Clonare

Student: Dumitriu Ilie Eusebiu, Medicina Dentara

Anul III ( Diferenta), Grupa 7.

Universitatea de vest “Vasile Goldis’’

I. Generalitati

Clonarea este procesul de creare a unei copii identice. În biologie clonarea se referă la
procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), celulelor
(clonare celulară) sau a organismelor. Termenul include și modul de reproducere asexuată.

Clonarea ("klon", în greacă, înseamnă "germen", "vlastar", "rămurică", "crenguţă") este

definită ca o metodă prin care se produc clone, adică organisme, celule sau molecule identice.
Există o clonare naturală, când, pornind de la acelaşi zigot, apar gemenii. În antichitate, a fost
cunoscută clonarea la plante (viţa-de-vie, pomii fructiferi), care se pot înmulti astfel, cu păstrarea
caracteristicilor genetice. Cultivate în vitro, celulele vegetale, cât şi cele animale, pot evolua în
clone. După diviziune, rezultă doi embrioni identici din punct de vedere genetic. Cele două
organisme au acelaşi patrimoniu genetic, dar au organisme proprii. Pornind de la modelul
natural, a fost perfectata o tehnică, ce constă în separaţia blastomerilor, când embrionii au 60-80
de celule, după 6-7 zile de la concepere. Metoda a fost pusă în practică în Franţa, în 1982.Prin
această tehnică, care se desfaşoară, în principiu, ca şi reproducerea sexuată din natură, se obţin
cupluri de gemeni identici genetic.

Cea mai frecventă metodă constă în obţinerea unei clone, prin transplant de nuclei în ovule.
Înca din 1955, cand s-au făcut primele experienţe pe broască, s-a observat că transferul de nucleu
trebuie realizat în faza cand celulele au totipotenţă, adică au capacitatea de a regenera. Celula
este denucleată şi, în citoplasma ei, se introduce nucleul unei celule adulte. Zigotul va moşteni
întreg patrimoniul genetic al donatorului. Organismul rezultat nu mai păstrează nimic de la cele
de la care au provenit gameţii.

Primul mamifer clonat cu succes, din celulele unui animal adult, s-a nascut la 5 iulie 1996.
Profesorul Ian Wilmut, de la Institutul Roslin din Edinburgh, a transferat nuclee, provenite din
glanda mamară a unei oi mature, în ovulele unei oi din altă rasă. Din 277 de transferuri s-au
obţinut 29 de embrioni, care au ajuns în faza de blastocist. După 148 de zile, din singurul
embrion, care a supravieţuit după implantare, s-a născut oaia Dolly. Aceasta realizare a fost
capitală pentru evoluţia acestor experimente, pentru că nu s-au mai folosit nuclee de embrioni, ci
celule de la un organism adult. După naşterea oitei Dolly, cercetarea în domeniul clonării a
evoluat mult. În 1998, s-a anunţat naşterea a două vaci şi obţinerea a 20 de copii de şoareci.

În România, au fost făcute cu succes experiente de clonare a animalelor domestice, pe baza

nucleelor din celule embrionare de la taurine, la Universitatea de Stiinţe agricole din Timişoara,
iar de la ovine, la Staţiunea de Creştere si Ameliorare a Ovinelor de la Pallas-Constanta.
Universitatea de vest “Vasile Goldis’’

II. Controverse
Clonarea este considerată de unii o provocare biotehnologică fără etică pentru că lezează
identitatea individului şi a speciei, şi atacă direct demnitatea persoanei. Comitetul National de
Bioetică ( din Italia ) este mereu atent să examineze cazuri şi situaţii , care să cointereseze lumea
ştiinţifică , legislatorii şi publicul , la o masă rotundă care să ducă toate forţele în direcția tutelării
sănătăţii omului şi ambientului. Decizia European Patent Office ( EPO ) de a concede
Universităţii din Edimburg, brevetul care prevede izolarea şi cultura celulelor staminale de
embrioni şi de ţesuturi adulte şi modificarea lor genetică, a readus în atenţie chestiunea etică a
producerii şi utilizării de embrioni în scop comercial. CNB şi-a exprimat în ocazii anterioare, în
mod expres , propriile rezerve privind brevetarea fiinţelor vii şi experimentarea pe embrionul
uman şi opoziţia faţă de clonarea umană , în particular - Raportul despre brevetarea organismelor
vii din 19 noiembrie 1993, Identitatea şi statutul embrionului uman din 22 iunie 1996, Clonarea
din 17 octombrie 1997.

III. Clonarea moleculară

Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN şi

obţinerea mai multor copii ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru
amplificarea secvenţelor ADN ce conţin gene, dar poate fi folosită şi pentru amplificarea oricărei
secvenţe ADN cum ar fi promotorii, secvenţe necodate şi secvenţe aleatoare ale ADN. Este
folosită într-o largă varietate de experimente în biologie precum şi o serie de aplicaţii practice
cum ar fi producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greşit utilizat ca
referindu-se la identificarea locaţiei cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum
"positional cloning". În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune
genomică nu permite neapărat izolarea sau amplificarea secvenţei genomice relevante. În esenţă,
pentru a amplifica o secvenţă ADN într-un organism viu acea secvenţă trebuie să fie legată de
originea replicării, un element al secvenţei capabil să direcţioneze propagarea ei însăşi şi a
tuturor celor conectate de ea. În practică totuşi, un număr de alte elemente sunt dorite şi există o
varietate de vectori care permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN şi ADN de sine
stătători.

Clonarea oricărui fragment ADN presupune în esență patru paşi: fragmentare, ligaturare,
transformare (transfection) şi selecţie.
Universitatea de vest “Vasile Goldis’’

IV. Clonarea umană

Tehnica transferului nuclear a fost aplicată, până la urmă, şi fiinţelor umane. Primele
informaţii despre rezultate ale cercetarii în acest domeniu au apărut în 1993, când doi cercetători
americani, J.Hall şi R. Stilmann, au anunţat intenţiile lor de a face asemenea experimente pe
celule umane. Mai târziu, în 1998, într-un centru de sterilitate al unui spital din Seul, a fost
obţinut, prin tehnica Honolulu, un embrion uman. Nucleul folosit aparţinea aceleiaşi persoane de
la care fusese prelevat ovulul. Procesul a fost întrerupt în momentul în care divizarea ajunsese la
patru celule, datorita restricţiilor impuse de guvernul coreean. Oameni de ştiintă din Statele Unite
au declarat, în 2001, că au clonat cu succes embrioni de maimuţă. Peste câteva luni, la 24
noiembrie 2001, cercetatorii de la Advanced Cell Technology au anunţat obţinerea mai multor
embrioni umani clonaţi în scop de cercetare a celulei stem.

Aceştia au murit însa în stadiul de 2, 4 si 6 celule. La 25 decembrie 2002, Brigitte

Boisselier, biochimista, reprezentantă a companiei Clonaid, a anunţat naşterea primului copil
clonat. Ea este membră a grupării Rael, o sectă infiinţata de ziaristul francez, stabilit în Canada,
Claude Vorilhon. Mentorul acestei mişcări, denumite "Raelian Movement", care numără de mii
de membri, proveniţi din 84 de ţari, pretinde că a fost contactat de Elohim, în 1973. Potrivit
acestui mesaj, viaţa pe pământ ar fi fost creată în mod artificial de reprezentanţi ai altui sistem
solar, iar omul a apărut acum 25 de mii de ani, prin clonare. Un studiu recent, publicat în revista
britanică British Medical Journal, contrazice declaraţiile companiei Clonaid, susţinand că, până
în acest moment, clonarea umana ar fi imposibil de realizat.

Clonarea reproductivă nu este admisă deocamdată nicaieri în lume. Rezoluţia Comisiei

pentru probleme de bioetica a Parlamentului Europei, din 7 septembrie 2000, interzice "utilizarea
embrionilor umani pentru producerea de celule tulpinare".

Printr-o decizie a UNESCO, din 1997, se interzice in spaţiul european clonarea reproductivă
umana. Parlamentul Romaniei a ratificat, la 22 februarie 2001, conform Constituţiei României,
art.74, alin.2, Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnitaţii fiinţei
umane, faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi
biomedicina, semnate la Oviedo, la 4 aprilie 1997, şi Protocolul adiţional la Convenţia
Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnitaţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile
biologiei şi medicinii, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12
ianuarie 1998.

Exista, totuşi, unele ţari (Suedia, Marea Britanie, Franta) unde cercetările terapeutice pe
embrionii umani clonaţi continua, iar cercetările în domeniul clonării terapeutice implica şi
perfecţionarea tehnicilor clonării reproductive. Marea Britanie a fost prima ţară care a autorizat
asemenea tip de cercetare, în 1990, instituind cel mai liberal cadru juridic în acest sens.
Embrionii umani folosiţi în cercetări distructive se obţin prin aceleaşi tehnici utilizate în cazul oii
Dolly. După care se extrag celulele stem din embrionii clonaţi şi aceştia sunt distruşi. Potrivit
cercetătorilor, celulele stem, obţinute prin aşa-zisa clonare terapeutică, au multe avantaje faţă de
cele obţinute în mod convenţional, din embrioni neclonaţi. Ţesuturile sau organele create prin
Universitatea de vest “Vasile Goldis’’

această tehnică nu ar mai fi respinse pentru că acestea ar conţine aceeaşi structură genetică, ca şi
adultul căruia i se face operaţia de transplant.

Clonarea terapeutică, care are aceleaşi etape, ca orişice clonare, implică crearea şi
distrugerea de embrioni umani. Toate problemele de etica, create de cercetarea pe embrioni, se
păstrează în acest caz, pentru că embrionii umani clonaţi au acelaşi statut ca şi cei creati prin alte
tehnici. Dacă ar fi să ajungă la maturitate, fiinţele umane clonate ar putea fi fizic identice cu cele
de la care au fost prelevate nucleele transferate. Evident, ar avea o personalitate şi o identitate
separată.
Universitatea de vest “Vasile Goldis’’

Bibliografie

Site-uri:

www.scribd.com

www.provitabucuresti.ro

www.scientia.ro