GENETICA

&
AMELIORAREA
BANCA GENETICA SI VALOAREA IN AMELIORAEA ORGANISMELOR
GENETICA & AMELIORAREA

DEFINIREA ŞI
IMPORTANŢA
AMELIORĂRII GENETICE

Ameliorarea animalelor este ştiinţa care

se ocupămcu studiul factorilor,
sistemelor şi metodelor de modificare a
structuriigenetice a populaţiilor de
animale de la o generatie la alta
îndirecţii utile omului.

 GENETICA & AMELIORAREA

Structura genetică a unei populaţii de animale este reprezentată

de totalitatea genelor şi genotipurilor pe care le posedă indivizii
ce compun populaţia respectivă, fiind caracterizată prin frecvenţe
de gene şi de genotipuri specifice. Această structură se poate
schimba în mod natural odată cu apariţia fiecărui nou individ în
populaţie sau prin eliminarea unui individ din populaţie - fiecare
având o configuraţie genetică proprie, mai mult sau mai puţin
diferită, ce afectează frecvenţa genelor şi a genotipurilor la
nivelul populaţiei.Structura genetică a unui individ deja existent
nu mai poate fi modificată dar se poate interveni, pe diferite căi,
la nivelul genofondului generaţiei viitoare.Ca urmare, unitatea de
lucru în ameliorare nu este individul ci populaţia iar efectele
ameliorării sunt cuantificabile de la o generaţie la alta.
 GENETICA & AMELIORAREA

FACTORII
AMELIORĂRII
Factori care prin acţiunea lor in
procesul reproducţiei modifica
frecvenţa genelor si implicit a
genotipurilor, aceştia fiind:
migraţia, mutaţia si selecţia.

Factori care prin acţiunea lor în

procesul reproducţei modifică
frecvenţa genotipurilor, chiar daca
nu schimbă frecvenţa genelor:
estecazul dirijării împerecherilor.
GENETICA & AMELIORAREA

MIGRAŢIA
O populaţie de animale cu un număr mai mare sau mai
mic de indivizi care o alcătuiesc nu este niciodată
izolată complet de alte populaţii din aceeaşi specie şi
mai ales din aceeaşi rasă. In cadrul populaţiilor
naturale rezultă un schimb permanent de indivizi,
concretizat fie prin ieşirea unor indivizi din populaţie,
fenomen numit emigraţie, fie prin intrarea unor indivizi
străini populaţiei de bază, caz în care se vorbeşte de
imigraţie. In cazul populaţiilor de animale domestice
interesează din punct de vedere al ameliorării genetice
îndeosebi fenomenul de imigraţie - concretizat prin
cumpărări de reproducători, material seminal etc.
Imigranţii, prin specificul fondului lor genetic (gene,
genotipuri - unele chiar noi, neexistente în populaţia de
bază), modifică direct structura genetică (frecvenţa
genelor şi a genotipurilor) la nivelul populaţiei.
Mărimea acestor modificări la o populaţie supusă
migraţiei este dependentă de numărul indivizilor
imigranţi şi de diferenţa genetică dintre aceştia şi
fondul genetic al populaţiei respective.
GENETICA & AMELIORAREA

MUTAŢIA
Mutaţia este definită curent ca fiind un
fenomen de aslterare accidentală a
mesajului genetic transmis la
descendenţi, aând ca rezultat apariţia
bruscă a unei noi configuraţii genetice.
In consecinţă, apare evident faptul că
producerea unei mutaţii (apariţia unei
alele noi) determină o schimbare a
frecvenţei genelor şi implicit şi a
frecvenţei genotipurilor la nivelul
populaţiei.
 GENETICA & AMELIORAREA

MUTAŢIA

Mutaţii unice Mutaţii repetate

GENETICA & AMELIORAREA

MUTAŢIILE
NEREPETATE
Mutaţiile nerepetate apar foarte rar şi
limitat - de regulă la un singur individ din
populaţie (o singură genă mutantă nouă
în tot genofondul populaţiei). Importanţa
lor este mai redusă pentru ameliorare,
deoarece aceste mutaţii nu se pot
menţine în timp (generaţii) fără a fi
favorizate la reproducţie prin selecţie
(mai ales că majoritatea mutaţiilor sunt
recesive).
 GENETICA & AMELIORAREA

MUTAŢIILE RECURENTE
Mutaţiile recurente sunt însă mult mai importante
deoarece apar în populaţie cu o frecvenţă caracteristică,
suficient de mare pentru a se putea menţine de la o
generaţie la alta chiar şi fără a fi favorizate prin selecţie
artificială. Cum cel mai adesea aceste mutaţii sunt
recesive şi determină caractere nefavorabile, impun mai
ales lucrări de depistare a heterozigoţilor purtători ai
genei mutante nedorite (dar care nu o manifestă
fenotipic) pentru a evita folosirea lor la reproducţie şi
transmiterea mutaţiei în generaţia descendentă (evident,
homozigoţii recesivi manifestă fenotipic caracterul
nedorit şi sunt excluşi de la reproducţie). Dacă gena
mutantă apărută determină o însuşire dorită desigur că
indivizii mutanţi vor fi favorizati la reproducţie în scopul
creşterii frecvenţei acestei gene, eventual până la fixarea
ei la nivelul întregii populaţii.
 GENETICA & AMELIORAREA

SELECTIA
Selectia este principalul factor modificator al structurii
genetice a populatiilor de animale domestice. Ea reprezintă
o acţiune de discriminare reproductivă pe anumite criterii,
fiind responsabilă de transmiterea sau nu a unor gene de la
o generaţie la alta în populaţie, cu repercusiuni directe
asupra frecvenţei genelor şi indirect asupra frecvenţei
genotipurilor la nivelul populaţiei.
 GENETICA & AMELIORAREA

SELECTIA
Selecţia Selecţia
naturala artificiala
Atunci când această Atunci când intervine omul în
acţiune favorizarea (sau excluderea
discriminatorie se de) la reproducţie a unor
desfăşoară fără animale care posedă
intervenţia omului, gene/genotipuri şi respectiv
numai în interesul caractere utile (sau nedorite)
speciei, este cazul din punctul său de vedere
selecţiei naturale. este cazul selecţiei artificiale.
GENETICA & AMELIORAREA

SELECŢIA NATURALA

Selecţia naturală favorizează

participarea la reproducţie a indivizilor
cel mai bine adaptaţi, viguroşi,
rezistenţi, care câştigă în lupta pentru
existenţă; aceşi indivizi sunt, sub aspect
genetic, cu o heterozigoţie ridicată şi au
valori individuale situate în jurul mediei
populaţiei pentru caracterele
cantitative.
GENETICA & AMELIORAREA

SELECŢIA ARTIFICIALA

Spre deosebire de selecţia naturală, în

cazul selecţiei artificiale sunt favorizaţi la
reproducţie indivizii care cel mai adesea
reprezintă extreme fenotipice pentru
caracterele cantitative (indivizii cu cele mai
mari/mici valori individuale, în funcţie de
interesul omului de creştere sau de
reducere a valorii caracterului în
populaţie), indivizi care sub aspect genetic
au o homozigoţie mai ridicată.
 GENETICA & AMELIORAREA

CRITERIILE SELECŢIEI
ARTIFICIALE

Criteriile selecţiei artificiale se referă,

pe de o parte, la mijloacele de analiză
apreciere a fenotipului caracterelor,
de unde si denumirea de criterii
fenotipice de apreciere si pe de altă
parte, la analiza si aprecierea
genotipului determinant al caracterlor
cu denumirea de criterii genotipice
de apreciere.
GENETICA & AMELIORAREA

CRITERIILE
FENOTIPICE DE
APRECIERE
Aprecierea valorii fenotipice a unui caracter cantitativ presupune
măsurarea lui prin tehnicile consacrate. Pentru a-i putea
determina valoarea, caracterul trebuie să fie exteriorizat la
fiecare individ component al populaţiei, existând în acest fel
posibilitatea de stabilire şi exprimare a valorii individuale, de
unde şi denumirea de apreciere sau selecţie după fenotipul
propriu. Aprecierea după fenotipul propriu este limitaă la
caracterele care se manifestă integral la indivizii populaţiei,
nefiind posibilă pentru unele caractere limitate de sex: producţia
cantitativă şi calitativă de lapte, producţia de ouă, capacitatea de
alăptare etc. Se poate efectua pentru toate caracterele şi
însuşirile de conformaţie sau exterior, pentru cele de producţie şi
biologice generale care le condiţionează.
GENETICA & AMELIORAREA

CRITERII
GENOTIPICE DE
APRECIERE
O altă posibilitate de determinare şi de apreciere a valorii de
ameliorare a indivizilor cu referire la un caracter metric este
aceea care se bazează pe asemănarea dintre indivizii înrudiţi.
Sunt cunoscute în detaliu importanţa şi mijloacele de
determinare a gradului de asemănare dintre rude ca fenomen
genetic de bază manifestat de caracterle cantitative. Gradul de
asemănare asigură modalitatea de apreciere a cantităţii de
varianţă aditivă, adică variaţia pe fondul căreia acţionează
selecţia artificială. În lumina acestor preziceri, criteriile de
apreciere care se bazează pe informaţiile provenite de la rude,
sunt denumite criterii genotipice, pentru a defini varianţa comună
a indivizilor înrudiţi.
GENETICA & AMELIORAREA

DIRIJAREA
ÎMPERECHERILOR
Dirijarea împerecherilor este singurul factor al
ameliorării care poate modifica numai
frecvenţa genotipurilor la nivelul populaţiei
(prin genotipurile formate la noile generaţii),
fără a modifica frecvenţa de genă. In acest
sens, cele mai importante efecte le are
consangvinizarea (aplicarea împerecherilor
între indivizi înrudiţi), care determină creşterea
homozigoţiei la descendenţii astfel obţinuţi.
 Sistemele de împerechere au la bază criteriile
GENETICA & AMELIORAREA
fenotipice și genotipice, pe baza cărora sunt aleși
partenerii (femele și masculi) în vederea obținerii
SISTEME DE unei noi generații. Având în vedere criteriile
fenotipice, împerecherile pot fi omogene (între
ÎMPERECHERE ȘI METODE indivizi asemănători fenotipic) sau neomogene
(între indivizi neasemănători fenotipic). Dacă se
DE AMELIORARE ține cont de criteriile genotipice, împerecherile
vor fi înrudite (între indivizi asemănători
genotipic) sau neînrudite (între indivizi
neasemănători genotipic) .
GENETICA & AMELIORAREA

ÎMPERECHERI OMOGENE
Împerecherile între indivizi asemănători
fenotipic se numesc împerecheri omogene
sau homogamie. Acest tip de împerecheri
se practică mai ales în fermele de elită,
unde, după ce se ierarhizează masculii și
femelele, se vor împerechea masculul și
femela de pe prima poziție, apoi cei de pe
poziția secundă ș.a.m.d. , în ordinea
fenotipică apreciată. Toate efectele
împerecherilor omogene sunt temporare,
ceea ce înseamnă că dispar atunci când se
revine la împerecherile la întâmplare.
GENETICA & AMELIORAREA

ÎMPERECHERI NEOMOGENE
Împerecherile între indivizi diferiți
(neasemănători) din punct de vedere
fenotipic, se numesc împerecheri
neomogene (heterogene) sau
heterogamie. Aceste împerecheri se
folosesc pentru corectarea unor defecte
sau pentru formarea unor tipuri
intermediare, convenabile. Se practică,
îndeosebi, în fermele de reproducție și,
mai ales, în cele de producție, unde
femelele sunt împerecheate cu masculi
superiori cu cel puțin o clasă.
GENETICA & AMELIORAREA

ÎMPERECHERI ÎNRUDITE
Practicarea împerecherilor înrudite se
cunoaște și sub denumirea de
consangvinizare.Toți indivizii dintr-o specie
pot fi considerați rude, cu atât mai mult
animalele dintr-o rasă creată artificial. De
aceea, este necesar să se precizeze ce este
înrudirea între indivizii care participă la
consangvinizare. Doi indivizi sunt înrudiți
dacă au cel puțin un strămoș comun în
ultimele 5 generații.Consangvinizarea este
împerecherea între 2 indivizi din aceeași
populație care au între ei un grad de înrudire
mai mare decât media înrudirii din populația
din care fac parte.
 GENETICA & AMELIORAREA

ÎMPERECHERI NEÎNRUDITE
Împerecherile neînrudite au loc între indivizi mai puțin înrudiți între ei decât media
înrudirii din popula]ie sau între indivizi din populații diferite sau categorii
sistematice diferite. Împerecheri de acest tip stau la baza sistemului de ameliorare
prin încrucișare. Încrucișările au drept scop modificarea structurii genetice a
populației de la o generație la alta prin restructurarea genotipurilor, în sensul
creșterii proporției genotipurilor heterozigote și de aici denumirea de sistem de
producere dirijată a heterozigoției în populațiile de animale. S-a observat că
produșii obținuți prin încrucișări, deci cu heterozigoție ridicată, manifestă, în
general, o vitalitate și o vigoare mai mare decât la popula]țile homozigote din care
provin (respectiv, părinții lor). Aceastăsuperioritate se numește vigoare hibridă și
nu se manifestă la toate caracterele. Acești produși rezultați din încrucișări
manifestă valori intermediare formalor parentale pentru unele caractere, iar pentru
alte caractere înregistrează valori superioare ambelor forme parentale.
 METODE DE
îNCRUCIȘARE UTILIZATE
îN SCOPUL AMELIORĂRII
 GENETICA & AMELIORAREA

ÎNCRUCIȘAREA DE ABSORBȚI
Este încrucișarea sistematică a femelelor dintr-o populație
locală (rasă, linie, crescătorie) și a descendentelor lor din
F1, R1, R2 (R= retroîncrucișare) ș.a.m.d. cu masculi dintr-o
populație imigrantă (A), mai valoroasă. Are ca scop
substituirea primei populații prin cea de-a doua sau
transformarea ei radicală, ridicând-o la nivelul celei
perfecționate sau implantarea unei populații într-un
mediu nou.În consecință încrucișarea de absorbție se
folosește, în următoarele două situații: A) pentru
înlocuirea unei populații (de regulă, rasă) slab productive,
cu una mai valoroasă. Exemplu: Sura de Stepă prin
Simmental, Brună sau Roșie; : Roșia Dobrogeană prin
Friză etc. ) pentru transmiterea progresului genetic în
structura de multiplicare a piramidei ameliorării, de la
fermele de elită la cele de producție (genofondul fermelor
de multiplicare și produc]ie fiind substituit, în general, prin
genofondul fermelor de elită).
 GENETICA & AMELIORAREA

ÎNCRUCIȘAREA DE INFUZIE

Încruci[area de infuzie constă în

împerecherea indivizilor din două
populații, cu scopul de a remedia
unele însușiri mai puțin
corespunzătoare la unele dintre
rase, de a-i corecta anumite
defecte, fără ca rasa în care se
face infuzia să sufere modificări
importante
 GENETICA & AMELIORAREA

ÎNCRUCI[AREA PENTRU FORMAREA DE NOI RASE

Constă în încruci[area sistematică a unor

rase existente cu scopul de a forma o
populație nouă, care să îmbine cât mai
multe calități, existente la fiecare rasă în
parte. În urma unei astfel de încrucișări,
structura genetică a populației noi nu va fi
asemănătoare cu niciuna dintre rasele
participante, ea constituind o sinteză a
caracterelor bune existente la populațiile
ce au participat la încrucișare. Din această
cauză, aceste populații noi se numesc și
populații de sinteză
 G E N E T I C A & A M E L I O R A R E A

THANK YOU