l ~\ -

J \ ,

_ J ~

. '

L. N. T 0 L 5 T 0 ·1

/

. ,.

FILIPOK

~~~~

~ ~

~ ~

;~~~ra odata un baietel pe care il chema Filip. Intr-o zi vazu copiii indreptindu-se spre scoala. Filip isi IUd. caciula S1 vru sa se duca sieI eu ei. Dar maica-sa

, .

n intreba:

Incotro te duci, Filipek? - La scoala.

- Esti inca mic si nu poti sa te duci '! Si unarna

il opri acasa.

Toti copiii erau dusi la scoala. Tata a plecat Inca de dimineata la padure, iar mama s-a dus sa lucreze ell ziua. Au ramas acasa numai Filipok si bunica sus pe cuptor. Lui Filip i s-a urit sa stea singur. Si cind bunica a adormit, eI s-a apucat sa-si caute caciula. Pe-a lui n-a . - asit-o si a luat una veche de-a lui

-- .

taica-sau; pe urrna a plecat la scoala ..

Scoala era la capatul celalalt al satului, linga biserica. Cit a mers Filipok pe ulita lui, ciinii i-au dat

pace, 11 cunosteau, Dar cum a ajuns prin dreptul curtilor straine , a sarit lucika si a inceput sa latre; dupa lucika a sarit si Vo1ciok, un ciine mare de tot. Filipok a luat-o la fuga, ciinii dupa el. Filipok a inceput sa tipe, s-a irnpied icat ~i a cazut. Dintr-o curte a iesit un mujic, a alungat ciinii ~i s-a rasti t la copil: ~

~ Incotro alerg: asa singur, neasumparatule ? Filipok n-3 raspuns nimic: si-a sumes poalele hainei ~1 a inceput sa fuga din rasputeri. A ajuns linga

\

scoala. In cerdac nu era nimeni, dar dinauntru raz-

, -.-

bea Iarma copiilor. Pe Filipek l-a cuprins frica :

"D·aca inva tatorut rna alunga 'l'" Se tot gindeste ce sa faca. Sa se intoarca, vor sari. ciinii iar la el; sa intre fn scoala, ii e frica de invatator. Tocmai atunci trece pe .lingascoala 0 ferneie cu donita in mina ~i~l intreaba:

- Ttl de ce stai aici, cind toti invata?

Filipek n-a mai avut ce face ~,'~ a intrat. In pridvor si-a scos caciula $i a deschis usa. Scoala era plina de copii. Fiecare spunea ceva cu glas tare, ~ar invatatorul, care puna un fular rosu 1a git, se plimba prin mij locul 10'r.

~ Tu ce vrei?]-a intrebar el pe Filipek.

Filipek si-a strins cu putere caciula la piept $1 nu a raspuns nimic.

~ Cine e~ti?

Filipek hlcea mal departe.

- Nu cumva esti mut?

,

Filipok s-a speriat asa de tare, ea n-a mal putut seoate 0 yorba.

- Ei, daca nu vrei sa vorbesti.: pleaca acasa.

Tare ar fi vrut Filipek sa raspunda, dar spaima ii inclestase gura, S-a uitat la invatator si a inceput sa plinga .. Atunci invatatorului i s-a facut mila de el. L-a mingiiat pe cap ~i a intrebat pe copii cine-i baietelul aeela.

, -

E Filipok, fratele lui Kostiuska. De mult vrea sa

mearga la scoala, dar mama lui nu-l lasa, -si atunei a venit la scoala pe furis.

- Hai, asaza-te In banca linga fratele tau; si am s-o rog pe maica-ta sa te lase la scoala.

Apoi, invatatorul a inceput sa-i arate literele, dar Filipok Ie stia de mai inainte, ba putea sa si citeasca

'putin,

- Ia sa vad cum iti silabisesti nurnele ? Si Filip incepu:

- Pfe-i-pfi, Ie-i-li, pe-oc-poe. Copiii risera.

- Bravo! a spus invatatorul. Cine te-a invatat sa citesti?

,

Filipok a prins curaj ~i a raspuns:

- Kostiuska. Eu sint destept ~i dintr-o data am

prieeput tot 1 Sint grozav de destept!

Invatatorul 1-a intrerupr si a spus:

- Nu te grabi cu lauda.; mai intii invata.

De atunei Filipok a inceput sa mearga~i el eu cop iii la scoala,

In romaneste de Pr of ir a Sad ove anu

SIMBURELE

.dX!b~.

~. ~

~ ~

~ . ~

~""'mF'~~ ama a cumparat prune ca sa Ie dea copiilor dupa masa de prinz si le-a asezat pe 0 farfurie.

Vania, care nu mai rnincase pina atune! prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai placea cum miros si tare-armai fi vrut sa le guste! Tot dindu-le asa tircoale, baietelul pindi clip a cind nu era nimeni in odaie si, nemaiputindu-se stapini, inhata 0 pruna

• A ~

SI 0 mlnca .

.

--

Cind s-a apropiat ora prinzului, mama a numara prune1e si vazind eel lipseste una, i-a spus tatalui Stateau eli totii 1a masa si tatal a intrebat :

. .

- Ia sa-mi spuneti, copii. Nu cumva a mincat

cineva din VOl 0 pruna?

- Nu, au raspuns copiii In cor. Vania, rosu ca un rae, a spus ~l el: - Nu, n-am mincat-o eu '

- Ca unul din voi a mincat pe ascuns 0 pruna,

at mai spus lata, nu-i frumos deloc, dar nu despre asta-i vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare pruna are inauntru un simbure. Si daca cineva nu stie eutn sa

",' . ..

lemanfnce~i inghite simburele, a doua zi moare.

De asta mi-e frica.

Atunci Vania, galben [a fat a , a zis repede:

- Banu, ca simburele l-am aruncat pe fereastra. Toti au izbucnit ttl ris, iar Vania a inceput sa

plinga.

in romaneste de Xenia, St r o e

~

-- -

FETITA

~

SI CIUPEROLE

. .

~~D~~

~ ~

~ ~

~"'M"'~~ QUa fetite se intorceau eu eiuperci acasa.

In drum, ele au trebuit sa treaca peste 0 cale ferata. Crezind ca trenul e departe, s-au ureat pe terasament, ca sa treaca peste sine.

Deodata a suierat locomotiva. Fetita mai mare a

. .

fugit Ina poi, iar eea mica a trecut in fuga linia ferata.

Sora cea mare i-a strigat celei mici:

- Nu veni indarat '

Insa locomotiva era atit de aproape si pufaia atit de tare, incit fetita cea mica n-a auzit ; a crezut ca-i striga sa se intoarca indarat. A alergat inapoi peste sine, s-a impiedicat, a scapat ciupercile pe jos si s-a apucat sa le adune.

Locomotiva era aproape. Masinistul suiera din ra-

sputeri,

Fetita cea mare striga intruna : _. Lasa ciupercile!

Cea mica insa in telese ca-i cere sa le stringa ~l se tira pe jos dupa ele.

Masinistul n-a putut opri locomotiva. Suierind din toate puterile, a trecut peste fetita.

Fetita cea mare tipa si plingea. Calatorii priveau ingroziti de Ia ferestrele vagoanelor, tar conductorul alerga la celalalt capat a1 trenului sa vada ce s-a intirnplat eli fetita.

Dupa ce trenul a trecut, toti vazura ca fetita statea intinsa intre 'sine eu fata la pamfnt~i nu se mlsca .

•

De abia cind trenul s-a departat de tot. fetita a

ridicat capul, s-a sculat in genunchi, a adunat ciupercile $1 a alergat la sora ei.

in [i)fiHinesle de Val erta Sadove a nu

FOCUL

I

•

,

•

.dOb..dOb..

~ ~

~ ~

~ ~

~~~~ ra in toiul seccrisului, Barbatii sl femeile din sat

- .. - .. - - . -. .

se dusesera ell totii la cimp, Acasa ramasesera doar batrfnii si copiii, 'lntr-una din casute era 0 bunica eu trei nepotei. Bunica' aprinsese cuptorul si se culcase sa se mai odihneasca. Pentru ca 0 tot suparau mustele, batrina si-a tras pe fata un stergar si de la

o vreme a furat-o somnul,

Una din nepoatele ei, Masa (care n-avea decit trei anisori), a deschis usa cuptorului, a umplut un hirb cu taciuni aprinsi ~i s-a dus 10 tinda. Acclo erau rinduite rnanunchiuri de paie anume pregatite de femei pentru legatul griului in snopi, Masa .a asezat frumusel taciunii sub paie si a inceput sa sufle in ei. Cind paiele au Iuat foc,. fetita s-a bucurat tare mull.

A intrat In casa, si-a luat de mina fratiorul pe nume Kiriuska (un baietel de un an si jumatate, care abia incepuse sa, umble) si i-a spus:

- Pliveste si tu, Kiliuska, te mai euptol am facut! Paiele ardeau acum eu vilvataie mare si trosneau.

Dar cind tinda s-a umplut de fum, Masa s-a speriat si s-a dus fuga inapoi in casa, Kiriuska s-a impiedicat de prag, a cazut in nas si s-a pornit pe plins. Masa I-a tras si pe el, cum a putut, in odaie ~i amindoi s-au aseuns sub lavi lao Iar bunicu ta dormea linistita inainte si nu auzea nimic.

, .

CeJ mai mare dintre copii, Vania, un baietel de

opt ani, se juca pe ulita, Dar cind a vazut ca din tinda lor iese un fum gros, a intrat fuga pe usa, a

trecut eu chiu, eli vai prin fumul inabusitor, s-a napustit in odaita ~i a inceput s-o zgiltiie pe bunica. Batrinica, toropita de sornn cum era, a uitat de copilasi si a zbughit-o pe· usa afara ducindu-se fuga pe la .curtile oamenilor dupa ajutor.

In vremea asta Ma~a~edea pitita sub lavita si

tacea mile, Numai fratiorul eel mic tipa cit 11 tinea gura, pentru ca-l durea nasucul.

Tocmai pe el 11 auzi Vania. Fratele mai mare se uita nurnaidecit sub lavita, 0 vazu pe Masa ~1-1 striga :

~ Pugi!

Masa se napusti in tinda, dar nu mal putu sa treaca din pricina focului si a fumului si se intoarse iar in odaie. Atunci Vania deschise fereastra si-i porunci fetitei s.a sara afara. Dupa ce ea se strecura cu greu prin ochiul srrimt, Vania i] apuca pe celmie ea sa-l aduca si pc el spre geam. Dar micutul era greu $l se opintea, plingea si-l imbrincea cum putea pe Vania. Abia dupa ce cazu die doua ori, Vania 11 trase [a fereastra, Chiar atunci usa odaii lua si ea foe.

. "- " " , .' - - , - .

Dar cind izbuti in cele din urma sii .. i scoata capuI pe gearn ~i se pregatea sa-l impinge afara, copilasul, acum foarte speriat, se agata cu minutele deel si nu voia en nici un chip sa-i dea drumul.

Atunci Vania 1.1 str igaM asei :

- Trage-l de cap :!Si in acelasi timp 11 impinse

binisor din spate. .

Asa au izbutit sa~~i scoata fratiorul pe fereastra in ulita si au scapat eu totii.

rn romaneste de Xe ni a Str o e ;

PISOIUL

-

l I ",

,

~~v~~·

~ . ~

~ ~

.~~~asea si Katia erau frati ~i aveau 0 pisica. Pri-

mavara , pisica s-a pierdut. Copiii au cautat-o peste tot. dar n-au putut-o gasi. Odata se jucau linga hambar si au auzit, de undeva de sus, un mieunat subtire. Vasea s-a urcat pe scar a, in podul hambarului, iar Katia sta jos si intreba mereu:

- Ai gasit-o ? Ai gasit-o?

o bucata de vrerne Vasea nu I-a raspuns. In sfirsit i-a strigat:

- Am gasit-o 1 E pisica noastra ... si are ~l pisoi.

Sint asa de frumosi! Vino incoace repede I!

Katia a alergat in casa, a facut rost de ~apte~,~ i-a dus pisrcu.

Erau cinci pisoi. Dupa ce au mai creseut putin ~l

au inceput sa se miste din coltul lor, COpUI si-au ales un pisoi cenusiu, ell labute a]be, si -l~au luat in casa. Pe ceilalti pisoi mama i-a daruit iar pe acesta I-a lasat copiilor. Cop iii 11 hraneau, se jucau eli el ~i-l culcau in pat cu dinsii.

Intr-un rind au iesit sa se joace in drum ~1 au luat pisoiul eu ei.

Vintul spulbera paiele de pe drum si pisoiul se

.J

i-

juca eu firele de paie, iar copiii faceau haz privindu-l. Mai apo i, ei au gasit pe marginea drumului macris, s-au apucat sa-l culeaga si au uitat de pisoi. ~

Deodata au auzit pe cineva strigind tare: "lnapoi, inapo i !" si au vazut un vinator venind in goana calului. Inaintca lui, doi ciini aJergau sa apuce pisoiul. Prostut cum era, pisoiul, In loc sa fuga, s-a lasat 1a parnint, si-a incovoiat spinarea si privea tinta catre el.

Katia s-a speriat de ciini, a inceput sa tipe si a fugit. Vasea s-a repezit intr-un suflet spre pisoi ~i a ajuns linga el odata-cu ciinii. Cind ciinii erau cit pe ce sa insface pisoiul, Vasea s-a tr intit cu burta peste el si l-a acoperit.

Tocmai atunei s-a apropiat si vinatorul si a alungat ciinii, iar Vasea a dus pisoiul acasa si de atunei nu I-a mai luat la cimp.

'In rornaneste de Profira Sadoveanu

CIIN"ELE LUIIACOV

• dttb..Jt1b.

~ ~

~ I ~

~ ~

'~"'m?~ n paznic avea 0 nevasta si doi copii: un baietel si 0 fetita. Baietelul era de sapte ani! ~i fetita, de cinci. Aveau un cline latos cu botul alb si niste ochi man.

Odata, paznicul a plecat ]]1 padure si i-a poruncit neveste-si sa nu lase copiii sa plece de-acasa fiindca toata noaptea au umblatJupti in jurul easei si s-au dat la ciine.

- Copii, sa nu va duceti eumva in padure ! a spus ferneia, apoi s-a apueat sa coasa ..

Indata ce mama s-a asezat 1a lucru , baiatul a indemnat-o pe surioara lui:

-- Hai in padure, icri am vazut un mar plin de mere

eoapte.

Fetita s-a invoit:

- Hai ' Si au fugit arnindoi in padure.

Dupa ce mama ~i-a sfirsit lucrul, a ehemat copm,

dar ei n-au raspuns. Mama a iesit pe prispa si a inceput sa-i strige Copiii, nicaieri. Barbatul a venit acasa si a intrebat:

- Unde-s copiii?

Nevasta-sa a raspuns ca nu stie.

Atunci paznicul s-a suparat pe nevasta ~l a alergat sa-~i caute copiii,

Deodata a auzit ciinele schelalaind. S-a repezit intr-acolo si i-a vazut pe copii stind sub un tufis si plingind : iar Iupul se inclestase cu ciinele sa-l sfisie. Paznicul a insfacat toporul si a ornorit Iupul. Apoi a Iuat copiii In brate si a fugi t eu ei acasa,

Dupa ce au ajuns acasa, mama a inchis usa ~i s-au asezat cu totii la masa. Deodata au auzit cum scheauna ciinele la usa, Au iesit in curte si au vrut sa-i dea drumul in casa, insa ciinele era insingerat si nu putea umbla. Copiii i-au adus apa si piine. Dar el n-a vrut nici sa manince, nici sci bea, ci numai le lingea miinile. Pe urrna s-a intins pe-o parte ~i n-a mai seheunat. Copiii au crezut ea a adorrnit, dar ciinelc m u rise.

In romaneste de Pr ofir a Sadoveanu

PASARICA

~dlU,.~.

~ ~

~ t

~~~~ e ziua lui, Serioja a prrrmt tot felul de daruri: titirezi, cai, poze.; Insa eel mai de pret dintre toate darurile a fost capcana de prins pasari, pe eare i-a darui t-o unchiul sau. Capcanaera facuta dintr-o rama In care era prinsa 0 piasa, ell 0 scindurica deasupra. Pe scindutica se presarau seminte ~i capcana se punea afara. Cind vreo pasare se aseza pe scindurica, scindura se intorcea si pasarea se prindea In capcana. S-a bucurat mult Serioja si a alergat s-o arate mamei,

- Nu-mi place jucaria asta, i-a spus mama. Ce-ti trebuie tie pasarele? De ce sa le chinui?

~ Am sa le pun in colivii. Ele au sa cinte , iar eu am sa Ie dau de mincare.

Apoi, Serioja a fa cut rost de seminte, le-a presarat

pe scindurica si a a sezat piasa in gradina. Aici a stat mult si a tot asteptat sa vina pasarelele. Insa pasarilor le era fr ica de dinsu] si nu se apropiau de plasa, Atunci, Serioja s-a dus la masa si a lasat capcana in gradina, Dupa masa, cind s-a uitat. capcana era inchisa, iar in plasa se zbatea 0 pasarica. Serioja s-a bucura t, a prins pasareas.i a d us .. o in casa.

- Mama! Uite! . Am prins 0 pasarica, Nu-i asa ca-i 0 privighetoare? Vai, cum Ii bate inima!

-. E un scatiu, a spus mama. Baga de seama, nu-l chinui. Ai face mai bine sa-i dai drumul.

- Ba nu, am sa-i dau apa si mincare,

Serioja a pus scatiul in coli vie si doua zile la rind i-a presarat seminte, i-a schimbat apa si i-a curatat

colivia. A treia zi a uitat de. scatiu ~I nu r-a mal schimbat apa. Mama l-a dojenit:

- Vezi, ai ~i uitat de scatiu! Mai bine da-i drumul!

- Ba nu, de-acum inainte n-am sa mai uit : chiar

acum ii pun apa si ii curat colivia.

Serioja a virit vmina in colivie si a inceput sa 0 curete ; scatiul, speriat, se zbatea, lovindu-se de gratii.

Dupa ce a ispravit treaba, baiatul s-a dus dupa apa. Mama baga de seama ca el a ui tat sa inchida usita coliviei si a strigat dupa el:

- Ser ioja, inchide colivia, ca zboara,~,i daca se izbeste se prapadeste pasarica tao

Dar n-apucasemama sa-si sfirseasca yorba, ca scatiul gasise U~i.t01. Bucuros, lsi desfacu aripioarele Si zbura prin odaie, spre fereastra. N-a vazut insa geamul, s-a izbit in sticla $1 a cazut pe pervaz.

Serioja a luat in graba pasarica si a pus-o in eo Ii vie. Scatiul nu murise inca, dar zacea cu fata in jos,cu aripile desfacute ~i rasufla greu. Serioja I-a privit multa vrerne, apoi a inceput sa plinga.

- Mama ce sa fae acuma? .

.. "

- Acum nu mai poti face nimic.

Toata ziua Serioja nu s-a miscat de Iinga colivie, mereu CD ochii la scatiu ; iar scatiul zacea tot asa eu fata in jos, rasuflirrd greu $1 repede. Cind Serioja s-a dus la culcare , scatiul mai traia inca, insa multa vreme copilul o-a putut adormi, Cum inchidea ochii, ii aparea in gind scatiul, intins jos, abia suflind. Dimineata, cind s-a apropiat de coli vie, a gasi t scatiul cu fata in sus, eli labutele chircite, teapan,

De atunci, Serioja ri-a mai prins niciodata pasarele.

In romanesre de Pr of ir a Sadoveanu

LEIJL

SI CATELUSA

'I 1

• .diib.dJ:rb.. •

~ i t

~ ~

~4J)f'''''m:t=~ a Londra se deschisese 0 menajerie. Pentru vizitarea ei se cereau bani ori ciini si pisici, spre a se hrani salbaticiunile aduse.

Cineva a vrut sa vada animalele; a prins pe strada

o cateiusa si a adus-o la menajeria. I s-a dat drumul inauntru, sa viziteze menajeria, iar pe catelusa au luat-o si au aruncat-o in cusca unui leu, s-o manince.

Catelusa ~i-a adunat coada si s-a ghemuit intr-un colt a1 custii. Leu! s-a apropiat de ea si a prins s-o

. ~~

mlfoasa .

....

Catelusa s-a intins en labele in sus si a inceput Sci dea din codita,

Leul a fntors-o eu laba pe partea cealalta. Catelusa a sarit si s-a asezat in fata leului pe labutele de dinapoi.

Leul a privit-o, a seuturat din cap si n-a atins-o. Cind stapinul i-a aruncat in cusca portia de carne, leul a rupt 0 bucata si i-a dat catelusei,

Seara, cind leul s-a culcat, catelusa s-a intins linga dinsul, punindu-si capul pe laba -lui.

De atunci catelusa a trait la un loc eu leul, in aceeasi cusca. El minca ce i se dadea si nu se atingea de catelusa, uneori se juea eu ea si dormeau impreuna, Odata un damn a vizitat menajeria ~i ~i-a recunoseut catelusa ; el l-a rugat pe proprietarul menajeriei sa i-o dea. Stapinul s-a invoit si a chemat catelusa 5-0

I

\

I

scoata din cusca, Dar leul si-a zbirlit coama $1 a racnit.

A~a au trait leul si catelusa un an intreg in aceeasi cusca .. ~Dupa un an insa, catelusa .. s-a imbolnavit si a murit. In ziua aceea leul nu s-a atrns de mincare, mereu mirosea catelusa si-c pipaia eli labele.

Cind a inteles ca a murit, a sarit In sus ca ars, s-a zbirlit, a inceput sa-~i biciuiasca coapsele eli coada, s-a napustit in peretele custii si a prins sa roada zavoarele si podeaua,

Toata ziua s-a framintat, s·a zbatut In cusca $i a urlat ; apoi s-a fohns linga catelusa moarta si parea ca s-a linistit. Dar cind stapinul menajeriei a vrut sa scoata catelusa rnoar ta din cu~ca, leul n-a ingaduit nimanui sa se apropie de ea.

Inchipuindu-$.i eft leul f~i va uita durerea daca va capata - 0 altadHelusa, stapinul i-a vir it In cusca una vie. LeuI fosa a sfisiat-o imediat. Dupa aceea a cuprins intre Iabe catelusa moarta sl at zacut asa cinci zile ..

A sasea zi a rnuri t si Ieul,

lnl roman~e dePr-ofjr-a Sadoveanu

CrINII POMPIERI

.d:l:l:h.~.

~ ;.. ~

~, ~

~,~ -

~"'ll;I!""cro1""~ n erase, in timpul incendiilor, se intimpla adesea sa rarnina 10 case copii care nu pot fi scosi, fiindca, de frica ei se ascund si tac iar din cauza fumului

, . - -. - - - ~I ,--.: - , . - - '--,

nu pot fi vazuti,

Pentru asemenea intimplari, la Londra se dreseaza ciini anume. Acesti ciini 1'$1 due viata laolalta cu pompierii si, cind arde vreo casa, pompier ii fi trimit

sa scoata copiii. Un astfel de cline a salvat, 1a Lond-

ra, doisprezece copii. II cherna Bob. .

Odata s-a aprins 0 casa si, clod au ajuns pompierii 1a fata locului, le-a iesit inainte 0 femeie. Plingea si

spunea ca a ramas inauntru fetita ei de doi ani. Pompierii l-au trimis pe Bob. Bob a alergat pe scari si a disparut In viltoarea fumului. Dupa cinci minute s-a inters In fuga eu 0 fetita pe care 0 tinea eu dintii de camasuta, Mama a luat-o degraba In brate si a inceput sa plinga de bueurie ca fetita ei traieste. Pompierii au mingiiat ciinele si l-au cercetat eu bagare de searna daca nu s-a ars cumva, dar Bob se smucea sa intre iar in casa. Pompierii au crezut ca mai este inca eineva inauntru si i-au dat drumul. Ciinele a alergat ~i s-a intors repede, purtind ceva In dinti. Cind au vazut ce a adus. toti au izbucnit in ris: ciinele tinea in

, , .

dinti 0 papusa mare.

in romsneste de Vaieria Sadoveanu

SARlTURA

.,d:!lbdil:b •

~. ~

~ ~

~ ~

~~~~ corabie se intorcea acasa, dupa ce facuse inconjurul Pamintului, Era 0 vrerne linistita. Toata lumea iesise pe punte. Printre oameni se invirtea 0 mairnu ta mare, stirnind hazul tuturor. Se strim ba, sarea, facea tot felul de lucruri cornice, maimutarea pe oameni si, vazind ca lumea se distreaza pe soeoteala ei, face a si mai muIte ghidusii.

Deodata, maimu ta sari la baiatul capitanului corabiei, un copil de doisprezece ani, ii smulse palaria, si-o puse pe cap si se ca tara iute pe catarg. To ti incepura sa rid a, baiatul insa, ramas ell eapul gol, nu stia ce sa faca: sa fidel si dinsul ori sa se supere ?

M aimu ta se aseza pe prima verga a catargului, lua de pe cap palaria si incepu s-o rupa eu coltii si eu unghiile. Parea ca isi bate joe de baiat, se strirnba la el si 11 anita eu degetul. Baiatul striga la ea~i 0 arneninta, dar maimuta continua sa sfisie simai diu palaria. Marinarii rideau in hohote. Baiatul se inrosi, isi lepada hainu ta si se avinta pe catarg, dupa maimu tao Ca tarindu-se pe fringhie. ajunse in tr-o

clipa la prima verga. Crud sa apuce insa palaria, maimu ta se dltaramai sus, eli mai mull a indeminare si mai repede decit el,

~. Nu-rn i scapi tu! striga baiatul, urcindu-se dupa ea. Mairnuta 11 lfltarlUi din nou, suindu-se si mai sus; pe copil insa n cuprinsese furia si nu se lasa biruit. In citeva clipe, amindoi ajunsera in virful eatargului. Acolo ~ sus, maim uta se Tntinseieit putu de tare si, tinindu-se de fringhie eu piciorul de dinapoi, atirna palaria Ia capatul ultimei vergi, dupa care se catanl chiar in virful catargului, strimbindu-se si rinjind de bucurie, De 1a baiat si pina Ja capatul vergii, unde atirna palaria, era u vreo doi coti, asa ca nu putea ajunge la ea de cit daca ar fi lasat din miini fringhia - si catarguL

Copilul insa se inciudase peste rnasura, Se desprinse de ca tar g si pasi pe verga,

Pe punte, toti priveau si rideau de ispravile rnaimutei si ale baiatului, insa cind au vazut eel eI a lasat din mina fringhia si a trecut pe verga tinindu-si cumpana eli bratele, au inmarmurit ell totii de spaima,

Era de ajuns sa dea gres eu un singur pas si baiatul ar fi cazut, zdrobindu-se de punte. Dar chiar daca o-ar fi facut nici 0 miscare gresita si ar fi ajuns la marginea vergii sa-si ia palaria, i-ar fi fost foarte greu sa se intoarca si sa ajunga din nou la eatarg.

Toti priveau in tacere, asteptind sa vada ee are sa se intimple.

Din rnultime, cineva nu-si putu stapini un strigat dec groaza.

La acel tipat, baiatul se dezmetici, se uita In jos Si incepu sa sovaie.

In vremea asta iesi din cabina capitanul, tatal copilului. A yea eu el arma ca sa impuste pescarusi. Cind si-a vazut baiatul pe verga, a Indreptat pusca spre el si a inceput sa strige:

In apa ' Sa sari imediat In apa ' De nu, te

impusc!

Baiatul se clatina, dar nu intelese.

- Ori sari ori te impusc l ... Un, doi ...

Dar n-apuca tatal sa strige "trei'" ca baiatul ~1 sari, avintindu-se cu capul in jos.

Copilul cazu in mare, ca 0 ghiulea de tun; si pina sa-l fi acoperi t valurile, douazeci de marinari au ~i sarit de pe corabie in apa, Peste vreo patruzeci de secunde - care parura tuturor nesffrsit - de lungibaiatul iesi 1a suprafata. Fu dus pe corabie.

Peste citeva clipe, dupa ce dadu afara apa, pe gura ~i pe nas, - apa inghititfi~ incepu sa respire.

Cind capitanul V3.ZU asta, scoase un suspin, ca si cum I-ar n innabusit ceva, si alerga in cabins la el ca sa nu-l vada nimern plingind,

In romdneste de Valeria Sadoveanu

ELEFANTUL

..

..

• dllb.~.

~. ~

~ ~

~ ~

'4:J;lf"~~ n indian avea odata un elefant. Stapinul il hranea prost ~i-l punea 1a munci rnulte si grele. Intr-o zi elefantul s-a infuriat si si-a calcat in picioare stapinul,

care a murit. Atunci sotia indianului a izbucni t in plins, ~i~a adunat toti copilasii ~i i-a impins in picioarele elefantului, zicindu-i :

- Le-ai ucis tatal, ucide-i si pe ei '

Elefantul s-a uitat la copii, l-a luat usurel ell trompa pe eel mai rasarit dintre ei ~i I-a asezat pe grumaz.

Din ziua aceea elefantul I-a recunoscut de stapin pe baiatul ales de el si a ascultat de porunca lui.

In romaneste de Xenia Stroe

RECHINlTL

---

-~

--

--

f~c~t

~ . ~

~4.ttF41.IF~ orabia noastra ancorase la tarmul Africii. Era 0 zi minunata si dinspre mare batea un vint racoros. Spre seara, insa, vremea s-a schimbat; s-a facut zaduf :$,L ca dintr-un cuptor incins. batea spre noi aerul fierbinte al pustiului Sahara.

Inainte de apusul soarelui, capitanul iesi pe punte si striga:

~-

..... --

-

..

- Faceti ba ie !

Intr-o clipa, marinarii sarira in apa, coborira 0 pinza si 0 legara in asa fel ca sa alcatuiasca 0

. .' ......

piscrna.

Cu noi, pe corabie , erau si doi baietandri. Ei au sarit cei dintii In apa, insa locuI de scaldat era prea s trim t $i au ho tarit sa iasa si sa se in treaca 1a inot in lara.

~

Se strecurau prin unde ca niste sopirle ~l motau din toate puterile spre geamandura de deasupra ancorei.

U nul dintre ei a trecut inain tea tovarasulu i sau, dar apoi a inceput sa ramina In urrna. Tatal baiatului, un batrin artilerist, statea pe punte ~i se uita eu placere la copii. Cind acesta a inceput sa ramina in urrna, tatal i-a strigat:

- Nu te lasa' Tine-te bine'

Deodata cineva pe punte scoase un strigat:

- Rechinul ' Si indata vazuram si noi, ceilalti, pe luciul apei, spinarea dihaniei.

Rechinul inota drept spre baieti,

- Inapoi' Inapoi! Intoarceti-va! Rechinul ' incepu sa strige artileris tul.

Insa copiii nu-l auzeau. Inctau rnai departe, rizind si tipind tot mai tare si cumai mare placere.

Artileristul, alb ca varul, se uita neclintit la copii. Marinarii coborira 0 barca, se aruncara in ea si, vislind din toate puterile, se indreptara spre baieti ; insa erau Inca foarte departe, pe cind rechinul ajunsese 1a douazeci de pasi departare de copii,

La inceput, baietii nu vazusera rechinul, nu intelegeau strigatele. Pe urrna, insa, unul din ei privi indarat si toti auziram un tipat ascutit si vazuram eel amindo: incep sa inoate in directii diferite,

Ca si cum acel tipat l-ar fi trezit, artileristul s-a smuls din loc si a alergat la tunuri. Rasuci teava tunului, se lipi de ea, puse fitilul si ochi,

Toti citi ne af1am pe corabie incremenisem si asteptam. sa' vedem cc se va intimpla.

Cind se auzi bubuitura, 11 vazurarn pe artilerist

prabusindu-se linga tun si acoperindu-si fata eu mnrule, La inceput n-am putut vedea ee se intimplase eu rechinul si eu baietii, din pricina fumului din jur.

--

Dar dupa ce fumul se imprastie deasupra apei, se auzi un murmur, la inceput inabusit, apoi din ce In ce mai tare, si, in sfirsit, izbucni din toate par tile un str igat puternic de bucurie.

Batrinul artilerist isi descoperi fata, se ridica si pr iv: spre mare.

Pe valuri se legana pintecele galben al rechinului mort. Peste ei'teva minute barca - ajunse linga baieti ~l-l aduse nevatamati la eorabie.

In romaneste de Valeria Sa do ve anu

POVESTEA BAIETELULUI

PE CARE L-A PRINS FURTUNA

iN PADURE

~~~

-~ ~

~ ~

~4JJf"~~ ind eram mic, ill-au trimis oda ta In pad ure dupa ciuperci. Dupace am ajuns in padure, am cules ciupercile si am vrut sa rna intorc acasa, Deodata s-a facut intuneric, a inceput sa ploua si sa tune. M-am speriat si ill-am asezat sub un stejar mare. A scaparat un fulger asa de tare, ea m-au durut ochii si i-am inchis. Deasupra mea a trosnit eeva ~1 a tunat. Pe urrna m-a lovit ceva in cap. Am

cazut cu rata la pamint si am ramas asa pina ce a stat ploaia. Cind mi-am venit In fire, picurau stropi din eopaei, cintau pasarelele si stralucea soarele. Stejarul eel !pare fusese doborit si din trunchiul lui

. ie~ea fum. Imprejurul meu erau numai aschii de stejar. Hainele imi erau ude s,i lipite de trup ; in cap aveam un cucui si rna cam durea. Mi-am gasit sapca, am luat ciupercile si am alergat acasa. Acasa nu era nimeni, Am luat piine de pe masa si m-am urcat pe cuptor. Cind m-am trezit, am vazut de pe cup tor ca eiupercile meIe erau gata fripte, puse pe masa, si ca ai mei se pregateau sa Ie manince. Am strigat:

- Da' dece mincati fara mine?

•

Cei din casa au ras puns:

- Pai, de ce dormi? Vino repede S,l maninca ..

1:0 romaneste de Valeria Sudo vea nu

VULTURUL

.~~,.

~, ~

1 r

~ ~

~ ~

~""m?~~ n vultur si-a cladit cuibul In virful unui arbore inalt, departe de mare. Aici ~i-a seos puii.

Intr-un rind vulturul se intorcea in zbor, spre .cuib, eli un pestemare in gheare.

Jos, la radacina copacului, lucrau mai multi oameni, Cum au vazut pestele, au inconjurat copacul si au prins a striga~i a arunca in vultur ell pietre.

Vulturul a scapat pestele din gheare, iar oarnenn I-au ridicat de jos ~i au plecat.

Pasarea s-a asezat pe marginea cuibului, iar puisorii au ridicat capetele si au inceput sa piuie: ii cereau de mincare.

Vulturul era ostenit ~i nu putea zbura din nou Pina 1a mare; s-a virit in cuib, si-a intins aripile peste vulturasi, i-a mingiiat si le-a netezit penele, rugindu-i parca sa mai astepte putin, Insa au cit ii mingiia mai mult, ell atit ei tipau mai tare.

Atunei, vulturul a zburat de linga ei si s-a asezat pe creanga cea mai de sus a copacului.

Vulturasii au inceput sa tipe si sa piuie si mai jalnic,

Scotind si el un strigat puternic, vulturul ~i-a intins aripile eu greu si si-a luat zborul catre mare.

S-a intors tirziu, seara; zbura incet ~i aproape de pamint. In gheare tinea iar un peste mare.

Cind a ajuns linga copac, s-a uitat in jur daca nu sint iar oameni prin preajma si, stringindu-si repede aripile, s-a asezat pe marginea cuibului.

Vulturasii au ridicat capetele, si-au cascat ciocurile, iar vulturul a sfisiat pestele si i-a hranit pe rind.

in romaneste de Valeria Sadoveanu

LEBEDELE

-

-- -

- -

~~~~

~ ~

~ ~

~4l;!:f"'4lJf"~ burau lebedele in stol, din tinuturile inghetate, spre tarile calde. Zburau peste mare. 0 zi si 0 noapte au zburat pe deasupra apei si inca 0 zi~i 0 noapte, fara sa se odihneasca, Pecer era luna plina si lebedele vedeau apa albastruie licarind j os, departe. Toate se istovisera batind din aripi, IOSB. nu se opreau, ci zburau inainte. fn frunte zburau cele batrine si voinice, in urrna, cele tinere=si mai plapinde. La urma zbura cea mai tinara. Puterile Ii slabisera. Nu putea sa zboara mai departe. Mai dadu 0 data din aripi si, eu aripile desfacute, se Jasa in jos. Cobor a tot mai aproape de apa, tot mai aproape,

- -

--.

- -

-

-

-

-

- --

~ .,.

-

--

iar tovarasele ei se zareau tot mai departe, ca niste fulgi albi in lumina lunii. Stringindu-si aripile, Iebada se Ei.sa pe apa, Marea unduia sub ea, leganind-o. Stolul de lebede abia semai zarea, ca 0 dunga alba pe cerul lirnpede, si abia h se rna] auzea frearnatul ari pilor in linistea departarii ...

Cind nu se mal vazu rumrc, lebada isi pleca capul pe spate ~i 'inchise ochii. Statea nemiscata; numai marea, saltind si coborind valurile mari, 0 legana user. Inainte de' luminatul zorilor, un vintulet usor incepu sa miste fata marii. Apa stro pi pieptul alb al lebedei ; atunci, ea deschise ochii. In rasarit se inflacarau zorile ; luna si stelele palisera. Lebada rasufla adinc, isi intinse gitul, desfacu aripile si, batind eu ele de citeva ori apa, incepu sa zboare. Se inalta din ce in ce mai sus si, rind marea rarnase departe, in urma, zbura inainte, inspre tinuturile calde.

Zbura singura, peste apele tainice, intr-acolo unde zburasera si tovarasele ei.

. ,.

In romaD~e de Val.eria Sa dove anu