Sunteți pe pagina 1din 28

Clonarea este procesul de creare a unei copii identice.

În
biologie clonarea se referă la procesul folosit pentru crearea
de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară),
celulelor (clonare celulară) sau a organismelor. Termenul
include și modul de reproducere asexuată.
1.Clonarea moleculară
2. Clonarea umană
3.Clonarea animală
4.Clonarea la plante
5.Clonarea terapeutică
Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare
a unei anumite secvențe ADN și obținerea mai multor copii
ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru
amplificarea secvențelor ADN ce conțin gene, dar poate fi
folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe ADN cum ar fi
promotorii, secvențe necodate și secvențe aleatoare ale ADN-
ului.
Clonarea oricărui fragment ADN presupune în esență
patru pași: fragmentare, ligaturare, transformare
(transformation) și selecție.
Clonarea umană reprezintă crearea unei copii genetice
a unui om care exista deja. Termenul este folosit pentru
clonarea umana artificială, făcută in laborator si nu cea
naturală –gemenii, tripleții monozigoți. Clonarea presupune
lipsa aportului genetic masculin la concepție.
Clona poate aparține genetic unui bărbat sau unei
femei in viață. Contactul sexual dintre cele doua sexe nu mai
este necesar. Fertilizarea nu mai este făcută de către un
spermatozoid. Pentru clonare poate fi folosita orice celula
adulta din corpul uman.
Clona sau copia genetică care se va naște va prezenta
fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale,
fiziologice si biochimice) precum și genotipul (totalitatea
factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adultă și
nu a donatoarei ovulului sau a mamei purtătoare.
Primul copil despre care se spune că s-a născut prin clonare
este o fetiță. Ea a primit numele Eve și nu are decât mamă, fiind o
copie genetică in miniatură a acesteia.
Controversata companie Clonaid a anunțat că a sosit pe
lume prima clonă umană. în absența unor materiale științifice
detaliate legate de procedurile urmate, știrea nu a fost confirmată
din surse independente. Se știe doar că este vorba despre o fetiță,
care s-a născut într-o joi, prin cezariană, și a primit numele Eve.
"Cezariana s-a desfășurat foarte bine", a afirmat Brigitte
Boisselier, președinta societății pentru clonare umană Clonaid.
Aceasta a promis într-o conferință de presă că va invita experți
independenți să certifice faptul că Eve este o clonă.
În Africa de Sud Actul Țesutului Uman nu permite astăzi
clonarea reproductivă sau terapeutică la oameni.
În China nu există legi împotriva clonării. Totuși
problema populației numeroase si politica unui singur copil per
familie nu favorizează clonarea umană reproductivă.
În Anglia sunt reguli stricte care nu permit clonarea
reproductivă, dar cercetătorilor le este permisă generarea de
linii celulare embrionare pentru terapeutică.
În 2006 Australia a interzis clonarea umana.
Reproducerea si clonarea terapeutica sunt de asemeni
interzise.
Țările care interzic clonarea copiilor dar permit clonarea
terapeutică cuprind: Britania, Noua Zeelandă, Suedia, Belgia,
Finlanda, Israel, Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Spania,
Canada, California, New Jersey si Massachusetts.
1. Clonarea reproductivă poate dărui copii înrudiți genetic
persoanelor care nu pot fi ajutate prin alte tratamente de
fertilizare.
2. Va permite lesbienelor sa conceapă un copil fără a folosi
sperma de la un donor, iar homosexualilor să conceapă copii
care să nu aibă gene derivate de la o donoare de ovul.
3. Permite parinților care au pierdut un copil prin deces
recuperarea.
4. Clonarea este un drept reproductiv si trebuie permisă o dată
ce este la fel de sigură precum reproducerea naturală.
5. Ajută la înțelegerea cauzei avorturilor spontane.
6. Clonarea poate pregăti pentru înghețare mai mulți embrioni
genetic identici cu cel principal, astfel putând fi folosiți dacă
copilul donor necesită un transplant de măduvă de la un geamăn
identic.
1. Clonarea reproductivă va diminua sensul singularității ca individ
si a libertății, conducând la defavorizarea clonelor față de non-
clone.
2. Copiii clonați vor fi crescuți inevitabil „în umbra” donatorilor lor,
ducând la constrângerea dezvoltării lor psihologice si sociale.
4. Clonarea reproductivă este in mod inerent nesigură. 95% dintre
clonările de mamifere din experimente au condus la eșecuri sub
formă de avorturi si anomalii amenințătoare de viață. Unii
cercetători consideră că nici o clonă nu este per total sănătoasă.
Tehnica nu a putut fi dezvoltată pentru oameni fără a pune
siguranța fizică a clonelor si femeilor care le-ar fi purtătoare la un
risc ridicat.
5. Dolly a fost concepută folosind o celulă feminină. Nu s-au
utilizat celule de la un berbec. Dacă tehnica va fi perfecționată la
oameni nu vor mai fi necesari, genetic, bărbații.
Punctul de plecare pentru orice discuţie referitoare la
acest subiect îl reprezintă recursul la tehnologia prin care a
fost clonată in 1996 oaia Dolly . Sfârşitul secolului XX avea să
fie martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta
având loc la Institutul Roslin din Edinburgh, prin
transplantarea nucleului unei celule care aparţinea unei oi din
rasa Finn Dorsett în ovulul denuclearizat al unei mame-gazdă
din rasa de oi scoţiene cu faţa neagră. S-a stimulat apoi
artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu faţa
neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Dolly reprezintă copia
fidelă a unei oi Finn Dorsett.
După Dolly a urmat clonarea de vaci, porci, maimuţe şi
şoareci.
Clonarea la plante se bazează pe fenomenul de totipotență care
constă în capacitatea de a genera , prin diviziuni succesive , întregul
organism . Pentru obținerea clonelor se utilizează fie prelevarea
meristemelor , fie înmulțirea vegetativă .
Tot la plante , prin cultura de polen , antere , ovare sau ovule
nefecundate se obțin organisme haploide normale , dar sterile.
Tratate cu calchicină , substanța extrasă din Brandușa de toamnă,
plantele haplolide se diploidizează și devin izogene. Cultivate ,
acestea produc substanțe farmacologic active necesare pentru :
- industria medicamentelor
- industria alimentară
-cosmetică etc.
Astfel s-au obținut carotenii din morcov, alcaloizii din tutun ,
saponinele din ginseng .
Clonarea ar putea fi soluţia pentru o serie de boli in
prezent netratabile. De exemplu, Marea Britanie a legalizat
utilizarea embrionilor umani pentru cercetările care sunt
îndreptate în direcţia vindecării unor maladii ca Parkinson si
Alzheimer.
Se face deosebirea între clonarea reproductivă si cea
terapeutică, aceasta din urmă reprezentând o şansă uriaşă
pentru medicina contemporană. Probabilitatea mai mare de
realizare o are CLONAREA TERAPEUTICĂ, mai accesibilă din
punct de vedere al tehnicii, dar şi mai puţin problematică
moral.
Clonarea poate contribui şi la tratamentul unor boli prin
reprogramarea celulelor pieii (generând celule pancreatice
pentru diabetici, respectiv neuroni pentru bolnavii de
Parkinson ) şi înlocuirea celulelor bolnave cu cele noi. Prin
clonare, transplantarea de organe poate deveni o soluţie de
succes. Chiar dacă transplantarea de organe este un lucru
curent la ora actuală, deseori este o criză de organe potrivite.
Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la
alta) este o soluţie a acestei crize. Se estimează că în viitor
organele umane vor putea fi cultivate în afara corpului iar
oamenii vor fi capabili sa-și cloneze organele pentru
transplante personale. Tot prin clonare se pot salva şi speciile
pe cale de dispariţie.
Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o
populaţie formată din indivizi identici . Aceşti indivizi obţinuţi
prin clonare ar putea să sufere de aceleaşi boli sau să fie
sensibili la acelaşi tip de agenţi patogeni iar un singur virus ar
putea extermina populaţia de pe o zonă întinsă , chiar o specie
întreagă .
Clonarea ar putea avea efecte dezastroase în cadrul
familiei căci un copil născut prin clonarea tatălui , de exemplu ,
ar putea fi considerat un frate geamăn identic al originalului .
Efectul psihologic asupra fiinţelor umane la un asemenea lucru
nu este încă studiat şi cunoscut. Care ar fi drepturile unei clone
? Ar avea drepturile unei ființe umane ? Iar dacă originalul ar
ucide o clonă de-a lui (sau invers) ce-ar fi acest lucru din punct
de vedere legal: o crimă sau o sinucidere ?
Scopul acestor cercetări nu este de a obține copii ale unor
animale deja existente ci folosirea acestora drept modele experimentale
in vederea rezolvării unor boli umane, pentru obținerea unor celule stem
sau a unor substanțe terapeutice. O alta explicație terapeutica ar putea fi
modificarea genetica a unor animale pentru ca organele lor sa poate fi
tolerate de sistemul imun si transplantate la om.
Astfel clonarea la om reprezintă o modalitate de control și
tratament al bolilor. Există și voci care se opun clonării umane din
motive de ordin etic. În timp s-a deosebit clonarea reproductivă
(producerea unui embrion uman cu scopul de a se iniția o sarcină și de a
se naște un copil) de clonarea terapeutică prin care se urmărește
obținerea unor celule stem pluripotente care au potențialul de a produce
celule sau țesuturi normale, utile pentru înlocuirea celor distruse prin
boli.
Clonarea este considerată de unii o provocare biotehnologică
fără etică pentru că lezează identitatea individului și a speciei și
atacă direct demnitatea persoanei. Comitetul National de Bioetică
( din Italia ) este mereu atent să examineze cazuri și situații , care să
cointereseze lumea științifică , legislatorii și publicul , la o masă
rotundă care să ducă toate forțele în direcția tutelării sănătății
omului și ambientului. CNB și-a exprimat în ocazii anterioare, în
mod expres , propriile rezerve privind brevetarea ființelor vii și
experimentarea pe embrionul uman și opoziția față de clonarea
umană , în particular - Raportul despre brevetarea organismelor vii
din 19 noiembrie 1993, Identitatea și statutul embrionului uman din
22 iunie 1996, Clonarea din 17 octombrie 1997.
În Marea Britanie, o lege votată în 1990
autorizează doar crearea de embrioni pentru cercetare
în cadrul luptei împotriva problemelor de fertilitate. În
ianuarie 2001, camera Lorzilor, din Marea Britanie, a
adoptat legea care autorizează clonarea embrionului
uman în scopuri terapeutice. Noua lege autoriza
clonarea embrionului uman într-un cadru mult mai
larg, dar în special în cel al luptei împotriva cancerului
și a bolii Alzheimer.
Conflictul de opinii bazat pe problemele biomedicale se
cristalizează la doi poli. La unul dintre aceştia se găseşte perspectiva
creştină, iar la celălalt perspectiva umanistă seculară. Ultima neagă faptul
că există un Creator, că lumea a fost creată şi că există nişte legi date de
Dumnezeu. Această concepţie priveşte omul ca fiind în principal un animal
superior, dotat cu inteligenţă superioară, iar această inteligenţă poate fi
folosită pentru a îmbunătăţii specia umană. În contrast cu etica biomedicală
umanistă, creştinii cred că Dumnezeu a creat oamenii după chipul său şi le-
a dat nişte imperative morale pentru a prezerva demnitatea şi sanctitatea
vieţii umane. De aceea, din punct de vedere creştin, obligaţia omului este
de a-L sluji pe Dumnezeu, nu de a se juca de-a Dumnezeu. Omul este doar
custodele vieţii, nu creatorul ei. De aceea, intervenţiile medicale trebuie să
fie corective nu creative. Noi trebuie să reparăm viaţa, nu s-o reconstruim.
Tehnologia trebuie să fie subordonată principiilor morale şi nu invers.
● Ce este clonarea?
● Tipuri de clonări
● Ce este clonarea moleculară?
● Ce este clonarea umană?
- S-a născut prima clonă umană!
- Țările în care este permisă clonarea umană
- Argumente în favoarea clonării umane
- Argumente împotriva clonării umane
● Ce este clonarea animală?
● Ce este clonarea la plante?
● Ce este clonarea terapeutică?
● Avantajele clonării…
● Dezavantajele clonării…
● De ce este importantă clonarea?
● Controverse…
● Legalizarea clonării
● Sumar și concluzii
Ardelean Iulia Zubac Radu

Bîrsoan Daniel Todoran Bogdan

Călăcean Oana Todoran Alexandru

Rotar Andreea
Crâncău Andrei

Cristea Alexandra Muscan Alexandru

Mois Damaris

S-ar putea să vă placă și