Metode de ameliorare la ovine

• Ameliorarea animalelor este ştiinţa care se ocupă cu studiul factorilor, sistemelor şi

metodelor de modificare a structurii genetice a populaţiilor de animale de la o generatie la
alta în direcţii utile omului.
• Creşterea ovinelor este o activitate tradiţională a ţării, ceea ce permite ca România în
raport de mărimea efectivelor şi nivelul producţiilor , să se situeze între primele ţării
europene, în ceea ce priveşte creşterea şi exploatarea acestei specii.
• Crescătorii de ovine sunt interesaţi de obţinerea de carne, dar şi de laptele de oaie, ceea
ce duce la o nouă structură a raselor, orientată în prezent, spre producţia de carne şi lapte.
• Majoritatea ovinelor crescute şi exploatate în ţara noastră sunt din rase rustice,în special
Ţigaia şi Ţurcana.
• Ponderea ameliorării se face ţinând cont de valoarea economică a producţiei, după cum
urmează:
- Rasa Ţigaie: carne 40%; lapte50%; lână5%; prolificitate5%.

- Rasa Ţurcană: carne20%; lapte68%; lână5%; prolificitate7%.

 Factorii ameliorarii
• Factorii modificatori ai structurii genetice a populaţiei pot fi grupaţi în două categorii :
- factori care prin acţiunea lor in procesul reproducţiei modifică frecvenţa genelor si
implicit a genotipurilor, aceştia fiind: migraţia, mutaţia, selecţia si driftul genetic;
• - factori care prin acţiunea lor în procesul reproducţei modifică frecvenţa genotipurilor,
chiar daca nu schimbă frecvenţa genelor: este cazul dirijării împerecherilor.
• Structura genetică a unei populaţii de animale este reprezentată de totalitatea genelor
şi genotipurilor pe care le posedă indivizii ce compun populaţia respectivă, fiind
caracterizată prin frecvenţe de gene şi de genotipuri specifice.
• Această structură se poate schimba în mod natural odată cu apariţia fiecărui nou
individ în populaţie sau prin eliminarea unui individ din populaţie - fiecare având o
configuraţie genetică proprie, mai mult sau mai puţin diferită, ce afectează frecvenţa
genelor şi a genotipurilor la nivelul populaţiei.
• Structura genetică a unui individ deja existent nu mai poate fi modificată dar se poate
interveni, pe diferite căi, la nivelul genofondului generaţiei viitoare.
• Ca urmare, unitatea de lucru în ameliorare nu este individul ci populaţia iar efectele
ameliorării sunt cuantificabile de la o generaţie la alta.
 Migrația
• 0 populaţie de animale cu un număr mai mare sau mai mic de indivizi care o
alcătuiesc nu este niciodată izolată complet de alte populaţii din aceeaşi
specie şi mai ales din aceeaşi rasă. In cadrul populaţiilor naturale rezultă un
schimb permanent de indivizi, concretizat fie prin ieşirea unor indivizi din
populaţie, fenomen numit emigraţie, fie prin intrarea unor indivizi străini
populaţiei de bază, caz în care se vorbeşte de imigraţie.
• In cazul populaţiilor de animale domestice interesează din punct de vedere al
ameliorării genetice îndeosebi fenomenul de imigraţie - concretizat prin
cumpărări de reproducători, material seminal etc. Imigranţii, prin specificul
fondului lor genetic (gene, genotipuri - unele chiar noi, neexistente în
populaţia de bază), modifică direct structura genetică (frecvenţa genelor şi a
• genotipurilor) la nivelul populaţiei.
• Mărimea acestor modificări la o populaţie supusă migraţiei este dependentă
de numărul indivizilor imigranţi şi de diferenţa genetică
• dintre aceştia şi fondul genetic al populaţiei respective.
 Mutația
• Mutaţia este definită curent ca fiind un fenomen de aslterare accidentală a mesajului
genetic transmis la descendenţi, având ca rezultat apariţia bruscă a unei noi configuraţii
genetice.
• In consecinţă, apare evident faptul că producerea unei mutaţii
(apariţia unei alele noi) determină o schimbare a frecvenţei genelor şi implicit şi a frecvenţei
genotipurilor la nivelul populaţiei.
Se diferenţiază două categorii de mutaţii:
- mutaţii unice sau nerepetate
- mutaţii repetate (recurente)
• Mutaţiile nerepetate apar foarte rar şi limitat - de regulă la un singur individ din populaţie
(o singură genă mutantă nouă în tot genofondul populaţiei). Importanţa lor este mai redusă
pentru ameliorare, deoarece aceste mutaţii nu se pot menţine în timp (generaţii) fără a fi
favorizate la reproducţie prin selecţie (mai ales că majoritatea mutaţiilor sunt recesive).
• Dacă gena mutantă apărută determină o însuşire dorită desigur că indivizii mutanţi vor fi
favorizati la reproducţie în scopul creşterii frecvenţei acestei gene, eventual până la fixarea
ei la nivelul întregii populaţii.
 Driftul genetic
• Driftul genetic este rezultatul acţiunii întâmplării, practic lipsa unei actiuni logice în
participarea gameţilor la formarea noii generatii, având la bază totodată şi
nereprezentativitatea genetică completă a gameţilor faţă de formele parentale.
• Driftul genetic se manifestă în toate populaţiile, întotdeauna; efectele sale asupra
structurii genetice sunt importante în populatiile mici si mai reduse în populatiile mari .
Selecţia
• Selectia este principalul factor modificator al structurii genetice a populatiilor de
animale domestice.
• Ea reprezintă o acţiune de discriminare reproductivă pe anumite criterii, fiind
responsabilă de transmiterea sau nu a unor gene de la o generaţie la alta în populaţie,
cu repercusiuni directe asupra
• frecvenţei genelor şi indirect asupra frecvenţei genotipurilor la nivelul populaţiei.
• Atunci când această acţiune discriminatorie se desfăşoară fără intervenţia omului,
numai în interesul speciei, este cazul selecţiei naturale.
• Atunci când intervine omul în favorizarea (sau excluderea de) la reproducţie a unor
animale care posedă gene/genotipuri şi respectiv caractere utile (sau nedorite) din
punctul său de vedere este cazul selecţiei artificiale.