CAP.1.

IMPORTANŢA ŞI ROLUL NUTRI ŢIEI

ANIMALE
Nutriţia anim al ă este ştiinţa care se ocupă cu studiul schimburilor dintre
organismul animal şi m edi u, a fol os irii s ubst an ţelor nutriti ve pentru înt reţ inere ş i
producţie.
Importan ţa nut ri ţi ei rezult ă şi di n faptul că ponderea cos tului hranei în
costurile produselor animale reprezint ă pest e 50 %, iar producţ iil e reali zat e,
sănătatea şi reproduc ţi a ani malelor depinde în mare măs ură de folosirea unei
alimentaţi i ra ţi onal e.
Pe plan mondial cercet ări cu pri vi re l a compoziţ ia chim ică a pl antelor ş i
animalelor au apărut î n a doua j umăt at e a secolului XVIII ş i prim a jum ătate a
secolului XIX, cercet ări legate de nume precum: Lavoisier, Liebig, Black,
Henneberg şi Stohmann ş.a.
Ca şt i i n ţ ă, nutriţ i a a cunos cut o dezvolt are cont inuă , prim el e cercet ă ri
referitoare la stabilirea valorii nutritive a nutreţuril or au fos t î ntrepri ns e de Thaer
(1809), stabilind unitatea echivalent fân; O.Kellner (1905), stabilind echivalentul
amidon; Hanson (1908), stabilind echiv alentul orz; Popov (1949), stabilind
unitatea nutritivă ovăz, precum ş i cercet ări le lui Arm sby, M öllgard, Van Es,
Jarrige ş. a, care au pus bazele unui sis tem de es tim are a val orii energeti ce şi
proteice a nutreţurilor.
În România, primul curs de “Creşterea animalelor” care cuprindea şi noţiuni
de alimentaţi a ani malelor domest ice a fost ţi nut la Academ ia M ih ăilean ă di n Iaşi
de către Ion Ionescu de la Brad în perioada 1842-1843.
Cel care elaborează prim a lucrare de alim entaţ ie a fost profes orul H. Vasi li u,
intitulată, “Nutri ţia anim al el or dom es ti ce şi a omul ui ”, şi care a fos t publ icat ă l a
Iaşi în anul 1916. Lucrarea prezi nt ă pentru prim a dată î n Rom ânia studii cu pri vire
la valoarea nutritivă a nut re ţuri lor.
Cercet ări le au fos t conti nuat e la ni vel naţional pri n î nfiin ţarea ICZ
(Institutul de cercet ări zoot ehni ce) în 1926, transformat în anul 1970 în Inst itut de
biologie şi nut ri ţie anim al ă (IBNA), cercet ări legate de st abili rea valori i nutriti ve a
nutreţuri lor, de tehnol ogiil e de cons ervare a nutreţuri lor precum şi probleme
fundamentale de alimentaţia anim al el or.

3
CAP.2. APRECIEREA VALORII NUTRITIVE
A NUTREŢURILOR
2.1. COMPOZIIŢIA CHIMIC Ă BR UTĂ
A NUTREŢURILOR
Cercet ăril e de nutriţi e ş i alim entaţ ie presupun cunoaş terea con ţi nut ul ui
chimic brut al nutreţurilor.
Stabilirea con ţinutului chimi c se face după o anum ită s chem ă ş i anumit e
metode standardizate, universal valabile.
Prin analiza chimică s e determ in ă con ţ inutul nutreţ uril or în anum ite
categorii de substan ţe chimi ce “brute”, adică alături de substan ţa chimi că pură se
dozeaz ă şi alte s ubstan ţe as em ănăt oare.
Analiza chimică clasi că a nutreţuril or denumi tă ş i “Weende” (i niţ iată de
căt re Henneberg şi Stohm ann) s e face pe probe medi i care se prelucreaz ă în
funcţie de fel ul nutreţului (s chem a 1).

Schema 1: Compoziţi a chi mi că brut ă (S chem a Weende)

Datele obţinute s unt uti lizat e pentru st abili rea val orii nutriti ve a nutre ţ uril or.
Nutreţ
Apă (U) Subs tanţ ă uscată (SU)
Substanţă organi că (SO)
Cenuşă (Cen. B)
- macroelemente
- microelemente
Protein ă (PB)
- N proteic (albumina)
- N neproteic (amide,
NO
2
, NO
3
)
Celuloză (CB)
- celuloză
- hemiceluloză
- lignină
Grăsime (GB) sau (EE)
- acizi graşi
- pigmenţi
- vitamine liposolubile
Substanţe extractive
neazotate (SEN)
- amidon
- zaharuri solubile