Coroziune

Prin coroziune se înțelege în mod obișnuit transformarea materială a suprafe țelor de metal, cauzată de
influența mediului de contact. Ca rezultat se compune oxidul metalului respectiv. În cazul fierului acest oxid
este rugina. Coroziunea, ca termen tehnic este folosit atât în geologie (diluarea mineralelor de către apă-dioxid
de carbon) cât și în medicină (influența negativă a unei inflamații asupra țesuturilor).
Coroziunea naturală este, cel mai
frecvent, un proces nedorit prin
care multe metale cu potențiale de
oxidare pozitive sau slab negative
sunt transformate în compuși
chimici ai lor. Binecunoscută și
deosebit de păgubitoare pentru
economie este ruginirea fierului.
Pentru ca fierul să ruginească este
necesară prezența simultană a
aerului și apei. În aer uscat fierul
nu ruginește, nici în apă
deoxigenată. Prezența acizilor și a
anumitor săruri (de ex. a celor din
apa de mare, NaCl, MgCl2, etc.)
favorizează mult coroziunea. Alte
săruri (de ex. Na2CO3) dimpotrivă
inhibă coroziunea. Reacțiile care au
loc la ruginirea fierului sunt
următoarele: Fe----> Fe + 2é 2H2O + 2é ----> 2H + 2H2O
 Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor
care se iau pentru a feri materialele tehnice de acţiunea agresivă a
mediilor corosive. Metodele şi mijloacele de protecţie
anticorosivă sunt foarte variate şi numeroase.
Cămăşuirea este un
proces metalurgic de
legare a straturilor ale
aceloraşi sau diferite
metale. Combinaţia
rezultată, care de multe
ori se realizează la preţuri
mici, poate avea
proprietăţi de duritate,
conductivitate şi
rezistenţă împotriva
coroziunii care nu pot fi
întâlnite într-un metal
pur.
 Electrometalizarea (placarea metalelor) este un proces
electrochimic de depozitare a unui strat subţire de metal pe un
alt element, de obicei de origine metalică şi acesta. Obiectele
sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea, pentru a
obţine o suprafaţă dură sau o finisare atractivă, pentru
purificarea metalelor sau pentru separarea metalelor pentru
analiza cantitativă.
Smălţuirea în industrie este folosită în mod obişnuit pentru
protecţia suprafeţelor împotriva coroziunii sau frecării.
 Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal,
cum ar fi fierul sau oţelul, cu un strat subţire de zinc
pentru a-l proteja de acţiunea coroziunii. Zincul este
întrebuinţat cu mai multă uşurinţă decât alte metale de
protecţie cum ar fi cositorul, cromul, nickelul sau
aluminiul.
 Metodele de prevenire a coroziunii constau în:
1.Alegerea corectă a materialelor utilizate în construcţia de aparate şi utilaje
industriale, din punct de vedere al rezistenţei la coroziune;
2.Evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decât el,
de exemplu, aluminiul alături de aliajele cuprului sau oţelurilor aliate, bronz în
contact cu oţelul etc.;
3.La fel se va evita punerea în contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau
turnate, deoarece din cauza diferenţei de potenţial electrochimic dintre ele, în
prezenţa unui electrolit corespunzător, primele se corodeaza;
4.relucrarea mai îngrijită a suprafeţei metalului, deoarece adânciturile, zgârieturile
favorizează şi accelerează coroziunea.