Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi

Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial

Coroziunea Metalelor

Studenţi:
Îndrumatori : Aursulesei D. Gabriel-Alexandru
Prof.dr.ing. Costică BEJINARIU Ciumeica I. Ana
Asist.univ.dr.ing. Nicoleta-Monica LOHAN Cîmpeanu M. Ionuţ
Dascălu G. Constantin

Cercuri studentesti sesiunea mai 2013

 Cuprins

•GENERALITĂŢI
•TIPURI DE COROZIUNE
•MECANISMUL ELECTROCHIMIC ŞI MECANISMUL CHIMIC AL
COROZIUNII METALELOR
•METODE DE DIMINUARE (COMBATERE) A PROCESELOR DE
COROZIUNE
•METODE DE ACOPRERIE A SUPRAFETELOR METALICE CU
INVELISURI ANTICOROZIVE
 Coroziunea include toate procesele chimice şi
electrochimice care au drept rezultat degradarea spontană
şi continuă a suprafeţelor metalelor şi aliajelor.

Majoritatea metalelor se găsesc în natură sub formă de

combinaţii dintre care de cele mai multe ori sub formă de
oxizi.
Inginerul trebuie să cunoască riscurile potenţiale ale
coroziunii şi trebuie să cunoască metodele folosite pentru
atenuarea diferitelor tipuri de atacuri ale coroziunii.
Coroziunea galvanică
Coroziunea galvanică are loc la contactul dintre două metale cu
potenţiale electrochimice diferite într-un electrolit coroziv.

Mecanismul coroziunii galvanice

Pentru a înţelege mecanismul coroziunii galvanice cauzată prin
unirea a două metale cu potenţialuri diferite cum ar fi fierul şi
cuprul considerăm o celulă galvanică prezentată în figura.
Coroziunea uniformă
Distrugerea este repartizată
uniform pe toată suprafaţa
utilajului sau a construcţiei
metalice.

Mecanismul coroziunii uniforme

Coroziunea atmosferică este un exemplu de coroziune

uniformă, în care este prezent un strat foarte subţire
de electrolit. Cel mai bine se poate demonstra punând
o picătură de apă de mare pe o piesă din oţel.
 Coroziunea localizată
Coroziunea localizata nu este un tip unitar de coroziune
decât din punct de vedere al repartiţiei atacului la suprafaţă sau
în masa metalului.

Coroziunea localizată concentrată sau punctiformă, numită

şi „pitting” se manifestă prin atacul pe suprafeţe mici,
distrugându-se intens metalul în adâncime, în cazuri limită
cauzând perforaţia peretelui metalic.
 MECANISMUL ELECTROCHIMIC ŞI MECANISMUL
CHIMIC AL COROZIUNII METALELOR

Coroziunea metalelor se poate produce după două mecanisme:

chimic şi electrochimic.
Chimic -coroziunea metalelor se produce de obicei în
neelectroliţi şi în gaze uscate,
Electrochimic - în soluţii de electroliţi şi în gaze umede.
POLARIZAREA CATODICĂ

Polarizarea catodică este unică printre toate

metodele de control al coroziunii, prin aceea că
este capabilă să stopeze complet coroziunea.
 PROTECŢIA CATODICĂ CU CURENT EXTERIOR

Metoda de protecţie constă în legarea instalaţiei de protejat la

polul negativ al unei surse exterioare de curent, concomitent cu
introducerea în acelaşi mediu a unui alt electrod legat la polul
pozitiv al sursei exterioare (anod).
PROTECŢIA ANODICĂ

Protecţia anodică poate fi descrisă ca o metodă de reducere a

vitezei de coroziune a metalelor scufundate şi aliajelor;
controlul polarizării anodice produce pasivitatea.
 CĂMĂŞUIREA

Camasuirea (placarea) este un

proces metalurgic de legare a
straturilor din metale identice sau
diferite. Combinaţia rezultată, care
de multe ori se realizează la preţuri
mici, poate avea proprietăţi de
duritate, conductivitate şi rezistenţă
împotriva coroziunii care nu pot fi
întâlnite într-un metal pur.
 ELECTROMETALIZAREA

Electrometalizarea (placarea metalelor) este

un proces electrochimic de depozitare a unui strat
subţire de metal pe un alt element, de obicei de
origine metalică . Cadmiul, cromul, cuprul, aurul,
nichelul, argintul şi cositorul sunt metalele cele mai
des folosite în electrometalizare
GALVANIZAREA
Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal, cum ar fi
fierul sau oţelul, cu un strat subţire de zinc pentru a-l proteja de
acţiunea coroziunii.
Exemple de produse galvanizate în mod curent sunt coşuri de
gunoi, folii ondulate pentru acoperiş, ţevi din fier şi sârmă.
 GALVANOPLASTIA

Galvanoplastia este o metodă asemănătoare cu

galvanizarea, diferenţele fiind date de grosimea
stratului protector şi de aderenţa la metalul
substratului.
 MATERIALE ALTERNATIVE

În cazurile în care coroziunea

unui anumit metal poate să
devină o problemă, poate fi folosit
un material alternativ Dar pentru
îmbinarea cu bolţuri a diferite
piese, nu există alternativă pentru
oţel. În asemenea cazuri, o
soluţie este de a utiliza un aliaj al
metalului rezistent la coroziune.
Bibliografie
•http://bircaveaceslav.wordpress.com/coroziunea
-metalelor/
•http://www.referat.ro/
•http://ro.wikipedia.org/
•http://facultate.regielive.ro/