A.

DNEPROV

FACTORUL TIMP

NAUFRAGIUL

·Colectia .. Povestiri ştiinfifico-fantasfice·

Anul VIII - Nr. 171 - ianuarie 1962

V
Coperla·desen: H. HICOLAEV
 Fantezia prodigioasă
a lui Anatoli Dneprov

Pe Anatoli Dneprov cititorii romîni îl cunosc m ai de

mult. "' De astă-dată publi căm în colecţie patru dintre
cele mai pasionante povestiri ale lui.
De profesie fizician, Dneprov nu se dă înapoi, în li­
teratura de anticipaţie, să abordeze şi alte teme decît
.acelea al e propriei sale specialităţi. Astfel, în povestirile
."Factorul timp" se ocupă de o însemnată problemă bio­
logică : sintetizarea albuminei vii. Obiectul "Experienţe­
lor profesorului Lenozov" se află la intersecţia biologiei
.cu electronica. "Naufragiul" (povestire scrisă În 1958,
celelalte fiind apăru·te În 1961) n areaz ă o amuzan tă aven­
tură astronautică. In ceea ce priveşte ultima lucrare pe
care o veţi citi, "Mumia purpurie", ea gravitează în jurul
tulburătoarei en igm e astrofizice a antilumilor, adică a
.sisie me lor cosmice alcătuite din antisubstantă.

După toate scrierile lui de pînă acum ne putem face

o idee clară despre locul pe care îl ocupă Dneprov în

literatura sovietică de anticipaţie.

O carac teristică a scriitorilor din acest front este fan­
tezia lor întraripată, dar eare decolează de pe trainicul
.cosmodrom al ştiinţei materialiste. ln această privinţă,
un admirabil exemplu îl constituie /van Efremov, re­
numit savant şi autor al cîtorva capodopere l it erare .
Din generaţia mai tînără însă acela c a r e se remarcă
• In nr. 99 al Coleqiei noastre a apărut povestirea ştiinţifico­
fantastică .,Crabii mişună pe insulă", în nr. 141 - ,.Ciocanul pneu·
matic", în nr.147-149 - ,.Ecuaţiile lui Maxwell" şi ,.Mela", iar în
nr.4 al Bfbliotecii .. Veac nou" pamfletul - ,.Lumea în care am
murit". -

a
poate prin �ea mai temerară fantezie este Anatoli Dne­
prov. Intotdeauna povestirile lui "atacă" piep ti ş teme
de o arzătoare însemnătate ştiinţifică şi filozofică. Su­
biectele lui sînt luate din zonele decisive ale gra.ndioa­
sei bătălii contemporane împotriva mi ste r elo r naturii.
SituîndtL-se fer m pe pozitiile di ale cticii marxiste, el ţin­
teşte p rin "tirul" său obi e c ti v e aflate înc ă în dezbaterea
însufleţilă a savantilor. Vom da exemp l e din povesti­
rile care vor apărea în Colecţie.
In "Factorul timp", după ce academicianul Breinin
obţine în labor.atorul său o fiinţă extrem de primi t ivă ,
da.rfru m o asă, ajunge s-o transforme pri n m u taţi e într-o
iăptmă mai complexă, dar monstruoasă. Desigur că
to a tă apeaslă experienţă uluitor de rapidă este departe
âe a fi realizabilă cu tehnica actuală; totuşi, prin însă-;;i
această hiperbo.lizare, a u to r ul vrea să arate că p u t erea
omului va p ă t ru n de inexorabil chiar şi în adîncul enig­
ma tice i probleme a vieţii, căreia idealismul î ncea r c ii
sc'i-i dea un înţeles mistic. Cît p r i v e ş te titlul, el i ndică
oarecum metoda a r t isti că folosită de au t or (această exa­
gerare cinematografică a desfăşurării evenimentelor},
clar mai ales ţelul lui Breinin şi, în definitiv, al întregii
ţ;Wnţe : de a realiza rapid ceea ce naturii i-a luni răstim­
puri geologice.
Aceeaşi tendinţă se vădeşte şi în admirabila nuvelă
"M umi a pmpurie". Ideea antisubstanţci este îmbrăţişată
astăzi de savanţi cu renume. Astfel, la o recentc'î confe­
rinţă despre cosmogonie, B. M. Pontelwrvo, membru
corespondent al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., şi pro­
fesorul I. A. Smorodinski şi-au comunicat interesanta
"ipoteză n eu tri n ic ă a evoluţ iei Cosmosului", în care
problema antisubstanţei ocupă un loc c en tr al . 1 n lucra­
rea lui, Dneprov, deşi se bazează pe ipoteze admise, este
posibil să exagereze în des cri ere a fiinţelor ce ex is tă în
antilumi. Esen tial este însă a l t ce va : prin intermediul
acestei povestiri, în care dramatismul se îmbină cu umo­
ml, autorul nostm a reuşit să transmită citi t o r ului fiorul
complex al zilei de mîine, cînd conş tiin ţ a pămînteanului,
in accepţia actuală de "om între oameni " , se va amplificJ.
la aceea de "om între semeni c os mi c i " . Or, acest motiv
ccue şi în ce p u t să fie actual chiar pentru
a savanţi,
Dneprov 1-a modulat literar cu măiestrie.
A ROGOZ
 FACTORUL
"
TIMP

Un biitrînel nu prea înal t , cu o barbă mi că, albă şi

rară, cu ochii obosiţi ş i pu ţin lă c rimoşi, mă înt împ ină în
laborator. Cînd am închis uşa în urma mea, faţa i se con­
tractă într-o gri m as ă de durere. Era clar că nu venisem
în t r-un moment potrivit sau că în clipa a c eea n-ar fi vrut
să vadă pe nimeni.
- Sînt de la zi ar, înc epui eu timid. V-am telefonat
aseară.
- Da, da, dar ...
- Ar fi mai bine poate să viu al tă dată, spusei eu
grăbit cu mîna de j a pe clanţ a uşii.
Rămase un moment p e gînduri. ln laborator era o li­
nişte deplină şi-i auzeam răsuflarea de bătrîn, grăbită şi
uş oară . Din camera alătur ată se auzea un susur de apă.
- Dacă tot aţi venit ... Vă rog doar să nu mă reţineţi
-
mult. Sint foarte, fo art e ocupat.
Şchiopătînd uşor, se apropi e de fotoliul de lîngă birou.
Eu mă aşezai în faţa lui.
- M-da, începu bătrînelul după un mom ent de tăcere.
l n c ep eţi asta . . . cum îi ziceţi... interviul dumneavoastră ...
Imi scosei zîmb in d carneţ e l u l în ca re îmi pregătisem
din timp toate întrebările l a care doream să-mi răspundă.
- Daţi-mi voie să vă pun întrebările în ordinea în
care aş dori să le expun în ziar. Prima întreb are : cîţi co­
laboratori aveţi înl abor ato r ?
- Douăze ci şi şase, răspunse el.
- Cîţi dintre ei sînt cercetători şi cîţi sînt laboranţi ?
- Toţi sînt cerce tă tori, unii mai experimentaţi, alţii
mai puţin.
- La_-,cîte teme ştiinţifice lucrează laborator ul dum­
n�avoastră ?

5
 La una singură.
Care anume?
Sinteza albumin ei vii.
Aţi înaintat cu c eva? Există perspective de a ob­
ţin e albumina vie pe cale artificial ă ?
Academicianul Breinin surî se, apoi chiar începu să
rîdă în cet, cu un. aer mucalit. Mă simţeam intimi dat.
- Tinere, dar cum îţi imaginezi dumneata "înainta­
rea" în problema sintezei albuminei vii ? Care e ste pă­
rerea dumitale?
Am ridi cat din umeri oarecum zăpăcit şi am bolbo­
rosit :
- Ca rezultat al anumitor reacJii chimi c e , să obţineţi
ceva. . ceva care să semene cu albumina v i e . Să faceţi o
.

bacterie , sau . . . un virus din aer, diferite săruri şi altele ...

Inainte să termin fraza, am simţi t că mă înroşesc.
- M- da.
Se l o vi cu mîinile pe genunchi şi se ridică în pi cioare.
Mă şi gîndeam la perdaful pe care-I voi primi de la re­
dactorul ştiinţific al ziarului p entru un asemenea interviu.
Breinin se ridică în spatele meu şi deodată mă în-
trebă:
- Spune-mi, crezi în dumnezeu ?
Intrebarea fus e se atît de neaşteptată încît am tresărit.
- Sigur că nu, bolb orosii eu, uitîndu-mă la el şi ne-
înţelegînd ce vrea să spună.
- Dar în raţiun ea universală, sau în spiritul hegelian ,
sau în altceva de s o iul ăsta?
Am dat hotărît din cap în semn că nu, nu credeam.
- Nici eu nu cred, spuse Breinin , aşezîndu-s e din nou
în fotoliu. Ştiu că nu există nici dumnezeu, nici raţiune
universală, nici spirite, nici draci. Şi dumneata ştii la fel.
Ins ă între ceea ce ştiu eu şi ceea ce ştii dumneata există
o diferenţă principială. Eu mă folosesc de ceea ce ştiu,
iar dumneata nu.
Breinin îmi făcu semn să mă aşez şi continuă :
- Tinere, important este nu ce ştim, ci cum folosim
ceea ce ştim. Inclin să cred că de fapt merită numele de
ştiinţă numai aceea folosită în viaţă şi în mun ca de zi cu
zi. Iar ceea ce există în cap este la fel cu o carte necitită
care stă jn raft, este o ştiinţă care nu trebuie nimănui,
nici societăţii, nici posesorului ei individual.
 Priveam p e s u b sprî ncene p e a ca de mi c ianul care filo·
zofa, neînţelegînd ce legătură au între ele toate aceste
raţi o nam e nt e despre cr e d i nţa în dumnezeu şi despre şti­
inţele folositoare şi nefolositoare. Aşa încît îi spusei
d ir e c t :
- Nu înţe leg această discuţie şi nici ce legătură
are cu ...
- O l e g ă tură fo arte directă. Mi-am dat seama că sin­
teza albuminei vii, sau mai exact a organismulu i viu, nu
trebui e făcută ca p î n ă acum. P în ă în prezent, s-ar putea
spune că am făcut-o ... ştiinţific...
- Şi v-aţi hotărît acum să chemaţi în aj ut o r forţe
supranaturale? lndr ă z ni i să-1 întreb pe Breinin.
- Da, dacă mi n t ea omului poate fi denumită forţă
supranaturală.
- Mihail Feo dorovici, v o rbi ţ i în parado x u ri ! Nu mai
înţeleg nimic! exclamai e u .

- Dar nu-i nimic de înţeles. Dumnezeu nu există,

rat.iunea universală n i c i ea, n at ura n-are inteligenţă şi e
pfoastă ca b al o n ul ă stq de sticlă gol! Şi totuşi a cr eat
viaţa! Ne întrebăm cum ?
Imi fre cam tîmp lele încer c înd să înţ e l e g unde vrea
,

să ajungă academicianul.
- Natura a creat vfaţ,a fără labo ratoare , fără plan
gîndit de c ercet ă to r i ştiinţifi ci, fără prelucrarea datelor
din literatură, fără colocvii şi dis cuţii ştiinţifice! Noi însă
lucrăm după plan, facem experienţe, citim şi recitim sute
de cărţi şi articole ştiinţifice ale p re d e c es o r il o r şi ale co­
le gil or noştri, al)al izăm, sintetizăm, d i s cutăm, iar facem
exp e ri e n ţ e , şi pînă acum, d up ă cum te-ai exprimat dum­
neata, n am făcut nici măcar un prăpădit de virus , ca să
-

nu mai vorbim de bacte rii! Iti p la c e ?

Trebuie să recunosc că nu-mi plăcea: Academicianul

Breinin f ol o s ea în explicaţiile sale niş te e xp re sii foarte
stranii.
- Te-ai gîndit vreodată de ce natura n-a creat şuru­
buri, sau, de exemplu , bici cl e te ? Nimeni n-a văzut vre­
odată şuruburi naturale sau biciclete crescînd în pom ! Şi
ele se realizeaz ă mai s implu decît o bacteri e vie !
- Pur şi s i mpl u , bo l b o ro s i i eu, pur şi simplu fiin dcă
ni m en i n-are nevoie ... Natura n-are nevoi e ...
"Ia r a.m spus o p r o s tie ! Unde vrea să aj un gă omul
ăsta ciudat ?! "- gîndii eu d e sperat.

7
 Işi strînse bu zele palide şi zîmbi , dînd din cap în semn
de negare.
- Pentru ca să fa ci un şurub sau o bici c l e t ă este ne­
voie de raţiune , înţelegeţi ? Ra-ţi-u-ne l Iar natura nu este
raţio n ală. In schimb, pentru crearea unei c e l u l e vii nu
este ne v o ie de minte. Şi de aceea natura a creat-o !
Asta-i toat ă p o vestea.
Am rămas tăcut.i cîteva minute uitîndu-ne unul în
ochii celuilalt. Eu, fără vreo speranţă de a înţelege ceva,
sincer amuz at de nepriceperea mea. Planul interviului
meu se făcuse praf şi n u - m i dădeam seama ce voi aduce
la redacţie.
Deodată îmi tre cu prin minte o idee :
- Se ştie însă că natura a creat întîmpliltor viaţu. !
- Asta este mult mai ap roape de adevăr. Este
aproape b ine ! Dar noi ce facem ?
- Noi vrem să atacăm conştient pro blema creării
materiei vii.
- Şi ast a e adevărat, numai că trebuie să precizăm
unde şi în ce sînt necesare raţiunea şi conştiinţa noas­
tră. Este oare co r e c t fnptul că a t a că m mult prea raţio­
nal problema sintezei albuminei vii ?
- Nu vă înţeleg. Explicaţi-mi, vă rog.
- La începutul discuţiei n oastre, ai s pu s că aştep(.i
din p artea noastră să real i z ă m sinteza vreunei bacterii
sau a vr e '.l n ui v irus din aer , săruri şi altele. Majoritatea
oamenilor văd în felul acesta solut.ia problemei. Dar să
vedem c e înseamnă asta. D e e x e m p l u , molecula destul
de si mpl ă a albuminei naturale a laptelui, adi că lacto­
globulina, are o greutate mo lecu l ar ă de aproximativ
patruzeci de mii. Anrrliza arată că ea c onstă din aprox i ­
mativ două mii de atomi de carbon, trei mii de atom i de
hidrogen, cinci sute de atomi de oxigen, cin ci sute de
atomi de azot şi douăzeci de atomi de sulf.
Orice albumină este constituită în fond din d ouăzeci
de aminoacizi cu o greutate moleculară· de aproximativ
o sută. In lactoglobulin ă sînt deci aproximativ p a t ru
sute de aminoacizi . Noi trebuie să legăm aceşti acizi
într-o o rd i n e strict stabilită. Numărul de variante în
care pot fi s i n tetiz a ţi aceşti p atru sute de amin oacizi
este fantasti c , n- a re nici măc.ar de numir e, fiind alcătuit
din apro xi mat iv o mie de c ifre . Să presupunem că am
folosi _m €;t odele moderne ale ştiinţei şi am micşora nu-
mărul de variante de un milion de miliarde de ori ; nici
atunci n-am putea spera c8. generaţia noastră va reuşi
să sintetizeze albumina, chiar dacă ar lucra la aceasta
fi e care locuitor de pe Pămînt zi ua şi noaptea ! Pentru
tmaliza unei simple molecule de albumină însu­ -

lina -,chimistul englez Sanger a lucrat împreună cu

colaboratorii săi zece uni. Dar cît ttmp ar trebui pen­
tru analizarea şi sintetizarea a sute de mii de albuminr�
mult mai complicate, din c ar e sînt alcătuite org<mis­
mele vii !
In faţa acestui raţionament, încremenisem.
- Inseamnă că această problemă nu va progresa în
viitorul apropiat faţă de situaţia de acum o sută de
ani ?! întrebai eu în şoaptă.
Brf;:inin îşi mîngîie barba şi zîmbi misterios :
- Ba nu, va progresa, şi înc�t mult. Mai mult chiar,
dumneata ai un noroc teribil ! A l bumi na vie a şi fost
sintetizată !
Sării în . pic ioar e şi-l apucai de braţele subţiri :
- Imposibil ! strigai.
- Nu te păcălesc. Aşază-te şi-ţi voi spune cum s-a
petrecut. Apoi am să-ţi arăt prima fiinţ ă vie creată de
om în la.borator. Mai întîi insă va trebui să î n ţel e gi că
m et o d a sintezei a fost cu totul alta decît cea pe care
ne-o imaginasem.
M-am aşezat nerăbdător şi am î ncep ut să-1 ascult
pasionat pe academicianul Breinin. Se simţea că era
într o stare de spirit neobişnuită, sarbătorească. Incepu
-

să m ăsoar e ţanţoş c a mera. Se opri lîngă o tablă ne·agră

atirnată de perete şi scrise. pe ea cu cr eta :
a) natura a lucrat orbeşte, fără vreun plan elaborat
dinainte;
b) ea a avut timp suficient ca să înce rce oricîte va­
riante ;
c) a fost suficient să ni mer e a scă o dată, şi viaţa s-a
născut pe Pămînt pentru totdeauna .

- Ştiţi cu m se fac maril e descoperiri ? mă întrebă

Breinin după ce termină de s c r i s Ele se fac atunci cîr;d
.

sava ntul renunţă la drumurile deja bătătorite. Sîntem

parcă legaţi cu lanţuri de roata istoriei ştiinţelor ; gene­
raţie după genera ţi e folosim aceleaşi m eto de Perfecţio­
.

năm meto.,dologia cercetărilor ştiinţifice, legîndu-ne astfel

şi mai_ strîns de traditiile împămîntenite.
o

9
 Calea pe c are majoritatea specialiştilor în chimia
organică au ales-o pentru r ezolvarea pr obl e me i albu­
mţnei vii se bazează pe un p un c t de vedere tradiţional,
şi a n ume că tot c e ea ce se poate analiza se poate apoi
şi si nte ti z a Pentru a c e st e două etape ale cer c etărilor
.

chimi ce, ştiinţa a ajuns să aibă un ap arat uriaş teoretic

şi e xp er im e nta l, care lucrează perfect în toate cazurile
în care ceea ce vrem să obţinem n- are o structură p rea
complexă. Este posibil ca într-un viitor apropiat să reu ­
şim s ă vedem în modul cel mai concret nu numai com­
ponenţa elementelor moleculei de albumină, dar şi dis­
po ziţia atomilor în moleculă. Astăzi însă nu dispunem
de as emene a mijloace, şi, de cele mai multe ori, în
eprubetele noast r e se în şiră cu t o tul întîmplător o mo­
leculă peste alta, un at om peste altul.
Iată da te l e unei recente exp er i en ţe de un mare in�
teres principial, concepută în contradicţie cu punctul de
vedere t radiţ ion al al sintezei organi ce ; s-a trecut timp
de cîteva s ăp tăm î n i o s c î nte i e electrică printr-un am e s
­

tec de vap ori de apă, de met an şi amoniac, adică prin­

tr-un am este c de gaze care au existat în atmosfera erei
primare a Pămîntului n ostru Nimeni nu ştie ce reacţii
.

au avut loc a col o . Produsele chimice formate s-au

depus p e fundul vasului în c are fierb e a apa. După ter­
minarea experienţei s-a analizat componenta amestecu­
lui. Ce credeţi că s-a descoperit în ·el ?
Am ridicat din umeri.
- Erau amino acizi dizolvaţi, din car e sînt consti­
tuite toat e albuminele naturale ! Fii atent la metodolo�
gia e xp e ri en ţei ! Se ia un ame st ec oare care de gaze în
c are se face ceva, iar ca r ezul tat se obţine o materie
pentru a cărei sintetizare sînt neces ari ani îndelungaţi
de muncă susţinută a specialiştilor în analize şi sinteze.
Savantul chimist care a făcut această experienţă n-a fost
în concordanţă cu metoda analiză-sinteză. El a mers pe
acelaşi drum pe care a mers şi natura !
Dacă teoria lui Oparin relativ la naştere.a arb f trară
a vieţii este justă, con ti n u ă savantul, rezultă atunc i că
dacă am re aliza în l ab orator condiţiile care au fost
c în dva pe Păm înt ar trebui în mod obligatoriu, să ob­
,

ţi nem substanta vie. Totul se redu ce la o problemă de

.·
timp : în cît timp a p a re de la sine substanta vie?
 /a%n natură evoluţia de la cele mai simple substanţe
)rtl ice pînă la alb uminele c omplexe şi, m a i departe,
'81
pî nă la celula vie a durat probabil citeva milioane de
-
ani, şi s a r părea că nu există nici o s peranţă de a putea
.
accelera a cest p r oce s Cum să accel ere z i procesul de
naştere a substanţei vii? Cum să învingi f a ctor u l timp,
c a r e n-a împiedicat n atura în încercările ei nec o ntenite
de a organiza în aşa fel materia încît să se obţină sub­
stanţa vie!
Eu co n sider că sarcina cea mai importantă care-i
revine raţiunii omului este tocmai rezolvarea acestei
probl eme .
Nu analiza şi sinteza substanţelor a l b umi­
noide, ci reproducerea cît mai exactă a condiţiilor care
au existat cu milioane de ani în urmă pe P ă mînt şi ac­

celerarea procesului de apariţie a v i e ţ ii . Raţiunea omu­

lui trebuie să învingă timpul. Iată în ce c onstă princi­
p ala problemă a s i n tez e i albuminei. Pentru că veni
-
vorba, eu m i am propus să sintetizez fiinţa vie în de­
cu r s ul unei luni sau, mai exact, în trei săptămî ni.
� De ce tocmai în acest răstimp ? îl î n treb ai uimit.
Breinin zîmbi din nou şi-şi mîngîie b arb a : .
-- Voiam să fac toate acestea în perioada în care
colaboratorii mei sînt plecaţi în c o n cediu.
- Curios lu cru . O are n-aveţi nevoie de aj utorul lor ?
- Ştii ... nu voiam să li se pară că sînt un b ătrînel
care mi-.am ieşit din minţi. Aşa cum am co nceput eu
experienţa aceasta arăta atît de s ă lbat i c ,
atît de ini­
magin abil de n aiv, încît ...
Mă rog, îmi era p e nib i l faţă
de tovarăşii mei, care mă mai consideră încă în s t are
de o a ctivitate ştiinţifică. Mai ales dacă rezultatele ex­
pe r ienţe i ar fi fost negative.
Nu-nţeleg nimic.
- Toa tă problema se reduce la factorul timp. Cu­
noşti, probabil, descrierea cl a s i c ă a Pămî ntului (aşa
cum şi-l repre z intă fantezia noa stră) din a c ea epo c ă în­
dep ă rtată cînd abia apă r ea viaţa. In atm o s fer ă n u exista
oxigen, ci doar g aze primare, ca amoniacul , metanul,
vap orii de apă. Mările semăn au cu un. fel de bulion sa­
turat cu diverse s u bstanţe unde totul se amesteca, intra
în diferite reacţii, se combina , se dezagrega şi aşa mai
dep a rte . Toate acestea în condiţiile unei temperaturi
fo ar t e în�lte, ale unor foarte puternice radiaţii sol are
fde ultraviolete si Roentgen), ale iradierii cosmice. ale

LI
unor fu rtuni de o fantastică forţă, cu f ul ge i: e gigantice
şi tr5.snete cutremurătoare. Pe n tru ca să accelerez re­
zolvarea p rob l e me i , am hoţărît să-mi încep experienţa
prin realizarea unui mod el al Păm întului din era pri­
mară. Modelul m eu trebuia să fie destul de "primitiv "
pentru ca să poată lua na şter e viaţa, dar nu at ît de "tî­
năr" încît ace s t proces să în ceapă de la z er o . Pentru ca
să înving ti mpul , m-am hotărît să-i "ajut" Pămîntului meu
în miniatură cu toate mijloacele de care dispune chimia
mode rnă. De ce să aştept pînă cînd se va ivi de la sine
carbidul metalelor ? De ce să aştept apariţia aminoacizi­
lor simp l i , cînd toate acestea sînt deja sintetizate? Am
hotărît să pun la dispoziţia hazo.rdului tot ce are chimia
m o d e r nă şi ceea ce există la mine în laborator.
îţi dai seama că arătu.m ca un vechi alchimist atunci
cînd în "marea" de suh clopotul de sticlă a acvariului
meu a r unc a m o nria:;.5 cu.ntitate de reactivi organici care
conţineau atomi de hidrogen, oxigen, azot , sulf, fier,
n i ch el , zinc şi alte elemente.
Să nu c re zi că am făcut totul fără nici o metodă. ln
" mare a " mea primitivă, reactivii chimiei i-mn introdus
ap ro ximati v în acele proportii în care ei ar trebui să
a s i gu r e componenta albuminei. Nu mi-nrn îngreunat însă
munca prin cîntăriri de precizie. Cînd natura a creat al­
bum in a n-a avut la dispozit.ie cîntare analitice ! Comp o ­
zij:ia din baie era amestecată necontenit de nişte puter­
nice dispozitive electrice. Baia era aşezată pe nişte
cup-toa re electrice, care încălzeau apa p1nă la fierbere.
Deasupra "oceanului�' meu pr.imltiv luminau orbitor
p a tru lămpi de mercur cu suprapresiune, care emiteau
fascicule de raze ultraviolete. De asemenea iradiau intens
două i n s tala ţii Roentgen, iar din diferite locuri izotopii
radio activi aruncau deasupra substanţelor din baie mă­
nnnchiuri de raze alfa, beta şi gama , străbătînd b u l io nul
acela cu fa sci cul e pătrunzătoare de neutroni .
Vei vedea astăzi această construcţie sălbatică ! Cînd
am creat-o mi se p ă rea mi e însumi că sînt nebun. Dacă
ar fi văzut această experienţă, ce semăna atît de mult cu
în c e rc ări le abracadabrante a l e alchimiştilor, colabora­
torii mei ar fi ajuns la concluzia că lo-cul meu nu este
într-un l aborato r modern.
Cînd _t o tul a fost gata, am dezlănţuit această natură
primordială. Atmosfera de deasupra băii era brăzdată de
fulgere albăstrui produse de generato rul de înaltă ten··
siune . Ap a fierb ea, saturată cu peste zece mii de s ub ­

stanţe. Url au transformatorii instalat.iilor de r a z e Roent·

gen. Du duiau motoarel e dispozitivelor electrice de ame s·
te care. Dozimetrele i n d ica u un grad înalt de radioactivi-
-
tate a soluţiei şi a spaţiului din jurul băii.
Eu urmăream toate procesele din "ocean" cu aju torul
aparatelor din camera alăturată. Din cînd îr. cînd deco­
nectam sursele de radiaţie şi intram în lab orator ca să
văd ce se întîmplă.
I n acvariu s e petr e ce a u transformări uimit oare : ba
soluţia prindea culori strălucitoare, ba se pre cipita de­
odată ceva p e fund, p entru ca ap oi pereţii s ă se ac op ere
cu un strat argintiu, ba la sup r a f a ţă începeau să sti­
clească curcubeie, ele p arcă ar fi turnat cineva ulei.
Eu continuam să amestec tot acest amalgam de sub­
stanţe şi, la întîmplare, să supun soluţia la cele mai fan­
tasti ce acţiuni ale temp er at u rii şi iradierii. De două sau
de trei ori am ră cit baia aproape pînă la îngheţare, apoi
din nou am încălzit-o p înă l a fierbere, am mărit şi apoi
am micşorat de cîteva ori intensitatea radiaţiilor Roent­
gen şi a celor ultraviolete . De cîteva o ri am apropiat de
baie dispozitivul de oscila ţii ultrasonice, străbd.tînd-o cu
un flux p uternic de ultrasunete. Ceea ce se p roducea
în mo delul meu de mare p rimitivă era năprasnic şi ului·
tor, dar t o t acest taifun în min i atu r ă şi- a încetat zbuciu
..

mul atunci cînd cal e ndarul mi-a arătat că în curînd se

vor întoar c e colaboratorii mei din conce diu.
N-am să uit n i c i o d at ă ziua în care am văzut pentru
prima oară în stare de repaus s oluţia din a cvariu . Lichi­
dul era curat ca un crist al, i ar pe fun d se depusese un
strat afinat al unui se diment de culoare c enuşie ; din di­
ferite colţuri ale băii se ridi cau băşicuţe de gaze.
"Dacă în a cest lichid există ceva viu - mi-am spus
-, acel ceva trebuie s ă respire."
M- am hotărît atunci să intr oduc puţin aer sub Cnpa­
cul de stic l ă care acoperea baia.
N-am apucat bine să termin această operaţie, că în
faţa o chilor mei s-a produs un lu cru pro digios.
ln întreaga masă a soluţiei au început să strălucească
nişte steluţe minuscule care se transformau imediat în
gr ă unţe şemitransparente, puţin gelatinoas e . Se conto­
peau repede între ele, forinînd ghemuri tot mai mari , iar

13
tn cele din urmă începură să crească. Unele dintre ele
crescură repe de p înă· la mărimea unui ou de găină ;
atunci am observat că masa aceea pre lungă, gelatinoasă
nu este omogenă, chiar în centrul ei existînd o p ată s în­
gerie. Era nucleul * celul ei primare !
- De ce credeţi astfel ? îl întrebai înmărmurit.
Vino cu mine s ă-ţi arăt de ce cred aşa !
- Imi veţi arăta albumina vie sintetizată ?
- lţi voi arăta o fiinţă vie sintetizată !
Am străbătut biroul lui Breinin şi. printr o uşă late­
-

rală, am intrat într-6 sală. Lab oratorul era puternic lu­

minat cu ·becuri electrice. M-am oprit stupefiat în faţa
unei construcţii stranii, asemănătoare unui acvariu uriaş
s:tuat sub un clo p ot de sticlă subţire. Tuburile de raze
Roentgen îşi înclinau capetele de pe barele metalice, pe
stative străluceau lămpile de mercur cu suprapresiune.
Acvariul era m ontat pe două sup orturi metalice , sub care
dispăreau conduct orii electri ci.
Breinin ocoli baia şi veni pe p artea cealaltă. Conectă
un reflector care lumină puterni c soluţia, pînă în fundul
vasului. Am strigat de uimire. Lichidul , care m i se pă­
ruse pur şi simplu tulbure, inc;epu bru sc să strălu cească
în toate culorile curcubeului. Petele acelea multicolore
nu stăteau însă pe loc, ci se deplasau încet în diferite
direcţii. M-am apropiat mai mult şi am rămas fermecat
de priveli ştea uluitoare , nemaivăzută .
Sferele aproape transpare nte pul sau , se deplasau încet
în diferite direcţii. ln mijlocul fiecăreia se afla o pată
chihlimbarie, care în clipa cînd aj unge a exact sub razele
reflectorului răsp îndea o lumină roşie-sîngerie . L a inter­
vale regulate, sferele se lăsau la fund, se transfo rmau in
nişte turtite prelungi şi abs o rbeau din sedimentul de
pe fundul băii. Pentru moment nu mai erau transparente,
deveneau aproape opalescente, dar treptat î ncepeau din
nou să s e lumineze . ..
- Se hrănesc ! exclamai eu cînd pricepui sensul ace s­
to.r scufundări periodice

• Nucleul, unul dintre principalii componenţi ai celulelor, am

de obicei o formă sferică sau lenticulară şi e s te plasat la centrul
celulelor tinere. Nucleul participă la cele mâi importante procese
vitale ale celulei (la procesele de nutriţie şi de înmulţire). Aici e
cazul să arătăm că nucleul n-a ap.ărut la organisme o dată cu apari­
tia vietii, cf pe o anumită treaptă a dezvoltării lumii organice (n.r.).
 - Da, se hrăn e s c şi se divi d, ca o r i c e celulă vie.
Priveşte acest specta c o l uimitor !
Academicianul îmi arătă un exemplar c omplet imo­
bil, care p ărea c ă s e lip ise d e suprafaţa l i chi dului .
C o rpul lui era p a rcă înfăşurat de o mulţime de b ă ş i cuţ.e
d e gaz şi se vedea cum · cr eşte şi s e umflă.
- Am s ă-I luminez acum şi vei vedea o adevărată
mitoză * cla s i c ă , lucru p e care de obicei nu-l putem ob­
ser va d e c î t la microscop.
Acum se vedea c ă , p e lîngă nucleul r o ş u , înăuntrul
fiinţei gelatinoa s e , l a c e i doi poli a i co rpului ei alungit,
ap ăruseră două steluţe gălbui , de la care p ornea:u spre
nu cleu două fa scicule gingaşe, subţiri. Razele acelea f i ­
r a v e se prinseră de p a r t e a cealaltă a nucleului ş i î n c e ­
p u r ă s ă s e s curteze. Nucleul porni deodată s ă pulseze şi
s e împărţi în dou ă . ln acelaşi timp , celula aceea uriaşă
s e sugrumă la mij lo c , ca şi cînd ar fi fost str însă de un
cordon i nvizibil, şi s e desfă cu şi e a în d o u ă bucăţi.
Stăteam emoţionat l î n gă b a i e , iar fiinţele acelea dia­
fa n e c ontinuau s ă s e dividă, să s e dep l a s e z e , să se mi şte . . .
- Spuneţi-mi , v ă rog, d e c e s î n t toate l a fel ? De c e
o-au apărut î n " o ce anul " dumneavoastră î n acelaşi timp
mai multe soiuri de fiinţe vii ?
Breinin ridică din umeri.
Şi p e mine mă miră acest lucru. Vreau sa m c e r c
m î i n e o experienţă pentru obţinerea de noi tip u r i .
C e spune ţi?
D a c ă ar fi s ă dăm crezare teoriilor m o d erne, unul
dintre factorii n e c e s ari naşterii de noi tipuri de fiinţe
v i i e s t e mutaţia ... cromoz omilor ... . . I n nu cl e ele c elul elo r

· • Miloza este un tip de di v i z iune a celule l o r caracterizată,

printre altele, prin aceea că dintr-o singură celulă cu un numă r
o arecare de c r omo z omi rezultă două cel u le cu a cela ş i număr de
cromozomi . Cromozomii fo rmaţi în p r o c e su l diviziun i i se di spun la
centrul celulei, de la care se deplasează a p oi sp r e p olii acesteia,
unde s e vor forma nucleii viito arelor două celule (n.r.).
• • Mu tatia este o varietate bruscă ce afecte ază caracterele mor­
fologice, fiziologice ş i biochimice ale î n t r eg u lui o rgan ism . Mutaţiile
apar fie sub infl u enţa condiţiilor de mediu s chimb a t e , fie sub acţiu­
nea factorilor muto g e n i , cum sint colchicina, acenaftenul, razele
Roentgen etc. Ele nu s e transmit t o tde a una ereditar (n.r.).
" ' * Cromozomii sînt fragmente ale filamentului nuclear. Ei se
pot pune in evidenţă in t impul diviziunii celulare. In celulele fie­
cărui in d ivi d există un anumit număr de c r omo zom i c ara cteristic
genţilui şi .. speciei respective. Astfel la porumb numărul cromozo­
milor este d e 20, la griu! moale 42, la tomate 24, iar l a om 48 (n .r.).

15
 mele p rimare, sau, după cum te-am botezat eu, ale prote­
i n o i delor, există p r o b abil cromozomi care le determină
şi le stabi lizează sub aspectul lor real. Da că voi reuşi
să actionez a supra cromozomilor în aşa fel încît struc­
tura l o r chimică s ă se schimb e , este p o s ibil s ă apară ş i
alte tipur i .
- Cum vă gîndiţi să a cţionaţi asup r a acestor cro­
mozomi ?
- Cu raze gama . Se ştie din radiobiologie că razele
gama s î nt acele a care de cele mai multe ori provoacă
·
mutaţii de cromozomi .
- Mihail Feodorovici ! D a că-mi permiteţi, voi veni
mîine cu ap aratul de foto grafiat să imortalizez ceea c e
se întîmplă aici acum , precum şi cee a ce va apărea după
noua dumneavo astră exp erienţă. Este o adevfuată r e ­
voluţie în biologie ! Sînt convins c ă , d e vreme c e puteţi
a r ă t a întregii omeniri ce aţi reuşit s ă faceţi in a c e s t e
trei s ăptămîni, n imeni n-o s ă v ă m ai c o n s i d ere . . .
A m d u s ruşinat m î n a la frunte.
- Vreţi s ă spuneţi că î nvingătorii nu s î nt j u de caţi.
- Exact.
- Mă rog, puteţi veni.
Ne-am î nţeles să revin a doua z i .
Cînd p l e c am d i n l ab orator l-am văzut c u m aducea,
rosto g o l i n d , di n încăperea alăturată , o m are butelie de
p lumb , în care se păs tra , probabil, un izotop radioactiv,
iradiant de raze gama.
I n mod intenţionat nu m-a.m dus a doua zi la redac­
ţie pentru a n u p r o v o c a înainte de a fi cazul agitaţie
p rintre tovarăşii mei. Dacă-i vorba să s criu despre ex­
traordinara descoperire a academic i anului Breinin,
atun ci este mai bine să relatez totul : şi cum s - a fă cut
experienţa, şi ce · s-a obţinut mai întîi, şi ce s-a î n t împlat
ulterior.
· Mergeam prin oraş, strîng î n d ap aratul de fotografiat
î n mînă, iar în faţa ochilo r îmi p luteau încet sferele ace­
lea gelatin o a s e , strălucind î n t o ate culorile curcubeului.
Mi s e părea c ă l e văd în vitri n e le magazinel o r , în oche­
larii trecătorilor. Mă uitam mereu la ceas, nerăbdător să
vină odată m o me ntul cînd voi intra din nou în lab o ra­
torul de biosinteză.
In sfîrşit, se lăs ase seara . Era ora ş apte c î n d u r cam
în "fugă_ cele trei eta j e ale clădirii cunoscute. Am bătut
 în uşă, d a r mult t i mp nu veni nimeni. Am a u z i t apoi
nişte paşi grăbiţi, şi, cînd uşa s e d e s ch i s e , în prag apăru
B reinin , transpirat, agit a t ţin înd în mînă \Ul obi ect care
,

semăna cu o lopăţ i că de j u c ărie .

-- Ce bine că ai v e n i t , spuse el fără s ă -mi răspundă
l a s a lut. O să-mi aj uţi putin.
Se în dreptă a p r o ap e fugi n d spre c a m e r a unde era

acvariu ! . 11 urmai.
M-am oprit în uşă, necrezîndu-mi o c hilor Totul . era

ca ş i ase ară, num ai c ă a c v ari ul era plin cu o m asă ne agră

cc1 s m o a l a !
- Ce s-a î ntîmplat 1
- S î nt fiinţele a s t e a noi. . . , bolborosi Bre i n in . R i di c ă ,
te r o g , sticla, ş i e u a m s ă î n c e r c s ă le s c o t afară . . .

- Pe cine ?
- Pe blestematele astea, n-ar mai fi fost. R i d i c ă ,
te rog.
F ă r ă să î n ţeleg n imi c , am ridi cat sti cla aceea plan ă ,
m a r e , de deasupr a acvariului. B re in in se a p l e c ă peste
m a r g i ne a a c e stuia şi începu să cau t e p rin l i chidul cel
n eg r u . Din baie venea un miros puter � i c de h i d r o g e n sul­
f u r a t . La un mome n t dat a p r i n s ceva, t i mp de o s e cundă
s-a văzut la suprafaţa a p e i o masă cafenie, gelatinoasă,
care se s cutură însă zgomotos şi alun e c ă , re căzînd cu
un ples căit puternic în li chid.
Breinin s e dădu l a o p ar t e şi-şi şt e r s e fruntea asu dată.
- Am s ă mă odihnesc p uţin. C r e d c ă s-a prăp ădit
t otul . . .
- C e v i s-a întîmplat ? î l î nt r e b a i după c e n e aşe­
zaserăm la el în birou.
- Dup ă c e-ai p lecat, am instalat sub baie un tun
cu c o b al t şi am început să i r a d i e z p r oteinoi dele mele
cu raze gama . A s ta a dur at zece minute, nu m ai mult.
Oricît am a ş t e p ta t nu s- a întîmplat î n s ă n i m i c Noile
, .

g e n e r a ţ ii de p r o t e i n o i d e erau a bs ol u t identice cu str ă ­

m o şii lor. Am p l e ca t a c a s ă . Cîn d a m venit însă di mi n e aţă
la laborator am văzut u n tablou îngrozitor. Printre fiin­
ţele acelea p erfe ct transparente, apăruseră d e o d a t ă nişte
făpturi de culoare c afeniu în ch is şi c are aveau tentacule * .
* Mutaţia imaginată de autor este exagerată, deo arece noul tip
de organ isme este mult p r ea îndepărtat de forma iniţială din care
a luat naştere. Fireşte că această idee a lui Dneprov trebuie să fie
lu ată în sensul că ş t i i n ţ a va reuşi să s tăpînească tot mai mult pro·
, cesele c_are stau la baza transformării organismelor (n .r. ) .

i7
Structura lor era c o m p let asimetri c ă . Se m ă n a u la aspect
cu nişte amoebe uriaşe. Dar e altceva mai î ngr ozitor .
Am constatat sp eriat că aceste macrobacterii se n ă p u s ­
teau î n m o d p er i o d i c l a str ămo şi i lor şi-i înfulecau
-
nemiloşi. După ce e r a termin a t un p r ot e ino id prima r ,
se apucau imediat de altul , în a ş a f e l încît numărul a c e s ­
tor bacterii de p ra d ă c reştea d e l a o generaţie la alta. ln
acelaşi ti m p , l i chi dul d i n b a i e s e tul bura , ajungînd i n
cele d i n u rm ă c o mplet op a c . Abia atunci a m înţeles ce
se î ntîm p la s e . Pierdusem primul ti p de fiinţe, fără vreo
p osibilita te de a-l mai re f a ce ! D e sperat, am ale rgat la
m agazi n u l de alături pentru ca s ă cump ăr asta. C î n d am
încercat să l e pescuies c din ba i e cu l o p ă ţ i ca , am c onsta­
tat deodată c ă au mai rămas foarte puţine ş i că se îm­
puţinau tot mai mult cu fiecare mo m ent care t r e c ea .
La inceput am crezut că vo i înnebuni de necaz. Cînc:P
însă am reuşit să s c ot af a r ă un ghem moal e , ma r e c i t
c apul unui o m , a m înţeles că aceste fă p t uri se mănincă
într e ele şi că rezistă mai mult cele mai puternice. Pro­
babil c ă acum n-au mai răm as î n baie decît vreo trei-patru
fiinţe "' . Dar nu s e · vă-d , şi eu trebuie n eap ăr at s ă ş t i u
cum ar a t ă , ce sint ! N e ap ă ra t !
Ne-am î n t o r s din nou l î ng ă baie. Lichidul din ea era
agi t a t , la sup rafată s e ridicau mereu valuri mari, negre.
- Vezi ! Am avut d r ep t a te ! S e bat î ntre e l e . F i e ca re
vrea s-o î nghită pe c ea l a l tă !
Am s c o s capacul de sticlă şi l-am rezemat de perete .
- Mihail Fe o d o r o v i c i, daţi-mi mie l o p at a aceea, p oate

am să reuşesc s ă pescuie s c vreo s c i r b o ş enie din astea.

Eram f o a r t e supărat p e aceste s cîrnăvii, care d i s t r u ­
s e s e r ă l u me a a c e e a m i nu n a tă a f i i nţ e l o r vii p ri m i t i v e . Şi
a c u m era viaţă aci, dar era ceva dezgustător, de pradă ,
urît m i r o s it o r .

* Dacă devorarea organi smelor iniţiale de către organismele

apărute prin mutaţie reprezintă 1:1n aspect normal al luptei pentru
existenţă, lupta pe care , .mutantele" o dau între ele poate fi consi­
derată reală doar în cazul c ă prin ir adie r e au apărut mai multe
forme de "amoeb e " . Intr-adevăr, biologia miciurinistă a demonstrat
că in natură lupta p entru existenţă are loc numa i între specii dife­
rite. Totodată trebuie să sub l i n i em că in natură rapacitatea ş i , .uri·
ţeni a " respectivului organism nu sint legate între ele în mod obli·
gatoriu. ( C iup e r c i l e cele mai frumos colorate sint otrăvitoare.) Este
clar că ,.artioebele" imaginate de Dneprov nu constituie dec i t un
caz particular (n .r.).
 - T e rog numai să nu le faci rău. E foa rte impo rta n t
s ă văd c e ti p e s te ace sta, cum arată. S î nt sigur că este
tot o fiinţă monoce lulară, dar ce dimensiuni uriaşe are !
Ar fi bine dacă totodată am r e uşi să fa cem şi ni ş t e fo­
tografii. Uite aici o b ăiţă : dacă o prinzi arunc-o în e a .
Mi-am suflecat mînecile ş i am început să mişc î n cet
lopata p rin masa a c e e a den s ă . Mult timp n-am întî lnit ni­
mic ; I a un moment dat m- am lovit de ceva elastic şi greu
de pe fund. Făptura s-a tras ime diat la o parte şi a tr eb u i t
s ă c ontinui s-o caut. Cu cît îmi scăp a de mai multe o r i ,
cu atît i n c ercam mai îndîrji t s- o urmăresc. La un mome nt
dat, c î nd a sărit chiar la suprafaţa apei, am p r ins-o şi am
ri dicat-o mult de asup ra băii.
Ceea c e zăcea p e lopata p l ată de aluminiu s e î ntinse
deodată în toate direcţiile ; s e auzi un şuiera t şi, din m i j ­
lo cul a celei mase mu cilagino ase negr e , ieşi îndrept\ndu-se
spre faţa mea un tub cafeniu la exterior şi p ortocaliu
înăuntru.
- Arunc-o în băiţă ! îmi strigă B reinin. Mai repede !
Buimă cit, fără să-mi dau seama ce f a c , am întins mîna
în care ţineam lop ata. ln a c e s t timp , s c î rboşenia se um­
fl ase ca o minge uriaşă de cauciu c , iar tubul cel şuierător
s e transformase într-un orificiu larg deschis , care se în­
c ovoie brus c şi s e p rinse de mîna mea.
N-am simţit durere, c i doar o atingere r e c e , neplăcută,
iar apoi senzaţia pe care o ai c înd ţi se pune pe mînă o
ventuză. Această ventuză însă · îmi sugea p i elea cu o pu­
tere foarte mare. Parcă mă arsese ceva, a ş a încît o arun­
cai cu silă c î t . mai departe de min e.
- Ce-ai făcut ? ! stri gă Breinin . Trebuia s - o p u i în
b ăiţă .
Tremur înd de s c î rb ă , m ă uitam la braţul meu de pe
c a re s e desprindeau bucăţi groase de gelatină. Lîngă pe­
rete era c o rpul a celei b a d e rii uriaşe, lip sită de organul
ei de alimentare. Breinin încercă să pună cu mîna restu­
rile în b ă i ţ ă , dar de fiec are dată cînd se apropi a de făp­
tura aceea oribilă ea se umfla şuierînd şi scuipa o s alivă
î ntunecată, c austic ă .
Ap oi agonia s e termină, pră daln i c a fiinţă p rimară s e
lăţi, ş i din ea p rin s e a curge p e p o d e a o cerneală neagră,
·

groasă.
- S -a.:-termina t . . . , spuse academicianul B reinin.
0 - Poate a mai rămas ceva în baie . . .

19
 El înc epu să învîrteas c ă lopata prin to ată baia, dat
fără nici un rezulta t .
- Era ultima, spu s e . P ă c a t ! M î i n e s o s e s c colabora­
torii mei şi n - a m c e să le arăt. Cît de straniu s-a terminat
această p o veste !
In timp ce-mi frecam l o cul ars de pe braţ, încercam
să-1 liniştesc pe b ătrî n :
- Nu-i n imic. A cum ştiţi să sinte tizaţi s cîrb o ş e niile
astea. In ori c e c az aţi înv ăţat s ă stăp î niţi factorul timp .
Trei săpt ă m î ni , în l o c de milio ane de ani, nu este chict r
a t î t d e rău !
El îmi aruncă un surî s p a l i d şi z i s e :
- Asta a ş a e. Dar îţi dai s e ama ce se p o a t e în tîmpla ?
Atunci c î n d am pus în b a i e diferite subs tanţe chimi c e , c u
nu le-am cîntărit exact, ba nici nu şt i u prea b in e c e a m
pus. D a c ă a doua o ară nu mai reuşesc ?
- Nu se p o ate ! Tr e bu i e să reuşiţi ! Nici n a t u ra n - a
c întărit şi ni ci n-a ştiut ce face atunci cînd a ar u n c a t î n
o ceanul lumii diferitele s u bstanţe chimi c e !
-'-- Este ceva l o gic în asta. A tunci, încă o dată, de la
î r ceput !
- Nu e numai l o g i c ci o m e t o d ă c o mple t dife rită de
,

cea veche. M-am gîndit l a experienţa dumn e a v o astră şi

a m ajuns la. concluzi a că p rezintă o imp ortanţă uriaşă
pentru dezv oltarea tuturor r a mu ri lo r ş t i i n ţ e i . D a c ă rezul­
ta t e l e se vor repeta, se vor de s chide căi c omplet noi de
sinteză a sub stanţelor naturale. Pentru a c e a s t a î n s ă tre�
buie să fie s t u d ia t e atent c o n diţiile natura1e în c a r e s - a u
i v i t substa nţele s a u organismele respective şi cum p o t fi
reprodu s e mai exa ct în c ond iţi i de l a b o r at o r Vă rog ca
.

atunci cînd se vor ivi acele frum o ase fiinţe primare să-m i
telefo naţi la redacţie înainte de ap ariţia celor respingă­
t o a r e . Dar, de fap t, sînt ele necesare ?
- Sigur că da! Sinteza albuminei vii şi a organismu­
lui viu c onstituie începutul unei noi direcţii î n biologie.
ln conti nuare t r ebu i e rep roduse toate etap,ele evoluţiei
a cestor fiinţe, de la forma cea m ai simpl ă pî n ă la eea m a i
complexă .
- In felul ac esta veţi ajunge poate şi la ihtioza u r l re­
m a r c a i rîz î n d .
- La. .asta t r ebu i e să ne mai gîndim.Dacă se p oate
.,
accel er_ap r o ce s ul de formare a primei celu l e vii, d e ce
nu s-ar put e a a c c ele r a şi evoluţia ei ? Mai ales dacă vom

c u n o a ş t e factorii d e t enni na nţi .

- Ere g e olo g ic e într-o s ăptămînă s a u o lună realizate
în c on diţii de laborator !
- Intocmai !
- Vă r o g s ă - mi telefonaţ.i n e a p ăr at la re d a cţie 1 Imi
făgăduiţi , Mihail F e o do r o vi ci ?
- I ţi făgăduie s c .
Ş i i at ă c ă a c u m aştept nerăb dător t el ef o n u l ac ademi­
c i anului B r e i n in.
Tra d u c e r e d e RADU T U DOR
(După revista "Znanie sila" nr. 2/1 96 1 )

N A U F R A G I U L
Cine afirmă c ă zb orul spre Lună e s t e p e r i c u l os? Ni­
m e n i ? Ia te uită ! Dacă mai ex i s t ă înc ă p e rs o ane c are
cred c ă zb o rul spre Lună este foart e ris c ant, n-au decît
s ă - i întreb e p e ac e ş ti d o i t o v a r ă ş i , c a r e acum s t a u în
fat:a c î t o rv a s ti cl e d e b e re şi o p o r ţ i e respect abilă d e
r a e i . I at ă - i , întrerup îndu-se u n u l p e altul, p o v estesc
amuzanta lor aventură d i n ti m p u l unei c ă l ă t o rii spre sa­
telit u l nostru. Ce-i drept, c aută s ă p 1'ezinte astfel lucru­
rile c a şi cum tot c e s - a întîmpl at cu e i este o temă
bună d e o povestire umoristi că.
D e d r a gu l adev ă rului trebuie s ă spun c ă nu-i tocmai
aşa. Ş ti u p erfect d e bine că, după tot c e s - a petre cut,
atunci c î nd s-au întors pe Pămînt n av e au che f de
-

g lumă.De altf e l , o ri c ine are d r e p t ul s ă ţină p entru sine

n atura reală a s t ărilor s u f l et e şti p rin care tre ce . Numai
c î n e î l o b se rvă din afară p o at e trage o . c o n c l u z i e obi e c­
tivă, neeron ată Aceasta o vom face n o i . Şamrai, ca şi
.

Kostea Kr u g l ov s - au ales, dup ă cum se s pu n e d o a r c u,

o sp erietură , deşi situaţi a nu e ra d intre cele mai s i mple.

Cel din stînga, blondul acela u s c ăţi v , este chi ar Kos­

tea Kruglov, cun o s cutul n o s tru as al călătoriilor inter­
planetare .
. Vă am intiţi , desigur, că din istori c a zi de 4 o ctom­
brie 1 957, cînd am stabi l it pe o orbită pr im u l s putni c
artifi c ial al Pămîntului, a înc eput vertiginosul as alt al

21
C o s m o sului
; cu r înd d u pă zb o r ur i l e p r i m i l o r n oştri eroi
- Ga garin, T i to v şi ceilalţi -, au î n c ep u t raidurile î n
Lună c u r a chete f ă r ă pi l o t , u r m at e d e c el e p i l o t a t e . Pri ­
mul z b o r spre Lună al unei r a c h e te cu pi l ot c o s m onau t
a fos t înfăptuit de K o s t e a . Şi a cu m ii pl a c e să-şi ami n ­
tească de " m i c u ţa , dar confortabila lui c a rac a t i ţ ă " , cu

c a r e a in co nj u rat p ent r u pr i m a oară Lun a şi s - a î napoia t

pe P ă m î n t .
Această " c aracatiţă î n miniatură " a v e a l a s t ar t o
greutate de opt sute z e c e tone !
K o s t e a este c u n o s c ut î n lu no g r a fi a c on te mp o ran ă ca
a uto rul celor mai precise h ă r ţ i ale emisferei s e l e n a r e in­
v i zib i l e d e pe Pămînt.
E go r Ş am r a i - n u e greu s ă ghiciţi - e ste de naţio­
nalitat e ucrainean. Dîrzenia şi p er s e v e r e n ţ a lui po t fi
exemp l u p entru oricine. Curînd îl v o m cuno aşte mai în­
d e a p r o ap e . Sp e c i al i tate a lui e st e statistica as tr a l ă , u n .
domeniu al teoriei probabilităţi i , c are se o c upă cu anti­
c ipa r e a fenomenelor din lumea s t e l e l o r . L ui Eg o r î i r e v in e
cin s t e a de a fi pr e v ă zut pe cal e t eoretică apariţia u n o r
stele în Gal axia n oas t r ă. El a p r e v ă zut cinci n o i c orp u r i
cereşti , i a rultimul dintre ele tocmai trebuie s ă- ş i f a c ă
ap ariţ i a în c o n s t e laţ i a C as s i op ee a .
S t el e l e pr ezi s e de el
se a p rind c a la comandă. Astronomii n-au al tc ev a de

făcut decît s ă - ş i în d r e p t e t e l e s c o ap e l e spre respe ctivul

p un c t din infinitul n e g r u ş i s ă aştepte.
Dar a cincea stea ni ci nu s - a i vi t încă, şi Ş am rai , pe
ne aş t e p tat e şi fără motiv, şi-a s c hi m b at specialitatea. A
păr ă s i t ste,J e l e , " an c o r î n d " în sistemul so l a r .
l n u r m a u n o r r aţionamente şi calcule f o a r t e c o m ­
pl exe , E g o r a aj u n s la c on c l u zi a că t o ate pl a n e t el e care
evolu e a z ă în j urul S o a r e lu i nu s î nt p l a n e t e l e n o ast r e .
Mai mult : el le -a numit " p l an et e rătăcitoare !" Iată u n
Pn o r m c o rp c o s m i c ce se d epl as e az ă prin univers, nime­
reşte în c î m p u l d e atrac ţi e al S o a r el u i , mişcare a lui e s te
foarte mult f r i n a t ă , orbita lui - den a turată, c u rb ată şi
- pofti m ! - astrului no stru i s - a " a g ăţ a t " o nouă p l a ­
netă. Vechile teorii af irm ă că în j urul So arelui s e ro­
t e şte un sistem p l a n eta r un it a r ; Ş a mr a i î n s ă dovedeşte
că între aceste pl a n t e legăturile d e rudenie nu-s m ai
m a ri ca între puii di ntr-un incubator.
DezvoJtîndu-şi ideea p l a n e t e l o r " răt ăcito ar e " , Egor
su stin e_ că p î n ă si Luna a ni meri t întîmpl ă t or a c o l o unde
o ş tim ! Spre de o sebi re de pl anete însă, ea a fo s t " i nhă­
ţată " d e c împul de a t r a cţi e al Pămîntul u i .
Această afirmaţie, construită pe un p u t e r n i c funda­
m e n t teoretic , a fost p u b l i c a tă în t o a te revistele astro­
n o m i c e din lume , dînd naştere unei discuţii furtunoase.
S avanţi cu r e nu m e mondial din domen iul as tronomiei,
astrofizicienii şi geofizicienii s-au ri d i c at î m p o t riv a lui
Egor şi a c el o r care au aderat l a p ăr e r ile lui. A f o st con­
v o c at ă o c o nferinţă ş ti i n ţ i fi c ă internaţională. Ş i i ată, de­
o da tă, a c o l o s - E! cerut : . , R ap o rtu l plumb -uraniu " !
Dumn e a v o astră ştiţi de s p r e ce este vorba ?
Uraniu! - c a r e e s te un element radioactiv -, dez­
ag reg î n d u - s e , s e transformă t re p t a t într-un izotop sta­
bil, în p l umb. Lu î n d u - s e o probă de sol şi s t abil indu-se
cu p r e c i zi e cît plumb şi cît uraniu c onţine, se po ate afla
cît timp a durat p ro ce s ul de dezagregare, a d i c ă vîrsta
r e s p ec t i vu l u i sol. D a c ă t o a t e p l a n e t e le s i s temului solar
formează o unică f a m i l i e şi d ac ă Luna ap ar ţi n e , de as e ­
menea, a c e stui grup, atun ci r ap o r t ul pl um b - ur an i u tre­
buie s ă fie ap ro ximativ u n u l şi acelaşi pentru toate.
Dacă a c e as tă c o r e l aţie este alta p e Lună, a tu n c i ea, în­
tr-adevăr, s-a rătăcit. înseamnă deci că d i sput a se p o ate
r ez o lva foarte s i mp l u : se z b o a r ă pe Lună , s e ia ·de acolo
cîteva p r o b e d e s o l c e sînt a d u s e pe Pămînt şi analizate,
li se găseşte rap o rtu l plumb-uraniu, c are e st e apoi com­
p arat cu d ate le p l a n e t e i n o a st re .
· E g o r a hotărît să facă singur t o a t e aceste cercetări.
Nimeni , î n afară de K o s te a Krugl o v , n u s-a împotrivit
s e r-i o s c ăl ă toriei lui Şamr a i . Lucru r il e î nsă s - au com­
p l i c a t , d e o a r e c e l u i Eg o r î n c ă din c op i l ări e îi p l ă c e a te­
ribil . . . s ă m ă n î n c e - c a să ne e x pr im ăm cu condescen­
denţă - , iar fizicul său se resim ţ e a din cauz a aceasta
î n tr - u n mod f o a rte . . . viz i b i l . G re utat e a s a - optzeci şi
nouă d e k i l ograme şi trei sute de grame __:_ ţ i n e a , evi­
dent, de c a te g o r i a c e l o r c e nu pot z b u r a . Pentru c a Egor
să fi e smuls de pe Pămînt ş i s ă i s e imprime v i te z a ne­
c e sar ă călăt o r i e i p i n ă l a Lună erau ne c e s ar � un s urplus
de mai m u l t e tone de c omb u s ti b i l . R e z e r v o a r e l e a c t uale ­
l o r n a v e c o sm i c e î ns ă n u e r au c a l c u l at e p e n t ru o c an­
t i t ate mai mare de carburanţi. In faţa lui Ş amrai se des­
chidea o p e r s p ec t i v ă sumbră : va t r e bu i să devină mai
u,ş or cu n..o uăsprez e c e k i l o gr am e şi trei sute d e grame.
o Ori�irie s-a o cu p a t c î t d e c î t serios d e ace astă pro-

23
b l e iri ă înţelege că o asemenea c atastrofală cură de sl ă ­
bire este e a însăşi comparabilă cu un zbor pe Sirius . . .
Dar, aşa cum am arătat mai înainte , Ş amrai n-ar f i fo s t
Ş amrai dacă n-ar fi ştiut să învingă c u a t î t a d îrzenie
orice greutate s au piedică.
Oricum, Egor a s lăbit. l n ajunul de colării se hrăn e a
numai de tre i ori p e zi cu c î t e d o u ă lingu:dţe de urzici
m arinate î n oţet. Seara lua o lingură de untură d e peş te
şi o pilulă de vitamina C în glucoză. D o ar atî t . Cînd l- a u
pus pe cîntar, K o s t e a a d e c l ar a t c ă viitorul lui t ova r ă ş d e
culătorie e s te p e deplin trcmsp ortab il şi că î n r a cheti:î
v a p u t e a m î n c a o r i c î t îi v a p o fti inima, deo a re c e astfel
greutatea globală a navei nu s e măreş t e .
Au luat startul într-o p e r i o adă fa vorabi iil, c î n d dr u­
mul de l a Pămîn t l a Lun ă p ute a fi s trăb ătut î n 25 de ore.
Conform p r o g r amului , r acheta a a t i n s viteza de 1 2 k m
pe s e c u n d ă l a î n ălţi m e a de 2 0 0 km deasupra P ă m î ntului
ş i apoi s-a plasat p e orbita hiperb o l i c ă . Spre sfî rşitul dru­
mului , Kostea urma să lun e c e pe orbita circumlunară, s ă
frîneze nava şi s ă a s e l e n i z e z e . De o b i cei făc e a a ce as t a
cu gr aţia unei b alerine.
. Acum, de fapt, aş putea . să ma p r ezint şi eu citito­
rului, c ă c i am o oarecare l egătură - e drept, c am indi­
rectă - cu t o ată această întîmplare. Luc rez în c alitate
de operator l a un post d e r a di o l o c aţie pentru observa­
r e a zborurilor c o smice. După C\.lm s e ştie, astăzi pe Pă­

mînt exi stă cîteva sute de astfel de staţiuni , deservite

de operatori-observatori, i ar eu fac parte din rîndul l o r .
N�aş spune că e o ocup aţie fo arte rom anti că . Stai
lîngă un aparat ce seamănă cu un televizor ş i e ş t i aten t
cum un mic punct verde se m i ş c ă încetişor pe ecranul
i n tunecat . Este imaginea electroni c ă a i mpulsului reflec­
t at de r achetă. Nav a străbate prin spa ţ i u l interplanetar
aproximativ 400 000 de kilometri, i a r " musculiţa " elec ·
tr o nică în aintează î n acest timp cu douăzeci d e cen ti­
metri. Poziţia acestor luminiţe p e ecranele diferitelor
puncte de observaţie dă p osibilitate a s ă se determine
cu precizie poziţi a navei î n sp aţ.iu.
Fireşte, urmărirea acestei " musculiţe " e s te cea mai
plictisitoare ocupaţi e . D e ob i ce i, stînd de gardă în
ti mpul schimbului, gînduril e îţi zbo ară departe, î n timp
ce telegraful transmite cu glasul lui subţire şi sacadat :

"bip-bip-hip-bip " . A€esta-i postul de radio automat de

pe ra c h e t ă c are trans m i t e că acolo t o tul este în ordin e.
Aşa a fost şi în noaptea aceea cînd Koste a Krugl o v
ş i Egor Ş a m r a i s- a u îndrep t at sr: re Lună p e n t r u a-i pre­
ciza r a p o r t u l plumb·uraniu şi a s tf e l s ă c onfi r m e s au să
infirme t e o r i a " p l a n e t e l o r rătăcitoar e " .
închipuiţi - v ă stare a m e a c î n d , m o ţăind şi dînd a n u
ş tiu cîta oară cu nasul de mas ă , am obs ervat c ă "bip­
bip-bip " - u l î n c e t a s e . Am ridi c a t c a p u l , m - a m uitat l a
e c ranul r a d i o loc:atorului şi nu m i - a v enit s i:i - m i cred ochi­
l o r. Ce se-ntîmplă, visez t o at e astea ? In loc de o -r achetă
în tre Păm înt şi Lună a p ăr us e r ă două ! Pe ecranul osci­
l o s c opului d o u ă puncte verzi în aintau î n direcţia Lunii
î n cet, dar d e stul d e vizib i l ca s ă se remarce că ave a u
viteze diferite !
In acest tim p , pe m a s a mea, tele.f onul z•b î rn i i a
furios . . .
S ă - i a s cultăm î n s ă p e cei do i cosmonauţi. E i p o t mai
bine d e c î t mine să p ov e s t e a s c ă c e s-a î n tîmplat.
Cele c e urmează s-au petrecut în vreme c e nava era
în regiunea pasivă a trai ectorie i , a d i c ă la v r e o trei o r e
după start. Amuz îndu-se de s t a r e a de imp o n d e r a b i l i t a t e ,
c u care - după c u m au c o n s t atat toti c o s m o n a u ţ i i -
te poţi ob i şnu i în c î t e v a minute, K o s t e a şi Egor s - a u
a şezat să i a m a s a . Chiar î n acest moment, K r u g lo v spus e :
- Haideţi să mîncăm comprima tele de c a r n e şi du p ă
a c e e a s ă ne punem c o stumele de s c afandri.
- De sc afandri ? s e miră Egor. D e ce s ă le punem ?
- A ş a s p u n e instru ctaj ul. Pentru o r i ce eventualitate.
C i n e ştie , p o a t e c ă o s ă avem n ev o i e de ele.
- N u p r i c e p tovarăşe Kruglov.
,

Kostea îşi termină s andvişul şi-i expli c ă :

- Dragă tovarăşe Ş amrai, a d e v ă r ul e că acum v o m
traversa o r egiu n e a sp aţiului unde, în a c e astă pe rio a d ă
există u n r o i neobi ş nuit d e m eteoriţ.i . D e a l t fel v ă puteţi
convinge singur c ă aşa e s t e . Priviţi ind i ca t o r u l conto­
rulu i piezoelectric p entru p articulele cosmice tari . Uita­
ţi:-vă acum : p e fie care m e t r u p ătrat al n a v e i , în fiecare
s ecundă c ad zec e p articul e , fi e c are î n gr e ut a t e d e o
sut i m e de miligram. I ar s ă g e a t a urcă mereu. Vedeţi ,
sînt douăsp r e z e c e , cincisprez ece . ...
- D a , dar astfel de p a r t i c ul e nu str ăpung nici o cu­
ti e de c o l}s e r v e ohisnuită , cu atît m ai putin bord:aj ul e x ­
teri or al ·navei .

25
 -'- E dr ept, confirmă Kostea , dar s î nt p osibile şi
p articule mai mari şi chi ar bucăţi de cîteva kilograme.
- Ei, asta-i ! Probabilitatea unor asemenea ciocniri
este aproape egală cu zero.
- Tocmai p entru acest " ap r oap e " e n e cesar s ă îm­
brăcăm cos tumel e d e s cafand r u, răspunse f ăr ă drept de
apel com andantul navei şi "plut i " sp re un dulap ascuns
în peretele c abine i .
Ajutîndu-1 pe Egor să intr e în învelişul format dia
mai multe s t r aturi de material plastic, Koste a îi repeta
instrucţiunile :
- Aici, pe piept, e instalat deci un mic t ablou de
c o mand ă . Această manetă regl e az ă presiune a interi o ară,
c ealaltă - încălzirea, c e a d e a li:i turi - oxigenul, iar asta
pune în funcţiune o mică rachetă . . .
- Tot nu-nţeleg de c e o să ne trebu i a s c ă racheta ?
.făcu Egor.
- Ca s-o fol o siţi dacă va fi necesar. Ce vă faceţi
d a c ă aveţi nevoie d e cine ştie ce manevr e acolo . . .
L a cuvi n t el e acestea, Kostea făcu semn c u capul spre
peretele rachetei ş i clipi vesel din ochi.
- Fle acuri ! Dacă se întîmplă aşa ceva, e mai bine
s ă ai l a sp ate nu o mică r achetă, ci vr e o două kil ograme
de d i n a mită Astfel ar fi mai repede . . .
.

- T ţ , tţ, t o v ar ăş e dragă ! S ă spun e ţ i asta t o cmai

dumne avoastră, car e soc otiţi Cosmosul drept cea mai
mar e p asiune a v i e ţ i i !
Kostea clătină doj enitor din cap. l i înşurub ă s a v an­
tulu i casca din material străveziu şi puse la punct t o ate
a cce s or ii le. Egor dădu drumul o x i genul u i ş i p res i u n i i.

D up ă un minut, şi Kostea era îmbrăca t în s c afandru.

Cînd termină toate acestea, comandantul se întoarse
la t abloul cu ap aratura d e comandă , de c ontro l şi de
l e g ă tură cu Pămîntul. l şi î ndrep t ă apoi priv i rea spre
instal aţi a electronică ce indi c a poziţia navei. Iar Egor,
ridic îndu-se pe plafonul cabinei, încercă să aţip e ască.
I nteriorul e r a inundat d e o lumină ele ctrică strălu­
cito are . La urechile lui Ş a m rai nu aj ungeau decît t i c ta - ­

eul c e asului de l î n g ă b ărbie şi zumzetul micului mot o raş

aflat în ranita din spinarea lui . Acolo s e producea re­
generare a bi ox-idului de c a rbon ex pir a t de el. Conform
ins trucţiu.nilor, trebuiau să răm î n ă d o u ă o r e în costumele
de scafandru . K o stea observă că afară, î n C o s m o s con-,
t o arele p i e z o e l e c tr ic e înregi s t r a u inten s if i c a r e a p u l b e r i i
meteori c e .
I a t ă î n s ă că î n c l i p a a c e e a , c î n d ap r o a p e s e scurse­
seră cele două c e as u r i , s e a u z i d e o d ată : pr-r-r-r-r-poc !
De f a p t , n - a f o s t n i c i un " p o e " . D o a r Egor s-a t r e z i t di n
pricina unei zguduit uri p u terni c e . D e s ch i z î n d o c h i i , spre
nemărgini ta-i uimire, văzu în l o c u l c abinei c u no s c u t e şi
al lui K o s t e a stînd la t a b l o u l cu d i sp ozitive . . S o a r e l e ,
.

Pămîntul ş i Luna - p e t o a t e trei d e o d a t ă -, i a r între

ele şi î n j u rul lor c e r u l negru spuz it d e m ir i a d e de s t e l e ,
c a r e n i c i n u c l i p e a u. l ş i î n t o a r s e cap u l şi observă, la
stî n g a sa, st răluc i n d î n r az e l e S o ar e l u i o m a s ă n e m i ş
, ­

c a t ă ce a m i n t e a d e secţiunea unei rachete cosmice. I a r

m a i d e p ar t e - o a dou a buc at ă , apro a p e identi c ă c u
c e a dint î i .
Racheta s e r ups e s e î n d o u ă ca o s c o i c ă uscată !
U n a dintre j umătăţile navei se depărta destul de re­
pede d e el, î n t im p c e cealaltă părea că încremenise
alături .
(Continuare în numărul viilor)
 Sugestii pe marginea colecţiei

Nu ascund că sînt un pasionat cititor al Colecţiei

ştiin ţiiico-fantas tice încă din acel îndepărtat 1 octom brie
1 955 .
C o l e cţia e s t e excelentă şi publică în ea l ucrări pline
d e n erv, d e dinamism, lucrări pline de dragoste de om, de
încredere în fortele lui cre atoare, în lupta cu s tilliile na­
t urii . Cititorii Colecţiei ar p utea mărturisi că au devenit
mai buni, m ai optimişti cit i n d aceste lu crări.
Acum doi ani am s cris Colecţ iei, a trăgînd atenţia as u ..

pra unei mici abateri, după p ărerea m ea, de la profilul

Colecţiei, de care suferea/ ! cîteva l u crări, al tminteri
in teresante şi plăcu t e, ca romanul lui Vic t or Eftimiu,
n u vela lui Mihail S adoveanu " Cuibul invaziilor" şi al t e
cîteva.
Cea m ai bună lucmre a Col ecţiei mi s -a părut rom a­
nul l ui S . Fărcăşan : "0 iubire în anul 41 042 " , care cred
că e şi unul dintre cele mai impresi onan te imnuri de bi­
ruinţă închinate progresului omenirii ce s- au scris vre­
odată în dom eniul literat urii d e anti cipaţi e .
M-a încîn tat şi fantezia s clipitoare a un or l u crări
ca : "Apa care usucă " , "Hoi ti- Toiti " , "Intilnire prin
timp " etc.
In ul timul timp, Col ecţia a l u a t măs ura de a păs tra o
plăc ută propor ţie în tre diferitele genuri de lucrări origi­
nale şi traduceri. Am dori să se facă traduceri şi din lu­
crările de anti cipaţie din ţările de democraţi e populară.
To toda tă .cred că alături de lucrările lui Jules Veme ar fi
bine să se facă trad uceri din ceea ce a fos t mai progre-
sist şi m ai valoros în lucrăril e lui H. G. W ells, măsură
l ua t ă şi de Edi turatinere tului.
Ar fi bine să apară şi unel e lucrări în ca re să vedem
f eri c i ta transformare în vii tor a unor ţin u t u ri ale planetei.
p r ec um Groenlanda, Antarctica, Gobi Kalahari, temă , ·

tratată atît de frumos în " Saharia n a " .

Cred că
trebuie dezvol tată, a t î t cî t p e rm it e spa ţi u l
d e an ti cip a­
fasciculelor, l e g ă t ur a ci ti torilor c u scrii torii
ţ i e care ar fi bine să-şi spună şi dînşii p ă r e ril � despre
,

Colectie, ca şi proiec tele de vii tor.

Inchei aceste r î n d u r i , în s p eranţa că cele cîteva su­
mul t cu cî t ele
ges tii vor fi l u a t e în s e a m ă , cu a t î t mai
exprimă şi dorin ţele a l t o r p asionaţi ci t i t o r i ai Colecţiei
ş tiin ţifi c o -f a n t a ş t i c e .

FLO R I N PARAS C H I V
Fo c ş a ni

Cam de mult nu v-am mai comunicat impre siile despre

povestirile publicate d e dv. şi nu v-am mai trimis pro­
puneri şi sugestii me n it e să vă ajute în continua îmbu­
nătăţire a Colecţiei, care mi-a procmat atîtea clipe de
desfătare intelectuală. Mă simt vinovat pentru . această
neglij enţă, dar vă făgăduiesc ca în viit or să fiu mai atent
faţă de. Colecţia dragă 1
Vă informez că recent am început să lucrez la recen­
zia romanului "Atentat în in fraroşu" de Max Solomo n .
Acum nu -mi răm îne decît s ă prezint r ec en z ia aceasta
Bibliote cii centrale rarona le, spre a fi citită în cadrul
unei consfătuiri cu cititorii.
P entru îmbunătăţh·ea Colecţiei, propun. organizar ea
unei anchete p rintre cititori.
In continuare aş dori să fac cîteva .observaţii în lcgil �
tură cu cele trei povestiri ale tinăi·ului scriitor sovieti!::
Igor Rosohovatski.
Cele trei lucrări c up r in se în broşură au subiecte ori­
ginale , ca. r e te pasionează. Care dintre ele mi-a plăcu l
mai mult ? Greu de spu s. Fabulaţia ,.Intilnirii prin timp"

29
este extrem de interesantă şi antrenantă, dar, cînd înch ei
lectura sch i ţ e i , te cuprinde regretul. Subiectul ei nu se
poaoo epu i za doar în ... şapte pagini. M-aş fi aştep tat la
o înfiripare cît de cît con tu ra tă a unor rel aţ ii dintre tînă­
rul ar h eolo g şi co smonauţii descoperiţi, la o cît de su ­
mară prezentar e a felului de a gîndi al acestor soli ai
unei civilizaţii încă necunoscute no u ă .
Cea de-a doua schiţă, "Enigma rechin ului " , este pă­
trun s ă de un profu nd umanism, ca de altfel ş i frumoasa
povestire "Mania ce clocoteşte în noi " , in s pirată din
visul omenirii concretizat atît de plastic în zicala romî­
nească : "tin e re ţe făr ă b ăt r îneţe , viaţă fără d e moarte."
Visuri minunate, gînduri înă lţ"ă to are care ar trebui
să ne anime pe toţi, pentru ca ideile p reconizate de au­
torii Colecţiei să se înfăptuiască !

TO M A ERD6S
Bra d , re g iunea Hunedoara.

Vă mu l ţu me s c p entru sfatul p e care mi l-aţi d at în

vederea c o mp le tă ri i C ole c ţi ei mele.
Am 58 de ani, sînt aut:odidact. Cunoştinţele mi
le-am c ăpă t at p rin c onferinţe şi cursuri serale.
Problemele tehnicii m-au interesat din copil ărie. De
asemenea, mă captivează l e c tura p ublicaţiilor dv . şi de
aceea am urm ărit şi mi-am pro curat de l a în c ep u t atî t
Tevistele " Ştiinţă ş i tehni c ă " si Col ecţia, cît şi alm ana­
hurile.
Acum intenţionez s ă c artonez aceste broşuri şi s ă
ledau în dar nepoţilor mei. Iată de ce am cău t at să-mi
completez Colecţia cu .fasciculele pierdute.
Spor l a m u n că , tovarăşi 1.
DINU VASILE
Buzău
 Dragă redactie,

Ţin s ă vă mulţumesc în mod deosebi t pen tru fap-t ul

că mi-aţi răsp uns la scrisoarea pe care v-am trimis -o şi
că mi-a ti clarifi cat t o a t e nelămuririle pe care le aveam
î n legătură cu Colecţia.
In rîn durile ce urmează am să c a u t să vă rela tez des­
pre mine.
Am 13 ani şi sîn t elev în clasa a VIl-a a Şcolii medii
nr. 49. Cu ş coala o duc bine. La majori t a tea m a t eriilor
am n o ta 10. Din tre o b i e c t e , cele mai îndrăqi t e de mine
sînt matematica, is t oria şi în special li teratura, i ar între
.genurile de litera t ură mă pasionează foarte mult cea de
an ticip aţie. T o cmai a ceas tă dragoste pen {ru qenul ş tiin­
ţifico-fan t as tic m -a făcut să devin unul din tre pasionaţii
citi tori ai broşurilor dv. Pen tru a avea asig ura te toa te
fasciculele, ca şi pentru a sprij ini Colecţia, mă voi a bona
la ea chiar înc epînd cu luna aceasta. Totoda tă voi căuta
să insuflu printre prie tenii mei pasiun ea pen tru acest
gen de li terat ură. O s erie dintre col egi citesc broşurile
dv., dar n u sîn t abonaţi la ele. Eu îi voi îndemna să se
aboneze. Ţinînd seamă de dragos tea de care se bucură
în rîndul tineret ului pov es tiril e de anticipaţie, sper ca
î n clasa noastră să avem 10 a b onamen t e (ceea ce repre­
zin t ă 330fo din numărul elevilor) şi cea. 75°/o din colegi
să citească fasciculele. Vom organiza ]un ar discuţii pe
marginea p oves tirilor apăru t e în Colecţ ie. Prima o vom
organiza în j u.rul pasionan t elor problem e ridi c a t e de
roman ul lui B . Z. Fradkin. Apoi vă voi scrie o scrisoare
detalia tă, în care vă voi a r ă t a părerea mea şi a colecti­
vului despre această l ucrare.
LEI B O V I C J HORIA
B u cure� ti

31
R o m a n e l e C o l e c ţ i e i peste _ h o t a re
ln Editura "Ml ade let<i " din Bratislav a (R. S . Ceho­
s lov a că) a ap ă ru t î n 1 96 1 romanul lui Serqiu Fărcă ş an
"0 iubire din anul 4 1 042 " , tradus în limb a s l o v acă.

Tiparul executat la Combinatul poligrafic ,.Casa Scinteii"