METODOLOGIEI BLUP

Dupa K. Hammond (1992), in comparatie cu metodaindicilor de selectie BLP, metodologia BLUP prezinta urmatoarele avantaje:
y este o metodologie care foloseste informatia provenita de la toate rudele cunoscute ale unui individ, prin aceasta furnizand o predictie mai precisa a
valorii de ameliorare;
y inlesneste comparatiile genetice dintre animale care au realizat performante in medii diferite sau in perioade de timp diferite;
y faciliteaza comparatiile genetice intre animale cu diferite surse de informatie (numar diferit de rude si numar diferit de performante masurate la acelasi
caracter), cum ar fi, de exemplu, o vaca cu trei fatari poate fi comparata cu o juninca;
y
permite comparatiile genetice intre animale care au fost selectionate cu diferite intensitati de selectie;
y permite separarea valorii fenotipice in componenti genetici si negenetici, in acest fel oferind amelioratorilor posibilitatea sa evalueze modificarea
genetica in timp a populatiei analizate.
4.5.3. PREDICTIA CAPACITATII REALE DE PRODUCTIE (CRP)
C apacitatea reala de productie reprezinta performanta neafectata de mediul special.
Deci,
Intrucat mediul general este constant pentru grupul de contemporani, rezulta ca

ierarhizarea pe valoarea capacitatii reale de productie ( CRP ) este identica cu ierarhizarea pe
valoarea genotipica ( G ).
Deoarece pe timpul vietii genotipul nu se schimba, iar in viitor, cel mai probabil,
individul va beneficia de mediul general, se poate interpreta CRP drept cea mai probabila
performanta viitoare. Referindu-se la o performanta viitoare, CRP nu are sens sa se predicteze
decat la caracterele la care exista performanta proprie si aceasta este repetabila in viata
individului, folosind pentru alegerea la exploatare in viitor.
a ) O si n gura per f or manta ma surata
C a si in cazul valori de ameliorare, se porneste de la performanta ca sursa de informatie

fenotipica, iar trecerea de la performanta la CRP se face cu ajutorul repetabilitatii, ( R ) care
are functie de regresie a CRP fata de performanta
Deci repetabilitatea are rol de precizia cu care se face predictia CRP pe o singura
performanta masurata.
b ) M ai mult e per f or mant e ma surat e la acela si caract er

C and candidatilor le este cunoscut un numar diferit de performante, surplusul de

informatie se foloseste inlocuind performanta unica ( P ) cu performanta medie ( ). P recizia
predictiei este insa repetabilitatea medie (r m ).
4.6. SELECTIA
Selectia este procesul de alegere a animalelor pentru reproductie. Indivizii din care se face alegerea se numesccand i d ati la sel ecti e, cei retinuti se nu mesc sel ectionati ,
iar cei respinsi se numesc r e f or mati .

Selectia poate fi definita si ca procesul de discriminare reproductiva neintamplatoare a genotipurilor.
Selectia actioneaza la toate nivelurile de organizare a materiei vii si poate fi observata

prin numarul de descendenti produsi si retinuti de la fiecare individ.
4.6 .1. CAUZELE DI S CRIMINARII REPRODUCTIVE
Discriminarea reproductiva are trei cauze: intamplarea, selectia naturala si selectia

artificiala.
I ntam plar ea , ca factor de discriminare reproductiva, este prezenta de la gamet pana la

aparitia unui individ. M eioza si fecundarea, cele doua momente ale reproductiei, se afla sub
imperiul hazardului. Orice individ, indiferent de valoarea lui, poate avea mai multi sau mai
putini descendenti, datorita sansei sau nesansei.
S el ectia naturala este discriminarea reproductiva facuta de mediul de viata, de natura,

care favorizeaza reproductia celor mai bine adaptati. De altfel, Darwin defineste metaforic
selectia naturala tSupravietuirea celor mai bine adaptati t.
Intre indivizii unei generatii exista diferente de viabilitate si nu toti ajung la maturitate
sexuala pentru a putea contribui la formarea noii generatii.
Selectia naturala actioneaza continuu si peste tot si se manifesta prin diferenta de

fertilitate intre indivizii generatiei parentale si prin diferenta de viabilitate intre descendenti.
Selectia naturala, spre deosebire de cea artificiala, nu are un obiectiv, efectul ei se realizeaza
intr-un timp mai indelungat si duce la adaptarea populatiilor la mediu.
este discriminarea reproductiva realizata de catre om pentru a obtine

f i ciala
S el ectia arti
populatii mai bine adaptate nevoilor lui.

P entru a lasa un numar cat mai mare de candidati pentru selectia artificiala se are in
vedere diminuarea intamplarii si a selectiei naturale la discriminarea reproductiva. Actiunea
selectiei naturale poate fi redusa prin corelarea conditiilor de exploatare cu obiectivul selectiei.
4.6 .2. MOMENTELE S ELECTIEI
Selectia artificiala se poate realiza in doua momente: inainte de intrarea la reproductie si

dupa intrarea la reproductie.
Selectia inainte de intrarea la reproductie se face pe baza cunoasterii performantelor ce

fac obiectul selectiei (productia de lapte la prima lactatie la vaci, prima tunsoare la oi,
greutatea vie la o anumuta varsta). Acum se hotarasc parintii potentiali ai generatiei
urmatoare. P arintii efectivi se cunosc dupa folosirea la reproductie.
Selectia dupa intrarea la reproductie presupune alegerea dintre indivizii efectivului

matca, a parintilor generatiei urmatoare (in cazul selectiei pe ascendenti cu nucleu de prasila).
In aceasta situatie nu toti indivizii din matca contribuie cu un numar egal de candidati la
selectie.
4.6 .3. ETAPELE S ELECTIEI
Selectia artificiala se face in patru etape:
- predictia valorii de amiliorare a candidatilor la selectie;
- clasarea candidatilor pe baza valorii de ameliorare predictate;
- retinerea la reproductie, care reprezinta nivelul vizat al selectiei;
- folosirea diferentiata la reprodutie si obtinerea efectiva de descendenti, care

reprezinta nivelul realizat al selectiei.
4.6 .4. EFECTUL GENETIC AL S ELECTIEI
Efectul primar al selectiei este modificarea frecventei genelor si genotipurilor intr-o populatie. Consecinta acesteia este faptul ca se modifica performanta medie a
populatiei, fenotipul populatiei.
Efectul genetic al selectiei se exprima prin gradul de modificare a frecventei genelor de la

o generatie la alta. Efectul selectiei asupra frecventei genelor depinde de marimea
coeficientului de selectie si frecventa initiala a genelor. Selectia promoveaza pe unii indivizi,
deci creste frecventa genelor acestora si ii elimina pe altii, deci diminueaza frecventa genelor
acestora.
4.6 .5. CLA S IFICAREA METODELOR DE S ELECTIE

a) In functie de sursa de informatie fenotipica
- performanta proprie ca sursa de informatie fenotipica
- selectia pe performante proprii
- selectia intrafamiliala
- performantele rudelor ca sursa de informatie fenotipica
- selectia interfamiliala (familiala propriu-zisa)
- selectia pe ascendenti
- selectia pe descendenti
- selectia pe rude colaterale.
Exista si selectia combinata care foloseste ca surse de informatie fenotipica performanta

proprie si performanta medie a familiei.
b) In functie de numarul de caractere din obiectivul selectiei:
- cand in obiectiv intra un caracter: toate metodele de la punctul a)
- cand in obiectiv intra mai multe caractere
- selectia in tandem (succesiva filogenetic)
- selectia pe nivele independente (succesiva ontogenetic)
- selectia pe indici de selectie (simultana).
c) In functie de valoarea de ameliorare
- selectia pe valoare de ameliorare generala este selectia care estimeaza valoarea de

ameliorare a descendentilor pe care i-ar produce un individ cu parteneri luati la intamplare din
populatie
- selectia pe valoarea de ameliorare speciala este selectia pe baza valorii

descendentilor sau colateralilor, proveniti din imperecherea cu parteneri apartinand unui
anumit grup genetic (familie, populatie).
d) In functie de modul cum se vizeaza modificarea caracterelor
- selectia directa, practicata direct pe caracterul a carui ameliorare se urmareste

- selectia indirecta, practicata pe un caracter corelat cu cel a carei ameliorare se

urmareste (selectia vacilor pentru cantitatea de lapte pe baza conformatiei).
e) In functie de directia modificarii populatiei
- selectie directionata, caracterizata prin faptul ca se retine la reproductie o singura

categorie de animale, fie plusvariante, fie minus-variante, populatia modificandu-se in aceasta
directie
- selectie stabilizatoare, caracterizata prin faptul ca se retin la reproductie indivizi din

jurul mediei, eliminandu-se plus si minus variantele. Astfel populatia ramane genetic stabila
(procedeu folosit in populatiile de control pentru conservarea materialului genetic)
- selectia disruptiva caracterizata prin faptul ca se retin la reproductie mai multe

categorii de indivizi, dintre plusvariante si dintre minus-variante. C a urmare, in generatia
urmatoare populatia are tendinta de a se dezmembra, de a se desface in subpopulatii.
4.7. RA S
PUN S UL LA S ELECTIE S I FACTORII DE CARE DEPINDE
P opulatia raspunde la selectia aplicata printr-o modificare fenotipica, numita raspuns la

selectie, efect al selectiei sau progres genetic.
Raspunsul la selectie se poate analiza de la generatie la generatie sau de la an la an.
Ra s pun sul la sel ecti e pe g enerati e ( R ) reprezinta superioritatea performantei medii a

candidatilor din generatia filiala fata de performanta medie a candidatilor din generatia
parentala, in aceleasi conditii de mediu sau diferenta dintre performanta medie a candidatilor
in doua generatii succesive, in aceleasi conditii de mediu (figura 16).
Ra s pun sul anual al sel ecti ei se noteaza cu (G si reprezinta superioritatea performantei

medii a candidatilor din anul urmator fata de performanta medie a candidatilor din acest an, in
aceleasi conditii de mediu.
M arimea raspunsului la selectie depinde in primul rand de superioritatea pe care grupul

de indivizi alesi ca parinti o inregistreaza fata de media tuturor candidatilor la aceasta alegere,
superioritate numita d i f
er ential sau d i f
er enta d e sel ecti e (S). In al doilea rand raspunsul la
selectie depinde de pr ecizia cu care au fost alesi ca parinti indivizi a caror superioritate este
cauzata de efectul aditiv al genelor (h 2 ). P recizia selectiei pe performante proprii este chiar
heritabilitatea carecterelor pentru care se face selectia.
Deci,

Daca raspunsul la selectie pe generatie ( R ) se imparte la i nt er valul d e g enerati e ( T ) se

obtine raspunsul anual al selectiei:
F ig . 16 Ra s pun sul la sel ecti e pe g enerati e

La randul lor cei trei factori de care depinde marimea raspunsului la selectie sunt afectati de doua grupe de
factori: structura populatiei si caractere demografice (figura 17).
F ig . 17 Diagrama f actorilor pri n car e se poat e actiona
i n ameliorar e (d upa Dragane scu, C . )
4.7.1. INTERVALUL DE GENERATIE
Intervalul de generatie reprezinta varsta medie a parintilor cand sunt fatati descendentii
lor retinuti pentru reproductie.
Intervalul mediu de generatie intr-o populatie este rezultanta a patru componente.
La nivel de populatie, intervalul de generatie este media aritmetica a acestor patru cai de
realizare a lui.
P ari nti De scend enti I nt er val d e g enerati e

fii ( T ) T TT
T ati ( T )
fiice ( M ) T TM
fii ( T ) T MT
M ame ( )
M
fiice ( M ) T MM
In tabelul 20 este prezent intervalul de generatie la diferite specii, dupa diferiti autori.
T abelul 20
erit e s pecii ( ani )
I nt er valul d e g enerati e la d i f
Draganescu
Lush Johannsen
C .
Specia
(1945) (1949)
(1979)
C abaline 10 9,3 12
T aurine de 4 - 4,5 5,3 5
lapte
Oi 4 - 4,5 3,9 4
P orci 2,5 2,7 2
Gaini 1,5 - -
Intervalul de generatie trebuie sa fie cat mai mic pentru ca progresul genetic sa fie mare.
P entru aceasta trebuie cunoscuti factorii de care acesta depinde:
V ar sta pri mei f atari influenteaza intervalul de generatie, in sensul ca, cu cat speciile sunt

mai precoce, intervalul de generatie este mai mic. Exista insa o variatie intre specii si chiar
intre rasele din aceeasi specie in ceea ce priveste varsta la prima fatare.
La cabaline prima fatare este la 5 - 6 ani, la taurine minim 27 luni, la ovine 24 luni, la
porci 12 luni.

N atalitat ea unei populatii influenteaza de asemenea intervalul de generatie. La speciile

cu natalitate mica, nu se poate reduce intervalul de generatie pentru ca nu se obtin suficienti
descendenti pentru inlocuirea generatiei parentale.
M ortalitat ea si r e f or ma d e nece sitat e la ti ner et influenteaza intervalul de generatie. Daca

acestea au valori mari impiedica scaderea lui.
P rincipala cale de reducere a intervalului de generatie este scaderea d urat ei d e

(d). Insa reducerea acesteia afecteaza si intensitatea selectiei (i) si
ploatar e la r e prod ucti e
e x
2
precizia selectiei (h ). De aceea, astazi in ameliorare se fac calcule de optimizare ce vizeaza
maximizarea raspunsului la selectie.
ELECTIE ( S )
4.7.2. DIFERENTIALUL DE S
Diferentialul de selectie este superioritatea performantei medii a retinutilor, fata de

performanta medie a candidatilor, in aceleasi conditii de mediu:
Diferentialul de selectie este rezultanta a patru componente, ca si intervalul de generatie:

S TT , S TM , S MT , S MM .
Diferentialul de selectie se poate masura facand deci diferenta intre performantele

reproducatorilor retinuti la reproductie si performanta medie a candidatilor. P e aceasta cale
efectul selectiei se cunoaste foarte tarziu, numai dupa ce s-a facut selectia. Aceasta cunoastere
nu permite planificarea selectiei.
P entru o estimare de raspuns al selectiei inainte de a avea loc selectia, se transforma

diferentialul de selectie in i nt en sitat e a sel ecti ei (i), prin exprimarea lui in deviatii standard (s):
Intensitatea selectiei poate fi citita din tabele in functie de proportia d e r eti neri (p) vizata,
care se stie inainte de a avea loc selectia.

Diferentialul de selectie depinde deci, de variabilitatea populatiei si de intensitatea selectiei.
Diferenta de selectie nu se poate realiza decat daca in populatie exista variabilitate. C a
procedeu genetic, cresterea variatiei genetice se poate face printr-o incrucisare prealabila
pentru a spori numarul combinatiilor genetice. Un alt procedeu este imbunatatirea conditiilor
de mediu general pentru a permite exteriorizarea potentialului genetic.
Diferentialul de selectie depinde si de intensitatea selectiei (i), care la randul ei depinde

de proportia de retineri (p). P roportia de retineri este raportul intre numarul animalelor
retinute si numarul total al candidatilor.

Speciile cu natalitate mica au proportie de retineri mare, implicit intensitatea selectiei mica. Ameliorarea acestora (taurine, cabaline, ovine) este mai dificila.
In tabelul 21 este prezentata proportia de retineri la diferite specii.
T abelul 21
erit e s pecii d e ani mal e
P roportia d e r eti neri ( p %) la d i f
(d upa Dragane scu C . ,1979 )
Specia F emele M asculi

C abaline 35 - 40 3 - 4
T aurine 50 - 65 4 - 6
lapte
T aurine 40 - 50 3 - 5
carne
Oi 45 - 55 1 - 4
P orci 10 - 15 1 - 2
Gaini 10 - 15 0,5 - 2
M aximizarea programelor de ameliorare impune reducerea proportiei de retineri,

implicit marirea intensitatii selectiei. P entru aceasta trebuie cunoscuti factorii de care depinde
proportia de retineri: natalitatea populatiei, mortalitatea, reforma de necesitate la tineret,
durata de exploatare la reproductie, raport de sexe.
Natalitatea mare a populatiei face ca proportia de retineri sa fie mica, deci intensitatea
selectiei mare, deci raspunsul la selectie mare.
M ortalitatea
si reforma de necesitate la tineret vor creste proportia de retineri, deci vor
provoca scaderea intensitatii selectiei.
Durata de exploatare la reproductie (d) mare influenteaza pozitiv intensitatea selectiei

prin scaderea proportiei de retineri, insa in acelasi timp creste si intervalul de generatie, ceea
ce va influenta negativ progresul genetic. De aceea sunt necesare calcule de optimizare care sa
maximizeze raportul i/ T.
Raportul de sexe poate influenta intensitatea selectiei. Prin cresterea numarului de femele pe mascul, fapt realizabil mai ales prin insamantari artificiale, scade
proportia de retineri la masculi, deci creste intensitatea selectiei masculilor si a progresului genetic prin masculi.
2
4.7.3. PRECIZIA S ELECTIEI ( h )

Precizia selectiei este data de precizia predictiei valorii de ameliorare si este raportul dintre varianta valorii de ameliorare si varianta fenotipica totala:

Selectia precisa inseamna ca exista concordanta mare intre valoarea animalelor

selectionate si valoarea descendentilor. Deci, diferentialul de selectie se transmite in masura
mare la descendenti (h 2 mare).
In cazul selectiei pe performante proprii, precizia selectiei este data de heritabilitatea (h 2 )
caracterului, iar cand candidatii la selectie au mai multe performante masurate, precizia
selectiei este heritabilitatea mediei ( ).
4.8. S
ELECTIA PE PERFORMANTE PROPRII
Selectia pe performante proprii este metoda de selectie care foloseste drept sursa de
informatie fenotipica performanta proprie exprimata ca abatere de la performanta medie a
contemporanilor:
Selectia pe performante proprii se mai numeste i nd i vi du ala , pentru ca individul este
obiectul selectiei sau ma sala , cand se face fara marcare, fara dirijarea imperecherilor si fara
inregistrarea performantelor.
Selectia pe performante proprii se aplica la caractere nelimitate de sex (cantitatea de

lana, greutatea vie la o anumita varsta), caractere care nu necesita sacrificarea pentru a le
masura. Aceasta metoda de selectie este eficienta pentru caractere cu heritabilitate relativ
mare.
Selectia pe peformante proprii nu este recomandabila economic pentru caracterele ce nu

se pot masura la o varsta timpurie.
M asurarea tarzie a caracterelor nu este recomandabila nici din punct de vedere genetic
pentru ca poate duce la marirea intervalului de generatie, implicit la diminuarea raspunsului la
selectie.
Sub aspectului costului este cea mai convenabila metoda de selectie, fiind cea mai simpla.
Selectia pe performante proprii prezinta doua tipuri:
4.8.1. S
ELECTIA PE PERFORMANTE PROPRII CU INDIVIDUALIZARE
Aceasta presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- individualizarea animalelor
- inregistrarea performantelor

- tratamentul performantelor prin: standardizarea conditiilor de control, aplicarea unor

coeficienti de corectie, aprecierea indivizilor prin media mai multor performante ,
exprimarea performantelor ca abatere de la media contemporanilor , predictia valorii
de ameliorare. T oate acestea au ca scop eliminarea pe cat posibil din performanta a influentei
mediului special pentru a obtine date comparabile.
- clasarea
- luarea deciziei de selectie.
Aceasta metoda de selectie nu impune controlul montei si fatarilor si inregistrarea

originii.
Se recomanda pentru ameliorarea cantitatii de lana la oi si a greutatii vii la o anumita

varsta a porcilor, oilor, gainilor, curcilor.
T oate aceste caractere au heritabilitatea relativ mare, sunt nelimitate de sex si nu impun
sacrificarea pentru a le masura.
In cazul selectiei pe performante proprii la gainile din rasele de carne, controlul

performantelor se face intre 6 8 saptamani, la tineretul ovin pentru carne la 4 - 6 luni, iar la
porcii pentru carne la 154 - 180 zile.
Nu este rentabil din punct de vedere economic intretinerea tineretului ovin pana la primul
tuns (400 zile), a vitelelor pana la prima lactatie si de aceea in aceasta situatie selectia pe
performante proprii este combinata cu selectia pe ascendenti, cu nucleu de prasila. Se formeaza
un nucleu de prasila si numai descendentii acestuia candideaza la selectie, asigurand necesarul
de inlocuire in efectivul matca.
4.8.2. S
ELECTIA MA S ALA
Este cea mai simpla forma de selectie pe performante proprii ce se aplica fara
individualizare si inregistrarea performantelor, mai ales in fermele de exploatare pentru lana si
carne. Aceasta metoda presupune gruparea fatarilor pentru a obtine loturi mari de
contemporani, formarea grupelor de contemporani, controlul caracterului la varsta stabilita a
candidatilor si clasarea exact in acel moment cand se ia si decizia de selectie.
T urma de oi intra pe un culoar, la intrare un bonitor stabileste vizual destinatia oilor in

unul din cele 4 ocoale amenajate: mame de berbeci si mame de oi, ce formeaza nucleul de
prasila, tturma de grost , adica nucleul de productie si reformati (figura 18).
Selectia masala este mai putin precisa si da un progres genetic mai mic, insa este cea mai
simpla posibila.

F ig . 18 S el ectia ma sala la oi
4.9. S
ELECTIA INTRAFAMILIALA
Selectia intrafamiliala este selectia indivizilor pe baza performantelor lor proprii

exprimate ca abatere de la performanta medie a familiei .
Aceasta metoda de selectie se aplica atunci cand familiile nu pot fi amestecate pentru ca
au beneficiat de conditii de mediu diferit. C omparabile sunt numai perfomantele indivizilor din
aceeasi familie, de aceea familiile se judeca separat alegandu-se cel mai bun individ din fiecare
familie.
Se creeaza un plus de asemanare fenotipica (t) intre performantele indivizilor din aceeasi
familie pentru ca au beneficiat si de un mediu comun (c 2 ) diferit de al celorlalte familii.
Selectia intrafamiliala este mai eficienta ca cea pe perfomante proprii (figura 19) atunci
cand t are valoare mai mare de 0,7. Stiind ca , rezulta ca t poate fi mai mare ca
0,7 atunci cand h 2 este mare si exista o foarte mare corelatie de mediu comun (c 2 ), iar familiile
sunt de frati buni (r = 0,5).

F ig . 19 Ef ic i enta r elati va f ata d e sel ectia combi nata ( 1 ,0 ) a sel ecti ei
pe per f omant e proprii, i ntra f amiliala si f amiliala
Selectia intrafamiliala se aplica la aceleasi caractere ca si selectia pe peformante

proprii: caractere nelimitate de sex si care nu impun sacrificarea pentru a le masura.
Ea nu se aplica atat pentru progres genetic, cat pentru evitarea consangvinizarii. De

aceea se recomanda in populatii mici unde pericolul imperecherilor inrudite este mare.
In astfel de populatii, dupa selectia intrafamiliala urmeaza si dirijarea imperecherilor, in

sensul unei incrucisari rotative interfamiliale.
Selectia intrafamiliala prezinta doua tipuri: unul clasic, cresterea in tlinii de sanget ,
intalnit in herghelii, care presupune evidenta originii si altul fara evidenta originii intalnit in
liniile paterne de curci.
In herghelii (figura 20), fiecare armasar este inlocuit printr-unul din fiii sai, iar femelele
din fiecare grupa inlocuiesc reforma in grupa vecina.

F ig . 20 S el ectia i ntra f amiliala si i ncruci sar e rotati va i nt er f amiliala i ntr -o herg heli e
4.10. S
ELECTIA INTERFAMILIALA (FAMILIALA PROPRIUZI S A)
Selectia interfamiliala are ca sursa de informatie fenotipica performanta medie a familiei

( ), facandu-se abstractie de performanta individuala, care se exprima ca abatere de la
performanta medie a familiilor contemporane ( ).
P rin
aceasta metoda de selectie se aleg familii intregi si se resping familii intregi. Se
apeleaza la ea cand familiile sunt comparabile, deci au beneficiat de aceleasi conditii de mediu,
deci nu exista corelatie de mediu comun (c 2 ) intre familii.
Selectia familiala poate fi mai eficienta decat selectia pe perfomante proprii (figura 19)
atunci cand t este mai mic de 0,2.
Aceasta valoare a coeficientului de asemanare fenotipica se poate atinge cand corelatia de

mediu comun este nula (c 2 = 0), si cand heritabilitatea caracterelor este foarte mica.
In cazul acestei metode de selectie precizia selectiei este influentata hotarator de

marimea familiei. C apacitatea de testare fiind limitata, intr-un numar dat, se pot testa familii
mari (precizie mare), dar putine (intensitate a selectiei mica) sau familii mici (precizie mica),
dar multe la testare (intensitate a selectiei mare). Nici una din aceste variante nu satisface, de
aceea este important sa se stabileasca mari mea opti ma a f amili ei , prin formula
( Robertson,1957):

unde:
n - marimea optima a familiei
T - capacitatea de testare
s - numar de familii retinute
h2 - heritabilitatea caracterului.

Selectia familiala este mai costisitoare ca cea pe performante proprii pentru ca impune controlul montei si fatarilor si inregistrarea originii.
Retinerea sau respingerea unor familii intregi de la reproductie mareste mult inrudirea in
populatie, ceea ce duce la cresterea consangvinizarii, de aceea selectia familiala este aplicata
rar in forma ei pura.
T otusi, ea poate fi aplicata in selectia gainilor pentru numarul de oua (figura 21).
P rocedeul este urmatorul:
- populatia trebuie sa fie suficient de mare pentru ca selectia sa fie intensa si

consangvinizarea minima;
- fiecare cocos impreuna cu gainile repartizate conform raportului de sexe, se intretine

separat in familii, dar in aceeasi hala;
- ouale de la fiecare familie se recolteaza separat, se pun la incubat separat, puii

obtinuti se cresc separat, insa in aceeasi hala pentru a se evita corelatia de mediu comun;
- se inregistreaza numarul de oua de la fiecare familie pe o anumita perioada (de

exemplu 20 saptamani) si pe aceasta baza se face selectia.

F ig. 21 Selectie familiala
4.11. S
ELECTIA COMBINATA
Selectia combinata se poate aplica la caracterele la care exista performanta proprie, dar
se stie si media familiei (inclusiv individul apreciat), ceea ce presupune si individualizare si
evidenta originii.
Selectia combinata presupune ca decizia se ia pe baza unui indice (index) care cumuleaza
informatiile furnizate de performanta proprie si de media familiei.
Nu este vorba de doua selectii succesive bazate pe doua criterii diferite, ci de o singura
ierarhizare a candidatilor, bazata pe indexul amintit.
Lush, 1947, imaginand metoda, o concepe ca o combinatie a selectiei intrafamiliale

(abaterea performantei proprii de la media familiei) cu selectie interfamiliala (abaterea mediei
familiei de la media contemporanilor).
Ulterior, acest index a suferit modificari, astfel ca si performanta proprie se exprima ca

abatere tot de la media contemporanilor:

W - reprezinta factor de ponderare pentru media familiei
n - marimea familiei
r - inrudirea din familie
t - corelatia fenotipica a rudelor
Acest indice se calculeaza pentru fiecare candidat in parte si apoi se face ierarhizarea pe
valoarea lui ca si pe o performanta proprie, retinandu-se necesarul de inlocuire in ordinea
descrescanda a valorilor.
Selectia combinata se poate aplica in cazul caracterelor nelimitate de sex si care nu

impun sacrificarea pentru a le masura (numar de oua la gaini, spor, consum de furaje,
grosimea stratului de slanina la vieri, productia de lana etc.). Ea se aplica pe scara larga in
selectia gainilor ouatoare si a vierilor (sistemul englezesc de testare).
4.12. S
ELECTIA PE RUDE COLATERALE
Selectia pe rude colaterale este selectia animalelor, mai exact a masculilor pe baza
performantei medii a surorilor, semisurorilor sau amestecului de surori si semisurori. Aceasta
metoda este o forma a selectiei familiale, insa candidatul la selectie nu are performanta inclusa
in media familiei.
Selectia pe colaterali se aplica la caractere limitate de sex (numar de oua, prolificitate

etc.) si care necesita sacrificarea candidatilor pentru a le masura (caractere legate de calitatea
carcasei).
F iind
o forma a selectiei familiale, selectia pe colaterali se aplica ca si aceasta la
caractere cu heritabilitate mica, cand familiile sunt suficient de mari si nu exista corelatie de
mediu comun (t < 0,2).
Precizia selectiei pe surori este:
P recizia selectiei pe semisurori este:
Principala metoda de selectie cu care intra in competitie selectia pe colaterali, este selectia pe descendenti.
C ele doua metode concureaza pentru selectia taurilor (productia de lapte), a vierilor
(calitatea carcasei) si cocosilor (productia de oua).

In selectia taurilor pentru cantitatea de lapte, Robertson si Rendel, 1950 (citati de
Draganescu C ., 1979) arata ca selectia pe descendenti intr-un efectiv inchis de 2 000 vaci da un
progres anual de 1,69%, iar cea pe colaterali de 1,60%.
In selectia vierilor pentru calitatea carcasei, Dickerson si Hazel, 1943 (citati de

Draganescu C ., 1979) au demonstrat ca selectia pe colaterali este superioara.
In selectia gainilor ouatoare, Dempster si Lerner, 1950, au demonstrat ca folosirea a

20% cocosi selectionati pe descendenti si 80% cocosi selectionati pe colaterali, da un efect al
selectiei superior selectiei pe colaterali. M entinerea insa a celor 20% cocosi batrani creeaza
dificultati sanitar-veterinare care nu justifica castigul genetic realizat in plus.
Valorificand toate cunostintele existente in domeniul stiintific al ameliorarii, Lerner

(1950) imagineaza planul de selectie al unei gaini ouatoare, plan care intr-o forma sau alta se
regaseste in actuala tehnologie de ameliorare a gainilor (figura 22).
P lanul Lerner este imaginat pentru o linie de gaini cu o marime minima de 12 cocosi si
125 gaini. C apacitatea de testare este de 1 000 locuri. Se retin 8 puicute pe o gaina mama,
obtinute in aproximativ patru serii de ecloziune. C ei 12 cocosi se retin din minimum patru
familii de gaina (gaini ce s-au imperecheat cu cocosi diferiti). Vor astepta rezultatul testarii
surorilor cate 3 cocosi pe fiecare gaina mama.
La 40 de saptamani (in planul Lerner simplificat), cand se termina controlul partial al
productiei de oua, se selectioneaza cei 12 cocosi (selectie pe colaterali) si cele 125 gaini
(selectie combinata) ce vor intra direct in matca.
Aplicarea selectiei pe colaterali presupune parcurgerea acelorasi etape, ca si in cazul

selectiei familiale: individualizarea, controlul si inregistrarea performanteilor, tratamentul lor,
inregistrarea originii, optimizarea marimii populatiei si a familiei, clasarea si decizia de
selectie.
F ig . 22 P lanul Ler ner si m pli f ic at

4.13. S
ELECTIA PE DE S CENDENTI
Selectia pe descendenti este alegerea indivizilor pe baza performantei medii a

descendentilor, exprimata ca abatere de la performanta medie a contemporanilor lor.
Se aplica la caractere nelimitate de sex (productia de lapte) si care nu impun sacrificarea

candidatilor pentru a le masura.
Selectia pe descendenti, fiind o forma modificata a selectiei familiale, se aplica la

caractere cu heritabilitate mica si cand nu exista corelatie de mediu comun intre membrii
familiei (t < 0,25).
Selectia pe descendenti este concurata, pentru caracterele limitate de sex sau care impun sacrificarea candidatilor, de selectia pe colaterali, iar pentru celelalte caractere
de selectia pe performante proprii, intrafamiliala, dar mai ales de selectia combinata.
Selectia taurilor pentru cantitatea de lapte se face prin selectie pe descendenti, adica
alegerea lor pe baza performantei medii a fiicelor, exprimata ca abatere de la performanta
medie a contemporanelor lor.
Aplicarea selectiei de descendenti, insa, ridica o serie de complicatii: este o metoda de

selectie tardiva, in sensul ca selectia parintilor nu poate fi facuta pana nu sunt masurate
caracterele descendentilor si de aceea poate mari intervalul de generatie si astfel poate
diminua raspunsul la selectie; de asemenea, pot interveni dificultati in interpretarea
progresului genetic realizat, pentru ca sunt folositi concomitent la reproductie atat parintii
selectionati pe descendenti, cat si fiii lor, candidati la selectia pe descendenti, dar care au fost
selectionati prin selectie pe colaterali si pe ascendenti (sau performante proprii).
Selectia pe descendenti este aplicata astazi la taurii din rasele de lapte, efectul acestei
selectii putand fi marit prin mentinerea la minim a intervalului de generatie si prin optimizarea
marimii familiei.
Organizarea selectiei taurilor pe descendenti (figura 23) la nivelul unei rase parcurge
mai multe etape:
A) S tabilir ea mari mii populati ei acti ve , aceasta fiind rezultatul unei optimizari.
Robertson, 1950, a stabilit populatia activa la 2 000 vaci.
B) I m partir ea populati ei acti ve i n d oua, a fost tot rezultatul unei optimizari. Robertson a
gasit ca in cazul unei populatii de 2 000 de vaci, progresul maxim (+1,69% anual) se obtine
cand 1 200 vaci (60%) sunt insamantate cu material seminal de la taurasii candidati, iar 800
(40%) sunt insamantate cu material seminal de la tauri selectionati pe descendenti. Robertson a
preferat o crestere mai mare a consangvinizarii, decat o scadere a intensitatii selectiei, de
aceea s-au folosit 2 tauri, ceea ce a determinat o crestere a consangvinizarii de 6,25%.
C) S e stabil e st e numarul d e taura si car e pot f i t e stati .

F ig . 23 P lanul Robert son
C apacitatea de testare este limitata la numarul de fiice posibil de obtinut de la vacile care
au aceasta destinatie (1 200 vaci pot produce in 3 ani 1 200 fiice, deci capacitatea de testare
este 1 200).
Numarul optim de fiice (n) pe care se testeaza un tauras candidat se calculeaza cu

formula elaborata de Robertson:
Deci, numarul de taurasi candidati ce pot fi testati este 40 taurasi.
D) S e stabil e st e numarul mamelor d e tauri .
P entru
cei 40 taurasi care pot fi testati in 3 ani, s-au nominalizat 40 mame de tauri dintre
cele 800 care au aceasta destinatie.
Nominalizarea mamelor de reproductie se face pe baza mediei multor performante si

mediei familiei (selectie combinata).
E) S e stabil e st e numarul d e vaci i n samantat e d e f i ecar e taura s , astfel incat sa-i fie
produs fiecaruia numarul de fiice calculat.

C ele 30 fiice ale fiecarui tauras candidat trebuie produse grupat, pentru a fi
contemporane. C a urmare, pentru fiecare sunt necesare 3 vaci, iar numarul total de vaci
insamantate de un tauras candidat a fost 90.
F) S e stabil e st e numarul d e taura si car e t er mi na t e star ea, avand in vedere pierderile din

perioada de testare (se considera ca in perioada de testare se pierd 20% din taurasii
candidati).
G) S e e sti meaza valoar ea d e ameliorar e a taura silor si se f ace cla sar ea lor .
P entru estimarea valorii genetice a taurilor au existat trei procedee:
a ) C om parar ea mame f ii ce , care se poate face prin alcatuirea t gratarului ereditatiit , un
grafic cu performanta fiicelor pe ordonata si a mamelor pe abscisa; cand punctele de
intersectie a celor doua performante cad deasupra diagonalei, reproducatorul este ameliorator.
P rocedeuleste supus erorii, in primul rand deoarece mamele nu pot fi exploatate in

aceleasi conditii cu fiicele si sunt deci, din cauza mediului diferit, incomparabile.
b ) C om parar ea d e scend entilor obti nuti d e la acel ea si mame cu r e prod ucatori d i f
eriti
(sau metoda imprecherilor dialele)
Acest procedeu s-a folosit in trecut la porci si pasari. M etoda are aceleasi dezavantaje ca
si prima. P entru eliminarea influentei mediului special s-a propus folosirea unei grupe de
scroafe de control, imperecheate in ambele cicluri de monta cu acelasi reproducator.
c ) C om parar ea cont em poranilor
M etoda a fost propusa de Robertson si Rendel, 1954 (citati de Draganescu, C ., 1979) si
acest procedeu de estimare a valorii de ameliorare prin comparare cu contemporanii a fost
generalizat la toate speciile si la toate metodele de selectie.
C ontemporanii sunt animale nascute din mame luate la intamplare din populatie, crescute
si exploatate in aceleasi conditii, deci care au beneficiat de aceleasi conditii de mediu general.
P rincipiile de calcul ale valorii de ameliorare a taurului sunt urmatoarele: se face

diferenta intre performanta medie a fiicelor ( ) si performanta medie a contemporanelor lor
( ); diferenta se inmulteste cu un factor de corectie W, care este de fapt media armonica a
numarului de fiice (n 1 ) si contemporane (n 2 ):
Se face apoi suma produselor din toate fermele si se imparte la numarul total de fiice
efective, obtinanduse abaterea medie a fiicelor taurului ( T ) fata de contemporani:

In foarte multe tari clasarea taurilor se face pe baza acestei valori, cu conditia ca
numarul de fiice efective (W) sa fie de minim 20 si sa fi provenit dintr-un numar mare de
crescatorii.
d) M etod ologia BLUP (cei mai buni predictori liniari nedeplasati)
Dupa 1950 au fost accelerate studiile cu privire la perfectionarea metodelor de evaluare

genetica a animalelor.
P reocupareacentrala in procesul de predictie a valorii de ameliorare este eliminarea pe

cat posibil din performanta a efectelor negenetice. Un rol important in dezvoltarea acestei
metodologii l-a avut Henderson, 1974. Aplicata initial unor modele simple (model tata sau tata
- bunic matern), metodologia BLU P este astazi din ce in ce mai folosita pentru modele animale
care permit evaluarea indivizilor pe baza mai multor surse de informatie.
4.14. S
ELECTIA PE A S CENDENTI
Selectia pe ascendenti este selectia indivizilor pe baza performantei medii a

ascendentilor, exprimata ca abatere de la performanta medie a contemporanilor lor.
Aceasta metoda are sansa de a fi mai putin precisa decat alte metode de selectie din
cauza numarului limitat de rude cu o inrudire r  suficient de mare.
Selectia pe ascendenti se recomanda doar ca o metoda de preselectie in fermele de elita, fiind urmata apoi de o metoda de selectie cu mult mai precisa, care nu poate fi
aplicata tuturor candidatilor (selectia pe descendenti).
Selectia pe ascendenti se mai recomanda cand performanta proprie vine tarziu in viata
animalelor (productia de lana, productia de lapte la 2 - 3 ani) si pentru o ferma de productie nu
renteaza economic intretinerea tuturor animalelor nascute pana in momentul masurarii
performantelor.
P rocedeul
este folosit in fermele de productie de lana si lapte (figura 24). Aceasta
metoda presupune nominalizarea unui nucleu de prasila:

Fig. 24 Selectia pe ascendenti
Nucleul de prasila se constituie din animalele mai bune si este dimensionat astfel incat cu parametrii de reproductie respectivi sa asigure exact necesarul de inlocuire la
sexul pentru care a fost calculat (se retin toti descendentii de sexul respectiv, indiferent de performanta lor). Nucleul de productie cuprinde restul animalelor din matca, mai slabe
ca performanta, descendentii lor fiind inlaturati in totalitate de la reproductie, indiferent de performanta lor.
Nucleul de prasila inlocuieste reforma proprie, cat si reforma nucleului de productie.

F emelele din nucleul de productie pot fi destinate incrucisarii industriale pentru carne.
P ractica a demonstrat ca selectia pe ascendenti este mai putin eficienta decat celelalte
metode, dar are avantajul ca este timpurie.
4.15. METODE DE S ELECTIE PENTRU MAI MULTE CARACTERE
In obiectivul selectiei pot intra mai multe caractere care sunt vizate a fi ameliorate. De aceea, obiectivul selectiei trebuie sa cuprinda directia de ameliorare a fiecarui
caracter si gradarea importantei caracterelor.
P ri ncipii i n stabilir ea obi ecti vului
sel ecti ei
- Obiectivul selectiei trebuie sa fie clar, pr eci s , caracterele sa fie enuntate exact si pe

cat posibil masurabile obiectiv (kg, cm, g etc.)
- Obiectivul selectiei trebuie sa fie relativ con stant pe o perioada suficient de mare de

timp. Orice schimbare a obiectivului selectiei face sa varieze si raspunsul la selectie.
- Obiectivul selectiei trebuie sa fie si m plu , adica trebuie sa contina numai caractere
esentiale. F iecare caracter introdus in plus in obiectivul selectiei impune, pe de o parte
diminuarea intensitatii selectiei pentru celelalte caractere, iar pe de alta parte cheltuieli in

plus. C and selectia se face pentru n caractere necorelate genetic, efectul genetic pentru fiecare
caracter reprezinta din ce s-ar realiza daca selectia s-ar fi facut pentru un singur caracter.
erit elor
C rit erii pentru acce ptar ea d i f
caracat er e i n obi ecti vul sel ecti ei
In vederea stabilirii obiectivului selectiei intr-o prima etapa trebuie considerate simultan
toate caracterele care ar putea concura sa intre in atentia selectiei. Acestor caractere trebuie
sa le fie estimate importantele economice relative, heritabilitatile si corelatiile genetice pentru
perechi de caractere.
I m porta nta economi ca r elati va (a) a fost si este judecata pe cat posibil prin prisma
eficientei economice a exploatarii unor animale cu asemenea caractere, fiind proportionala cu
beneficiile asteptate prin caracterul respectiv. Hazel, 1943, propune ca importanta economica
relativa atribuita unui caracter sa fie efectul relativ pe care este de asteptat sa-l aiba cresterea
sa cu o unitate asupra profitului net pe cap de animal. Rezolvarea cere calcularea regresiei
partiale a acestui indicator global, fata de fiecare caracter de care el depinde.
Valoarea economica se exprima de regula in fractii zecimale ( )

2
H eritabilitat ea caract erului (h )
Cunoasterea heritabilitatii caracterului da o indicatie asupra preciziei selectiei, implicit asupra progresului genetic la un anumit caracter si asupra metodei de selectie
ce trebuie aplicata la caracterul respectiv.
Se va prefera totdeauna includerea in obiectivul selectiei a caracterelor cu heritabilitate

mare, deoarece se poate astepta un raspuns la selectie mare.
C or elatia g eneti ca a caract erului (r G )

Corelatia genetica a caracterelor da o indicatie asupra gradului in care selectia unui caracter inseamna si selectia indirecta pentru celalalt caracter.
In cazul unei corelatii genetice pozitive, selectia pentru un caracter duce si la un produs
genetic al celuilalt. Daca se face selectie pe ambele caractere se obtine un progres mai mare
pentru fiecare, decat daca selectia s-ar fi facut numai direct pe unul. Insa acest procedeu nu
este eficient economic, pentru ca selectionand pentru un caracter se obtine oricum un efect
corelat si pentru celalalt, fara a face cheltuieli suplimentare cu determinarea lui.
In cazul caracterelor corelate negativ, selectia pozitiva pentru un caracter inseamna

selectie indirecta contra celuilalt. De exemplu, daca se selectioneaza doua linii de gaini, pentru
greutate vie si greutatea oului, numarul de oua va scadea la fiecare.
Sunt trei metode de selectie pentru mai multe caractere: selectia in tandem, selectia pe
nivele independente si selectia pe indici de selectie.

4.15.1. S
ELECTIA IN TANDEM (succe si va f ilog eneti c )
C aracterele sunt selectionate unul dupa altul. Succesiunea caracterelor are loc de la o
generatie la alta si in aceeasi generatie se face selectie pentru un singur caracter ales. Din
acest motiv ea se numeste si succesiva filogenetic.
Selectia in tandem a fost putin aplicata si are putine sanse de utilizare. P e termen lung in
evolutia populatiilor se simte tendinta de succesiune filogenetica deoarece alte caractere devin
prioritare din punct de vedere economic.
M etoda se poate folosi pentru caractere necorelate sau pentru caractere corelate pozitiv.
In cazul caracterelor corelate negativ, metoda este ineficienta, pentru ca ce se realizeaza
intr-o generatie se anuleaza in urmatoarea.
4.15.2. S
ELECTIA PE NIVELE INDEPENDENTE (succe si va ontog eneti c )
T oate caracterele sunt selectionate in aceeasi generatie, dar nu in acelasi moment, ci pe

rand, la varste diferite ale candidatilor la selectie, de aceea se numeste succesiva ontogenetic.
P entru fiecare caracter se stabileste un barem, un prag minim, care urmeaza a fi

indeplinit de un candidat pentru a fi retinut din punct de vedere al acelui caracter. C ei retinuti
la un caracter devin candidati pentru cel de-al doilea caracter, procedandu-se la fel pentru
toate caracterele din obiectiv, astfel ca, in final trebuie sa ramana exact necesarul de inlocuire
din matca (figura 25).
In practica se aplica deseori la o varianta simplificata. Daca caracterele sunt

independente ( ) si daca sunt de importanta economica egala ( ),
proportia de retinere pentru fiecare categorie este
unde:
n - numarul caracterelor din obiectivul selectiei.
P roportia de retineri globala este
Daca caracterele sunt egale ca importanta economica, inseamna ca se asteapta si un progres genetic egal si deci si o intensitate a selectiei egala si o proportie de
retineri egala.

F ig. 25 Selectia pe nivele independente
Selectia pe nivele independente este eficienta mai ales din punct de vedere economic, deoarece permite eliminarea pe parcurs a unor candidati, fara obligativitatea
mentinerii lor pana la selectie.
4.15.3. S
ELECTIA PE INDICI DE S ELECTIE ( S IMULTANA)
T oatecaracterele sunt selectionate in aceeasi generatie si in acelasi moment, adica la

aceeasi varsta a candidatilor la selectie, prin inglobarea tuturor informatiilor privind valoarea
de ameliorare a fiecarui caracter intr-o singura cifra, numita i nd i ce d e sel ecti e .
Indicele de selectie (I) estimeaza valoarea de ameliorare globala a individului pentru

toate caracterele din obiectivul selectiei.
Valoarea de ameliorare globala (H) se mai numeste si genotip agregat:
Indicele de selectie este realizat prin insumarea performantelor ( P i ), exprimat de regula
ca abateri procentuale de la medie, ponderate fiecare printr-un coeficient de regresie (b ), i care
depinde de valoarea economica a caracterelor, de heritabilitate si de corelatia genetica a
caracterelor:
Se construieste un sistem de ecuatii: n ecuatii cu n necunoscute b 1 , b2 , bn.
In aceste sisteme de ecuatii apar variantele si covariantele fenotipice reunite in matricea
fenotipica, variantele si covariantele aditive reunite in matricea genotipica, vectorul
necunoscutelor b si vectorul importantelor economice relative ale caracterelor a.
P - matricea fenotipica
G - matricea genotipica

Daca caracterele sunt necorelate ( ), fiecare caracter este ponderat printr-un
produs intre valoarea sa economica si heritabilitatea sa:

Acest indice se calculeaza pentru toti candidatii la selectie, se ierarhizeaza in ordinea descrescanda a valorilor si se retin conform necesarului de inlocuire.
Aceasta metoda de selectie este mai eficienta genetic decat celelalte, dar este mai scumpa
caci presupune sa se tina toti candidatii pana se cunoaste si ultimul caracter din cele aflate in
obiectivul selectiei. M etoda este recomandabila economic cand toate caracterele se cunosc
grupat, adica serii mari de animale termina in acelasi timp testarea (porci, gaini).
4.16 . METODE DE S ELECTIE PENTRU VALOAREA DE
AMELIORARE S PECIALA
In cazul imperecherilor dirijate, cand un individ, o familie sau o populatie se

imperecheaza cu parteneri specifici (un anumit individ, familie sau populatie), frecventa
genotipurilor rezultate difera de frecventa genotipurilor in cazul imperecherilor intamplatoare.
Anumite imperecheri (incrucisari) pot produce genotipuri mai favorabile decat altele,
datorita efectelor de dominanta, supradominanta si epistazie. Valoarea unui individ sau a unei
populatii, exprimata ca dublul deviatiei mediei descendentilor sai, obtinute prin imperecheri cu
parteneri specifici, de la media populatiei se numeste valoar e d e ameliorar e s peciala .
4.16 .1. FENOMENUL DE H ETEROZI S
F enomenul de heterozis consta intr-o superioritate a performantei medii realizate de

hibrizii F 1 , comparativ cu performanta medie asteptata a lor, adica media performantelor medii
inregistrate la parinti. Acest asteptat teoretic se constituie numai pe baza interactiunilor aditive
intre gene, fiind in esenta valoare aditiva.
Abaterile realizate de media hibrizilor au drept explicatie interactiunile genetice

neaditive dintre gene: dominanta, supradominanta si epistazie.
Efectul de heterozis se exprima ca procent sau fractie zecimala fata de media parentala:
F enomenulde heterozis este opus (complementar) depresiunii de consangvinizare. P rin

imperechieri inrudite are loc un proces invers, de crestere a homozigotiei, implicit de

manifestare a efectului genelor nefavorabile si de scadere a performantei indivizilor

consangvinizati, fata de performanta medie a indivizilor neconsangvinizati.
Daca se produc linii consangvinizate si apoi se imperecheaza intre ele fara a fi

selectionate, marimea efectului de heterozis este egala cu depresiunea de consangvinizare. In
cazul selectiei liniilor consangvinizate dupa aptitudinea lor combinativa si imperecherii lor, se
poate obtine un efect de heterozis mai mare decat depresiunea de consangvinizare.
Aceasta este baza producerii hibrizilor industriali, in special la plante.
Hibrizii F 2 , obtinuti prin imperecherea intamplatoare intre ei a hibrizilor F 1 , este de

asteptat sa fie inferiori hibrizilor F 1. Aceasta revenire la medie poate fi considerata ca o
depresiune de consangvinizare, deoarece imperecherea intre ei a hibrizilor F 1 duce la cresterea
homozigotiei. Efectul matern poate modifica, in special la mamifere, gradul de heterozis in F 1 si
F 2. Datorita faptului ca hibrizii F 2 resimt influenta favorabila a mamelor F 1 , scaderea efectului
heterozisului F 2 poate fi mai mica la animale decat la plante sau performanta poate creste
(figura 26).
Heterozisul, ca si depresiunea de consangvinizare, depinde de frecventa genelor si marimea

dominantei la locii care controleaza caracterul respectiv.
Deci, gradul de heterozis obtinut prin imperecherea a doua populatii depinde de patratul
diferentei de frecventa a genelor (y 2 ) in cele doua populatii si de marimea dominantei (d):
F enomenul de heterozis, avand la baza interactiuni genetice neaditive, se va manifesta

mai ales la caracterele cu heritabilitate mica, la care aceste interactiuni neaditive sunt mari.
Vor avea, deci, un efect de heterozis mare caracterele de adaptabilitate (viabilitate, caractere
de reproductie si materne), toate avand o heritabilitate mica sau foarte mica.
C aracterele de crestere, cantitatea de lana etc. au un efect de heterozis mijlociu (h 2

mijlociu). P rocentul de grasime din lapte, greutatea oului, caractere legate de carcasa etc. au
un efect de heterozis slab sau inexistent (h 2 mare).
Interactiunile genetice neaditive se formeaza si se desfac la fiecare generatie, de aceea

indivizii superiori prin heterozis nu transmit bine caracterele lor, sunt buni pentru productie,
dar nu pentru reproductie.
F olosirea sistematica a heterozisului presupune producerea continua de hibrizi, pe baza

unor populatii selectionate special in acest scop.

F ig . 26 H et erozi sul a st e ptat la un caract er i n f luentat d e e f ectul mat er n si prod u s pri n

i ncruci sar ea a d oua li nii si apoi a hibrizilor i ntr e ei . S e pr e supune ca ambii com ponenti
f e sta e f ect d e het erozi s e gal si se combi na pri n si m pla ad iti vitat e (d upa F al coner, 196 8 )
mani
Se deosebesc trei cai pentru formarea populatiilor in vederea obtinerii fenomenului de

heterozis: a) formarea de linii consangvinizate si selectia intre ele; b) selectia intre populatiile
existente pe baza capacitatii combinative generale si speciale; c) selectia indivizilor care,
imperecheati intre ei, dau descendenti cu heterozis si formarea pe baza lor a doua populatii
distincte.
4.16 .2. FORMAREA DE POPULATII PRIN S ELECTIA INDIVIZILOR
PENTRU H ETEROZI S
S-au imaginat doua metode pentru selectia populatiilor destinate hibridarii: selectia
reciproc recurenta si selectia recurenta.
S el ectia r eciproc r ecur enta
Selectia reciproc recurenta este selectia indivizilor din doua linii (A si B) pe baza
performantei descendentilor sau colateralilor hibrizi (A x B). Hibrizii servesc numai pentru
testare, iar liniile se mentin prin reproductia in sine si sunt folosite pentru producerea in masa
a hibrizilor de exploatare (figura 27).
M asculii candidati din linia A se imperecheaza cu femele din linia B, fiind selectionati pe
descendentii lor hibrizi. M asculii selectionati pe descendenti sunt folositi la reproductie in
propria linie si asigura producerea unei noi serii de candidati. Acest procedeu poate duce la
marirea intervalului de generatie si de aceea se prefera selectie reciproc recurenta pe
colaterali.

Selectia reciproc recurenta s-a aplicat in tara noastra pentru selectia liniilor 7 si 8 ale
rasei de gaini Leghorn, linii care au stat la baza producerii hibridului ouator t Alba 67 t.
S el ectia r ecur enta
Selectia recurenta este selectia indivizilor dintr-o linie (A) pe baza performantei
descendentilor sau colateralilor lor hibrizi produsi prin incrucisare cu o alta linie, numita
ES T E
T R. Linia T
ES T E
R poate fi o linie stabila genetic sau selectionata prin procedee clasice
dupa o prealabila consangvinizare (figura 28).
F ac obiect al selectiei recurente numai masculii, iar femelele se retin prin metode de
selectie pe valoare de amelioare generala.
Aceasta metoda este recomandata in special pentru selectia liniilor destinate incrucisarii
rotative la taurine si porci.
F ig . 27 S el ecti e r eciproc r ecur enta pe d e scend enti

F ig . 28 S el ecti e r eciproca pe d e scend enti
4.16 .3. S
ELECTIA INTRE POPULATII PE BAZA CAPACITATII COMBINATIVE
GENERALE S I S PECIALE
Este selectia intre populatii pe baza performantei medii a hibrizilor, performanta ce

reflecta atat capacitatea combinativa generala a populatiilor parentale, cat si capacitatea lor
combinativa specifica.
Selectia intre populatii pentru heterozis presupune doua etape:
- selectia intre populatii pe baza performantelor proprii in aceleasi conditii de mediu,

deoarece performanta proprie reflecta capacitatea combinativa generala.
- selectia intre populatiile ramase pe baza performantelor hibrizilor lor.

Intr-un program de ameliorare la suine, daca se urmareste obtinerea de scroafe hibride, se aleg rasele care au o prolificitate mare, sunt bune mame si au intensitate de
crestere mare (Marele Alb, Landrace, Yorkshire), dupa care se constata care din ele dau combinatia cea mai buna pentru a produce scroafe hibride.
P opulatiile care dau hibrizii cei mai buni sunt retinute, selectionate si folosite in
programele de ameliorare pentru producerea hibrizilor comerciali.
O problema complicata este cautarea populatiilor care se combina cel mai bine.
Valoarea hibrizilor simpli trebuie masurata, de aceea se fac un numar mare de

incrucisari pentru a avea certitudinea diferentei intre performantele medii ale hibrizilor
obtinuti.

P entru estimarea capacitatii combinative a diferitelor populatii se foloseste si st emul

i m per echerilor d ial el e , prezentat in figura 29.
F ig . 29 T abel d ial el, i n car e sunt cupri n se r e zultat el e capacitatii combi nati ve a 5 populatii
( 5 martori, 10 hibrizi d ir ecti, 10 hibrizi r eciproci )
T abelul dialel cuprinde in capetele de rand, pe orizontala si pe verticala, populatiile care

participa la testare, iar in patratul de intersectie apar hibrizii rezultati din incrucisarea lor.
4.17. CON S ANGVINIZAREA (ENDOGAMIA)
C onsangvinizarea este imperecherea intre indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat
media gradului de inrudire din populatie.
Imperecherile inrudite se pot datora marimii limitate a populatiilor. T oti indivizii unei
populatii cu un efectiv limitat, dupa un numar de generatii sunt inruditi intre ei, pentru ca
numarul de stramosi ai fiecarui individ creste in progresie geometrica (2 n , unde n - generatia
stramosilor).
C onsangvinizarea mai poate fi aplicata si intentionat pentru a creste asemanarea

genetica cu un stramos remarcabil (linii moderat consangvinizate).
C onsangvinizarea are un singur efect genetic: schimba frecventa genotipurilor in

populatie, creste frecvanta genotipurilor homozigote pana la fixare (frecventa 1) si scade
frecventa genotipurilor heterozigote.
4.17.1. MA S URAREA GRADULUI DE CON S ANGVINIZARE
Gradul de crestere a homozigotiei se masoara prin coeficientul de consangvinizare ( F ),

care a fost definit pentru prima data de Wright (1922), ca o corelatie intre gametii ce se unesc,
respectiv intre valoarea lor genetica.

C oeficientul de consangvinizare arata cel mai probabil procent de loci heterozigoti in

generatia de baza, ce devin homozigoti, ca urmare a provenientei unui individ din
imperecherea unor parinti care au fost rude.
C onsangvinizarea unui individ se estimeaza cu ajutorul coeficientului de consangvinizare,

F x , folosind formula:
unde:
n1 - numarul schimbarilor de generatie intre mama individului x si stramosul comun cu

tata
n2 - numarul schimbarilor de generatie intre tata individului x si acelasi stramos comun

cu mama
F A - coeficientul de consangvinizare al stramosului comun
7 - se insumeaza toate posibilitatile de consangvinizare pe diferiti stramosi comuni.
C alculul presupune trasarea pedigreului structural al unui individ, care sa arate legatura
cu stramosii comuni.
C oeficientul de consangvinizare in cazul imperecherii parinte x descendent este de 25%;

in cazul imperecherii de frati de 25%; de jumatate frati, 12,5%; de veri primari, 6,25%; de
jumatate veri primari, 3,125%.
C onfruntand formulele lui Wright se observa ca valoarea coeficientului de

consangvinizare reprezinta de fapt jumatate din valoarea coeficientului de inrudire a
parintilor:
C resterea homozigotiei se estimeaza si la nivel de populatie ( ( F

), tinand cont de numarul
de masculi si de femele de reproductie din populatie:
unde:
M - numarul de masculi de reproductie

F - numarul de femele de reproductie
Intrucat aportul femelelor se poate neglija din cauza numarului lor mai mare, se poate
aproxima:
P e baza acestei formule se poate stabili numarul de masculi necesari intr-o populatie
pentru a mentine consangvinizarea la un anumit nivel:
Una din cauzele consangvinizarii fiind efectivul limitat al populatiei, se poate estima
cresterea homozigotiei si din marimea efectiva a populatiei:
4.17.2. CON S ECINTELE FENOTIPICE ALE CON S ANGVINIZARII
C resterea homozigotiei are o serie de urmari nefavorabile si favorabile.
a ) De pr e siunea d e con san g vi nizar e
Depresiunea de consangvinizare este diminuarea performantelor de productie si

reproductie a unei populatii, proportional cu cresterea consangvinizarii.
Depresiunea de consangvinizare, ca si heterozisul, afecteaza in primul rand caracterele

cu heritabilitate mica, implicate in procesul de adaptare la mediu. Nu sunt afectate caracterele
cu heritabilitate mare care contribuie putin la procesul de adaptare. Deci, principalul efect al
consangvinizarii este acela ca reduce valoarea adaptativa a populatiilor.
Depresiunea de consangvinizare este un fenomen complementar fenomenului de

heterozis, are aceeasi cauza, aceeasi marime, afecteaza aceleasi caractere, dar in directie
contrara.
Sunt deranjate interactiunile neaditive dintre gene, astfel ca va scadea heterozigotia si va

creste homozigotia.
C onsangvinizarea provoaca aparitia la homozigoti a genelor recesive si ca rezultat,

performanta medie a populatiei se va modifica in aceasta directie. In cazul heterozisului,
performanta medie a populatiei se modifica in directia genelor dominante.

b ) A paritia d e anomalii er ed itar e
C eamai spectaculoasa consecinta a consangvinizarii este aparitia anomaliilor ereditare,

cauzata de trecerea in forma homozigota a unor gene letale sau semiletale.
Intr-o anumita masura consangvinizarea poate fi utila: ea provoaca aparitia, sub forma
homozigota, a genelor letale si astfel permite eliminarea lor.
c ) ic ar ea variabilitatii populati ei

M od i f
P opulatia in care se face consangvinizarea tinde sa se imparta in subpopulatii, in doua

linii consangvinizate, una homozigota pe o gena, cealalta homozigota pe cealalta gena.
C aurmare, scade varianta genetica in cadrul liniei. P e masura ce coeficientul de

consangvinizare tinde spre 1, varianta genetica intralinie tinde spre 0.
Varianta genetica interlinii creste in urma consangvinizarii, tinzand a fi de doua ori mai
mare.
Deci, prin consangvinizare se mareste varianta genetica a populatiei, se creeaza o baza

pentru selectia interliniara, care sta la baza formarii hibrizilor prin selectia si combinarea
liniilor consangvinizate.
d) Omogenitatea descendentei reproducatorilor consangvinizati (Prepotenta)
Indivizii produsi prin consangvinizare, fiind homozigoti, dau descendenti mai uniformi.
Acesti reproducatori sunt denumiti in zootehnie t prepotenti t.
Indivizii produsi prin incrucisare, fiind heterozigoti, dau descendenti cu o variabilitate

mai mare.
De aceea, aplicarea consangvinizarii poate fi recomandata fermelor de elita ce produc

reproducatori ce urmeaza a fi folositi in fermele de productie.
e) Influenta consangvinizarii asupra asemanarii genetice intre rude
Imperecherile inrudite fac ca stramosii comuni sa se repete intr-un pedigreu. De aceea,

genele unor stramosi comuni pot ajunge la urmasii lor pe mai multe cai.
F ormula completa elaborata de Wright arata ca asemanarea genetica creste daca un

stramos comun se repeta de mai multe ori in pedigreu, creste daca stramosul comun a fost
consangvinizat ( F A ) si se diminueaza daca stramosii intre care se calculeaza inrudirea au fost
ei insisi consangvinizati ( F x si F y ).

4.17.3. H OMOGAMIA
Homogamia sau imperecherile omogene reprezinta imperecherea unor indivizi care au

caractere asemanatoare, indiferent de gradul de inrudire dintre ei. Acest tip de imperechere s-a
practicat mult in cresterea animalelor, fiind bazat pe principiul tbun cu bun da mai bun t.
De fapt, acest principiu presupune in egala masura cu dirijarea imperecherilor si selectia
(eliminarea celor trait ).
Homogamia, fara selectie implica si imperechere de trau cu raut.
Homogamia are o actiune in principal asemanatoare consangvinizarii. Deosebirea de

efect e cauzata de faptul ca, imperecherea de animale cu caractere similare, nu inseamna
intotdeauna imperecherea de animale cu aceleasi gene. C resterea homozigotiei, in cazul
homogamiei, priveste numai locii ce controleaza caracterul respectiv, nu toti locii.
De regula, efectul homogamiei se plafoneaza imediat, la cateva generatii de cand s-a

inceput potrivirea perechilor.
In practica actuala a ameliorarii se recomanda nominalizarea imperecherii celor mai

bune animale, mai ales pentru producerea masculilor. Aceasta insa nu este homogamie, ci
selectie.
4.17.4. MARIMEA EFECTIVA A POPULATIEI
M arimea
observata a unei populatii poate fi exprimata prin numarul masculilor si
femelelor care participa la reproductie in populatia respectiva.
P opulatiile
nu pot fi comparate genetic prin marimea lor reala. Din punct de vedere
genetic, marimea unei populatii este apreciata prin consangvinizarea care o produce. O
populatie este mica daca da o consangvinizare mare si invers.
P opulatiile de animale domestice sunt foarte variabile ca marime observata, ele nu pot fi
comparate din trei motive:
- in aceeasi generatie au numar diferit de masculi si femele;
- marimea populatiilor fluctueaza de la o generatie la alta;
- varianta marimii familiei cauzata de selectia practicata e diferita de la o populatie la

alta.

Aceste neajunsuri au fost eliminate prin introducerea mari mii e f ecti ve a populati ei, N e
(Wright, 1931).
M arimea efectiva a populatiei (Ne) este marimea unei populatii imaginare, echivalenta cu
cea reala pentru ca da aceeasi crestere a consangvinizarii, dar imaginata cu raporturi de sexe
de 1:1, constante de-a lungul generatiilor si cu varianta marimii familiei egala cu 2, adica
cauzata doar de intamplare (fara selectie).
Influenta raportului de sexe diferit se inlatura calculand urmatoarea marime efectiva:
Se obtine o populatie ideala cu raportul de sexe de 1:1, echivalenta insa cu cea reala
pentru ca da aceeasi consangvinizare.
Influenta evolutiei numerice in generatiile anterioare (t) se inlatura calculand media

armonica a marimilor efective obtinute pentru fiecare generatie (Ne 1 , ,Ne ):
t
Influenta diferentelor de varianta a marimii familiilor de retinuti se inlatura inlocuind

media armonica obtinuta in:
Se poate observa ca varianta mare a familiei reduce marimea efectiva (mareste

consangvinizarea). Varianta marimii familiei zero (fiecare mascul sau femela inlocuiti cu un fiu
sau fiica) dubleaza marimea efectiva care ar fi rezultat din imperecheri intamplatoare. Selectia
intrafamiliala ( ) este o cale de a spori marimea efectiva, implicit de a reduce
consangvinizarea.
In cazul oricarei metode de selectie varianta marimii familiei e mai mare de 2 ( ).
C resterea marimii efective a populatiilor se poate realiza mai ales prin evitarea
gatuiturilor filogenetice, dar, in special, prin scaderea variantei marimii familiei.
4.17.5. DERIVA GENETICA (d ri f t g eneti c , proce s d i s per si v )
Deriva genetica este evolutia frecventei genelor intr-o populatie mica, intr-o directie
imprevizibila, dar intr-o cantitate previzibila. La populatiile in deriva, directia ameliorarii nu
mai este data de selectie, ci de intamplare.

Deriva genetica actioneaza deci, in special in populatiile mici in care frecventele genelor
sunt supuse unor modificari datorate faptului ca gametii care transmit genele in generatia
filiala cuprind probe distincte din gametii populatiei parentale. Daca aceste probe sunt mici,
ele sunt supuse erorii de proba, ducand, ca urmare, la schimbarea frecventei genelor de la o
generatie la alta.
Unele gene vor suferi o marire a frecventei lor catre unu, fara nici o justificare, iar altele isi vor diminua frecventa catre zero.
Limita derivei este, fie eliminarea genei (frecventa zero), fie fixarea ei (frecventa unu).
Deriva genetica are trei consecinte genetice principale:
a) diferentierea subpopulatiilor
b) uniformizarea genetica a populatiilor prin fixarea sau pierderea genelor
c) cresterea homozigotiei.
Deriva genetica poate fi estimata cu ajutorul deviatiei standard:
unde:
p si q - frecventa initiala a celor doua alele
2Ne - marimea probei de gameti
In general, deriva genetica ramane un accident evolutiv si este putin probabil sa aduca
progrese evolutive importante.
4.18. INCRUCI S AREA ( e x ogamia, i migratia, hibri d ar ea )
Incrucisarea este imperecherea intre indivizi mai putin inruditi intre ei decat media
inrudirii din populatie.
Incrucisarea poate fi realizata atat prin imperecherea de indivizi din populatiile diferite,
cat si din aceeasi populatie.
4.18.1. EFECTELE INCRUCI S ARII
Incrucisarea are trei efecte:
a) Incrucisarea schimba frecventa genelor si ca urmare performanta medie a populatiei.

Incrucisarea este un mijloc mai puternic decat selectia pentru schimbarea frecventei genelor.
Actiunea ei, insa, este limitata la nivelul frecventei genelor din populatia imigranta.

b) Incrucisarea influenteaza variabilitatea populatiei. Hibrizii din prima generatie ( F 1 )
sunt mai uniformi decat parintii datorita faptului ca dominanta mascheaza genele recesive si
pentru ca hibrizii, in general, sunt mai putini sensibili la variatia conditiilor de mediu.
P rodusii rezultati din imperecherea hibrizilor F 1 intre ei prezinta o variabilitate mai mare
datorita aparitiei genotipurilor recesive.
c) Incrucisarea schimba frecventa genotipurilor, creste frecventa genotipurilor

heterozigote si, ca urmare, se produce fenomenul de heterozis.
4.18.2. CLA S IFICAREA METODELOR DE INCRUCI S ARE
M etodele de incrucisare se pot clasifica in functie de mai multe criterii:
1. In functie de grad ul i nrud irii , se pot distinge urmatoarele incrucisari:
a) Imperecherea de animale din specii diferite, care in trecut, in zootehnie, se numea
r e . Exemplu: magar x iapa (catar), armasar x magarita (bardou), taurine x
hibri da
yak, taurine x zeb etc.
b) Imperecherea de animale din rase diferite, care in trecut se numea i ncruci sar e , iar
produsii meti si .
c) Imperecherea de animale din linii diferite, numita astazi r e ,

hibri da iar produsii
hibrizi .
2. In functie de scopul ur marit , se pot distinge urmatoarele incrucisari:
a) I ncruci sari d e ameliorar e a populatiilor, din acest grup facand parte:
- incrucisarea de absorbtie
- incrucisarea de infuzie
- incrucisarea pentru formarea de rase noi de sinteza
b) I ncruci sari i nd u strial e sau comerciale care au ca scop producerea hibrizilor de

exploatare. Din acest grup de incrucisari fac parte:
- incrucisarea simpla
- incrucisarea dubla (de intoarcere, tripla, cvadrupla)
- incrucisarea rotativa.
4.18.3. INCRUCI S ARILE DE AMELIORARE

I ncruci sar ea d e ab sorbti e (de substituire sau de transformare) este incrucisarea

sistematica a femelelor dintr-o populatie locala (rasa, linie, crescatorie), precum si a
descendentelor acestora, timp de mai multe generatii, cu masculi dintr-o rasa imigranta, de
regula mai buna, cu scopul de a o substitui, de a o transforma radical, ridicand-o la nivelul
celei perfectionate (figura 30).
F ig . 30 I ncruci sar ea d e sub stituti e a unei populatii
Incrucisarea de absorbtie se practica pentru inlocuirea unei populatii, de regula rasa mai
slab productiva, prin una mai productiva (de exemplu: Sura de stepa prin Simmenthal, Bruma;
T igaie si T urcana prin M erinos).
P rocesulde absorbtie dureaza 4 - 6 generatii. De la a patra generatie de absorbtie ( R3I )

exista deja indivizi ce detin 93,75% din genele rasei imigrante. In acest moment se poate sista
incrucisarea si se poate actiona in continuare numai prin selectie.
Alternativa incrucisarii de absorbtie a unei populatii locale ar fi inlocuirea directa prin

aducerea de reproducatori din rasa respectiva. Inlocuirea simultana a tuturor animalelor dintr-
o populatie locala este foarte costisitoare. De aceea, este mai sigura incrucisarea de substituire
pentru ca pe parcursul a 4 - 6 generatii cat dureaza absorbtia, se pot ameliora si conditiile de
exploatare la nivelul rasei perfectionate. De asemenea, dezvoltarea intrauterina a metisilor
determina o mai buna adaptare a lor la conditiile de mediu locale.
I ncruci sar ea d e i n f uzi e este incrucisarea de o generatie a femelelor dintr-o populatie

locala cu masculi dintr-o populatie imigranta, dupa care in generatiile urmatoare urmeaza
intoarcerea la masculi din populatia locala (figura 31).

F ig. 31 Incrucisarea de infuzie intr-o populatie
P ana in zilele noastre, incrucisarea de infuzie s-a aplicat pentru a corecta unele defecte si
pentru a evita consangvinizarea.
Aceasta viziune s-a schimbat, in sensul ca introducerea unui mic procent de gene straine
intr-o populatie are ca scop sporirea variatiei genetice si de a face astfel selectia mai eficienta.
Se apeleaza la infuzie in populatiile indelung selectionate, care au intrat intr-un asanumit

t platou genetict , datorita epuizarii variatiei genetice.
I ncruci sar ea pentru f or mar ea d e ra se
noi d e si nt e za
Se numeste incrucisare pentru formarea de rase noi de sinteza, imperecherea de animale

din populatii complementare, ce vizeaza combinarea la o singura populatie a caracterelor
dorite de la doua sau mai multe populatii.
Nu exista o schema predefinita, ci in functie de scop si de populatiile folosite la

creareauneia noi, se poate imagina o schema de incrucisare.
De regula, se prefera combinarea raselor cu acelasi tip productiv unei combinari de rase
cu tip productiv diferit.
4.18.4. INCRUCI S ARILE INDU S TRIALE

Incrucisarile industriale au ca obiectiv producerea hibrizilor de exploatare, beneficiind

de un efect de heterozis pentru anumite caractere ale lor. Hibrizii nu se imperecheaza intre ei,
se produc la fiecare generatie ca ramuri colaterale ale populatiilor pure.
I ncruci sar ea i nd u striala si m pla
Este incrucisarea intre doua populatii in scopul obtinerii hibrizilor F 1 de exploatare
(carne, oua etc.). Acestia nu sunt retinuti si folositi pentru reproductie.
Aceasta incrucisare se aplica:
- La pasari, in exploatarile semiintensive, cand se incruciseaza cocosi Leghorn cu gaini

Rhode Island pentru obtinerea femelelor hibride F 1 , care se exploateaza pentru oua.
- La vacile de lapte, cand 20 - 30% din efectiv se incruciseaza cu tauri din rase de carne
( Ch arolaise, Aberdeenn Angus) pentru obtinerea tineretului taurin pentru carne.
- La oi, cand 40 - 50% din efectiv se incruciseaza cu berbeci din rase de carne (Su-ffolk,
Southdown etc.) pentru a obtine miei pentru carne.
Incrucisarea simpla beneficiaza de efectul propriu de heterozis, insa are dezavantajul ca nu foloseste efectul de heterozis matern (mielutele, scrofitele, vitelele F 1 se
sacrifica).
I ncruci sar ea i nd u striala d ubla d e i ntoar cer e ( back -cro ss)
Aceasta incrucisare se aplica mai ales in ameliorarea porcilor de exploatare.
F emelele hibride F 1 , obtinute din imperecherea a doua rase materne, se imperecheaza in
continuare cu masculi ce apartin uneia din rasele materne.
Exemplu: femelele Landrace se imperecheaza cu masculi M arele Alb. F emelele hibride F 1
se imperecheaza cu masculi Landrace sau M arele Alb pentru a produce porci de ingrasat
(masculii hibrizi F 1 se sacrifica).
In cazul hibridului dublu de intoarcere, componentul matern al heterozisului este maxim,
iar efectul propriu de heterozis este numai 1/4 din cel al unui hibrid simplu.
I ncruci sar ea i nd u striala tripla
Este folosita pentru producerea porcilor si ovinelor pentru carne si a pasarilor ouatoare.
In ameliorarea porcilor, scroafele hibride F 1 , M arele Alb x Landrace, sunt imperecheate cu
vieri ce apartin unei a treia rase: Hampshire sau P iétrain, specializata pentru calitatea
carcasei.
In ameliorarea ovinelor, rasele locale exploatate extensiv pe pasuni de munte sunt

imperecheate cu berbeci din rase prolifice ( Romanov, Landrace finlandez etc.).

F emelele metise F 1 sunt exploatate pe pasuni mai bune si se imperecheaza in continuare
cu berbeci din rase de carne (Suffolk, O xford, Southdown etc.) pentru a produce miei ce vor fi
ingrasati pe pasuni de ses. Acest sistem poarta numele de strati f i car e ecologi ca .
Gainile ouatoare hibride sunt produse prin incrucisarea a trei linii ale rasei Leghoin I( x D) x G pentru producerea hibridului ouator tAlbo 70t sau a trei linii ale rasei
Rhode Island ( P x M ) x H pentru producerea hibridului tRoso 70t.
Incrucisarea tripla este cea mai eficienta, folosind complet atat efectul propriu de
heterozis, cat si heterozisul matern.
I ncruci sar ea i nd u striala cvad rupla
Este procedeul cel mai folosit in ameliorarea industriala a gainilor de carne.
P ui de carne (broileri) sunt hibrizi tetraliniari obtinuti din incrucisarea femelelor hibride
F 1 ,
obtinute din doua linii materne ale rasei P lymonth Rock (N x H), cu masculi hibrizi F 1 ,
obtinuti din doua linii paterne ale rasei C ornish ( C y 1 x C y2 ).
In producerea porcilor pentru carne se pot folosi, in locul vierilor din a treia rasa, vieri
hibrizi obtinuti din incrucisarea a doua linii paterne, de exemplu Hampshire x P iétrain sau
Hampshire x York.
Hibridul cvadruplu este mai putin productiv ca cel triplu, insa beneficiaza si de efectul de
heterozis patern.
I ncruci sar ea i nd u striala rotati va
Este incrucisarea femelelor dintr-un efectiv de exploatare cu masculi ce apartin la 2 - 3 - 4 populatii diferite (figura 32).
Incrucisarea rotativa presupune ca numai masculii sa fie de rasa curata, iar femelele
hibride sa fie impartite in atatea grupe cate rase de masculi participa la rotatie. F iecare grup
de femele se imperecheaza toata viata cu o anumita rasa de masculi. F iicele retinute la
reproductie din fiecare grup inlocuiesc reforma in grupa vecina, schimband deci rasa
masculului; se realizeaza astfel o rotatie a masculilor de la o generatie la alta.
Comparativ cu efectul mediu de heterozis dat de o incrucisare dubla la care participa n populatii, efectul mediu de heterozis dat de o incrucisare rotativa cu tot atatea
populatii este diminuat cu .

F ig. 32 Incrucisarea rotativa la porci
Incrucisarea rotativa are avantajul unei mari simplitati tehnologice in aplicare, fata de
cea dubla, chiar daca este inferioara in ceea ce priveste efectul de heterozis. Ea se recomanda:
la porci, la ovine, la taurinele de lapte.
4.18.5. H
ETEROGAMIA (I m per echeri het erog ene )
Heterogamia este imperecherea de animale neasemanatoare sub aspectul anumitor

caractere. Ea a fost frecvent folosita in ameliorare in scopul corectarii anumitor defecte. Astfel,
s-au imperecheat oi cu lana deasa si scurta, cu berbeci cu lana rara si lunga, obtinan du-se
descendenti care imbina caracterele populatiilor parentale.
Heterogamia are efect invers homogamiei, respectiv tinde sa mentina heterozigotia.
In primele generatii de heterogamie se observa o uniformizare a populatiei.
C and intermediarul prezinta caracterele dorite, heterogamia este utila.
4.19. S
I S TEME S I METODE DE AMELIORARE
Selectia, incrucisarea si consangvinizarea nu actioneaza si nu sunt folosite niciodata

separat. Ameliorarea animalelor este rezultatul actiunii concomitente a tuturor factorilor
evolutiei, in primul rand ai ameliorarii.
Un grup de programe de ameliorare asemanatoare constituie o metod a d e ameliorar e ,

iar un grup de metode asemanatoare, un si st em d e ameliorar e .
Se deosebesc doua si st eme d e ameliorar e:
1) Ameliorarea in populatie inchisa ( t purat ) sau prin endogamie si

2) Ameliorarea prin incrucisare.

1) Primul sistem cuprinde urmatoarele metode: a) ameliorarea raselor perfectionate; b) ameliorarea raselor loc ale; c) ameliorarea raselo r de tranzitie; d) ameliorarea
liniilor neconsangvinizate; e) ameliorarea liniilor moderat consangvinizate; f) ameliorarea liniilor consangvinizate.
2) Al doilea sistem este o combinatie de endogamie cu exogamie si se numeste si

ameliorare industriala sau comerciala.
Acest sistem cuprinde urmatoarele metode: a) ameliorarea prin incrucisare simpla; b)

ameliorarea prin incrucisare dubla; c) ameliorarea prin incrucisare rotativa.
4.19.1. AMELIORAREA IN POPULATIE INC H I S A
Ameliorarea raselor perfectionate
Rasele perfectionate (artificiale, t puret , amelioratoare) sunt agregate de populatii,

izolate reproductiv, in general prin registre genealogice, diferentiate prin caractere
morfologice de rasa, caracterizate printr-o capacitate de productie ridicata si care evolueaza
sub influenta selectiei artificiale.
Valoarea economica a raselor perfectionate s-a stabilit pana in zilele noastre pe baza
performantelor lor medii, astfel ca rasa t purat din fermele de elita trebuia sa aiba performante
mai mari decat animalele din fermele de productie. T ransformarea rasei in sursa de producere
a hibrizilor a schimbat aceasta viziune, astfel incat, rasa t purat din fermele de elita poate avea
performante mai mici decat hibrizii, datorita absentei heterozisului.
In perioada dintre cele doua revolutii industriale, obiectivul selectiei raselor

perfectionate era vag, caracterele vizate spre a fi ameliorate erau numeroase si imprecis
formulate. P rintre ele un loc important il ocupa tipul rasei (caractere mai ales de exterior).
Ameliorarea era bazata pe selectie pe ascendenti ( tameliorare cu pedigreu t ), in sensul ca

se considerau stramosi valorosi numai reproducatorii premiati la expozitii sau vanduti cu
preturi mari.
Dupa cea de-a doua revolutie industriala, tipul rasei a iesit din obiectivul selectiei, locul
lui luandu-l performantele productive. Asociatiile de crestere dispar in zilele noastre,
coordonarea muncii de ameliorare realizandu-se in intreprinderi integrate, prin specialisti in
cercetare operationala.
Rasa t purat nu mai este destinata exploatarii, ci producerii de hibrizi. In selectia

hibrizilor intervine criteriul aptitudinii combinative speciale.
Ameliorar ea ra selor local e
(naturale, primitive)

Raselor locale sunt agregate de populatii, izolate reproductiv prin bariere geografice,
politice si vointa omului. Rasele locale sunt adaptate la mediul natural si evolueaza sub
influenta selectiei naturale.
Structura de reproductie a raselor locale este i n sulara , adica ele sunt divizate in
populatii mici, respectiv crescatorii pe proprietar sau pe localitate.
Nu toate gospodariile poseda berbeci, de aceea cele care nu au se afla in sfera de

influenta genetica a gospodariilor cu berbeci.
P e langa aceasta integrare genetica exista si o integrare economica, prin organizarea
pasunatului.

Rasele locale evolueaza mai ales sub influenta selectiei naturale, de aceea ele sunt mai putin productive decat rasele perfectionate.
Ameliorar ea ra selor d e tran ziti e
(semirase, ameliorate)
Semirasele sunt grup de populatii care au dobandit unele atribute ale categoriei de rasa,
dar nu in totalitate. Nu au dobandit izolarea reproductiva deplina. Din grupul semiraselor fac
parte populatiile de tipul M erinos, M arele Alb, F riza, Simmenthal etc.
Ameliorarea semiraselor descendente dintr-o rasa perfectionata straina s-a aflat pana in
zilele noastre sub imperiul pseudoteoriei conform careia rasele introduse in alte tari
tdegenereaza t. C a urmare, trebuie facute continuu importuri de reproducatori pentru a le
mentine. Importurile masive insa au perpetuat criza de aclimatizare si nu au permis
populatiilor respective o adaptare fenotipica de lunga durata si o adaptare genetica.
P erspectiva raselor de tranzitie este izolarea reproductiva.

Ameliorarea liniilor neconsangvinizate
Liniile neconsangvinizate sunt populatii simple, apartinand uni rase, diferentiate intre ele
mai mult prin caractere productive decat prin caractere morfologice, adaptate la mediul
artificial, cand apartin raselor artificiale, sau la mediu natural, cand apartin raselor naturale.
Ele evolueaza sub o crestere a consangvinizarii de 1% pe generatie.
In prezent, programele moderne de ameliorare a liniilor neconsangvinizate vizeaza

maximizarea progresului genetic prin optimizarea planului de selectie. Valoarea liniilor se
stabileste nu pe baza performantelor lor medii, ci prin comparare intre ele sau cu o populatie
stabila genetic.
Daca liniile sunt destinate incrucisarilor industriale, valoarea lor se stabileste prin
compararea hibrizilor. In acest caz, ele au performante inferioare hibrizilor.
Ameliorarea liniilor moderat consangvinizate

Liniile moderat consangvinizate sunt populatii simple, diferentiate intre ele mai mult prin
caracterele productive decat morfologice, adaptate la mediul artificial sau natural si care
evolueaza cu o crestere a consangvinizarii pe generatie de circa 3% (1 - 6%).
C resterea consangvinizarii pe generatie poate fi rezultatul unei selectii intense sau poate
viza mentinerea unei asemanari genetice cu unii reproducatori remarcabili.
Datorita aplicarii acestei metode s-au format si modificat multe rase moderne ce
pastreaza o mare asemanare genetica cu fondatorii lor (rasa Shorthon cu taurul F avorit -
52,2%).
Singura masura pentru mentinerea asemanarii genetice cu reproducatorii valorosi este

selectia interna si imperecherea intre ei a nepotilor si stranepotilor, adica practicarea unei
consangvinizari moderate. P entru a evita consangvinizarea prea stransa, fondatorul si
continuatorul lui trebuie sa aiba minimum 5 fii.
Reproductia in linii moderat consangvinizate este numita si tmecanism cu clichet t.

Reproductia in linii consangvinizate
Linia consangvinizata este cea mai mica populatie simpla, reprodusa prin
consangvinizare stransa si care evolueaza sub influenta derivei genetice. C resterea
homozigotiei pe generatie la liniile consangvinizate este mai mare de 6%. Linia se considera
formata cand consangvinizarea depaseste 37%.
Se disting doua metode de reproductie a liniilor consangvinizate:
a) C on san g vi nizar e f oart e mar e (12 - 25% pe generatie) intr-o populatie foarte mica.
Aceste linii sunt formate din doi indivizi (frate - sora) la fiecare generatie si fara selectie.
M etoda are dezavantajul ca foarte multe linii dispar dupa 2 - 3 generatii de consangvinizare.
b) C on san g vi nizar e mai r ed u sa (6 - 12% pe generatie) prin imperecherea sistematica de

minimum veri primari sau semifrati si prin aplicarea selectiei. Aceasta metoda are dezavantajul
ca depresiunea de consangvinizare afecteaza un numar mare de animale si este necesar un
numar mare de generatii pentru a creste homozigotia.
Are insa avantajul ca in general liniile nu dispar, chiar daca performantele lor se reduc.
C ostul producerii si depistarii combinatiilor favorabile de linii consangvinizate este

foarte ridicat. La taurine si ovine, intervalul de generatie mare constituie un obstacol in
aplicarea acestei metode. De accea, liniile consangvinizate sunt practic folosite numai la plante
si animale de laborator.
4.19.2. S
I S TEMUL INDU S TRIAL DE AMELIORARE ( pri n i ncruci sari )
Sistemul industrial de ameliorare este un sistem de ameliorare care accepta populatiile

pure numai ca mijloc de producere a hibrizilor de exploatare. Acest sistem este generalizat in

lume pentru ameliorarea efectivelor de gaini, de curci si de porci de exploatare. El este folosit
in reproductia oilor si chiar a bovinelor, in special pentru carne.
C omparativ cu reproductia in populatii endogame, acest sistem de ameliorare are

urmatoarele avantaje:
- determina un efect de heterozis, in special la caracterele cu heritabilitate mica

(caractere de adaptabilitate si materne);
- beneficiaza de complementaritate intre aptitudinile diferitelor populatii.

Aplicarea acestui sistem de ameliorare presupune o foarte buna integrare a lantului: ferme de selectie - multiplicare - incrucisare - productie. Eficienta sistemului
industrial depinde de alegerea metodei de incrucisare si de alegerea populatiilor destinate incrucisarii.
Alegerea metodei de incrucisare
Sunt practicate patru metode de incrucisare industriala: a) simpla; b) tripla (dubla);

c) cvadrupla (dubla); d) rotativa.
Este preferata una sau alta dintre metode, in functie de beneficiul produs in final, care
depinde de: aptitudinea de reproductie a mamelor utilizate (prolificitate, productia de oua, de
lapte etc.), eficienta productiva a animalelor exploatate (viteza de crestere, calitatea carcasei,
utilizarea furajelor etc.) si de implicatiile economico-organizatorice.
C uocazia prezentarii diferitelor tipuri de incrucisare s-a aratat ca efectul maxim de

heterozis il prezinta incrucisarea tripla, ca incrucisarea cvadrupla beneficiaza si de heterozisul
patern, ca incrucisarea simpla nu beneficiaza de heterozisul matern, iar cea rotativa are o
pierdere de heterozis fata de cea tripla.
In ceea ce priveste implicatiile organizatorice, cea mai usor de aplicat este cea rotativa,
incrucisarea tripla si cvadrupla presupun o mai mare circulatie a reproducatorilor decat cea
rotativa.
In privinta eficientei economice, cea mai buna pare a fi incrucisarea tripla (Draganescu,
C ., 1979).
Alegerea populatiilor destinate incrucisarii
Eficienta sistemului industrial de ameliorare depinde si de alegerea corecta a

populatiilor pentru incrucisare si de programul de ameliorare a lor.
P opulatiile folosite la incrucisari se aleg atat pe baza performantelor proprii, cat si prin
testarea capacitatii combinative generale si speciale.
Liniile materne trebuie sa fie selectionate, in primul rand pentru insusirile de reproductie
si, in al doilea rand, pentru caracterele de productie, iar liniile paterne pentru insusirile de
productie (figura 33).

Eficienta sistemului industrial de ameliorare depinde si de transpunerea in practica, de

tehnologia adoptata. Aplicarea incrucisarii presupune existenta, intr-o centrala integrata
vertical, a unei i ntr e pri nd eri d e ameliorar e si a unor i ntr e pri nd eri d e e x ploatar e .

La pasari, intreprinderea de ameliorare cuprinde: liniile pure, multiplicarea liniilor pure (ferme de 'bunici'), simpla hibridare, dubla hibridare (ferme de parinti).
Intre aceste verigi trecerea se face prin statii de incubatie. Uneori poate lipsi
multiplicarea, sau daca este vorba de un hibrid dublu, poate lipsi hibridarea dubla. F ermele de
exploatare primesc hibrizi dubli si livreaza fie pui de carne (broileri), fie oua. Aceste verigi
trebuie sa fie complet sincronizate ca efectiv - matca, numar de pui livrati (sau oua livrate) si
data de livrare.
Fig. 33 Obiectivul selectiei in trei linii destinate producerii unui hibrid triliniar pentru carne (dupa Draganescu, C.,1979)
La porci, intreprinderea de ameliorare cuprinde:
- numai liniile pure si eventual inmultirea liniilor pure. In acest caz livreaza scroafe din
linia materna, vieri tati de scroafe hibride si vieri tati de porci hibrizi de ingrasat;
- liniile pure, inmultirea si simpla hibridare. In acest caz livreaza scroafe simplu
hibride si vieri tati de porci hibrizi de ingrasat.
C omplexul de crestere si ingrasare poate cuprinde:
- numai ferme de productie a purceilor de ingrasat (dubla hibridare) pe langa sectorul

de crestere si ingrasare;
- un nucleu de inmultire a rasei materne, o ferma de simpla hibridare, o ferma de dubla

hibridare (pe langa sectorul de crestere si ingrasare).

C ea mai eficienta varianta aceea cu includerea in complex a fermei de simpla hibridare
sau a unui nucleu de inmultire al rasei materne. In acest caz se reduce circulatia
reproducatorilor si dispar unele implicatii sanitarveterinare.
In cazul incrucisarii rotative, care este mai simpla in aplicare, intreprinderea de

ameliorare cuprinde linii pure care livreaza numai masculi.
Intreprinderea de productie cuprinde o singura ferma de reproductie, care, in cazul unei

incrucisari rotative de 3 rase, presupune:
- scroafele din matca se impart in trei grupe egale (fiecare grupa cuprinde 33% din
efectiv), fiecare marcata diferit (A - urechea dreapta crestata, B - urechea stanga crestata, C -
ambele urechi crestate);
- in ferma exista vieri din trei rase ( M arele Alb, Landrace, Duroc). F iecare grupa de
scroafe se imperecheaza cu o anumita rasa de vieri;
- la fatare, scrofitele dintr-un grup primesc semnul grupei urmatoare.

Improspatarea matcii se face din ingrasatorie, alegandu-se cele mai bune scrofite care au semnul grupei unde se face inlocuirea.
Vierii de inlocuire se cumpara de la intreprinderile de ameliorare.

Dokumen - Tips - Ameliorarea Animalelor Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Ameliorarea Animalelor Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ameliorarea animalelor este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv, a

Este deci, o adaptare genetica, determina modificarea structurii genetice a populatiei,

Unitatea de lucru a ameliorarii este populatia, nu individul.

M odificarea structurii genetice a populatiilor se face prin interventia omului in procesul

4.1. FACTORII DE CARE DEPINDE PRODUCTIA

C resterea productiei globale zootehnice se poate realiza prin cresterea numarului de

4.2. FACTORII AMELIORARII

M igratia (imigratia) - este procesul de introducere a unor gene in populatie prin

S el ectia - este procesul de discriminare reproductiva, facuta de catre mediu (selectia

Deri va g eneti ca - este procesul de modificare a frecventei genelor intr-o directie

C on san g vi nizar ea - este procesul de imperechere a indivizilor mai apropiat inruditi intre

M ijloaceleprincipale de modificare a frecventei genelor si genotipurilor folosite de om

Dirijarea imperecherilor, in functie de gradul de inrudire dintre indivizi, se poate face

- imperecherea de indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de

- imperecherea de animale asemanatoare (homogamia);

- imperecherea de animale neasemanatoare (heterogamia).

Homogamia si heterogamia au efecte slabe in ameliorare, de aceea, se considera ca

4.3.1. CARACTERELE CANTITATIVE

4.3.2. VALORI , DEVIATII , VARIANTE

C ei doi componenti ai fenotipului vor fi valoar ea g enotipi ca (G) si d eviatia d atorata

Elementul principal care caracterizeaza o populatie este med ia populati ei pentru un

Valoarea de ameliorare a unui individ se judeca prin prisma valorii medii a

De exemplu, daca un mascul este imperecheat cu un numar de femele luate la intamplare

Deviatia d atorata d omi nant ei (D) , este o alta cauza in realizarea valorii genotipice.

Deviatia d atorata med iului (M) cuprinde si ea doua componente: deviatia de mediu

In concluzie se poate scrie:

V arianta este o abatere a unui caracter de la media populatiei, ea indicand gradul de

4.3.3. PARAMETRII G 212H73 C ENETICI

Heritabilitatea poate fi definita si ca regresie a valorii de ameliorare fata de valoarea fenotipica:

Heritabilitatea mai poate fi definita si ca patratul corelatiei dintre valorile de ameliorare

O estimare a heritabilitatii este aplicabila intr-un program de ameliorare pentru

Studiul repetabilitatii prezinta o deosebita importanta pentru performantele care se

Varianta valorii de ameliorare (V A ) fiind determinata de efectul genelor mostenite de un

intamplatoare, temporare, poate fi considerat ca se modifica in decursul vietii animalului,

In aprecierea repetabilitatii unui caracter se inlatura componentul variantei datorate

Repetabilitatea este o caracteristica a unei populatii, a unui generatii si a conditiilor de

4.4. PRINCIPALELE CARACTERE CE FAC OBIECTUL AMELIORARII

C aracterele ce pot forma obiectul ameliorarii sunt: caractere de productie, caractere de

Deoarece tehnologia de ameliorare este dependenta de particularitatile genetice ale unui

4.4.1. CARACTERE DE PRODUCTIE

Animalele domestice sunt crescute, in principal de om, pentru urmatoarele productii:

P rod uctia d e lapt e include in principal urmatoarele caractere: cantitatea de lapte,

C antitatea de lapte este influentata de interactiuni genetice neaditive (dominanta,

lapt e sunt corelate pozitiv intre ele, au o

P roductia de carne a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor, pasarilor, iepurilor

P rod uctia d e lana prezinta un aspect cantitativ si un complex de caractere referitoare la

4.4.2. CARACTERE DE REPRODUCTIE

F ertilitatea, prolificitatea, natalitatea au importanta mare pentru exploatare. Ele au o

Aceste caractere sunt puternic influentate de o serie de factori de mediu general si

realizeaza prin incrucisari industriale ce vizeaza folosirea interactiunilor genetice neaditive

4.4.3.CARACTERE DE VIABILITATE S I REZI S TENTA LA IMBOLNAVIRI

De regula, nu se propune eliminarea genelor respective pentru ca fiind recesive si cu

Aceste anomalii se refera la starile patologice provocate de temperatura, radiatii solare,

Anomaliile produse de factori patogeni

Aceste anomalii sunt adesea considerate ca fiind singurele adevarate boli.

O serie de experiente de selectie a gainilor pentru rezistenta la bacterii, virusuri,

Amelioratorii nu accepta, de regula, rezistenta la imbolnaviri printre obiectivele selectiei,

- heritabilitatea fiind mica, progresele genetice ar fi mici, costisitoare si ar impune

- se intampla ca dupa formarea populatiei rezistente, factorul patogen sa sufere o

- este foarte costisitoare si dificila testarea, pentru ca ar impune ca toate animalele sa

4.4.4. CARACTERELE DE EXTERIOR

P rincipale care erau luate in considerare de specialisti sunt: dezvoltarea corporala,

S-a demonstrat ca selectia indirecta practicata pe caractere de exterior pentru cresterea