Specii de pesti in curs de aclimatizare

O cale de sporire si diversificare a productiei piscicole o constituie si aclimatizarea

unor noi specii de pesti. In acest context se inscriu si speciile de pesti din familia
catastomidelor, aduse din Bazinul Mississippi, statele Texas si Alabama.

- Ictiobus cyprinellus – Bufallo cu gura mare – zooplanctonofag;

- Ictiobus bubalus – Bufallo cu gura mica – benctonofag;
- Ictiobus niger – Bufallo negru – benctonofag si zooplanctonofag.

Aceste specii tipice de apa dulce se dezvolta si se reproduc in conditii de salinitate

redusa, cu posibilitatea de a se creste chiar si in apele salmastre, a caror salinitate sa nu
depaseasca 10-12g NaCl/litru.
 Particularitati ale catastomidelor Bufallo

Bufallo cu gura mare – este considerata specia cea mai adaptabila si mai valoroasa
pentru aclimatizare in conditii de captivitate, mai rezistenta si mai putin pretentioasa la
concentratia de oxigen in apa. Greutatea corporala in zonele de origine poate ajunge
pana la 35-45 kg si o lungime de 75 cm, dar greutatea medie intalnita frecvent este de 8
10 kg si 25-40 cm.

Caracteristicile acestei varietati este corpul inalt, comprimat medio-lateral, acoperit

cu solzi cicloizi inalti. Culoarea este dependenta de parametri fizico-chimici ai apei,
fiind de nuanta bruna-maslinie pe partea dorsala, usor mai deschisa pe partile laterale si
alba pe partea ventrala.

Reproducerea naturala are loc la temperaturi ale apei de 150 – 180C ce se realizeaza
in a doua jumatate a lunii mai si prima jumatate a lunii iunie. Icrele se depun pe
vegetatie.
 Bufallo cu gura mica – este o specie benctonofaga, ce populeaza apele cu substrat
tare si mai putin adanci, cu format corporal pronuntat convex, capul mic, conic, cu gura
mica, amplasata ventral si aproape orizontala. Poate ajunge la greutati corporale ridicate
10-15kg si o lungime de 60-75cm.
Culoarea corpului este cenusiu-deschisa pe partea dorsala, cu nuante albastrui, aurie
pe partile laterale si alba-argintie pe partea ventrala, prezentand nuante asemanatoare
crapului argintiu.

Bufallo negru – se caracterizeaza printr-un corp mai suplu si mai putin inalt, cu un
cap mare, gura ventrala, prevazute cu buze carnoase si ochi mici. Foarte sensibili la
zgomote, se mentin mai mult in straturile profunde, unde consuma fauna benctonica, iar
in secundar zooplancton. Culoarea este mult mai inchisa fata de celelalte specii
prezentate, de unde si denumirea ei, cu nuante gri-ardeziu sau verde inchis pe partea
dorsala, brun-oliv pe flancuri si cu nuante deschise e partea ventrala.

Dezvoltarea celor trei specii este diferita, insa dependenta in mare parte de baza
trofica naturala a bazinelor de crestere.
 Reproducerea catastomidelor

In conditiile unor temperaturi constante de 16-170C timp de cateva zile, se

declanseaza reproducerea acestor specii, situatie cand femelele cedeaza intreaga
cantitate de icre.
Maturitatea reproductiva este diferita in functie de specia de referinta, cu mentiunea
ca cel mai precoce este Bufallo cu gura mare (3 ani), urmat de Bufallo negru (4 ani) si
cel mai tardiv Bufallo cu gura mica (5 ani). Masculii se maturizeaza cu un an mai
devreme comparativ cu femelele.
Reproducerea catastomidelor se face dupa aceleasi metode cu cele utilizate la crap.
Familiile sunt formate din 2 masculi si 1 femela, ce-si depun pontele in mod natural, iar
ca particularitate putem mentiona faptul ca actul reproducerii se produce cu foarte mult
zgomot.
Dezvoltarea embrionara dureaza aproximativ 5 zile in conditiile unei temperaturi
relativ constante de 190C, dupa care urmeaza ecloziunea, la sfarsitul careia larvele sunt
capabile sa inoate imediat si sunt in acelasi timp foarte active.
 Cresterea linului (Tinca tinca)

Este crescut atat in monocultura cat si in policultura, cu respectarea insa a unor

cerinte minime din tehnologia de exploatare. Linul se creste indeosebi in zonele cu apa
stagnanta, bogata in vegetatie, cu fundul malos, temperaturi mai scazute, mediu usor
acid si oxigen mai redus, comparativ cu crapul.
Specie tardiva, atinge maturitatea sexuala la varsta de 2-3 ani la masculi si 3-4ani la
femele, ajunge la 35 cm respectiv 95 cm lungime si 0,6-1,2kg greutate. Are corpul
scurt, comprimat medio-lateral, cu pedunculul caudat scurt si lat, acoperit cu solzi
marunti si un strat de mucus care il fac sa fie alunecos. Culoarea este verde-maslinie pe
partea dorsala, verde-maronie pe flancuri, adesea cu nuante aurii, iar pe abdomen,
culoarea este alb-cenusie.
Intrucat linul este o specie fitofila, se impune prezenta vegetatiei naturale pentru
depunerea pontei.
Reproducerea are loc la temperatura apei de 18-200C, perioada in care la interval de
14 zile depune esalonat 80-120 mii icre/kg masa vie. Procentul de fecunditate ajunge
pana la 97%. Incubatia icrelor dureaza 3-5zile. Larvele se hranesc in primele 6zile din
substantele nutritive ale sacului vitelin, dupa care trec la hrana exogena.
 Cresterea vaduvitei (Leuciscus idus)

Este o specie tipica apelor curgatoare din zonele de ses. Vaduvita poate fi crescuta
in monocultura, dar mai ales in policultura alaturi de crap sau alte ciprinide.
Culoarea acestei specii este cenusie-verzuie sau albastruie pe partea dorsala, cu
laturile argintii si fata ventrala. Dimensiunile medii sunt de 30-45cm lungime si 0,5-
2kg
greutate.
Vaduvita se hraneste iarna cu diatomee si resturi vegetale, primavara cu larve de
insecte, oligochete, moluste, puiet de peste, iar vara cu larve de chironomide,
gasteropode, vegetale macrofite si plancton.
Maturitatea sexuala este atinsa la 3-4ani, in functie de conditiile de hrana, iar in
aceasta perioada culorile sunt mai vii, indeosebi la masculi. Femela depune 15-150 mii
icre, cu diametrul de 1,2-1,6mm. Dupa circa 9 zile de la depunerea pontei are loc
ecloziunea, larvele avand o dimensiune de 5-6mm.
Prin talia relativ mare, si prin carnea sa relativ grasa si foarte gustoasa, vaduvita
este
catalogata ca unul dintre cei mai valorosi pesti din punct de vedere nutritiv.
 Cresterea lopatarului (Polyodon spathula)

Corpul este lipsit de scuturile osoase specifice sturionilor cu exceptia unor solzi
mici situati in lungul liniei laterale si la baza inotatoarelor dorsale si pectorale. Pielea
este neteda. Scheletul este cartilaginos in cea mai mare parte, exceptie fiind maxilarele
care sunt constituite din formatiuni osoase. Traieste in arealul natural in rauri si lacuri,
bogate in plancton.
Atinge maturitatea sexuala la 7-8ani masculul, iar felelele la 10-13 ani.
Reproducerea are loc la temperatura de 11-140C, prolificitatea femelelor este de 100mii
icre care adera la substrat. Incubatia dureaza 7-10 zile. Dupa resorbtia sacului vitelin,
hrana este constituita din cladocere, copepode si larve de insecte. La varsta de 30 de
zile, puii seamana perfect cu parintii si incep hranirea activa prin filtrarea apei,
consumand plancton, detritus, zoobentos.
Lopatarul creste foarte bine in policultura cu ciprinide: crap, crap argintiu, cosas,
scoicar si rapitori: salau si somn.
 Cresterea somnului (Silurus glanis Linnaeus)

Talia este mare, profilul dorsal este aproape orizontal, cel ventral este convex.
Corpul este lipsit complet de solzi si pielea este neteda, moale si alunecoasa. Capul nu
este mare, dar se termina cu o gura imensa prevazuta cu buze carnoase, maxilare
puternice si numerosi dinti ascutiti. Gura este prevazuta cu o pereche de mustati foarte
lungi, si 4 mustati scurte. Culoarea este cenusiu-inchisa, marmorat pe flancuri, negru
cenusiu pe spate, mai deschis in zona ventrala.
Traieste indeosebi in ape curgatoare. La varsta de 4-5 ani devin matur sexuali.
Reproducerea are loc la temperatura apei de 18-200C iar icrele sunt depuse pe substrat
vegetal. Prolificitate 10mii de icre/kg greutate vie. Incubatia dureaza 4-5 zile. La
eclozare larvele au ochi si mustati, iar sacul vitelin este relativ mic, astfel la 4-5 zile
incepe hranirea exogena cu forme marunte de zooplancton. Dupa 12 zile, pe langa
consumul de zooplancton, trece la consumul de larve si apoi insecte, mormoloci, pui de
peste etc.
 Cresterea salaului (Stizostedion lucioperca)
Corpul este fusiform, usor comprimat lateral, este invelit complet de solzi, bine
fixati si aspri la pipait. Pedunculul caudal este puternic, alungit, suplu, caracteristic
pestilor rapitori activi. Capul este alungit, gura larga, prevazuta cu dinti puternici,
fiecare grup de dinti avand cate 2-4 canini. Ochii sunt mari, sticlosi si cu vedere buna.
Culoarea este cenusiu-argintat pe flancuri, , verzui-cenusiu dorsal, si cenusiu
deschis in zona ventrala. Lateral prezinta 8-13 dungi situate in jumatatea dorsala,
inchise la culoare. Dimensiuni 40-70cm lungime si 1-4kg greutate.
Salaul traieste in ape dulci, curgatoare sau balti si in ape salmastre. Prefera ape cu
fundul nisipos sau pietros, limpezi si bine oxigenate.
Devine matur sexual la 3-4 ani. Reproducerea are loc primavara la temperatura apei
de 12-140C, iar femela sapa un cuib si depune icrele intr-o singura portie. Prolificitate
100-300mii icre. Incubatia dureaza 100-110 grade X ore. Sacul vitelin se resoarbe la 9
10zile.
Hrana este constituita din infuzori, apoi pe masura inaintarii in varsta, nauplii,
zooplancton, alevini, pui si pesti maturi. Salaul devine canibal.
Salaului trebuie sa ii rezervam rolul de combatere a speciilor salbatice, lipsite de
valoare economica sau concurente la hrana speciei de baza.
 Cresterea stiucii (Esox lucius)

Corpul este cilindric, lung si puternic. Capul se termina cu un (bot de rata), si o gura
foarte larga, prevazuta cu numerosi dinti puternici si ascutiti. Ochii amplasati pe frunte,
ii permit o vedere foarte buna in sus. Viteza de atac, atunci cand pleaca din pozitia “la
panda”, este fulgeratoare. Culoarea este cenusiu-verzuie sau cenusiu-cafenie. Spatele
este inchis la culoare, flancurile putin mai deschise,iar abdomenul este alb-galbui.
Stiuca traieste in rauri, in zone cu viteza mica a apei si in mod deosebit in ape
statatoare, preferandu-le pe cele cu vegetatie, apa limpede si fund nemalos.
Maturitatea sexuala este atinsa la 3-4ani si greutatea de 0,5-1kg. Prolificitatea este
de 16-109 mii icre. Reproducerea are loc primavara devreme la temperatura de 6-8 0C.
Icrele sunt depuse pe vegetatie, dar la cateva zile se desprind si devin pelagice.
Incubatia dureaza 13-15 zile la temperatura de 10-120C. Resorbtia sacului vitelin are loc
dupa 10-12 zile.
Hrana stiucii este constituita din fitoplancton la inceput, apoi microzooplancton si
zooplancton in perioada de alevin. Dupa 30 zile se hraneste cu zooplancton, zoobentos
si larve. Dupa 60-80 de zile devine ihtiofag.
 Cresterea carasului (Carassius auratus)
Corpul de forma alungita, putin inalt si relativ gros. Corpul este acoperit complet de
solzi, relativ mari, grosi si aspri la pipait. Capul este mic, gura terminala, fara mustati,
iar ochii situati lateral. Cavitatea bucala este prevazuta cu dinti faringieni, din care
primul aproape rotund si spini branhiali bine dezvoltati. Culoarea este argintie, rar
plumburie mai inchisa in partea dorsala. Dimensiunile obisnuite sunt de 15-20 cm si
200-400grame.
Carasul traieste in ape stagnante, dar se intalneste si in rauri. Este o specie
rezistenta
la conditiile nefavorabile de mediu.
Maturitatea sexuala se instaleaza la 3-4 ani, dar cand conditiile de crestere sunt
bune, devine matur sexual si la 2 ani. Reproducerea are loc la sfarsitul primaverii, cand
temperatura apei este de 16-180C, in mai multe reprize. Prolificitatea este de 18-58mii
icre la varsta de 2-3 ani si de 860 de mii la maturitate deplina. Masculii sunt putini sau
lipsesc complet, iar fecundarea icrelor se realizeaza prin ginogeneza, cu spermatozoizi
ai altor specii de ciprinide care dau numai un impuls de devlansare a divizarii celulelor
si dezvoltarii embrionului. Incubatia dureaza 3-4 zile si resorbtia sacului 4-5 zile.
Larvele se hranesc cu fitoplancton, alevinii cu plancton, puii cu plancton, perifiton
si bentos, iar pestii maturi se hranesc cu de toate inclusiv icre sau detritus organic, mai
putin pesti.