Protectii anticorozive

Metode de protectie anticoroziva a metalelor

Metodele de protectie anticoroziva se impart in :
1 2 3 4 Metode de prevenire a coroziunii. Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune. Metoda de actionare asupra mediului coroziv Metode de acoperire a suprafetelor metalice.

1. Metode de prevenire a coroziunii Coroziunea poate fi prevenita prin: - alegerea corecta a materialelor utilizate in constructia de masini/utilaje; - evitarea punerii in contact a unui metal cu altul mai electronegativ decat el; - prelucrarea ingrijita a suprafetelor metalice, deoarece adanciturile favorizeaza si accelereaza coroziunea; 2. Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune Intrucat metalele si aliajele rezistente la coroziune sunt rare si scumpe, in practica se utilizeaza metale si aliaje autoprotectoare, care in timpul coroziunii initiale se acopera cu o pelicula pasivizata sau se utilizeaza oteluri anticorozive cu Ni, Cr. 3. Metoda de actionare asupra mediului coroziv Uneori se poate actiona asupra mediului prin : - modificarea ph-ului, adica reglarea lui la o valoare convenabila pentru metalul protejat; - indepartarea gazelor (O2, CO2) care maresc viteza de coroziune; - utilizarea inhibitorilor sau a pasivitorilor care micsoreaza sau reduc viteza de coroziune; - protectia catodica (electroapararea) care consta in placarea suprafetei de protejat cu anozi metalici auxiliari, care se corodeaza in locul metalului protejat;

4. Metode de acoperire a suprafetelor metalice Protectia prin invelisuri anticorozive se realizeaza prin acoperirea metalului cu un strat subtire de material protector. Stratul protector trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa fie compact si aderent; sa fie suficient de elastic si plastic; sa aiba grosime uniforma; Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic. Depunerile metalice se realizeaza pe cale galvanica sau termica prin imersie, pulverizare, placare, etc. Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice folosind : lacuri, vopsele, emailuri sau folii de masa plastica. Depunerile metalice se executa in doua variante : 1) Fara a tine cont de aspectul depunerii, interesandu-ne numai protectia anticoroziva. 2) Lunand in considerare si aspectul exterior. Din prima grupa fac parte zincarea, cadmierea, cuprarea, eloxarea, iar din cea de a doua depunerile de straturi succesive din mai multe metale, combinate in asa fel incat ultimul strat sa fie cel mai electronegativ si mai ieftin Cu+Ni, Cu+Ni+Cr. Grosimea depunerii variaza de la 3 m la 60 m. Depunerile nemetalice sau acoperirile cu materiale peliculogene se fac in scopul protectiei anticorozive. Rezistenta anticoroziva creste cu grosimea stratului depus care este conditionata de lipsa de porozitate, uniformitate, aderenta. Pentru a asigura aceste conditii suprafetele se curata de oxizi (decapare) si se confera o anumita rugozitate suprafetei pentru a obtine o buna aderenta a primului strat depus. Aceste depuneri se realizeaza prin pulverizare simpla sau in camp electrostatic.

Inhibitori si pasivizatori
Inhibitori si pasivizatori. Inhibitorii sunt substante care, adaugate mediului corosiv, micsoreaza sau chiar anuleaza viteza de coroziune. Nu exista reguli generale asupra naturii inhibitorului. Pasivizatorii actioneaza asupra metalului modificandu-i potentialul fata de solutia in care este introdus

Straturi protectoare
Straturile metalice Galvanizarea - consta in depunerea unui strat prin electroliza. In general, pentrtu acoperirea fierului se foloseste zincul, cromul si plumbul Metalizarea - consta in aplicarea unui metal protector, in stare topita si pulverizata pe suprafata care trebuie protejata. Ea se face cu flacara oxiacetilenica in care se topeste o sarma din metalul ce trebuie depus, pulverizarea fiind facuta cu aer comprimat

 Difuziunea - consta in tratarea suprafetei unui metal cu un metal de protectie; la temperatura inalta la care are loc operatia, la suprafata metalului se formeaza un strat protector alcatuit dintr-o solutie solida a celor doua metale. Cufundarea in metal topit - se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal care are punctul de topire mai mic, metale ca plumbul, staniul sau zincul. Placarea - consta in presarea sau laminarea, la cald, a doua metale diferite. Metalul care trebuie placat se toarna intr-o forma captusita cu metalul protector, dupa care se lamineaza. Aderenta stratului protector la metalul de baza se face datorita fortelor mecanice si datorita difuziunii Straturi anorganice Oxidarea - consta in formarea pe suprafata metalica unei pelicule din oxidul metalului, sub actiunea aerului. Adeseori stratul natural de oxid creste cand metalul este supus unor tratamente speciale cu oxidanti puternici sau pe cale electrochimica. Fostfatarea consta in formarea pe suprafetele obiectelor metalice o pelicula protectoare formata din fostfatul metalului respectiv. Acesta se realizeaza prin introducerea metalului in solutii acide de fostfati de fier, de zinc sau de mangan. Straturile organice Unul dintre cele mai intens studiate domenii din electrochimie n ultimii zece ani l constituie electrozii cu suprafa modificat cu polimeri conductori sau neconductori. Utilizarea acestora n diverse domenii a deschis noi perspective i noi abordri n domeniul electrochimiei. Proprietile protectoare ale straturilor organice, mpotriva coroziunii sunt cunoscute n literatura tiinific de specialitate. Permanent au existat preocupri pentru mrirea capacitii protectoare a peliculelor prin ntrebuinarea de materiale peliculogene cu capacitatede mbibare redus, cu permeabilitate mic la ap i gaze i care s prezinte un proces dembtrnire ncetinit, ct i pentru gsirea celor mai optime tratamente ale suportului metalic care s asigure maximum de aderen ntre pelicul i metal. Rezistena anticoroziv a proteciilor cu pelicule organice este dependent de natura, calitatea, compactitatea peliculei, de prelucrarea suportului metalic, de aderena peliculei la suport, precum i de modul de ntreinere a peliculei.

Protectia catodica
O noua metoda de protectie contra coroziunii o reprezinta indrumarea fluxului de electroni in directia opusa aceleia in care are loc coroziunea metalului, prin crearea in mod artificial a unui cuplu galvanic special. Se aplica constructiilor metalice in contact cu solul, apa marilor, sau atmosfera (conducte de otel pentru transportul fluidelor, stalpi metalici de sustinere, rezervoarele, cazanele, coloanele de extractie, cablurile etc.). Protectia catodica consta in modificarea potentialului de coroziune al sistemului metalic de protejat spre valori atat de negative, incat coroziunea sa nu mai poata avea loc.