Factori ai evoluției

Principalii factori ai evoluției sunt: ereditatea, variabilitatea,

suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.
Ereditatea grupează procesele de replicare și transmitere a
informației ereditare, ca și existența în sine a acesteia în celulă. Ea
asigură baza de plecare în constituirea caracteristicilor tipice ale speciei,
care sunt în cea mai mare parte identice la generațiile parentale cu cele
fiice.
Variabilitatea reprezintă o modificare ce apare în expresia unui
anumit caracter la organisme aparținând aceleiași specii. Aceste
modificări pot fi determinate genetic, și atunci se vor transmite la
descendenți, sau pot fi nedeterminate genetic.
Variabilitatea înregistrată la indivizii unei populații poate fi de
natură ereditară sau nu. Variabilitatea ereditară apare datorită mutațiilor
și a recombinării, precum și datorită migrației indivizilor de la o populație
la alta, în cadrul aceleiași specii. Variabilitatea netransmisibilă ereditar
se datorează modificărilor determinate de mediu.
Suprapopulația reprezintă existența unui număr mai mare de
indivizi decât poate suporta mediul. Resursele de spațiu și hrană devin
insuficiente și ca urmare, lupta pentru existență devine acută. Vor
supraviețui numai indivizii și populațiile cele mai bine adaptate.
Suprapopulația este cauza luptei pentru existență și a selecției naturale.
Lupta pentru existență sau competiția avantajează organismele
cu o rată mai mare de creștere și multiplicare.
Selecția naturală este un ansamblu de mecanisme ce acționează
în direcția creșterii continue a gradului de adaptare a populațiilor la
mediu. Selecția naturală acționează asupra indivizilor, afectându-le
capacitatea de supraviețuire și reproducere, dar cea care evoluează
este populația nu individul.