Clonare, biotehnologii,

ameliorare
 Clonarea umana
introducere
• Desi practica clonarii organismelor este raspindita de citeva sute de ani in
horticultura, recentele descoperiri tehnologice care au permis si clonarea animala
sunt extrem de controversate. S-au desfasurat multiple programe pro si contra
clonarii umane. Unele grupari se opun clonarii terapeutice, dar cele mai multe
organizatii religioase, guvernamentale si stiintifice se opun clonarii reproductive.
Unele persoane considera non-etic folosirea unei clone umane pentru a salva viata
cuiva. Biserica Catolica si multe organizatii religioase se opun tuturor formelor de
clonare, deoarece viata incepe cu conceptia. Iudaismul nu considera viata incepind o
data cu conceptia si au unele intrebari in legatura cu clonarea. Ortodoxismul nu se
opune ferm clonarii.
 Ce este clonarea?

• Clonarea reprezinta procesul de a creea o copie identica genetic a

unui original. Clona in sensul biologic reprezinta un organism
multicelular care poseda exact aceleasi gene cu un alt organism viu.
In natura acest lucru este posibil doar accidental la gemenii
monozigoti-care s-au dezvoltat prin fertilizarea unui singur ovul de
catre un singur spermatozoid si din motive inca necunoscuta zigotul
format (oul fertilizat) s-a divizat in doi zigoti.
• In biologie clonarea este procesul de producere a populatiilor
formate din indivizi identici genetic similara cu inmultirea asexuata a
bacteriilor, insectelor sau plantelor. In biotehnologie clonarea se
refera la procesele folosite pentru a creea copii ale fragmentelor de
ADN (clonarea moleculara), ale celulelor (clonarea celulara) sau
organismelor.
 ADN-ul uman-lantul vietii

• Pentru a intelege mai bine ce este clonarea trebuie cunoscuta

structura si insemnatatea ADN-ului. ADN-ul este molecula
fundamentala a vietii care codifica toate mecanismele din
corpul uman. El este alcatuit din doua lanturi de nucleotide
unite intre ele prin niste molecule-baze azotate. Principalele
roluri ale ADN-ului sunt acelea de a stoca o cantitate mare de
informatii, pe care le exprima prin sinteza de proteine si de a
se autoreplica, rezultind doua molecule de ADN, deci de a
transmite informatia de la o generatie la alta (dintro celula
vor rezulta doua celule) . Gena este o secventa, un fragment
din molecula de ADN care determina un anumit caracter.
Ce este clonarea umana?

• Clonarea umana reprezinta creearea

unei copii genetice a unui om care
exista deja. Termenul este folosit pentru
clonarea umana artificiala, facuta in
laborator si nu cea naturala –gemenii,
tripletii monozigoti. Clonarea presupune
lipsa aportului genetic masculin la
conceptie.
Clona poate apartine genetic unui
barbat sau unei femei in viata. Contactul
sexual dintre cele doua sexe nu mai este
necesar. Fertilizarea nu mai este facuta
de catre un spermatozoid. Pentru
clonare poate fi folosita orice celula
adulta din corpul uman.
• Este necesar un ovul de
la care s-a inlaturat
nucleul si in care se
introduce nucleul unei
celule adulte din corpul
uman, alta decit un
ovul. Prin anumite
tehnici care se vor
aplica ovulului acum
fertilizat acesta va
incepe sa se divida
precum intro conceptie
normala cu un
spermatozoid. Zigotul
nou format va fi
implantat in uterul unei
mame purtatoare.
Clona sau copia
genetica care se va
naste va prezenta
fenotipul (aspectul fizic,
caracteristicele
comportamentale,
fiziologice si biochimice)
precum si genotipul
(totalitatea factorilor
ereditari-genele) celui
care a donat celula
adulta si nu a
donatoarei ovului sau a
mamei purtatoare.
Avind in vedere ca toate
celulele corpului uman,
indiferent de localizare
anatomica si functie
indeplinita poseda
acelasi ADN, poate fi
folosita orice celula
pentru clonare. Totusi
functia distincta a
 De ce este importanta clonarea?

• Scopul acestor cercetari nu este de a obtine copii ale unor

animale deja existente ci folosirea acestora drept modele
expermentale in vederea rezolvarii unor boli umane, pentru
obtinerea unor celule stem sau a unor substante terapeutice. O
alta explicatie terapeutica ar putea fi modificarea genetica a unor
animale pentru ca organele lor sa poate fi tolerate de sistemul
imun si transplantate la om.
Astfel clonarea la om reprezinta o modalitate de control si
tratament al bolilor. Exista si voci care se opun clonarii umane
din motive de ordin etic. In timp s-au deosebit clonarea
reproductiva (producerea unui embrion uman cu scopul de a se
initia o sarcina si de a se naste un copil) de clonarea terapeutica
prin care se urmareste obtinerea unor celule stem (susa)
pluripotente care au potentialul de a produce celule sau tesuturi
normale, utile pentru inlocuirea celor distruse prin boli.
 Tipuri de clonare

• Exista trei tipuri diferite de clonare:

• 1. Clonarea embrionara
• Reprezinta o tehnica medicala care produce gemeni monozigoti (identici) sau
tripleti. Aceasta duplica procesul pe care natura il foloseste pentru a produce
gemeni sau tripleti. 2. Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductiva)
• Aceasta tehnica intentioneaza sa produca duplicate ale unui animal existent.
A fost folosita pentru a clona oi si alte mamifere. ADN-ul dintrun ovul este
inlaturat si inlocuit cu ADN-ul matur dintro celula adulta. Apoi ovulul
fertilizat denumit acum pre-ambrion este implantat in uter si permite
dezvoltarea unui nou animal.
3. Clonarea terapeutica (clonarea biochimica)
• Este o procedura ale carei stadii initiale sunt identice cu clonarea de ADN
adult. Totusi celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce
tesuturi sau un intreg organ pentru transplantul inapoi a persoana care a
donat ADN-ul. Pre-embrionul folosit moare in acest proces.
Ameliorarea animalelor si progresul genetic

• Cresterea productiei animaliere globale se realizeaza prin sporirea efectivelor si marirea

productiei pe cap de animal. Marirea productiei globale prin cresterea efectivelor nu este
totdeauna cea mai economica, întrucât presupune cheltuieli în plus pentru adapostirea,
hranirea si îngrijirea animalelor. De dorit este sa se realizeze productii mari prin marirea
productiei pe cap de animal prin îmbunatatirea potentialului genetic. Plecând de la
efectivele existente se formeaza o generatie noua cu potential genetic superior, care sa
dea productii superioare generatiei anterioare. Aceasta modificare reprezinta
"ameliorarea", având ca unitate de lucru populatia.

• Ameliorarea animalelor este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv, a

caracterelor ereditare, a genofondului populatiilor de animale domestice în directia dorita
de om - determina modificari în structura genetica a populatiei, în potentialul de
productie, deci, indirect, influenteaza productia. Omul intervine în procesul de reproductie,
modificând structurile genetice ale populatiilor (populatia este unitatea de lucru a
ameliorarii) Deci, ameliorarea dirijeaza evolutia populatiilor.
• Factorii care influenteaza productia animala globala
Cresterea productiei zootehnice globale se realizeaza prin:
-cresterea numarului de animale (nu este totdeauna
economica);
-cresterea productiei medii pe cap de animal (actionând
simultan prin ameliorarea
-genetica si îmbunatatirea conditiilor de exploatare).

Ritmul de ameliorare genetica, în ultima vreme, a crescut

prin optimizarea programelor de ameliorare, lucru
îmbucurator având în vedere scopul final - cresterea
productiei.
 Factorii ameliorarii
• Factorii care modifica frecventa genelor si a genotipurilor dintr-o
populatie sunt:

• mutatia (sursa primara de variatie genetica);

• migratia;
• selectia (procesul de discriminare reproductiva);
• deriva genetica (modificare într-o directie neprevazuta, dar cantitativ
cunoscuta);
• consangvinizarea (împerecherea indivizilor mai apropiat înruditi).
• Principalele mijloace folosite în ameliorare sunt selectia si dirijarea
împerecherilor
• (încrucisare si consangvinizare)
 Caracterele principale ce fac obiectul
ameliorarii
• În ameliorare se tine seama de urmatoarele caractere: productia; reproductia;
viabilitatea
• si rezistenta la îmbolnavire; exteriorul; originea si rudele colaterale (pedigreul).
• Deoarece tehnologia de ameliorare este dependenta de particularitatile genetice ale
unui
caracter, de la fiecare este necesar sa se cunoasca heritabilitatea (h2) , repetabilitatea,
corelatia cu alte caractere, ponderea variatiei neaditive si de mediu special, limitarea,
influenta sau înlantuirea cu sexul.

• Heritabilitatea este proprietatea fiecarui caracter, a fiecarei populatii, a fiecarei generatii

si a conditiilor de mediu în care evolueaza populatia respectiva. Heritabilitatea variaza
între 0 si 1; daca valoarea depaseste 0,5 influenta genotipului este mare si invers.
• Valoarea ridicata a heritabilitatii mareste sansa transmiterii caracterului la descendenti.
Daca heritabilitatea este redusa transmiterea caracterului este slaba si uneori
evidentiaza un mediu optim de crestere si exploatare.