Era o zi de mai, iar eu împreuna cu colegii mei ne aflam la ultima ora din acea zi, și

anume Română și nu mai puteam de nerăbdare să sune clopoțelul de final de oră.

Clasa era una obișnuită, de formă dreptunghiulară, cu 3 rânduri de bănci, iar pe peretele
de la stradă erau 3 ferestre cu câte 2 geamuri așezate exact în dreptul fiecărui rând de bănci,
oferind lumina necesară. Aceasta avea lângă ușă o tablă mare, iar lângă tablă se afla și catedra
profesorului. La acel moment, în clasă era foarte liniște deoarece profesoare ne promisese că ne
va da drumul cu 15 minute mai devreme așa că toată lumea copia lecția de la tablă în liniște. În
timp ce profesorul scria ultimele rânduri din lecția de zi, clopoțelul a început să sune fără a se
mai oprii, chiar dacă mai era mult timp până la sfârșitul orei. Profesorul a ieșit pe hol speriat, iar
noi ne-am panicat. Imediat s-au auzit indicațiile profesorului, care țipa în toate direcțiile:„ toată
lumea să părăsească școala imediat. Nu vă îngrămădiți!”. Atunci chiar ne-am speriat cu toții și
am urmat indicațiile profesorilor.
În momentul în care toți am ajuns în curtea școlii, departe de clădire am observat că
jumătate de școală era speriată, toate fetele plângeau, chiar și unii băieți mai fricoși. În acel
moment am întrebat-o pe doamna dirigintă:
-Doamna, ce sa întâmplat?
-A fost un cutremur.
-Eu nu l-am simțit, doamna.
-A fost doar o simulare dar să nu spui nimănui că ai aflat.
În acel moment am răsuflat foarte ușurat, ia cu un gest scurt i-am mulțumit doamnei
diriginte. A fost, cred că cea mai ciudată întâmplare care s-a petrecut vreodată cât timp eu am
mers la școală.