Sunteți pe pagina 1din 5

Trisomia 18 - Sindromul

Edwards

Reprezintã o tulburare cromozomialã (prezenþa unui cromozom 18


supranumerar) care are drept rezultat un sindrom caracterizat prin
trãsãturi dismorfice specifice ºi malformaþii organice multiple. Aceastã
tulbutare geneticã a fost descrisã pentru prima datã în 1960 de cãtre
trei grupuri independente de autori (Edwards ºi colab., Patau ºi colab.,
Smith ºi colab.).
Trisomia 18 este un sindrom relativ frecvent având o incidenþã de
aproximativ 0,3/1000 de nou nãscuþi vii. Predominã la sexul feminin,
repartiþia pe sexe fiind de 3/1. în prezent trisomia 18 este a doua
aberaþie cromozomialã dupã trisomia 21 ºi al doilea sindrom
plurimalformativ ca frecvenþã. Se considerã cã principalul factor de
risc în apariþia acestei anomalii îl reprezintã vârsta înaintatã a mamei.
Din punct de vedere etiopatogenic, trisomia 18 se produce prin mai
multe mecanisme. în 90% din cazuri este vorba de o nondisjuncþie
meioticã.
în 10% din cazuri apare mozaicism ca urmare a unei nondisjuncþii
mitotice care se produce dupã fertilizare (postzigoticã). în aceastã
situaþie tabloul clinic este parþial, conferind pacienþilor o
supravieþuire îndelungatã.
Excepþional are loc o translocaþie. Aceastã anomalie va
determina apariþia unei trisomii 18 parþiale. Dacã este afectat braþul
scurt al cromozomului, trãsãturile clinice sunt nespecifice, la acestea
asociindu-se retard mental moderat. Dacã este interesat braþul lung al
cromozomului 18, mai exact segmentul distal al acestuia, aspectul
clinic este parþial cel al trisomiei 18, pacientul având o ratã de
supravieþuire îndelungatã ºi un retard psihic uºor.
în literaturã au fost notate peste 130 de anomalii diferite la
pacienþii cu trisomie 18, anomalii care au fost grupate în funcþie de
frecvenþa lor astfel:
1/ Anomalii gãsite la peste 50% din cazuri
Anomalii generale
diminuarea miºcãrilor fetale, þipãt stins;
modificãri ale vârstei gestaþionale (1/3 prematuri, 1/3 postmaturi);
polihidramnios, placentã micã, arterã ombilicalã unicã;
deficit al creºterii, greutate medie la naºtere 2340g;
hipoplazia musculaturii scheletice, a þesutului celular subcutanat ºi
adipos;
retard mental, hipertonie (dupã perioada neonatalã);
diminuarea rãspunsului la stimulii auditivi.
Anomalii craniofaciale
occiput proeminent, diminuarea diametrului bifrontal;
pavilioane auriculare jos implantate ºi malformate;
fisuri palpebrale scurte;
gurã micã, arcadã palatinã îngustã
micrognaþie
Anomalii ale membrelor
mâna închisã, tendinþa de a suprapune indexul peste medius ºi
degetul V peste degetul IV;
absenþa pliului distal la degetul V, cu sau fãrã pliu distal la degetele III
ºi IV;
hipoplazia unghiilor, în special la degetul V ºi la degetele de la picioare;
haluce scurt, frecvent în dorsiflexie
Anomalii toracice
stern scurt, mameloane mici
Anomalii ale peretelui abdominal
hernie inghinalã sau ombilicalã ºi/sau diastaza drepþilor abdominali
Anomalii ale pelvisului ºi ºoldului
pelvis mic, limitarea abducþiei ºoldului
Anomalii genitale
la bãieþi criptorhidie
Anomalii cardiace
defect septal ventricular, defect septal atrial. persistenþa canalului
arterial
Anomalii cutanate
piele abundentã
hirsutism moderat la nivelul frunþii ºi spatelui
cutis marmorate

2/ Anomalii gãsite la 10-50% din cazuri


Anomalii craniofaciale
fontanele largi, microcefalie
hipoplazia arcadei orbitale
epicantus, ptozã palpebralã
opacitãþi corneene
despicãturã labialã, palatinã sau ambele
Anomalii ale extremitãþilor
deviaþie ulnarã sau radialã a mîinii, police hipoplazic sau absent, pliu
simian
picior varus equin, sindactilia degetelor II ºi III de la picioare
Anomalii toracice
torace relativ lãrgit cu mameloane distanþate
Anomalii genitale ºi anale
la fetiþe se evidenþiazã hipoplazia labiilor mari, clitoris proeminent
malformaþii anale - anus în formã de pîlnie
Malformaþii cardio-pulmonare
valve aortice ºi/sau pulmonare bicuspide
stenozã pulmonarã, coartaþie de aortã
Malformaþii digestive
hipoplazie muscularã cu sau fãrã eventraþie
diverticul Meckel, þesut pancreatic ºi/sau splenic heterotopic,
omfalocel
Malformaþii renale
rinichi în potcoavã, rinichi ectopic, rinichi polichistic
dublu ureter
hidronefrozã
3/ Anomalii gãsite la sub 10% din cazuri
Malformaþii ale SNC
paralizie facialã
defect de mielinizare, tulburãri de migrare neuronalã
hipoplazia cerebelului
anomalii ale coprului calos
hidrocefalie
meningomielocele
Malformaþii craniofaciale
Craniu cu aspect “ros de molii”
ºa turceascã alungitã
fante palpebrale înclinate
hipertelorism
coloboma irianã
cataractã, microftalmie
atrezie coanalã
Anomalii scheletice ºi ale membrelor
aplazia radiusului
incompletã osificare a claviculei
hemivertebre, vertebre sudate
gât scurt, scoliozã
anomalii costale, pectus excavatus
displazia ºoldului
Malformaþii cardiovasculare
anomalii ale arterelor coronare
transpoziþie de mari vase
tetradã Fallot, coartaþie de aortã
dextrocardie
arterã subclavie aberantã
proliferarea intimei arteriale cu modificãri aterosclerotice ºi calcificãri
ale mediei
Malformaþii digestive ºi renale
stenozã piloricã
atrezie de cãi biliare extrahepatice
hipoplazia veziculei biliare
litiazã biliarã
imperforaþe analã
hidronefrozã
rinichi polichistic
Anomalii endocrine
hipoplazie tiroidianã sau suprarenalã
Alte anomalii
hemangiomatozã
hipoplazie de timus
fistulã traheoesofagianã
trombocitopenie

Pentru stabilirea corectã a diagnosticului de trisomie 18, pe lângã


examenul clinic amãnunþit este necesar sã se efectueze mai multe
investigaþii imagistice (ecografie abdominalã ºi cardiacã, urografie
endovenoasã, endoscopie gastricã, tranzit baritat, tomografie
cerebralã etc.) pentru a se identifica cu exactitate ce tipuri de
malformaþii asociazã pacientul. Diagnosticul pozitiv va fi tranºat de
efectuarea cariotipului.
Diagnosticul intrauterin al trisomiei 18 este posibil prin amniocentezã
ºi studiul cromozomial al celulelor amniotice. Pãrinþii care au un copil
cu trisomie 18 (translocaþie), vor fi studiaþi din punct de vedere
genetic deoarece au un risc crescut pentru alt copil cu trisomie.
Evoluþia ºi prognosticul bolii sunt rezervate. Anomaliile trisomiei 18
sunt, în general, incompatibile cu viaþa. 30% dintre pacienþi
decedeazã în prima lunã de viaþã, 50% decedeazã în primele 2 luni, iar
90% nu depãºesc vîrsta de 1 an.

S-ar putea să vă placă și