NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

THE TEACHER IS LOOKING FOR YOU:

The Westall UFO Incident
PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall
Autoare: Nin-Ninti-Ninmah (Ninhursag)

Oamenii care nu au avut niciodată întâlniri apropiate nu pot înțelege pe deplin experiențele NUMAI
pentru că nu au un punct de referință; majoritatea oamenilor se bazează doar pe ceea ce au
experimentat sau văzut în viață. Faptul că nu au avut nicio experiență este de înțeles, dar nu
anulează veridicitatea experiențelor trăite de cei care le-au trăit.

Pentru mine, personal, faptul că majoritatea acestor incidente au fost observate și în multe dintre
aceste cazuri au fost adunate dovezi; totuși, nu s-a știut că a fost vorba de (ceea ce numiți voi) o
răpire. Multe dintre ele au sfârșit prin a fi ceea ce unii numesc cazuri de profil înalt, în care numeroși
martori, fotografii/filme și sau dovezi fizice au fost lăsate în urmă. În incidentul OZN din 1964 al
rachetei Vandenberg Atlas, nava/OZN-ul a distrus efectiv focosul dumby; DAR cu doar câteva
momente înainte, în Big Sur, California (unde telescopul Universității din Boston a fost instalat
pentru a filma totul) au existat 4-5 martori oculari care M-AU VĂZUT spionându-i într-un arroyo de
tufișuri de mărăcini chiar lângă poteca forestieră ȘI unul dintre ei m-a urmărit (Kingston George,
demitizator) în timp ce ceilalți îl priveau cum țipa la mine, alergând spre mine. Cu toți acești martori,
CINEVA m-a văzut acolo (fată brunetă de 5 ani singură în munți?) și totuși: 1) nimeni de acolo nu știa
că părinții mei împreună cu alte 20 de persoane mă căutau în alt stat; 2) guvernul a încercat să
mușamalizeze totul ani de zile.

De-a lungul anilor - m-am întrebat dacă cineva din echipa de filmare a BU (Universitatea din Boston)
din munții Los Padres, în Big Sur, California (pentru a filma etapele rachetei Atlas în acel fatidic 1964)
m-a "capturat" (joc de cuvinte) cu camera(ele) lor personală(e) când această Ființă din afara lumii
m-a teleportat în arroyo pentru a spiona echipa de filmare? Am sentimentul că răspunsul este da ...
dar au fost reticenți în a ieși în față.

DACĂ cineva de acolo a făcut o poză cu mine (în timp ce am chemat/interacționat telepatic cu Ființa
din afara lumii pentru a mă transporta înapoi sus) în timp ce Kingston George mă urmărea? Ce s-ar
întâmpla dacă obturatorul m-ar surprinde fugind - parțial acolo - parțial teleportat, totul surprins pe
film? Prostii, spuneți? La urma urmei, ar fi o imagine cu totul SENZORIALĂ și NIMENI nu ar ascunde
asta de știrile ufologice. Gândiți-vă din nou: toți lucrau pentru armată sau erau civili care aveau
contracte cu armata. Sunt șanse chiar dacă cineva m-ar fi surprins (în acele momente în care am fost
teleportată în nava camuflată din spate, deasupra traseului forestier) pe filmul lor personal - având
în vedere înclinația MIC (Complexului Militar Industrial – n.t.) de a intimida oamenii care raportează
astfel de lucruri (sau încearcă), ei și-ar fi ținut gura închisă în majoritatea cazurilor, nevrând nici
măcar să ia în considerare posibilitățile.

1
 NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

DAR aceasta nu este o revenire asupra evenimentului meu de "răpire" din 1964, în incidentul Blue
Streak- OZN/Vandenberg-OZN/Solway-Firth. Este vorba despre incidentul de la școala Westall din
1964, în care am fost dată dispărută timp de aproape două ore de către profesorul meu, domnul
Roscoe. . dispărând din propria mea școală din San Jose - California 1966, și îndoind spațiul-timp.

Școala primară Washington 1966, unde urmam școala primară când a avut loc răpirea.

Ființa din afara lumii care a fost cu mine în TOATE aceste experiențe de contact (în fiecare viață) mă
întreabă în mintea mea: "Deci, ce avem astăzi la prânz?". Eu stau în sala de clasă. Mă uit la domnul
Roscoe, profesorul meu, care vorbește și îi răspund: "Nu știu.... lasă-mă să mă gândesc". Luni pui,
marți e chifteluță, e preferata mea... joi sunt spaghete... am uitat ce e miercuri...' Apoi spune: E
aproape ora prânzului, nu-i așa? uitându-mă la ceas am văzut că prânzul e peste 15 minute; au
început pe la 11:30 și se termină pe la 12:30. Doar amintindu-mi de acel loc și încă mai simt cum
mirosea cantina aia.

Apoi spune, ”Trebuie să vorbesc cu tine...” Așa că m-am gândit să mă scuz la baie și putem vorbi pe
drum. Când am ajuns pe holul care mergea în acea direcție, m-am uitat în jur să văd dacă stătea în
apropiere, dar nu l-am văzut și l-am întrebat: ”Deci, despre ce voiai să vorbim?” El nu răspunde. În
schimb, am stat acolo o clipă, apoi am intrat la baie, am ieșit și i-am spus ceva de genul: "Credeam
că vrei să vorbim?". El spune pur și simplu: "Hei, uite, e ora prânzului". În timp ce spune asta,
clopoțelul sună pentru prânz. Nu mă gândesc prea mult la acest mic episod, cu excepția faptului că
sper că puiul va fi din pulpe inferioare și nu din coapse.

2
 NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

Linie electrică aeriană de înaltă tensiune la Westall

A doua zi este marți. În timp ce mergeam spre școală, m-am gândit: "Ura! E ziua chifteluțelor! Apoi
m-am gândit instantaneu DE CE mă gândesc la prânz când tocmai am luat micul dejun? Am râs de
asta și am sărit (așa cum făceau copiii) ajungând la școală. Inspecțiile obișnuite ale mâinilor au loc
înainte de a începe ora. Orele trec și mai sunt aproximativ 10-15 minute până la prânz. Acum încerc
să-mi amintesc ce am mâncat la prânz când El începe să-mi vorbească în cap: Trebuie să vorbesc cu
tine. . poți scăpa de ore? În loc să întreb despre ce vrea să vorbească, mă scuz spunându-i
profesorului că mă duc la baie. Ajung chiar în dreptul ușii pe care scrie Fete.... următorul lucru (într-
o milisecundă, poate) sunt în aer, în nava Lui deasupra unui teren de atletism. Spre deosebire de
școala mea, aceasta are un gard cu verigă de lanț de-a lungul părții din față a școlii. Cu toate acestea,
nu este școala mea sub noi. Gazonul este frumos și verde și aparent cu o vreme asemănătoare cu
cea din San Jose, dar nu știu unde este această școală. Ani mai târziu, am aflat că ei își numesc
terenul de atletism "ovalul", dar noi îi spuneam teren de atletism sau doar "the field" în SUA.

La început, zburăm între gardul de sârmă și suntem foarte aproape de niște conductoare electrice
de înaltă tensiune de-a lungul proprietății școlii. Nava pare să se clatine puțin de o parte și de alta a
firelor de înaltă tensiune. Îmi amintesc doar că mă gândeam: "Ai grijă, nu vrei să le lovești pe
acelea...". . AU o grămadă de e-l-e-c-t-r-i-c-i-t-a-t-e în ele. El îmi răspunde în mintea mea ”Oh, sunt
atent”. Până acum copiii și poate unul sau doi adulți de afară ne observă și încep să alerge în direcția
noastră. Aveau un fel de uniforme pe ei. Îi spun, mă bucur că NOI nu trebuie să purtăm uniforme ~
îmi plac hainele MELE.

Apoi El spune: "Cred că sunt doar curioși în legătură cu noi ~ să îi lăsăm să ne vadă mai de
aproape? M-am gândit: "Da, ar fi distractiv. Privind în urmă, nu știu la ce mă gândeam. Poate că
mi-am imaginat în minte pentru o clipă că vom ateriza și toți (unii apropiați de vârsta mea) vor
avea voie să tragă cu ochiul înăuntru și să se uite ... și eu mă gândesc "să se uite în a-w-e". În loc să
alerge să se uite copiii au fugit înapoi în clădire țipând. Nu am poposit pe iarbă foarte mult timp.

3
 NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

Imediat ce vede niște adulți ieșind din clădire a zburat direct deasupra terenului de atletism al
școlii (oval), apoi a zburat spre un arboret de copaci (padocul.) În timp ce copiii alergau înăuntru,
se părea că doi adulți sau mai mulți au ieșit afară să se uite. Apoi, în timp ce ne ridicăm de pe
(oval) spre arboret, un grup mărișor de copii se îndrepta spre copaci.

După ce a aterizat o clipă pe iarba din curtea școlii (ovală) am strigat ceva de genul că este
ÎNCÂNTĂTOR! Ne-am îndreptat repede spre un grup de copaci înalți și verzi din apropierea școlii. El
coboară nava până la sol, între copaci și spune Poate nu ne vor găsi aici. În timp ce spune asta, mă
uit pe o fereastră de mărimea unui hublou (în dreapta mea) și văd două lucruri. Câteva fete aleargă

4
 NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

spre noi din direcția școlii, iar din direcția opusă vin niște băieți mai mari pe cai. Îi observ pe băieți
pe o fereastră, apoi mă mut la o altă fereastră (opusă) pentru a vedea fetele care vin.

Atenție! Astea au e-l-e-c-t-r-i-c-i-t-a-t-e!

Dintre cele două școlărițe care se apropiau de nava Sa: una avea părul blond / sau mai deschis la
culoare, ușor ondulat și un bronz foarte deschis, în timp ce cealaltă avea părul drept, negru și
strălucitor, cu pielea albă și foarte palidă. Fata cu părul negru părea că ar putea fi de origine japoneză
sau de origine asiatică. Mi-am lipit fața de fereastră ca să le văd pe amândouă și să le zâmbesc. În
acel moment, fata cu părul negru strălucitor a căzut pe spate ca o scândură; fata cu părul mai deschis
a venit și s-a ghemuit în partea (stângă) a fetei căzute. Îi auzeam pe băieții din cealaltă parte a navei
strigând ceva și atunci El spune Trebuie să plecăm de aici ACUM.

Am țâșnit direct în sus, printre copaci (padoc), atât de repede încât vederea pe fereastră era aproape
neclară până când ne-am oprit un moment deasupra vârfurilor copacilor. Atunci am putut auzi
sunetul unui avion sau a două și m-am întrebat de ce erau atât de aproape. Citindu-mi gândurile,
mi-a spus: "Cred că încearcă să ne urmărească..."... și atunci am părăsit rapid zona. NU îmi amintesc
să fi zburat înapoi la școală. Îmi amintesc doar că am plecat de la padocul de copaci ... să stau într-o
cabină din baia școlii și nu-mi pot da seama de ce mâna mea era agățată de încuietoarea ușii, sunt
ușor aplecată spre ușă și nu-mi amintesc cum am ajuns acolo.

5
 NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

Padocul sau grupul de copaci unde am aterizat pentru scurt timp; (aș vrea să dau "credit", dar nu
știu cine este omul din imagine).

Apoi mi-am dat seama că nu-mi amintesc să fi intrat în baie în primul rând; dar eram acolo. Mă
gândesc de ce baia mi se părea ciudată? Și CUM am ajuns acolo? Pierdută în gânduri, încep să ies pe
ușa principală a băii. Ușa de afară se înclină spre mine și un coleg de clasă spune: "Profesorul te
caută". Derutată, am mers la baie și nici măcar nu a fost nevoie să mă duc și în acest timp profesorul
mă caută ~ acum mă simt puțin în defensivă. O întreb "De ce mă căuta profesorul. . pe mine. ... dar
eu eram doar. . . Ea mă întrerupe și îmi spune că te caută de ceva timp ACUM. Așa că am întrebat-
o: E ora prânzului? Ea se uită la mine ciudat și spune "Prânzul? Prânzul s-a terminat acum 45 de
minute... ei bine, cu ceva timp în urmă. "

Mă simțeam somnoroasă, dezorientată și nu aveam nicio idee despre ce fel de probleme aveam sau
DE CE. Când l-am văzut pe profesor, m-a certat pentru că nu m-am întors imediat după ce i-am spus
că mă duc doar la baie. Se pare că mă căutau și alții. Tot ce puteam să mă gândesc era
NEMAIPOMENIT și acum mă aștept la un bilet acasă către mama și toate alea ... și nu am FĂCUT
nimic. Nu mi-am putut aminti EVENIMENTUL decât câteva zile mai târziu. Chiar și atunci mi-a fost
greu să-mi amintesc ce am văzut la cealaltă școală, dar nici nu știam cum aș fi putut ajunge acolo. A
fost aproape ca și cum nava și El au dispărut și nu s-a întâmplat niciodată. La început, totul părea
neverosimil. Mi-am petrecut săptămâni întregi întrebându-mă dacă nu cumva în baia fetelor era un
tunel al timpului sau un portal sau ceva de genul acesta. Intram și stăteam acolo și mă uitam uimită,
așteptând ca ceva să se schimbe vizibil. Fetele intrau și mă întrebau "La ce te uiți?". Bineînțeles că
așteptarea ca ceva ciudat să se întâmple era absurdă. ... dar în același timp, exact la asta mă
gândeam și eu.

Cele 45 de minute până la o oră în care profesorul meu nu m-a putut găsi nicăieri și evenimentele
care s-au desfășurat sunt CIUDAT DE IDENTICE cu incidentul OZN Westall din 1966. Singura diferență
a fost ziua: Am fost dată dispărută de către profesorul meu (cu mai puțin de două ore) s-a întâmplat
marți, 5 aprilie 1966....... aceleași evenimente (la școala Westall au avut loc miercuri, 6 aprilie 1966.

6
 NOI ANUNNAKENE - PROFESORUL TE CAUTĂ: Incidentul OZN Westall

Aceasta nu a fost singura dată când El a "îndoit sau deformat țesătura spațiului și a timpului". DAR
inițial am petrecut săptămâni întregi întrebându-mă dacă nu cumva în camera fetelor era un "portal
de călătorie în timp". La urma urmei, nu aveam nici măcar șapte ani și orice era posibil.

Cu înțelepciune, dragoste și pace pentru TOATE ființele,

Nin

Traducere și adaptare de pe https://wethepeacekeepers.wordpress.com/

Silviu Ardeleanu
Piatra Neamț, 31 octombrie 2022