LICEUL TEHNOLOGIC “DIMITRIE FILIPESCU“

BUZĂU

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICAREA

CALIFICĂRII PROFESIONALE TEHNICIAN
METROLOG

Îndrumător,
Lucica Stănculeanu
Absolvent,
Burlacu Andrei Alexandru

2021
2
CORPURI DE ILUMINAT MODERNE ȘI
ILUMINATUL PUBLIC

3
 CUPRINS

 MEMORIU JUSTIFICATIV …………………………………………….... 5

 CAP I. ISTORIA ȘI EVOLUȚIA ILUMINATULUI PUBLIC …………… 6
o APARIȚIA ILUMINATULUI PUBLIC…………………………….. 6

o AMSTERDAM ȘI ALTE ORAȘE MARI ………………………….. 8

o EVOUȚIA FELINARELOR ………………………………………... 9

 CAP II. ILUMINTUL MODERN ………………………………………… 10

 CAP III. VERIFICAREA METROLOGICA A CORPURILOR DE
ILUMINAT MODERNE SI ILUMINATUL PUBLIC
…………………………………. 17
o CE ÎNSEAMNĂ VERIFICAREA METROLOGICĂ ………………………….. 19
o VERIFICAREA METROLOGICĂ A SIST. DE ILUMINAT PUBLIC .............. 19

 CAP IV. NORME DE TEHNICA SECURITATIIMUNCII ……………… 29

 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….... 31

4
 MEMORIU JUSTIFICATIV

Am ales aceasta lucrare “VERIFICAREA METROLOGICA A CORPURILOR DE

ILUMINAT MODERNE SI ILUMINATUL PUBLIC” deoarece este parte integrată din
domeniul pregătirii mele profesionale pentru meseria de tehnician metrolog. În cei cinci ani de
studiu am abordat întreaga gamă de module de pregătire în domeniu, însă cel mai mult m-a atras
modulul care are o largă aplicabilitate în domeniul metrologic. În cadrul elaborării proiectului
meu a trebuit să-mi extind aria de cunoștințe studiind bibliografia recomandată de coordonator,
fapt ce imi permite o pregătire profesională mai bună. Tema aleasă este structurată în capitole
abordate separat ca părți distincte. Contribuția personală privind elaborarea proiectului constă în
selectarea informațiilor tehnice/practice și teoretice specifice specializării și structurarea pe
capitole a acestora. Lucrarea prezintă în mod sintetic și actualizat sub forma unor scheme
principale, aspecte ale iluminatului public, descrierea corpurilor de iluminat modern, procedura
de verificare metrologică a acestora precum și normele de protecție a muncii în laboratorul de
metrologie. În elaborarea lucrării am folosit cunoștințe tehnice/teoretice asimilate la diferite
materii de studiu abordate în anii de liceu. În partea finală a lucrării am specificat bibliografia
utilizată. Proiectul meu poate constitui bază de studiu pentru colegii mei din anii mai mici din
acest domeniu de pregătire întrucât el va face parte din fondul de carte al bibliotecii Liceului
Tehnologic Dimitrie Filipescu, Buzău.

5
 CAPITOLUL I
ISTORIA ȘI EVOLUȚIA ILUMINATULUI PUBLIC

Fig.1 Primele forme de iluminat public

Notiunea de iluminat public datează încă de la sfârșitul Evului Mediu, dar se regăsește mai
ales după epoca modernă. Chiar și în opulenta Roma, cei instariți trebuiau sa fie precedați de un
sclav (lanternarius) ce purta o lampa cu ulei (lanterna), iar cei de condiție modestă mergeau cu o
torță în mână.
Printre diferitele funcții ale iluminatului se regăsește, desigur, iluminarea locurilor deschise
și publice (străzi, piețe, etc.) care constituie, încă din perioada industrială, cea mai mare ruptură cu
trecutul. Întradevăr, dispariția progresivă a diferenței dintre interioarele iluminate și exterioarele
neiuminate, aflată atât de mult timp sub imperiul obscurității, a avut consecințe importante asupra
vieții urbane.

APARIȚIA ILUMINATULUI PUBLIC

În secolul al XVII-lea, problema iluminatului urban a fost abordată în mai multe capitale
europene printre care Paris, Londra și Amsterdam. Confruntat cu abundența informațiilor
disponibile, am ales să exemplific aici situația a două capitale, Paris și Amsterdam, și a centrului
provincial, Nîmes, în scopul de a prezenta cât mai bine diferitele soluții adoptate, precum și
termenele necesare pentru implementarea rețelelor.

În Franța, încă în timpul lui Ludovic al XIV-lea a intervenit un moment de cotitură în istoria
iluminatului urban, al cărui scop principal a fost lupta împotriva stării de nesiguranță.

6
 De remarcat este felul în care nu doar statul, dar și antreprenorii privați sunt interesați de
acest demers. Primul pas în acest sens a fost făcut, într-adevăr, din rațiuni pur antreprenoriale: în
1662, abatele Laudati de Caraffa obține de la Regele Soare decrete care îi acordă privilegiul de a
crea puncte de oprire din care purtători de torți, în schimbul unui salariu, escortau parizienii care
trebuiau să se deplaseze pe timp de noapte.

Cinci ani mai târziu, în 1667, apare iluminat public al cărui cost de întreținere și exploatare
era suportat de stat. La Reynie, un locotenent al poliției din Paris numit în funcții de Colbert,
dorește asigurarea securității Parisului și a orașelor mari ale regatului conform devizei „claritate și
siguranță”. Acesta obține de la rege o ordonanță prin care iluminatul străzilor a fost declarat
obligatoriu în Paris și apoi, în 1697, în cele mai mari treizeci de orașe franceze. La Reynie,
preocupat de eficacitate dar și de satisfacție gusturilor lui Ludovic al XIV-lea, își ia sarcina de a
uniformiza toate felinarele, le marchează cu blazonul regal și le suspendă în mijlocul străzilor, „mici
sori” amintind trecătorilor de creatorul lor, Soarele patriei - potrivit zeflemiștilor din publicul
contemporan.

Sarcina lor era grea, întrucât felinarele aveau un fitil care trebuia să fie aprins în fiecare
seară. Un număr considerabil de lucrători sunt astfel angajați în vederea realizării acestei sarcini,
mai ales că înainte de intrarea în vigoare a ordonanței, în Paris existau deja 2736 de felinare
amplasate pe 917 străzi. În ceea ce privește administrarea acestui sistem inovator, a fost necesară o
mobilizare considerabilă de personal ceea ce stă la baza instituirii primei taxe direct impuse
locuitorilor unui oraș francez, „taxa reziduurilor și felinarelor”, iar încasările asigurau întreținerea
salubrității și a iluminatului străzilor capitalei.

Sistemele de iluminat stradal evoluează rapid: în 1744 este inventat felinarul cu reverber,
intensificând direcționarea luminii în jos. Apoi, începând cu 1759, pentru a înlătura problema
calității slabe a grăsimilor de animale, contele Charles-Marie-Antoine de Sartine, locotenent la
poliția din Paris, înlocuiește treptat lumânările cu lămpi cu ulei, care răspândeau o lumină mai bună
și ardeau mai mult, necesitând mai puțină întreținere.

Lăsat până atunci în grija statului, iluminat public și nevoile sale în creștere trezesc din ce în
ce mai mult interesul persoanelor private. Astfel, în 30 mai 1769, însuși inventatorul reverberului,
Bougeois de Châteaublanc, în asociere cu un consilier regal și cu un bancher, obține de la Ludovic
al XV-lea o concesiune care îi oferă monopolul iluminatului public al orașului Paris pentru o durată
de douăzeci de ani.

7
 Din 1816, în Paris începe să fie introdus iluminat cu gaz iar, din 1886, apar primele
reverbere atașate lămpilor electrice. Cele două sisteme vor fi într-o aspră concurență, iar
electricitatea nu va cunoaște triumful definitiv decât după sfârșitul anilor 1920.

AMSTERDAM ȘI ALTE ORAȘE MARI

Orașul Amsterdam este considerat prima metropolă europeană prevăzută cu un sistem de
iluminat public planificat.

La sfârșitul Evului Mediu, ca și în cazul situației identificate în Paris, din 1505, este interzisă
plimbarea în oraș fără felinar după nouă seara și din 1544, mai multe felinare sunt amplasate, pe
cheltuiala colectivității, pe cele mai mari străzi ale orașului, apoi pe poduri. În 1595, un decret
asemănător celor date de către regii Franței impune locuitorilor aprinderea unui felinar pe fațada
fiecărei a douăsprezecea case. La fel ca în Franța, reacția cetățenilor este una întârziată, dar reacția
autorităților din Amsterdam este complet diferită față de cea a autorităților franceze și în 1597 este
emisă o ordonanță care numește cetățenii responsabili cu aprinderea acestor felinare.

Ulterior, în 1668, celebrul pictor Jan van der Heyden elaborează, apoi prezintă autorităților
un veritabil plan de iluminat stradal la centrul orașului, grație stâlpilor prevăzuți cu lămpi cu ulei.

După un prim eșec, van der Heyden revine asupra ideilor în 1669, cu un argument de
necombătut: acesta propune edilior să ducă la bun sfârșit el însuși realizarea a 1800 de felinare și să
le asigure întreținerea timp de un an, cu o clauză care menționa o posibilă concesiune de douăzeci
de ani suplimentari a acestora. Totuși, lucru rar în acele vremuri, edilii au ales o soluție diferită:
orașul suportă toate costurile și îi încredințează lui van der Heyden conducerea, cu salariu fix, ceea
ce devine primul sistem municipal de iluminat din lume.

Nu putem fi decât suprinși de clarviziunea acestei decizii, care a permis nu doar

economisirea prin gestionarea directă a cazului, dar și controlul deplin asupra funcționării
sistemului. Un alt element demn de a fi evidențiat îl reprezintă obligația asumată a autorităților; în
mai puțin de șase luni de la decizia consiliului, în ianuarie 1670, pe străzile orașului sunt deja
instalate 1800 de felinare.

În alte părți ale lumii, situația a fost mai complexă, dar cu rezultatul la fel de impresionant.
La Londra, de exemplu, iluminatul public a fost limitat timp îndelungat, dar introducerea în 1736 a
unei taxe speciale destinate iluminatului stradal avea să permită ca numărul felinarelor să crească de
cinci ori, de la 1000 la peste 5000, în mai puțin de trei ani , fapt ce a făcut din capitala britanică
orașul cel mai bine iluminat din lume la acea vreme.

8
EVOUȚIA FELINARELOR
Descoperirile ce permiteau folosirea gazului de huilă pentru iluminatul public, datorat lui
Philippe Lebon (1791) și lui William Murdoch (1792) aveau să determine numeroși antreprenori
din diferite țări europene să susțină cercetarea în acest domeniu nou.

Actorii principali ai econoniei vremii identifică rapid potențial enorm al acestui nou
combustibil, dar și eforturile colosale care vor trebui depuse pentru a-l întrebuința.

Nu ajunge doar ca autoritățile să fie convinse de valoarea oferită de noul sistem, întrucât
implementarea acestuia atrăgea după sine și deschiderea de șantiere urbane, gazul fiind prima sursă
de energie dependentă de o rețea de aprovizionare fixă racordată la fabrica de producție, un element
primordial care îl deosebește de toate sistemele precedente.

Astfel, în ciuda utilizării iluminatului cu gaz în zone restrânse, prima stradă din lume
iluminata prin acest procedeu a fost Pall Mall, în Londra, în 1807. La doar trei decenii de la
descoperirea lui Lebon și ale lui Murdoch au apărut primele rețele de gaz pe deplin operaționale,
care acoperă o suprafață importantă a zonei urbane: la Londra în 1820, la Paris în 1829.

La Paris, începuturile gazului sunt la fel de anevoioase, dar dezvoltarea rețelelor pornește cu
o viziune foarte diferită: înainte de toate acestea este vorba de asigurarea iluminatului public. Între
1819 și 1836, nu mai puțin de șase societăți se vor angaja în această acțiune, cu toate complicațiile
pe care acest lucru le implica. În ciuda unei delimitări stricte, încă din 1822, a perimetrelor urbane
fixate de stat pentru fiecare întreprindere de distribuție, autoritățile și-au dat repede seama că a fost
viabil în forma în care se gasea atunci. Astfel, după mai multe ordonanțe regale care vizau definiția
situațiilor de monopol și funcționalitatea rețelelor, Baronul Haussmann ia decizia, în 1855, să
reunească cele șase întreprinderi, creând Compania pariziană de iluminat și de încălzire prin gaz.

9
 CAPITOLUL II

ILUMINATUL MODERN

Iluminatul exterior presupune iluminatul public (străzi, pieţe, parcuri) şi iluminatul anumitor
zone private (grădini, stadioane, şantiere, întreprinderi industriale, faţadele clădirilor...)

Fig. 2 Elemente de iluminat modern

Iluminatul public urmăreşte satisfacerea unor cerinţe ale comunităţii locale:

 ridicarea gradului de civilizaţie, a confortului şi a calităţii vieţii
 creşterea gradului de securitate a comunităţii locale
 asigurarea siguranţei circulaţiei rutiere şi pietonale
 punerea în valoare a aspectului arhitectonic al clădirilor şi peisajului
O instalaţie de iluminat exterior este alcătuită în principal din:
 stâlpi, fundaţii şi instalaţii de legare la pământ
 conductoare electrice (aeriene sau subterane)
 izolatoare
 cleme şi armături
 corpuri de iluminat în care se găseşte sursa de lumină, care de obicei este un balon
fluorescent cu vapori de mercur sau de sodiu sau o lampă cu incandescenţă de mare putere (ex.
500W). Baloanele fluorescente au ca dispozitiv auxiliar cu rol în stabilizarea descărcării luminoase
o bobină (numită şi balast sau drosser). Cele cu vapori de sodiu au nevoie şi de dispozitive
electronice numit ignitere care să declanşeze descărcarea electrică în lampă. Acestea pot fi cu
bimetal sau electronice.
 cutii de distribuţie, echipamente de măsurare, comandă şi automatizare

Fig. 3 Elemente componente ale sistemelor moderne

10
 Instalaţiile de iluminat pentru arterele de circulaţie trebuie să asigure condiţiile necesare
pentru ca şoferii să poată percepe şi localiza în timp util, detaliile şi obstacolele ce pot apărea pe
traseul de circulaţie. Un obiect poate fi bine văzut când acesta este mult mai iluminat (contrast
negativ) sau mult mai întunecat (contrast pozitiv) decât fondul pe care se situează. Pentru faptul că
majoritatea obstacolelor de pe arterele de circulaţie sunt întunecate este necesar un iluminat public
care realizează un contrast pozitiv. Pentru pietoni este necesară distingerea bordurii trotuarelor, a
vehiculelor şi obstacolelor.
Stabilirea nivelului de iluminare a străzilor ţine cont de intensitatea traficului rutier şi
pietonal, de vegetaţia din zonă. Se urmăreşte evitarea fenomenului de orbire psihologică care apare
în cazul unui contrast insuficient între luminanţa sursei şi cea a obstacolului sau în cazul
neuniformităţii repartiţiei luminanţelor. Pentru evitarea fenomenului de orbire se recomandă
mascarea surselor cu luminanţă mare folosind materiale opale sau utilizare unor unghiuri de
protecţie vizuală corespunzătoare.
Parametrii de calitate ai unui sistem de iluminat exterior sunt:
 nivelul de iluminare şi uniformitatea iluminării (pentru circulaţia pietonală)
 luminanţa, care ia în considerare modul în care conducătorul auto percepe razele de
lumină reflectate de suprafaţa unui drum în funcţie de caracteristicile sursei de lumină şi materialul
drumului (pentru circulaţia rutieră)
 distribuţia luminanţelor în plan orizontal, în câmpul vizual pentru evitarea orbirii
psihologice
 culoarea luminii (redarea culorilor)
 nivelul zgomotului acustic al instalaţiei de iluminat (zgomotul)
 perturbaţiile asupra reţelei de alimentare (undele armonice introduse care perturbă
transmisiile radio-tv)
 costul
Printre componentele de bază ale iluminatului exterior se numără stâlpii. Cei pentru
iluminatul stradal au înălţimi între 6 şi 15 m şi pot fi confecţionaţi din beton armat, lemn sau oţel
zincat.
Stâlpii pentru iluminatul aleilor şi a parcurilor pot fi din beton armat, oţel sau material
plastic, având înălţimi cuprinse între 0,5 şi 5m. Cei din material plastic realizaţi au două straturi
(unul din material plastic şi unul de poliuretan) pe o structură metalică zincată, stabilizat împotriva
radiaţiilor ultraviolete. La bază au o flanşă cu găuri pentru prinderea pe fundaţie rigidizată cu
armătură metalică. Sunt foarte rezistenţi la coroziune. Corpurile de iluminat pot fi montate direct
sau pe consolă.

11
 Fig.4 Stâlpi moderni de iluminat

Sursele de lumină utilizate la iluminatul stradal trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
 flux luminos mare
 eficacitate luminoasă ridicată
 luminanţă redusă
 durată de funcţionare mare
 redarea satisfăcătoare a culorilor
 funcţionare în orice poziţie
 uşor de manevrat în vederea instalării şi întreţinerii
 dimensiuni reduse

În prezent, iluminatul stradal se realizează cu ajutorul lămpilor fluorescente cu vapori de

mercur sau de sodiu. El are un caracter local, spaţiul înconjurător rămânând întunecat (lămpile dau
o iluminare mai mare pe orizontală decât pe verticală, evitându-se fenomenul de orbire). Lămpile
fluorescente cu vapori de mercur sau de sodiu funcţionează pe baza fenomenului de luminiscenţă
care constă în emiterea de către o substanţă (numită luminofor depusă pe sticla lămpii) a unei
radiaţii electromagnetice sub influenţa electronilor care se deplasează în câmpul electric dintre doi
electrozi.

Fig. 5 Lămpi fluorescente cu vapori de mercur sau de sodiu

12
 Corpurile de iluminat stradal sunt prevăzute cu dulii E40 (Goliath), difuzor din sticlă
termorezistentă sau policarbonat şi reflector din aluminiu. Ele trebuie să protejeze lampa la şocuri
mecanice mari, la factorii atmosferici, la vaporii corozivi, la agenţii biologici (păsări, insecte…)
Pentru iluminarea parcurilor, grădinilor, faţadelor se folosesc proiectoarele care asigură un
iluminat general, uniform şi fără contraste. Ele au dezavantajul că provoacă efectul de orbire prin
nerepartizarea corespunzătoare a fluxului luminos, nefiind indicate la iluminarea căilor de circulaţie
rutieră sau pietonală.

Fig. 6 Proiectoare

Iluminatul exterior cu lămpi cu vapori de mercur se utilizează în cazul halelor industriale sau
al iluminatului stradal. Ele oferă o lumină alb-albăstruie, rece. Au cost relativ redus şi durată de
viaţă ridicată, dar au caracteristici reduse de redare a culorilor, durată mare de relansare după
stingere (5minute) şi distorsionează puternic forma curentului. Au nevoie pentru stabilizarea
descărcării de o bobină şi, pentru că aceasta absoarbe energie reactivă din circuit, înrăutăţind
factorul de putere, (cosφ = 0,6) au nevoie şi de un condensator.

Fig. 7 Elemente de stabilizare a sistemelor de iluminat

Iluminatul exterior cu lămpi cu vapori de sodiu se utilizează pentru iluminatul stradal,
spaţiilor largi şi al tunelurilor. Acestea oferă o lumină galben-portocalie, caldă. Au eficienţă
luminoasă ridicată şi durată de viaţă mare, dar redau slab culorile, au preţ ridicat, durată mare de
relansare (8 minute) şi distorsionează forma curentului. Au nevoie de bobină pentru stabilizarea
descărcării şi de un dispozitiv de amorsare a descărcării numit igniter (acesta dă un impuls de
tensiune mărită favorizând apariţia descărcării în lampă). El poate fi cu bimetal sau electronic. Cel
electronic este format din dispozitive electronice (tiristor, triac). El se bazează pe fenomenul de
încărcare-descărcare a condensatorului, mărind durata de funcţionare a lămpii şi scăzând consumul
de energie.

13
 Fig. 8 Elemente de stabilizare a sistemelor de iluminat

În ultima perioadă au apărut lămpi de exterior cu LED şi lămpi economice. Implică cost
ridicat şi au eficacitate redusă. Pot fi alimentate în curent alternativ sau în curent continuu cu
ajutorul unor transformatoare şi redresoare. Se pot alimenta cu ajutorul panourilor solare.
Avantajele lor ar fi:
 realizarea unei iluminări uniform distribuite
 consum de energie redus
 elimină impresia de pâlpâire a luminii în cazul variaţiilor de tensiune
 rezistente la şocuri şi vibraţii şi la variaţii de temperatură
 nu emit radiaţii UV sau IR, vapori de Pb sau Hg, se pot recicla
 au durată mare de viaţă şi se pot realiza în diferite culori.

Fig. 9 Lămpi exterior cu LED

Iluminatul exterior prezintă câteva caracteristici specifice comparativ cu cel interior. Astfel:
 lipseşte iluminatul indirect provocat prin reflexia şi difuzia luminii pe anumite
suprafeţe. Iluminarea se face direct de la sursa de lumină
 înălţimea de montare a corpurilor de iluminat este mai mare decât la iluminatul
interior pentru a se evita efectul de orbire la pietoni sau conducătorii auto
 corpurile de iluminat necesită o întreţinere mult mai atentă din cauza intemperiilor
(ceaţă, ploaie, praf, vapori toxici) altfel randamentul lor scade mult
Există mai multe tipuri de sisteme de iluminat a căilor de circulaţie rutieră:
 sisteme de iluminat cu amplasare unilaterală (pentru străzile înguste cu maxim două
benzi de circulaţie)
 sisteme de iluminat cu amplasare bilaterală alternantă (pentru străzi înguste cu 2-3
benzi de circulaţie)

14
  sisteme de iluminat cu amplasare bilaterală faţă în faţă (pentru străzi foarte largi cu
mai mult de 3 benzi de circulaţie)
 sisteme de iluminat cu amplasare axială (pentru căile de circulaţie cu peluză centrală)
 sisteme de iluminat destinate autostrăzilor
 sisteme de iluminat destinate zonelor particulare ale căilor de circulaţie (intersecţii,
curbe, pante, poduri)
Iluminatul stradal este necesar să fie dotat cu echipamente inteligente care să asigure:
 aprinderea/stingerea în funcţie de starea de iluminare locală sau în funcţie de un orar
prestabilit
 semnalizarea apariţiei unor defecte
 transmiterea de la distanţă a comenzii de aprindere/stingere
 cunoaşterea consumurilor energetice dintr-un punct central aflat la distanţă de lampă
Aceste echipamente pot fi:
 un ceas programator pentru stabilirea intervalului de funcţionare a lămpii
 o celulă fotoelectrică pentru aprinderea/stingerea iluminatului în funcţie de
iluminatul natural
 automate programabile care să comande automat aprinderea/stingerea lămpii;ele pot
depista defectele sau pot trimite consumurile energetice înregistrate
O soluţie modernă în iluminatul stradal este cel cu cu panouri solare, care implică, însă,
costuri ridicate. La Bistriţa, de exemplu, a fost montat în martie 2010, un astfel de stâlp a cărui
valoare se ridică la 3000 euro bani donaţi de o fundaţie americană. Şi la Oradea, două luni mai
târziu au fost montate asemenea sisteme de iluminat. Celulele solare sunt monocristaline sau
policristaline siliconice, au puterea 100-200W, sunt dotate cu acumulatori din plumb şi au un sistem
de control realizat cu un microcomputer inteligent, cu protecţii la scurtcircuit şi suprasarcină şi
pornire/automată a lămpii în funcţie de lumina naturală.
 Există şi soluţia alimentării lămpilor cu un minigenerator eolian.
 Panourile solare sunt formate din celule fotovoltaice legate în serie sau în paralel,
realizate din materiale semiconductoare (fotodiode sau fototranzistoare) care au rolul de a
transforma energia luminoasă în energie electrică.
 Celulele solare pot fi de mai multe tipuri: monocristaline, policristaline, amorfe, film
subţire, CIS, CdTe, CIGS cele mai performante fiind primele două tipuri.

15
 Fig.10 Principiul de funcţionare al panourilor solare

Fluxul de lumină 1, format din particule foarte mici numite fotoni cade pe suprafata
celulelor solare formate din material semiconductoare 2. Fiecare foton cedează energia lui unui
electron din materialul celulei solare, care se desprinde de pe orbită şi devine electron liber. Ia
naştere un curent electric care este înmagazinat în acumulatori. Seara, curentul electric înmagazinat
în acumulatori alimentează lampa. Panoul solar este format din mai multe straturi: unul negativ (3),
unul izolator (4), unul pozitiv (5).
Pentru realizarea unui mediu luminos, confortabil şi ecologic tendinţele moderne în
iluminatul exterior sunt:
 utilizarea balasturilor electronice pentru lămpile cu vapori de sodiu
 utilizarea corpurilor de iluminat stradal cu module de LED-uri
 alimentarea corpurilor de iluminat stradal cu energie solară
 acordarea unei atenţii sporite întreţinerii corpurilor de iluminat; alegerea cu grijă a
materialelor din care acestea se confecţionează
Astfel scade emisia de CO2, creşte eficienţa utilizării energiei electrice, creşte durata de viaţă
a lămpii, se pot obţine diferite nuanţe de lumină, scade nivelul de poluare, contribuind la
îmbunătăţirea stării de sănătate al populaţiei.

16
 CAPITOLUL III

VERIFICAREA METROLOGICA A CORPURILOR DE ILUMINAT MODERNE

SI ILUMINATUL PUBLIC.

Fig. 11 Instrumente de măsură

Cei mai mulți dintre noi uităm că trăim într-o lume dominată de pericole și nesiguranță. Ne
amintim asta numai când se intamplă vreo explozie de la acumularea de gaze, vreun incendiu de la
fire de curent prost izolate, sau cine știe ce alte accidente mai mici sau mai mari intamplate la birou,
la fabrică sau prin vecini. Ne amintim că nu ne-am verificat centrala sau că țevile de gaz sunt vechi
însă uităm repede mai ales dacă nu suntem afectați direct.
Ce-ar fi însă să mergem la spital și să aflăm că doctorii folosesc aparatură care n-a mai
beneficiat de o verificare metrologică serioasă de ani de zile? Ne-ar afecta? Ne-ar deranja să fim
tratați după ureche, cu instrumente care dau erori peste limita admisă de lege?
Cele mai multe instrumente folosite astăzi în industrie și tehnică au nevoie de verificări
periodice care să ateste că și-au păstrat precizia. Pentru că nimeni nu-și dorește să folosească
instrumente imprecise, care să dea erori grave și să producă pagube. Astfel de instrumente sunt
lipsite de valoare deși dau impresia că măsurătorile sunt făcute și totul este în siguranță. Cum ar fi
să ai un cântar care să dea mereu câteva sute de grame în plus sau în minut oricărui client?
Pentru siguranța noastră, a tuturor, este nevoie de o verificare metrologică a tuturor
aparatelor folosite în sănătate, siguranța populației, protecția mediului, protecția consumatorului și
altele. Aparate pentru testarea siguranței de funcționare a echipamentelor electrice, aparate de
testare cu înaltă tensiune, analizoare, calibratoare, multimetre și multe altele au nevoie de etalonare
specializată și de un buletin de verificare metrologică care să atesteze buna lor funcționare și
precizie.

17
CE ÎNSEAMNĂ VERIFICAREA METROLOGICĂ

Reprezintă o serie de proceduri prin care se află dacă instrumentele din diverse domenii și-
au păstrat caracteristicile de funcționare inițiale, stabilite de fabricant. Pentru unele aparate
etalonarea periodică este obligatorie la intervale specifice pentru a păstra calitatea și siguranța
produselor. La altele, etalonarea se face în funcție de recomandarea producătorilor, frecvența de
utilizare și caracteristicile aparatelor. Odată cu etalonarea se fac și unele corecții dacă aparatul a
depășit limita admisă a erorilor. În urma verificărilor și etalonărilor se eliberează certificate de
etalonare și verificare metrologică. Lipsa verificărilor are consecințe grave din punct de vedere legal
pentru că este pusă în primejdie siguranța cetățenilor.
Pentru că nu ne putem permite să ne jucăm cu siguranța noastră și a celor din jurul nostru ar
trebui să ne asigurăm constant că aparatele folosite sunt perfect calibrate, etalonate și certificate
metrologic la zi. Numai în acest fel putem evita probleme grave la domiciliu, la job, pe strazi, în
școli, spitale, azile de bătrâni, creșe și grădinițe. Verificarea metrologică este esențială pentru
siguranța noastră de zi cu zi. Pentru că cele mai multe verificări se fac la cerere, ar trebui să avem
un calendar în care să notăm datele exacte la care fiecare verificare expiră și trebuie refăcută.
Numai așa putem să ne asigurăm că suntem în ordine din punct de vedere legal și nu numai.

VERIFICAREA METROLOGICĂ A SISTEMELOR DE ILUMINAT PUBLIC

Conform “Regulamentului cadru al serviciilor de iluminat public”, Secțiunea 2 - Asigurarea

parametrilor luminotehnici cantitativi și calitativi si Secțiunea 3 - Exploatarea și întreținerea
instalațiilor de iluminat public, sistemele de iluminat public trebuie să indeplinească cumulativ
următoarele cerințe:
Art. 38
(1) Sistemul de iluminat public va asigura caracteristicile luminotehnice normate necesare
siguranței circulației pe căile de circulație, în funcție de intensitatea traficului și de reflectanța
suprafeței căii de circulație și a zonei adiacente.
(2) Toate sistemele de iluminat destinate circulației auto vor fi dimensionate conform
legislației internaționale și naționale, în funcție de nivelul de luminanță, cu excepția intersecțiilor
mari, sensurilor giratorii, care se vor dimensiona în funcție de iluminare.
(3) Parametrii luminotehnici ai sistemului de iluminat public vor fi verificați de operator,
atât la punerea în funcțiune, cât și periodic, pe parcursul exploatării.

18
 (4) Menținerea în timp a nivelului de iluminare sau luminanță, după caz, realizat de sistemul
de iluminat public se asigură prin programul de întreținere, realizându-se înlocuirea lămpilor uzate,
curățarea lămpilor și a aparatelor de iluminat.
(5) Parametrii cantitativi sunt: nivelul de luminanță, pentru căile de circulație auto, și nivelul
de iluminare, pentru intersecții, piețe, sensuri giratorii, zone pietonale, zone pentru cicliști.
(6) Parametrii calitativi sunt: uniformitățile pe zona de calcul, indicele TI pentru evitarea
orbirii fiziologice în câmpul vizual central și periferic.

Art. 39
(1) Iluminatul piețelor și intersecțiilor se realizează astfel încât nivelul de iluminare să fie
mai ridicat față de calea de circulație cu nivelul cel mai ridicat, incidentă în intersecție, conform SR
13433.
(2) Iluminatul trecerilor la nivel cu calea de rulare a tramvaielor se realizează astfel încât
nivelul de iluminare să fie mai ridicat față de strada cu nivelul cel mai ridicat, conform SR 13433.
(3) Iluminatul intersecțiilor se va realiza prin amplasarea aparatelor de iluminat cât mai
aproape de unghiurile intersecțiilor.
(4) Iluminatul intersecțiilor dintre străzile principale și cele secundare se va realiza prin
amplasarea aparatelor de iluminat pe căile de circulație principale în fața căilor de circulație
secundare cu care se intersectează, acest mod de amplasare a aparatelor de iluminat constituind un
punct de semnalizare pentru circulația rutieră.
(5) Iluminatul trotuarelor se poate realiza cu un nivel de iluminare mai redus decât nivelul
părții carosabile a căii de circulație respective, potrivit factorului "raport de zonă alăturată" rezultat
din proiectare, conform SR 13433.
(6) Iluminatul spațiilor special amenajate pentru parcare se va realiza cu surse de lumină
care asigură un nivel de iluminare egal cu cel realizat pe zona de acces la parcare.
(7) Iluminatul podurilor și pasajelor se va realiza cu surse de lumină care trebuie să asigure o
luminanță egală cu cea realizată pe restul traseului, iar aparatele de iluminat vor avea clasa de
protecție IP 65, pentru mărirea timpului de bună funcționare.
(8) Pentru poduri se va asigura marcarea luminoasă a capetelor podurilor prin mărirea
nivelului mărimii de referință conform SR 13433 și, suplimentar, marcarea structurii construcției.
(9) Iluminatul căilor de circulație în pantă se va realiza cu micșorarea distanței dintre sursele
de lumină proporțional cu unghiul de înclinare al pantei și progresiv spre vârful pantei, în așa fel
încât să se obțină o creștere a nivelului mărimii de referință, conform SR 13433.

19
 (10) Pentru iluminatul curbelor de circulație, aparatele de iluminat se vor amplasa într-o
dispunere care să asigure ghidajul vizual.
(11) Stâlpii de susținere a aparatelor de iluminat se amplasează, în cazul iluminatului
unilateral, pe partea exterioară a curbei, distanța dintre ei micșorându-se în raport de cât de
accentuată este curba, care să conducă la o majorare a nivelului mărimii de referință, conform SR
13433.
(12) În cazul intersecțiilor unor căi de circulație cu niveluri de luminanță diferite, se va
asigura trecerea graduală de la un nivel de luminanță la altul, pentru adaptarea fiziologică a
participanților la trafic, conform SR 13433.

Art. 40
(1) Iluminatul trecerilor de pietoni se realizează cu un nivel de luminanță mai ridicat decât
cel al căii de circulație respective, conform SR 13433, evitându-se schimbarea culorii care produce
șoc vizual și estetic perturbator.
(2) Iluminatul se realizează prin dispunerea unui aparat de iluminat în apropierea trecerii de
pietoni sau aceasta va fi amplasată în apropierea locului de dispunere a aparatelor de iluminat.
(3) Amplasarea aparatelor de iluminat se va face astfel încât să asigure iluminarea pietonilor
din sensul de circulație.
(4) Iluminatul trecerilor de pietoni trebuie să aibă în vedere un indice de orbire cât mai
scăzut.

Art. 41
(1) Relațiile dintre mărimile geometrice ale instalației de iluminat și caracteristicile electrice
și luminotehnice ale acesteia vor fi corelate astfel încât să rezulte soluții optime din punct de vedere
tehnic și economic.
(2) Înălțimile la care se vor amplasa aparatele de iluminat se calculează în funcție de fluxul
luminos al surselor de lumină și de gradul de concentrare a distribuției intensității luminoase a
acestora, astfel încât să se asigure uniformitatea normată și limitarea fenomenului de orbire.
(3) Pentru evitarea fenomenului de orbire, în piețe și intersecții sursele de lumină și
aparatele de iluminat se montează la înălțimi cu unghiuri de protecție corespunzătoare.
(4) Poziționarea aparatelor de iluminat pentru căile de circulație auto se va determina printr-
o analiză care trebuie să prevină fenomenul de orbire.
(5) Aparatele de iluminat trebuie să asigure o distribuție exclusiv directă a fluxului luminos
către calea de circulație rutieră.

20
 (6) Tipul și dimensiunile consolelor se vor alege pe considerente economice, fotometrice, de
întreținere și arhitecturale.
(7) În funcție de tipul aparatului de iluminat, distanța dintre aparatele de iluminat se alege în
funcție de înălțimea de montare a acestora, asigurându-se uniformitatea iluminatului conform
normelor Uniunii Europene, astfel încât să se reducă numărul de stâlpi/km și numărul de aparate de
iluminat/km, cu respectarea prevederilor SR 13433.

Art. 42
În funcție de vegetația existentă în zona adiacentă căilor de circulație, aparatele de iluminat
se amplasează astfel încât distribuția fluxului luminos să nu se modifice. În acest sens,
coronamentul arborilor se ajustează periodic.

Art. 43
(1) Iluminatul tunelurilor se va asigura și va funcționa în bune condiții și în timpul zilei.
(2) În tuneluri se asigură o luminanță conform prevederilor SR 13433.
(3) Aparatele de iluminat utilizate pentru iluminatul tunelurilor se vor dispune sub formă de
benzi continue, dispuse în lungul direcției de mers sau cu intervale determinate prin calcul, pentru a
se evita fenomenul de licărire la care sunt supuși conducătorii auto și pentru a se asigura ghidajul
optic al acestora.
(4) În zona de apropiere și în zona de acces în tuneluri se vor asigura valori corespunzătoare
ale luminanței, pentru a se evita efectul de grotă neagră.

Art. 44
(1) Pe căile de circulație, nivelul de luminanță trebuie să asigure perceperea obstacolelor și
detaliilor în mod distinct, în timp util și cu siguranță.
(2) Nivelul de luminanță va fi menținut în timp prin întreținerea la perioade specificate a
sistemelor de iluminat, luându-se măsuri pentru înlocuirea lămpilor uzate, curățarea lămpilor și a
aparatelor de iluminat.

Art. 45
(1) Condițiile de iluminat privind luminanța medie, uniformitatea generală a luminanței,
indicele de prag, uniformitatea longitudinală a luminanței, raportul de zonă alăturată, luminanța
zonei de acces, raportul dintre luminanța la începutul zonei de prag și luminanța zonei de acces,
luminanța zonei de tranziție, luminanța zonei interioare, luminanța zonei de ieșire, iluminarea

21
medie, uniformitatea generală a iluminării, iluminarea minimă, după caz, vor respecta prevederile
standardului SR 13433 pentru:
a) clasa sistemului de iluminat pentru categoria căii de circulație destinate traficului rutier;
b) clasa sistemului de iluminat pentru zonele de risc;
c) clasa sistemului de iluminat pentru căile de circulație destinate traficului pietonal și/sau
cicliștilor.
(2) Operatorii serviciilor de iluminat public au obligația de a executa modificările necesare
în sistemul de iluminat public pentru asigurarea respectării condițiilor de iluminat impuse de
standardul SR 13433.
(3) La montarea reclamelor luminoase în zona de exploatare a sistemului de iluminat public
se va obține în prealabil avizul operatorului serviciilor de iluminat public privind sursele de lumină
utilizabile din punct de vedere al iluminării maxime admisibile, temperaturii de culoare corelată, al
culorii surselor de iluminat și al poziționării acestora față de traficul rutier, în vederea evitării
distragerii atenției participanților la trafic și a armonizării culorilor reclamelor luminoase cu cele
utilizate la iluminatul public.

Art. 46
(1) Amplasarea aparatelor de iluminat se va realiza, în funcție de cerințele și condițiile în
care se realizează iluminatul public, în unul dintre următoarele moduri:
a) unilateral;
b) bilateral alternat;
c) bilateral față în față;
d) axial;
e) central;
f) catenar.
(2) Pentru realizarea unei uniformități satisfăcătoare a repartiției luminanțelor pe suprafața
căii de circulație, aparatele de iluminat vor fi astfel amplasate încât să asigure parametrii
luminotehnici normați, respectându-se valorile de referință normate prevăzute în SR 13433.

Art. 47
(1) Iluminatul public al căilor de circulație va fi realizat ținându-se cont de încadrarea în
clasele sistemului de iluminat, în funcție de categoria și configurația căii de circulație, de
intensitatea traficului rutier și de dirijarea circulației rutiere, conform standardelor naționale în
vigoare.

22
 (2) În mediul rural, căile de circulație principale, cu excepția drumurilor naționale, se pot
asimila, din punct de vedere al valorilor parametrilor luminotehnici, cu căile de circulație cu trafic
mediu, iar căile de circulație secundare se pot asimila cu căile de circulație cu trafic foarte redus.
(3) Tipul aparatelor de iluminat și al armăturilor pentru iluminat se va stabili ținându-se cont
ca durata de bună funcționare să fie de cel puțin 10.000 de ore, cu excepția cazurilor în care se
dorește o redare foarte bună a culorilor.

Art. 48
Pentru realizarea lucrărilor de exploatare operatorul serviciilor de iluminat public va ține la
zi următoarea documentație tehnică ce va fi și anexă la contractul de delegare a gestiunii:
a) harta detaliată a instalațiilor de iluminat public pe care le are în gestiune, cu:
1. posturile de transformare din care se alimentează rețeaua de iluminat public;
2. traseul rețelei;
3. punctele de conectare/deconectare a iluminatului public;
4. schema de acționare și a cascadei pentru conectarea/deconectarea automată a
iluminatului;
5. amplasarea aparatelor de iluminat, cu indicarea tipului și puterii lămpii;
6. locul de amplasare pentru realizarea iluminatului ornamental festiv, cu indicarea
punctelor de alimentare, numărului lămpilor și puterii totale consumate;
b) documentația tehnică pentru căile de circulație pe care sunt montate instalațiile de
iluminat public, împărțită pe categorii de căi de circulație conform prevederilor Art. 47, care trebuie
să cuprindă:
1. denumirea;
2. lungimea și lățimea;
3. tipul de îmbrăcăminte rutieră;
4. modul de amplasare a aparatelor de iluminat;
5. tipul rețelei de alimentare;
6. punctele de alimentare și conectare/deconectare;
7. tipul aparatelor de iluminat, numărul acestora și puterea lămpilor;
8. tipul și distanța dintre stâlpi, înălțimea de montare și unghiul de înclinare a aparatelor de
iluminat;
c) proiectele de execuție a instalațiilor de iluminat, cu toate modificările operate, breviarele
de calcul și avizele obținute;
d) procesele-verbale de recepție însoțite de certificatele de calitate.

23
 Art. 49
Operațiile de exploatare vor cuprinde:
1. lucrări operative constând dintr-un ansamblu de operații și activități pentru supravegherea
permanentă a instalațiilor, executarea de manevre programate sau accidentale pentru remedierea
deranjamentelor, urmărirea comportării în timp a instalațiilor;
2. revizii tehnice constând dintr-un ansamblu de operații și activități de mică amploare
executate periodic pentru verificarea, curățarea, reglarea, eliminarea defecțiunilor și înlocuirea unor
piese, având drept scop asigurarea funcționării instalațiilor până la următoarea lucrare planificată;
3. reparații curente constând dintr-un ansamblu de operații executate periodic, în baza unor
programe, prin care se urmărește readucerea tuturor părților instalației la parametrii proiectați, prin
remedierea tuturor defecțiunilor și înlocuirea părților din instalație care nu mai prezintă un grad de
fiabilitate corespunzător.

Art. 50
(1) În cadrul lucrărilor operative se vor executa:
a) intervenții pentru remedierea unor deranjamente accidentale la aparatele de iluminat și
accesorii;
b) manevre pentru întreruperea și repunerea sub tensiune a diferitelor porțiuni ale instalației
de iluminat în vederea executării unor lucrări;
c) manevre pentru modificarea schemelor de funcționare în cazul apariției unor
deranjamente;
d) recepția instalațiilor noi puse în funcțiune în conformitate cu regulamentele în vigoare;
e) analiza stării tehnice a instalațiilor;
f) identificarea defectelor în conductoarele electrice care alimentează instalațiile de iluminat;
g) supravegherea defrișării vegetației și înlăturarea obiectelor căzute pe linie;
h) controlul instalațiilor care au fost supuse unor condiții meteorologice deosebite, cum ar fi:
vânt puternic, ploi torențiale, viscol, formarea de chiciură;
i) acțiuni pentru pregătirea instalațiilor de iluminat cu ocazia evenimentelor festive sau
deosebite;
j) demontări sau demolări de elemente ale sistemului de iluminat public;

24
 k) intervenții ca urmare a unor sesizări.
(2) Realizarea lucrărilor de exploatare și de întreținere a instalațiilor de iluminat public se va
face cu respectarea procedurilor specifice de protecție a muncii în vigoare.

Art. 51
În cadrul reviziilor tehnice se vor executa cel puțin următoarele operații:
a) revizia aparatelor de iluminat și a accesoriilor (balast, igniter, condensator, siguranță etc.);
b) revizia tablourilor de distribuție și a punctelor de conectare/deconectare;
c) revizia liniei electrice aparținând sistemului de iluminat public.

Art. 52
(1) La revizia aparatelor de iluminat se vor executa următoarele operații:
a) ștergerea aparatului de iluminat (reflectoarele și structurile de protecție vizuală);
b) înlocuirea siguranței sau a componentelor, dacă există o defecțiune;
c) verificarea contactelor conductelor electrice la diferite conexiuni.
(2) Lucrările de revizie tehnică la aparatele de iluminat se execută cu linia electrică sub
tensiune pentru verificarea bunei funcționări a instalațiilor.

Art. 53
La întreținerea și revizia tablourilor electrice de alimentare, distribuție,
conectare/deconectare se vor realiza următoarele operații:
a) înlocuirea siguranțelor necorespunzătoare;
b) înlocuirea contactoarelor și a dispozitivelor de automatizare defecte;
c) înlocuirea, după caz, a ușilor tablourilor de distribuție;
d) refacerea inscripționărilor, dacă este cazul.

Art. 54
La revizia rețelei electrice de joasă tensiune destinate iluminatului public se realizează
următoarele operații:
a) verificarea traseelor și îndepărtarea obiectelor străine;
b) îndreptarea stâlpilor înclinați;
c) verificarea ancorelor și reîntinderea lor;
d) verificarea stării conductelor electrice;

25
 e) refacerea legăturilor la izolatoare sau a legăturilor fasciculelor torsadate, dacă este cazul;
f) îndreptarea, după caz, a consolelor;
g) verificarea stării izolatoarelor și înlocuirea celor defecte;
h) strângerea sau înlocuirea clemelor de conexiune electrică, dacă este cazul;
i) verificarea instalației de legare la pământ (legătura conductorului electric de nul de
protecție la armătura stâlpului, legătura la priza de pământ etc.);
j) măsurarea rezistenței de dispersie a rețelei generale de legare la pământ.

Art. 55
Reparațiile curente se execută la:
a) aparate de iluminat și accesorii;
b) tablouri electrice de alimentare, distribuție și conectare/deconectare;
c) rețele electrice de joasă tensiune aparținând sistemului de iluminat public.

Art. 56
În cadrul reparațiilor curente la aparatele de iluminat și accesorii se vor executa următoarele:
a) înlocuirea lămpilor necorespunzătoare cu altele exclusiv de același tip cu cel inițial
(aceeași putere, aceeași culoare aparentă);
b) ștergerea dispersorului, a structurilor de protecție a sursei de lumină/lămpii, a structurilor
de protecție vizuală și a interiorului aparatului de iluminat;
c) înlăturarea cuiburilor de păsări;
d) verificarea coloanelor de alimentare cu energie electrică și înlocuirea celor care prezintă
porțiuni neizolate sau cu izolație necorespunzătoare;
e) verificarea contactelor la clemele sau papucii de legătură a coloanei la rețeaua electrică;
f) înlocuirea aparatelor de iluminat necorespunzătoare.

Art. 57
În cadrul reparațiilor curente la tablourile electrice de alimentare, distribuție,
conectare/deconectare se execută următoarele:
a) verificarea stării ușilor și a încuietorilor, cu remedierea tuturor defecțiunilor;
b) vopsirea ușilor și a celorlalte elemente metalice ale cutiei;
c) verificarea siguranțelor fuzibile, înlocuirea celor defecte și montarea celor noi, identice cu
cele inițiale (prevăzute în proiect);
d) verificarea și strângerea contactelor;

26
 e) verificarea coloanelor și înlocuirea celor cu izolație necorespunzătoare;
f) verificarea contactorului sau înlocuirea acestuia, dacă este cazul;
g) verificarea funcționării dispozitivelor de acționare, cu înlocuirea celor necorespunzătoare
sau montarea unora de tip nou pentru fiabilizarea sau modernizarea instalației.
Art. 58
În cadrul reparațiilor curente la rețelele electrice de joasă tensiune destinate iluminatului
public se execută următoarele lucrări:
a) verificarea distanțelor conductelor față de construcții, instalații de comunicații, linii de
înaltă tensiune și alte obiective;
b) evidențierea în planuri a construcțiilor și instalațiilor nou-apărute de la ultima verificare și
realizarea măsurilor necesare de coexistență;
c) determinarea gradului de deteriorare a stâlpilor, inclusiv a fundațiilor acestora, și luarea
măsurilor de consolidare, remediere sau înlocuire, în funcție de rezultatul determinărilor;
d) verificarea verticalității stâlpilor și îndreptarea celor înclinați;
e) verificarea și refacerea inscripționărilor;
f) repararea ancorelor și reîntinderea acestora, înlocuirea părților deteriorate sau care lipsesc,
strângerea șuruburilor la cleme și la placa de protecție;
g) verificarea stării conductelor electrice;
h) verificarea și înlocuirea conductoarelor electrice de tip funie cu fire rupte mai mult de
15% din secțiune, precum și a conductoarelor electrice cu izolația deteriorată care prezintă
crăpături, rosături ori lipsa izolației;
i) se verifică starea legăturilor conductei electrice la izolator și, dacă este necesar, se reface
legătura;
j) la izolatoarele de susținere și întindere se va verifica dacă acestea nu sunt sparte, glazura
nu este deteriorată sau dacă îmbinarea la suport este corespunzătoare, înlocuindu-se toate
izolatoarele deteriorate;
k) la console, brățări sau la celelalte armături metalice de pe stâlp se verifică dacă nu sunt
corodate, deformate, fisurate ori rupte. Cele deteriorate se înlocuiesc, iar cele corespunzătoare se
revopsesc și se fixează bine pe stâlp;
l) la ancorele stâlpilor se verifică dacă cablul nu are fire rupte, clemele de strângere nu sunt
deteriorate sau corodate și tensiunea de întindere a cablului este cea corespunzătoare. Elementele
deteriorate se înlocuiesc, iar dacă este cazul se reglează tensiunea în ancoră;
m) la instalația de legare la pământ a nulului de protecție se va verifica starea legăturilor și
îmbinărilor conductorului electric de nul la acesta, precum și a legăturilor acestuia la aparatul de

27
iluminat, se va măsura rezistența de dispersie a rețelei generale de legare la pământ, se va măsura și
se va reface priza de pământ, dacă aceasta nu corespunde STAS 12604.

Art. 59
(1) Periodicitatea reviziilor tehnice pentru aparatele de iluminat este conform normativelor
tehnice în vigoare sau în funcție de specificațiile fabricantului.
(2) Autoritățile administrației publice locale împreună cu organele de poliție vor stabili, în
funcție de condițiile locale, gradul de intensitate a traficului pentru fiecare cale de circulație,
locurile și intersecțiile cu grad mare de periculozitate, precum și marile aglomerări urbane.
(3) Gradul de intensitate a traficului se determină în funcție de numărul de vehicule/oră și
bandă, conform SR 13433.

Art. 60
Periodicitatea reparațiilor curente pentru tablourile electrice de alimentare, distribuție,
conectare/deconectare și rețelele electrice de joasă tensiune destinate iluminatului public este de 3
ani, iar pentru aparatele de iluminat este de 2 ani.

28
 CAPITOLUL IV

NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

Pentru evitarea accidentelor este necesar ca personalul însărcinat cu îndrumarea lucrărilor

practice (profesor-inginer, maistru instructor, tutore) să urmărească cunoaşterea şi respectarea de
către elevi a normelor de sănătate şi securitate în muncă. Fiecare elev va avea propria Fişă de
instructaj, completată conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 312/2006.
Pentru siguranţa voastră respectaţi normele de sănătate şi securitate în muncă astfel:
A) Înainte de începerea lucrului
• efectuarea instructajului la locul de muncă;
• purtarea echipamentului individual de protecţie stabilit pentru fiecare loc de muncă, având
halatele de lucru strânse pe corp şi încheiate la mâneci, părul elevilor este strâns şi acoperit;
• uneltele, mesele de lucru, maşinile, instalaţiile, aparatele etc. să fie în bună stare de
funcţionare, intervenţiile pentru montare, demontare şi reglare se vor executa utilizând cu scule
calibrate;
• să existe plăci avertizoare de protecţie la locurile unde se pot produce accidente

B) În timpul lucrului:
• dacă in timpul desfăşurării lucrării se constată o defecţiune se va opri obligatoriu
alimentarea cu energie electrică, înainte de a face vreo intervenţie în montaj.
• la locul de muncă este obligatorie păstrarea ordinii şi curăţeniei;
• nu se va acţiona niciun aparat sau stand de probă fără aprobarea
personalului însărcinat cu îndrumarea şi supravegherea lucrărilor
practice efectuate;
• nu se vor consuma sau păstra alimente proprii în atelierele de lucru; orice aliment se va
consuma numai la locurile special amenajate respectându-se regulile de igienă.
La operaţiile de etalonare şi verificare a mijloacelor de măsură electrice:
• în cazul folosirii alimentatoarelor legate la reţea se va evita
atingerea părţii primare;
• în cazul folosirii acumulatoarelor, se va evita atingerea vărsarea

29
 sau stropirea cu acid;
• se vor folosi conductoare de legătură izolate pentru tensiunea respectivă;
• nu se vor atinge bornele sau părţile neizolate conducătoare de
curent atât timp cât circuitul se află sub tensiune;
• secundarele transformatoarelor de măsură se vor lega la pământ;
• schimbările de legături la receptoare şi aparate de măsurat se vor
efectua cu intreruptoarele deschise;
La operaţiile de etalonare şi verificare a mijloacelor de măsurare a presiunii:
• se va trasa obligatoriu pe cadran reperul presiunii de lucru (verde) şi al presiunii maxime
(roşu) la cel mult 2/3 din valoarea maximă a scării;
• se vor verifica racordurile pentru asigurarea etanşeităţii aparatului;
• în timpul verificării, aparatul va fi prevăzut cu carcasa montată pentru ca, în caz de
neetanşeitate a elementului elastic, să se evite accidentarea operatorului;
La operaţiile de etalonare şi verificare a mijloacelor de măsurare a debitului:
• nu se va umbla la compresor în timpul funcţionării;
• nu se va umbla la robinetele care stabilesc debitul de funcţionare, decât sub supravegherea
cadrului didactic sau a tutorelui de practică, deoarece este posibilă apariţia unei presiuni foarte mari
care poate împrăştia lichid în manometru;
• asigurarea unei ventilaţii corespunzătoare a incintei în care se lucrează
La operaţiile de etalonare şi verificare a mijloacelor de măsurare a mărimilor fizico-chimice:
• gazul de măsură să fie netoxic şi neimflamabil
• se va executa legarea la pământ a carcasei vâscozimetrului
• nu se va depăşi temperatura de 600C
• manevrarea părţilor calde se va face cu mănuşi antitermice
• deoarece soluţiile cu pH=1 şi pH=4 sunt puternic acide se va avea grijă să nu se producă
stropi la manipularea, umplerea, golirea vasului de sticlă, iar pentru evacuarea acestora se vor folosi
mănuşi de cauciuc;

C) La terminarea lucrului:
• aparatele utilizate vor fi deconectate de la priza de forţă;
• curăţirea de către elevi a locului de muncă, a echipamentului,
uneltelor, dispozitivelor utilizate etc. şi aşezarea lor în cutii,
în sertare sau dulapuri;

30
 • respectarea tuturor măsurilor de igienă, prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute în
normativele în vigoare pentru locurile de muncă respective.

31
BIBLIOGRAFIE
1) Niculae Mira, Constantin Neguş – Instalaţii şi echipamente electrice, EDP Bucureşti, 1995
2) Normativ pentru proiectarea sistemelor de iluminat rutier şi pietonal. Indicativ NP 062-02
3) Alexandru Iulian Stan, Traian Cănescu - Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică
industrială, EDP Bucureşti 1995
4) N. Golovanov, C.Toader, I. Dumitriu - Consumatori de energie electrică, UPB Bucureşti
2005
5) “Regulamentul cadru al serviciilor de iluminat public”, Secțiunea 2 - Asigurarea
parametrilor luminotehnici cantitativi și calitativi si Secțiunea 3 - Exploatarea și întreținerea
instalațiilor de iluminat public
6) https://wikipedia.com

32