de azot și trei atomi de hidrogen. Denumirea provine de la clorura de amoniu, care a fost pentru prima dată descoperită în „Oaza lui Ammon” azi „Oaza Siwa”, Egipt. Starea de agregare a amoniacului fiind gazoasă, având proprietățile chimice unei baze, toxice cu miros înțepător, mai ușor ca aerul. Amoniac este unul din produsele principale ale industriei chimice. În prezent producția mondială de amoniac ajunge la cca. 125 milioane tone, pentru această producție fiind necesară 3% din energia mondială. Utilizarea amoniacului Cea mai mare parte a cantității de amoniac produsă este folosită pentru îngrășămintele chimice pe bază de azot (aproximativ 88% la nivelul anului 2014). Aplicate pe sol, aceste îngrășăminte ajută la obținerea unor randamente sporite la culturile cerealiere, cum ar fi porumbul și grâul. În întreaga lume se aplică circa 110 milioane de tone anual de astfel de îngrășăminte.
Amoniacul lichid este folosit în agregatele frigorifice, sau la
distilare fracționată în cercetarea carbonului (Institutul Max Planck Germania). De asemenea este utilizat în industria textilă, sau la plasticizarea lemnului prin tratare cu o soluție cu amoniac. În metalurgie este folosit ca gaz de protecție în timpul tratării termice a metalului Folosit sub formă de soluție în curățătoriile chimice, ca și după acțiunile de dezinfectare, la neutralizarea clorului sau formaldehidei (formolului). La curățarea aerului de fumul produs de emisia motoarelor cu ardere internă În medicină sau industria farmaceutică la preparare de medicamente, sau în producerea explozibililor O acțiune patogenă o are amoniacul în stomac produs cu ajutorul enzimei „urează” de bacteria Helicobacter pylori o cauză frecventă a ulcerului gastric. Sfârşit