CUM ANALIZAM UN TEXT FILOSOFIC?

Jacqueline Russ, in lucrarea Metodele in filosofie, consider c un comentariu de

text trebuie s pun in eviden problematica i problemele constitutive ale textului
(care presupun, bineineles, inelegerea temei i tezei autorului). Este vorba de a clarifica
problema coninut in text ptrunzand tema i teza, apoi de a degaja organizarea
conceptual i, in sfarit, de a proceda, eventual, la un studiu reflexiv asupra randurilor
propuse. Fr s fie cerut, aceast parte reflexiv este, totui, de dorit. Concluzia
efectueaz un bilan rapid". Prin urmare, analiza unui text filosofic presupune:
introducerea, dezvoltarea ideilor sau cuprinsul i concluzia.
Analiza unui text filosofic presupune:
1. citirea activ a textului (identificarea conceptelor, ideea directoare sau teza);
2. urmrirea eventualelor exemplificri, particularizri care au rolul de a prezenta
afirmaiile (exemple care pot fi utilizate pentru a verifica validitatea tezei);
3. studierea tezei prin intermediul argumentului oferit de ctre autor in text;
4. realizarea unei scurte analize critice prin raportare la tema in discuie i, apoi, la
tema global;
5. aprecierea
istoric/cultural;

noutii

temei

contextualizarea

ei

teoretic

sau/i

6. elaborarea unei reflecii personale argumentate, deoarece analiza unui text

presupune un efort de reflecie personal, nefiind un rezumat al acestuia sau o
improvizaie liber pe tema textului supus analizei.
In ceea ce privete coninutul fiecrei mari diviziuni a unui comentariu de text,
trebuie reinute urmtoarele aspecte:
a) introducerea trebuie s includ situarea textului in contextul gandirii autorului,
in opera din care a fost selectat sau se va releva intenia autorului in legtur cu problema
sau problematica abordat, iar identificarea problematicii presupune inelegerea temei) i
a tezei (ce anume dorete s demonstreze autorul in acel text, astfel teza nu trebuie
identificat cu concepia global a filosofului, ci este vorba de a determina poziia
filosofului in acel text i nu in altul);
b) cuprinsul trebuie s includ surprinderea ideii principale a textului (teza),
explicarea fiecrei idei, precum i a conceptelor utilizate (orice explicare a conceptelor
filosofice trebuie s se mrgineasc, aa cum afirm Jacqueline Russ, la epoca istoric i
la coninutul precis al conceptului la autorul respectiv), prezentand articulaiile gandirii
autorului, prezentarea unor puncte de vedere asemntoare i a unor puncte de vedere
diferite, prezentarea punctului de vedere personal care poate s fie o argumentare in

favoarea tezei sau o contraargumentare. Stiut fiind faptul c un fragment nu este niciodat
fals in intregime (a critica inseamn, aici, a face s reias anumite echivocuri sau
contradicii ale unui text i a incerca s le depeti, integrandu-le intr-un punct de vedere
sintetic i global, deci a critica nu inseamn a distruge, ci a inelege), deoarece el
rspunde nevoilor unei epoci i unui curent de gandire;
c) concluzia filosofului se intemeiaz pe argumentele din text, nefiind vorba
despre concluzia celui care realizeaz analiza, fiind vorba de a face un scurt bilan,
indicand interesul demonstraiei autorului.
Jacqueline Russ identific principalele capcane ale comentariului de text i
anume:
- studiul parial, care privilegiaz unele fragmente ale textului (acest neajuns
principal poate fi remediat prin lectura intregului text),
- studiul poantilist" (un studiu care rtcete in literalitatea textului, in toate
punctele i fragmentele in loc s procedeze global, consacrandu-se esenialului),
- parafraza (adesea confundat cu fidelitatea literal, fr niciun folos in ceea ce
privete inelegerea i sensul, adic nu se face niciun efort de a inelege conceptele, ci
acestea se repet, modificand cateva elemente gramaticale),
- reducerea comentariului la o disertaie
Alte capcane care pot s apar in analiza unui text se refer la utilizarea unor
comentarii fluviu", care conin multe elemente neeseniale, explicarea ideilor autorului
insoita de critica acestora sau, mai grav, unele idei sunt respinse neargumentat sau nu au
fost inelese corect de ctre cel care realizeaz analiza textului.
Aceste capcane pot fi evitate prin respectarea unor reguli cu caracter general,
precum: formular clar a ideilor i a problemelor, prezentarea corect a opiniilor preluate
de la diferii autori, argumentarea diferitelor puncte de vedere etc.
CUM SCRIEM UN ESEU FILOSOFIC?
Eseul structurat este o compunere care trateaz o anumit tem indicat in
cerin. Acest reper general are la randul su un numr variabil de cerine (de regul 3-5)
care trebuie respectate in redactare cu meniunea c ordinea tratrii nu este una
prestabilit, fiecare avand libertatea de a trata cerinele in ordinea dorit, condiia cu
caracter de obligativitate se refer la necesitatea tratrii tuturor cerinelor intr-o
succesiune logic, insoit de argumente sau exemple convingtoare. Eseul structurat
trebuie s aib o structur clar, coerent, echilibrat in ceea ce privete prile eseului
(introducere, cuprins i incheiere sau concluzie), idei subliniate prin construcia
paragrafelor ce conin idei principale, un bun raport intre ideile principale i cele
secundare, orice idee trebuie susinut argumentat, respectarea normelor de ortografie i
punctuaie, lizibilitatea etc.
Termenul "eseu" provine din limba francez i inseamn incercare. Astfel, eseul
este o incercare de a trata o problem filosofic intr-o manier creativ, plecand de la un

concept (om. libertate, dreptate etc. , de la termeni corelativi- existen-devenire, spaiutimp etc), de la o interogaie (Ne natem sau devenim oameni?, Unde putem cuta
fericirea?, Ce este filosofia? etc.) sau de la o afirmaie (Omul este o trestie, dar o trestie
cugettoare" - B. Pascal).
Orice eseu trebuie s conin urmtoarele elemente structurale:
1.introducerea (se explic pe scurt cerina textului de la care se pleac sau se
identific importana punerii problemei respective) nu trebuie s fie echivalent cu planul
sumar al eseului, chiar dac in partea de sfarit a introducerii problema pus poate s
implice marile diviziuni ale eseului, fr a anuna i soluia problemei, ins pot fi
surprinse dificultile sau obstacolele ce urmeaz s fie depite;
2.cuprinsul (cuprinde tratarea subiectului in manier progresiv, respectand
relevana coninuturilor i realizarea unui demers critic; fiecare coninut sau paragraf
trebuie s conin o informaie precis i distinct formulat, coninuturile trebuie s fie
legate intre ele in mod logic, coerent);
3.concluzia enun soluia la cerina din titlul eseului in manier precis, far a
avea pretenia c exprim tot ceea ce se putea spune, ci ea trebuie s fie deschis i s
lase posibilitatea unei abordri viitoare, fr a relua sau rezuma ceea ce s-a spus in eseu.
Concluzia se formuleaz in cel mult dou fraze.
Iat cateva capcane ale eseului filosofic:
- se confund eseul literar cu cel filosofic (ideea nu va fi sacrificat de dragul unei
prezentri literare),
- se citeaz pasaje din manual sau autorii de manuale sau se recurge excesiv la
citate,
- se invoc autoritatea filosofilor fr a intemeia argumentele,
- se introduc confesiuni personale nerelevante (exemplele nu trebuie s lipseasc,
dar trebuie s fie bine selectate).
.
Aceste capcane pot fi evitate prin respectarea unor reguli cu caracter general,
precum:
- elaborarea unui plan prealabil (se refer la subiectul tratat, nu conine idei
nelegate de subiect, trateaz intregul subiect, conine ideile principale i pe cele derivate);
- definirea corect a termenilor (aa cum sunt ei utilizai de filosofi sau in
dicionare);
-susinerea sau respingerea argumentat a ideilor (argumentare logic i
argumentare pe baz de exemple);
- tratarea unitar a ideilor etc.