Universitatea de Vest ‘’Vasile Goldis’’

Adenoidita

Student: Dumitriu Ilie Eusebiu

Medicina Dentara, Anul IV, Grupa 6

Definitie. Debut.

Adenoidita reprezinta o afectiune frecventa mai ales la

sugar si copilul mic (putand aparea exceptional si la adulti) si este
provocata de o infectie microbiana sau virotica a tesutului glandular
din regiunea nazo-faringiana.

Forma acuta de adenoidita debuteaza cu un episod febril,

dificultate in respiratie, sforait. Evolutia bolii duce in timp
la adenoidita cronica, cunoscuta in randul populatiei generale cu
termenul de polipi nazali(formatiuni vegetative). Caracteristic pentru
adenoidita este pacientul care respira frecvent pe gura si sforaiemereu
in timpul somnului.

Examinarea clinica a pacientului insotita de o investigatie de

specialitate – O.R.L- va ajuta la diagnosticarea corecta.

Tratamentul se adreseaza formei cronice de adenoidita si vizeaza

ameliorarea pe cat posibil a efectelor secundare afectiunii.

Adenoidita este o afectiune a cailor aeriene superioare ce se

defineste prin inflamatia amigdalei faringiene Lushka. Aceasta face
parte din cercul de tesut limfatic cunoscut sub numele de inelul lui
Waldeyer. Hipertrofia tesutului adenoidian are drept urmare aparitia
unor mase cu diametru de 2-3 cm, care ocupa cavumul (portiunea
superioara boltita a nazofaringelui), interfera trecerea aerului prin
fosele nazale obstruand astfel orificiile mediale ale trompei lui
Eustachio (este un conduct care face legatura intre urechea medie si
fosele nazale si are rol in egalizarea presiunii aerului de ambele parti
ale timpanului).

Clasificare

Adenoidita cunoaste urmatoarea clasificare:

a) Adenoidita acuta;
b) Adenoidita subacuta;
c) Adenoidita recidivanta cronica.
Universitatea de Vest ‘’Vasile Goldis’’

Adenoidita acuta
Adenoidita acuta este inflamatia, uneori supurata, a amigdalei
faringiene Lushka ce poate aparea izolat sau asociat unei rinite si/sau
angine.
Debutul bolii este brusc sau rapid progresiv si asociaza frecvent un
episod febril (valori ridicate de 39-40 C), convulsii febrile, inapetenta
(sacderea poftei de mancare), uneori diaree.

Simptomatologie

Perioada de stare cuprinde ca simptomatologie o curba febrila de tip

invers, cu valori mari materiale, obstructie nazala si secretie muco-
purulenta vizibila in orofaringe.
Caracteristicile febrei sunt urmatoarele: crosete dimineata, fiind de tip
invers si inregistreaza ascensiuni mari cu durata de cateva ore. Se
asociaza agitatie si polipnee.

Obtructie nazala va determina aparitia semnului tipic – respiratia

de tip oral (copilul sta cu gura deschisa) in special in timpul somnului
si in pozitie de decubit dorsal care favorizeaza si respiratia zgomotoasa
(in somn sforaie).
Astfel este impiedicata si alimentatia.

Secretia purulenta denumita rinoree poate fi anterioara sau

posterioara, vizualizata la examenul fundului de gat (prin examen de
specialitate ORL exudat faringian).

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul bolii se pune cu ajutorul tabloului clinic si al examenului

de specialitate ORL al cavumului prin care se va evidentia amigdala
faringiana hipertrofiata (marita in volum datorita cresterii marimii
celulelor continute de tesutul respectiv).

Tratament
Sindromul febril va fi inlaturat prin administrarea de antitermice
precum paracetamol in doza de 40-60mg/kgc/zi.
Convulsiile febrile se vor preveni cu ajutorul sedativelor, gen
fenobarbital in doza de 4 mg/kgc/zi.
Se recurge si la dezobstructie nazala cu solutie efedrinata 0, 5-1% in
ser fiziologic, instilata intranazal inaintea meselor pentru ameliorarea
respiratiei si redobandirea apetitului alimentar.

Tratamentul infectiei acute bacteriane a tesutului

adenoidian se face medicamentos cu ajutorul
antibioticelor: ampicilina si cefalocor pe parcursul a 5-7 zile.

Antibioterapia in adenoidita se face energic si prelungit, pentru a

preveni complicatiile frecvente, se face si examen otoscopic pentru
complicatiile otice (antibioterapia mascheaza otita).
Majoriatea cazurilor au o evolutie favorabila.

Complicatii
Complicatiile bolii pot fi:

 otita medie;
 rinobronsita;
 laringite;
 adenite regionale cervicale;
 tulburari digestive precum diaree parenterala.

Adenoidita subacuta
Adenoidita subacuta este repetitiva si trenanta (2-3 saptamani).

Simptomatologie

Din punct de vedere clinic se caracterizeaza prin febra ce dureza 2-3

saptamani; se manifesta in puseuri prezentand episoade de
subfebrilitate sau continuu, prelungita. Este tenace, refractara la
tratament si este de tip invers.
Curba ponderala este stationara sau poate ajunge chiar la distrofie.
Apare hipoacuzia (scaderea acuitatii auditive) si otalgia (la copii mai
mari, care vorbesc).
Universitatea de Vest ‘’Vasile Goldis’’

Tratament

Antibioterapia este similara celei din forma acuta; in plus fata de

aceasta se mai administreaza UNASIN (contine ampicilina si
sulbactam 250mg/5) – in doza de 25-50ml/kgc/zi.

Adenoidita cronica - vegetatiile adenoide (polipi nazali)

Adenoidita cronica reprezinta subclasa de adenoidite in care apar
vegetatiile adenoide (polipii nazali). Aceasta este o hipertrofie cronica
favorizata de constitutia limfatica. Se poate reface dupa ablatia
chirurgicala.

Simptomatologie
Caracteristice bolii sunt:

 respiratia respiratie de tip bucal care duce, in timp, la o bolta

palatina ogivala si respiratie zgomotoasa (sforait);
 rinita persistenta;
 infectii de vecinatate;
 voce nazonata insotita de tuse nocturna, chinuitoare datorita iritatiei
faringelui si laringelui de catre aerul inspirit pe care orala;
 scaderea acuitatii gustative si olfactive (pacientul isi pierde gustul si
mirosul).
Afectarea auzului se manifesta prin hipoacuzie.

Diagnostic

Forma cronica de boala se diagnosticheaza prin rinoscopie posterioara

si prin palpare digitala, evidentiindu-se dimensiunile tesutului
adenoidian. Se face astfel excluderea unui posibil corp strain in fosele
nazale, care ar putea fi agent cauzator al obstructiei nazale.

Diagnostocul diferential trebuie facut cu hipertrifia tesutului

adenoidian din hipersensibilitatea la laptele de
vaca, obezitatea accentuata, macroglosia, malformatia Pierre-Robin
(limba jos implantata), tumora de cavum.
Tratament

Tratamentul hipertrofiei adenoidiene cronice (vegetatii adenoide) este

chirurgical, constand in adenoidectomie si amigdalectomie
(tonsilectomie).

 obstructie nazala caracterizata prin voce nazonata, stertor;

 tulburari de dezvoltare: facies adenoidian, torace aplatizat,
intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala, hipoacuzie de
transmisie;
 sleep-apnee;
 sforait permanent, respiratie stertoroasa;
 otita medie recurenta;
 infectii de vecinatate recurente, persistente dupa antibioterapie.