Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a

Banatului„Regele Mihai I al României” din Timişoara

Contaminarea minerala si
radioactiva cu clor

Coordonator: Student:
S.L.Dr.Ing. RADULESCU Laura PERA Oana-Mariana
CEPA AN III

1
Generalitati

Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al.

Numărul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este
26.97. Este un element chimic comun, ocupând poziția a treia, după
oxigen și siliciu, ca răspândire terestră, existând în procent de
7.4%. Compușii aluminiului constituie 8.13% din scoarța
terestră, fiind întâlniți în substanțele minerale, precum și în lumea
vegetală și animală.
În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care
amintim silicații, silicoaluminații (feldspat, mică, argile), criolitul
(fluoaluminat de sodiu), bauxita, corindonul.
După fier, acesta a devenit metalul cu cea mai largă
întrebuințare. Aluminiul a fost remarcat pentru faptul că este un metal
ușor, cu o densitate de 2.7 g/cm3. Această calitate îl face să fie utilizat
în cantități mari în industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de
reflexie este folosită în construirea oglinzilor metalice.
Este un bun conducător electric și termic, fiind folosit în
industria electrochimică sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele
electrice din cupru, care sunt mai scumpe.
Este un metal ductil și maleabil, fiind posibilă obținerea unei
foițe subțiri de 0.005 mm grosime. Totodată, această proprietate este
utilizată în industria alimentară, aluminiul fiind folosit la ambalarea
produselor alimentare sau în industria farmaceutică.
O altă proprietate importantă a acestui metal este rezistența la
coroziune, care se datorează formării unui strat protector de oxid.
Rezistă la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat, iar
acest lucru se reflectă în fabricarea canistrelor transportoare de acid
azotic din aluminiu.

2
 Chiar dacă aluminiul nu este un metal greu, acesta este un
element ce se găsește în mod natural în scoarța terestră în proporție de
8% și astfel este greu de evitat.

Este un material foarte des utilizat în industria alimentară și, în

multe situații, acesta ajunge în contact cu alimentele.

Cele mai importante surse de aluminiu sunt vasele și ustensilele

folosite pentru gătit, apa poluată, medicamentele (antiacide),
cosmeticele (antiperspirante), aditivii alimentari și aerul poluat din
zonele industriale.

Dupa absorbție, aluminiul este distribuit în aproape toate

organele, iar acumularea are loc la nivelul sistemului osos.

În cazul femeilor însărcinate, cantități foarte mici de aluminiu

pot trece în sânge și astfel ajung și la nivelul fătului.

În industria alimentară aluminiul se găsește în aditivii alimentari,

ambalaje și folie alimentară.

Efectele aluminiului asupra organismului

Cantitatea de aluminiu din apă și alimente neprocesate nu este, în
general, dăunatoare, dar se poate ajunge la un consum mare de
aluminiu prin intermediul alimentelor procesate ce conțin aditivi
alimentari, prin gătirea alimentelor acide / alcaline în vase de aluminiu
și prin folosirea medicamentelor ce conțin acest element (antiacide,
aspirină tamponată etc.).

Expunerea la doze mici de aluminiu nu este considerată

dăunatoare. Totuși, aluminiul nu este un element necesar organismului
și o cantitate prea mare poate afecta funcționarea acestuia.

3
 Inhalarea prafului ce conține aluminiu poate produce afecțiuni
respiratorii precum astmul.

Studii făcute pe animale au arătat că dozele mari de aluminiu

afectează mai mult indivizii tineri, influentând dezvoltarea sistemului
nervos și a scheletului.

Aluminiul a fost legat de Alzheimer și de demență din cauza

faptului că pacienții ce suferă de aceste afecțiuni au concentrații mari
la nivelul creierului.

Nu se cunoaște cu siguranță dacă aluminiul provoacă aceste

afecțiuni sau dacă acesta se acumulează în creier din cauza acestora.

Persoanele ce au primit doze mari de aluminiu, ca tratament, au

dezvoltat afecțiuni ale sistemelor osos și nervos.

Persoanele sensibile pot dezvolta iritații ale pielii în urma folosirii

deodorantelor ce conțin clorhidrat de aluminiu sau alți compuși ce
conțin acest metal.Nu există dovezi ale influenței aluminiului asupra
funcției de reproducere și nu este clasificat ca substanță cancerigenă.

Aluminiul este foarte periculos atunci când se găsește sub formă de

particule fine. Expunerea la această formă de aluminiu poate produce
fibroză (aluminoza pulmonară).

Principala cale de eliminare a aluminiului din organism este

urina și astfel analiza urinei este și cea mai sigură metodă de detectare
a aluminiului în exces.

Pentru că acesta se elimină prin urină, persoanele care suferă de

afecțiuni ale rinichilor au probleme în eliminarea lui, fapt ce duce la
afecțiuni osoase sau afecțiuni ale sistemului nervos.

4
 Timpul biologic de înjumătățire al aluminiului este cuprins, în
funcție de sursa contaminării și de starea de sănătate, între opt ore și
100 de zile.

Aluminiul, în cantități mari, este un element periculos pentru

sănătatea noastră și astfel trebuie evitate sursele principale (alimente
procesate, vase și ustensile din aluminiu, ambalaje, folia alimentară,
cosmeticele și medicamentele ce conțin aluminiu).

Am exclus apa poluată și aerul contaminat pentru că nu este

posibil, fără analize, să detectăm prezența acestui element în cele două
medii.

Nu trebuie să gătiți în vase de aluminiu alimente foarte acide sau

alcaline pentru că acestea erodează vasele respective. Dacă evitați
sursele de mai sus ar trebui ca organismul să poată elimina acest metal
fără să fie afectat în mod semnificativ.

Factorii ce cresc riscul intoxicației cu aluminiu sunt mediile

de locuire din zone industriale și poluate, alimentația intravenoasă
prelungită, diminuarea funcției renale, hemodializa, consumul
substanțelor cu un conținut ridicat de aluminiu, mediul de lucru în
spații expuse la cantități ridicate de aluminiu.

Costuri de producție: "plămâni de aluminiu"

Intoxicații severe au fost observate la muncitorii din industria
aeronautică - din cauza inhalării de praf de aluminiu. Boala
profesională este numită aluminoza și este însoțită de o contracție de
plămâni ( înlocuirea treptată a țesutului pulmonar cu cel fibros), 
ateroscleroza (în special în vasele ale bronhiilor), pierderea poftei de
mâncare, tuse, și, uneori, durere în stomac, greață, constipație, dureri
”de rupere” prin tot corpul, dermatită și modificări în sânge -
creșterea  numărului de limfocite și eozinofile.
Boala Alzheimer (pierderea memoriei și marasm) – este un

5
"privilegiu" a popoarelor civilizate. În Statele Unite ale Americii,
aluminiul i-a dus la demență pe trei milioane de oameni, printre care
cel mai faimos - fostul președinte Ronald Reagan. Statistica autohtonă
nu o știm, dar dacă considerăm faptul că Rusia este cel mai mare
producător de aluminiu din lume, este puțin probabil ca numărul
pacienților să fie mai mic decît în America.
Cu cît mâncarea e mai "civilizată" cu atât e mai mare doza. In
produsele naturale crude conținutul de aluminiu este minim. Dar cine
se mulțumește cu doi morcovi și ouă semicrude? Toată lumea dorește
friptură de carne cu cartofi, cârnați, dulciuri, pâine, în cele din urmă.
Aluminiul este folosit ca aditiv, ca agent de conservare, colorant,
agent de dospire, agent antiaglomerant (în sare, de exemplu).
Luați un borcănaș cu conserve de legume sau un pachet de biscuiți și
uitați-vă ce scrie pe el. Dacă există desemnare E520, 521, 522, 523 -
sunt sulfații de aluminiu, care se absoarbă bine în intestin. Cașcavalul
și sarea conțin fosfați și silicați de aluminiu E541, 554, 555, 556.559.
Cu toate acestea, ele sunt mai puțin periculoase, ca fiind mai puțin
digerabile în intestin. Doza de aluminiu din laptele condensat,
conserve de pește în cutii de aluminiu este, de asemenea, cel mai
probabil, ridicată (mai ales după o perioadă mare de păstrare).
Incă din 2000, un studiu publicat in Franța a făcut legătura între
creșterea cazurilor de demență, în special Alzheimer, și apa distribuită
populației, bogată în aluminiu, din anumite regiuni. În apa destinată
consumului se adaugă sulfat de aluminiu, pentru a o face transparentă.
Dar mai mult decît oral, metalul se absoarbă prin piele. Aluminiul este
foarte prezent în industria cosmetică. Se găsește în unul din două
produse, utilizat pentru a facilita absorbția cremelor în piele, ca agent
intăritor pentru lacul de unghii, pentru a da culoarea albă, sau ca
antiperspirant.

Astfel că 90% dintre deodorante conțin săruri de aluminiu și de multe

ori în doza ridicată (pana la 20% aluminiu). Iar sărurile de aluminiu se
pare că au un cuvînt de spus în apariția cancerului de sân. Autoritățile

6
medicale recomandă ca deodorantul să nu fie aplicat pe o piele
sensibila sau lezată (dupa ras sau epilare), deoarece, astfel, cantitatea
absorbită  de aluminiu este mult mai mare.
"Medicamentele de aluminiu" merită o discuție aparte. Majoritatea
vaccinurilor conțin ca adjuvant hidroxidul de aluminiu, pentru a spori
eficacitatea vaccinului și pentru a permite producătorilor să adauge
mai puțin din principiile active. Anumiți cercetăori dau vina pe acest
adjuvant pentru apariția unui sindrom numit Miosfacita macrofagica,
dar și a altor tulburări de ordin neurologic. Vizavi de aceste efecte ale
vaccinurilor există controverse.

7
Bibliografie

http://cesamancam.ro/aluminiul-si-sanatatea.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aluminiu

https://www.romedic.ro/efectele-aluminiului-asupra-sanatatii-0P34121

https://ecology.md/md/page/bolile-cauzate-de-aluminiu