Colegul de bancă

Aveam o teamă, mai mereu permanentă.  Îmi era teamă să nu-mi

dispară telefonul. De aceea, în timpul pauzelor, îl așezam între

paginile unei cărți groase,  cel mai adesea era cartea de matematică.

Dar într-o zi n-am mai găsit telefonul. Era clar că cineva din clasă

mi-l furase.

Fiindcă eram în ora de muzică, unde am tot cântat

"Cucule pasăre sură", aproape că uitasem de telefon, dar

mi-am amintit brusc și un fior de tremur mi s-a urcat la creier.

Devenisem agitat, așa că unul dintre colegii din spatele meu

m-a întrebat " Ce e cu tine, de ce nu ai stare ?"

"Nu-i nimic", am zis eu, apoi am ridicat mâna și am cerut voie

de la doamna să merg până afară.

M-am plimbat 5-6 minute prin curte școlii, cu pași domoli,

care la un moment dat îmi păreau că seamănă cu pașii

celebrului locotenent Colombo. Am reveni în clasă, iar după puțin

timp a sunat de ieșire. Am plecat rând pe rând din clasă,  echipați

pentru ora de sport, care urma. Eu m-am apropiat de colegul care

mă observase agitat și i-am zis: " Cineva mi-a luat telefonul,

dar să nu mai spui la nimeni, am vorbit deja cu domnul diriginte,

care a zis că va chema Poliția..." Colegul meu m-a privit puțin

dezorientat, apoi a spus "Îl vor găsi, sigur, hai la un fotbal și să

nu mai spunem la nimeni "

Am încins un fotbal, până a venit domnul de sport.

Magdalena, colega mea de întrecere la alergat, m-a întrebat la

sfârșitul cursei "Ai pierdut telefonul?" Eu am privit-o mirat, iar ea

a continuat repede : "Nu mai știe nimeni, decât eu și Clementina,

care mi-a zis să țin secretul ..., mai ales cu Poliția "

Era clar că aflase toată clasa, stratagema funcționa, iar locotenentul Colombo, din umbra mea, zâmbea complice.

După un timp domnul de sport ne-a dat băieților o minge de

fotbal, iar fetele s-au strâns să joace volei. Nici după 3 minute eu

am scos un urlet și m-am rostogolit. Domnul de sport a venit imediat

și m-a întrebat unde  m-am lovit, m-a scos la marginea terenului,

m-a cercetat puțin, apoi a spus să merg în clasă și să mă liniștesc.

Totul mergea perfect, am pornit spre clasă șchiopătând, iar când

am ajuns m-am oprit în cadrul ușii,  de unde am privit fiecare

perete, fiecare dulap, fiecare colț al clasei.

Aveam două dulapuri înalte, pe care le-am exclus din căutarea

mea, după ce am privit în spatele lor. Apoi am luat la rând cele

cinci ghivece de flori, excluzândul pe cel mai mic.

La al  treilea ghiveci mare, cu tufănele galbene, am găsit telefonul.

Eram fericit !

A doua zi l-am rugat pe domnul diriginte să mă mute singur,

în ultima bancă, iar domnul a fost de acord.

Peste 2 zile fostul coleg de bancă m-a întrebat "De ce n-a mai venit

Poliția ? Eu abia așteptam să vină, să ne controleze ghiozdanele!"

L-am privit și  am răspuns în șoaptă:

" Alarmă falsă... ! Nu l-am pierdut, îl uitasem acasă." Aici, evident,

domnul locotenent Colombo mi-a zâmbit senin, m-a salutat cu

două degete la pălărie, apoi a dispărut.