APLICATIILE EFECTULUI FOTOELECTRIC

Efectul fotoelectric este fenomenul de emitere de

electroni de catre un metal aflat sub actiunea unei radiatii
electromagnetice. Importanta acestui fenomen in dezvoltarea
domeniului fizicii consta in a sprijini dualitatea unda-corpuscul a
radiatiei electromagnetice.
Explicaia matematic a fenomenului a fost dat de Albert
Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max
Plank.
Au fost necesare aproape trei decenii pentru ca teoria
cuantica sa fie acceptata, si multi oameni de stiinta au contribuit
la dezvoltarea ei.
A inceput in 1900 cu ipoteza lui Planck asupra cuantelor de energie si a culminat in
anul 1925 cu teoria mecanicii cuantice a lui Schrodinger si Heisenberg, teorie care a
contribuit la intelegerea structurii materiei.
In anul 1905 Einstein a extins ipoteza cuantelor de energie, propunand o noua
teorie a luminii.
Daca pana atunci lumina era considerata o unda, fenomene noi, precum efectul
fotoelectric sau efectul Compton, nu mai puteau fi explicate decat daca se admitea ca
lumina are caracter corpuscular.
1. Descriere
Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dac se accept ipoteza c
radiaia electromagnetic este format din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare
foton poart o cantitate de energie proporional cu frecvena de oscilaie a cmpului
electromagnetic.
La incidena fotonului pe suprafaa unui metal este posibil ca aceast energie s fie
transferat unui electron din reeaua cristalin a metalului. Dac energia transferat este
suficient pentru ca electronul s depeasc bariera de potenial pus de interfaa dintre
metal i vid, atunci electronul poate prsi cristalul i deveni liber.
Fiecare metal, prin proprietile sale cristaline, prezint valori diferite ale pragului de
energie impus electronilor la prsirea suprafeei, ceea ce explic faptul c metale diferite
ncep s emit fotoelectroni de la frecvene diferite.
Dintre metale, cele alcaline au pragul de energie cel mai cobort, motiv pentru care
se utilizeaz, adesea n amestec, n fotomultiplicatoare i alte aplicaii unde este necesar
o sensibilitate spectral extins pn n infrarou.
Energia unui foton poate fi transferat unui singur electron. Astfel, dac energia
fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mrirea numrului de fotoni
(intensificarea fluxului de lumin) nu poate ajuta la declanarea efectului fotoelectric.

O suprafa metalica expusa unui flux de radiaie electromagnetic poate s

genereze, n anumite condiii, electroni liberi, care produc un curent electric dac sunt
accelerai sub aciunea unui camp electric.
Electronii emii prin efectul fotoelectric se numesc fotoelectroni. Experimental s-a
constatat c pentru a observa emisia de electroni este nevoie ca radiaia electromagnetic
s aib o frecventa deasupra unei limite inferioare care depinde de natura materialului sau,
echivalent, lungimea de unda trebuie s fie sub o anumit valoare. Intensitatea fluxului de
radiaie incident influeneaz mrimea curentului electric produs, dar nu determin apariia
fenomenului.
Efectul se produce nu numai pe metale, ci i pe alte materiale, att conductoare ct
i izolatoare, dar conductibilitatea electric a materialului este necesar n aplicaiile n
care efectul fotoelectric se detecteaz prin apariia unui curent electric.
2. Legile efectului fotoelectric extern
I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturaie depinde direct proporional de fluxul
radiaiei electromagnetic de inciden cnd frecvena este constant.
II. Energia cinetic maxim a fotoelectronilor emii este direct proporional cu frecvena
radiaiei electromagnetic incidente i nu depinde de flux.
III. Efectul fotoelectric se produce dac i numai dac frecvena radiaiei electromagnetice
incidente este mai mare sau egal dect o constant de material numit "frecvena de
prag" sau "pragul rou".
IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.
3. Aplicatii ale efectului fotoelectric
Efectul fotoelectric extern a dus
fotomultiplicatorului si releului fotoelectric.

la

3.1. Celula fotoelectrica

Celula fotoelectrica este alcatuita dintr-un
tub de sticla vidat sau continand un gaz inert la
presiune redusa care are in interior doi electrozi :
catodul (C) format dintr-un strat subtire de metal
(Cs, Na, K) depus pe o portiune din peretele
tubului si anodul (A) format dintr-o retea de inel
sau bobita metalica.
Sub actiunea radiatiilor electromagnetice
(vizibile) fotocatodul emite electroni care sunt
dirijati spre anod datorita campului electric produs
de tensiunea dintre C si A si sunt captati de catre
acesta stabilindu-se un curent electric, indicat de
galvanometru G. Deci celula fotoelectrica
transforma un semnal luminos intr-un semnal
electric (fig.1).

realizarea

celulei

fotoelectrice,

Celulele fotoelectrice cu vid sunt mai putin sensibile (curentul fotoelectric se

stabileste la valori mai mari ale fluxului radiatiilor electromagnetice), dar sunt lipsite de
inertie (intensitatea curentului fotoelectric urmareste prompt si liniar variatia fluxului luminos
care cade pe catod); celulele cu gaz sunt mai sensibile dar prezinta o inertie determinata
de procesele ce se produc in cazul din tub.

Fig.1.Celula fotoelectrica
Alarmele antifurt si sistemele automate de deschidere a usilor (fig.2) utilizeaza
adesea circuite cu celula fotoelectrica. Cand o persoana intrerupe fasciculul luminos,
anularea brusca a curentului activeaza un comutator care comanda o sonerie sau o usa.
Uneori sunt folosite radiatii UV sau IR la alarme, pentru ca sunt invizibile.

Fig.2. Deschiderea automat a uilor halelor i garajelor

Multe detectoare de fum folosesc celule fotoelectrice pentru a detecta cantitati
infime de fum, care intrerup fluxul luminos si astfel produc scaderea curentului electric
(fig.3).
Sonorul unui film ("coloana sonora") poate fi inregistrat intr-o banda ingusta cu
innegrire variabila pe o margine laterala a peliculei.
Lumina care traverseaza pelicula este astfel "modulata", iar semnalul de iesire al
unui detector cu celula fotoelectrica urmareste fidel frecventele din coloana sonora.
Fig.3. Detectoarele de fum

Cercetatorii din cadrul U.S. Department of

National Renewable Energy Laboratory au stabilit
un adevarat record mondial in cadrul realizarii celei
mai eficiente celule fotoelectrice prin crearea unui
dispozitiv fotovoltaic care transforma 40,8% din
lumina solara primita direct in electricitate (fig.4).

Fig.4. Panou solar

3.2. Fotomultiplicatorul
Fotomultiplicatorul este alcatuit dintr-un tub de sticla vidat in care se afla un catod C,
un anod A si un numar oarecare de electrozi auxiliari numiti dinode (fig. 5). O dinoda este
un electrod care bombardat cu un numar de electroni emite un numar mai mare de
electroni secundari.
Cu ajutorul unui divizor de tensiune format cu ajutorul rezistentelor R1, R2, R3, si
R4 fiecare dinoda, incepand cu cea de langa catod, se afla la un potential electric superior
celei precedente.
Sub actiunea luminii, fotocatodul emite electroni care sunt accelerati spre dinoda D1
pe care o bombardeaza. Aceasta emite un numar mai mare de electroni care sunt
accelerati spre dinoda D2.
La randul ei dinoda D2 emite un numar mai mare de electroni astfel incat, in final la
anod va ajunge un numar amplificat de electroni. Prin rezistorul R s din circuitul anodului se
stabileste un curent electric de 10 6 107 ori mai mare decat in cazul unei celule
fotoelectrice.
.

Fig.5. Multiplicatorul
3.3. Releul fotoelectric
Releul fotoelectric este un electromagnet care poate comanda inchiderea si
deschiderea unui circuit electric. In cazul releului fotoelectric (fig. 6) lumina cade pe
fotocatod si determina aparitia unui camp electric care dupa amplificare strabate
electromagnetul al carui camp produce inchiderea circuitului comandat.
Avand comenzi comode, sigure si rapide, releul fotoelectric se foloseste la
numararea unor obiecte in miscare, la intreruperea automata a functionarii unor masiniunelte cand operatorul a intrat intr-o zona unde este pericol de accidentare, la conectarea
automata a retelei de iluminat in momentul intunecarii etc.

Fig.nr.6.
Releul fotoelectric

Posometru (fig.7) este folosit de fotografii profesionisti

pentru determinarea iluminarii in vederea reglarii manuale a
timpului de expunere.
Fig.7.Posometru

Cititoarele de coduri - o singura dioda emitenta

ilumineaza o mica parte dintr-un cod de bare si o
fotocelula masoara cantitatea de lumina reflectata (fig.8).
Pe masura ce LED-ul si fotocelula se deplaseaza de-a
lungul unui cod de bare, tiparul format din linii si spatii
este capturat si decodificat. In cazul unui cititor in forma
de bagheta, lumina este concentrata de o biluta
transparenta situata in varful cititorului; pentru a citi, userul trebuie sa treaca bagheta pe deasupra unui cod de
bare.
Fig.8 Cititor de coduri
Cititoarele laser (fig.9) folosesc un singur cap de citire mobil pentru a ilumina codul
de bare si o singura celula foto-electrica pentru a primi lumina reflectata. Majoritatea
acestor cititoare balanseaza raza laser orizontal folosind o oglinda controlata electronic.

Fig.9. Cititor laser

In concluzie, efectul fotoelectric, pe langa faptul ca a jucat un rol important in

confirmarea teoriei corpusculare a luminii, are si numeroase aplicatii practice, asa cum
rezulta din cele prezentate mai sus.

Realizat de :
Marinescu Andrei Cristian
State Razvan Ionut
Ivan Ionut
Clasa a XII-a I