Broasca testoasa de apa europeana sau Cistuda (emys orbicularis)

Broasca testoasa europeana este de talie mica spre mijlocie, prezentand varietati cuprinse intre 15-25 cm. Formatul corporal este diferit in functie de categoria de varsta, evoluand de la o forma relativ rotunda la tineret, la o forma ovala la materialul adult. Membrele testoasei de apa sunt foarte puternice, in forma de coloana, cu labe puternice si palmate, prevazute cu gheare lungi si puternice, in numar de 5 la membrele anterioare si 4 la cele posterioare. Ca particularitate,putem mentiona ca ghearele sunt unite printr-o membrana interdigitala, care le permite deplasarea usoara in apa. Corpul este bine inchis intr-o carapace dura, osificata, acoperita cu placi de natura cornoasa. Placa anala a carapacei este intreaga, nedevizibila, coada scurta, fara terminatie cornoasa. De ambeleparti ale cozii, pe partea interna a coapselor, sunt prezenti cate un tubercul conic cornos. Culoarea este foarte variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Pe regiunea capului, a gatului si a membrelor se gasesc de asemenea pete de culoare galbena. Broasca testoasa de apa este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala si Africa de NordVest. In Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii, dar in efective relativ reduse, iar astazi este tot mai putin intalnita. Locurile preferate ale acestei broaste testoasesunt malurile lacurilor cu vegetatie acvatica bogata, precum si zonele mlastinoase, greu de strabatut de alte animale. Ii place foarte mult sa stea pe marginea apei, dar la cea mai mica alarma se arunca in apa si dispare in masa ei. Este o specie foarte agila, deplasandu-se usor in apa, unde de altfel in mod obisnuit se si hraneste. Carnivor ferce, isi asteapta prada plutind printre vegetatia acvatica. Prada care se apropie este prinsa prin destinderea fulgeratoare a gatului si omorata rapid prin miscarile repetate ale mexilarelor. Dupa aceea, broasca testoasa se retrage sub apa, unde prada este sfasiata in bucati. Hrana acestor broaste o constituie: crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pasarile tinere, pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale. Aceasta specie ierneaza pe fundul apelor, o data cu sfarsitul toamnei si pana la inceputul lunii aprilie. La finele lunii mai sau inceputul lunii iunie, femela depune 3-16 oua de marimea oului de porumbel, in regiunile inundabile ale

Deltei Dunarii, se urca uneori in salcii si depune ouale in pamantul afanat din scorburi, dar obisnuit pe mal, nu departe de luciul apei. In mod obisnuit, toamna sau chiar primavara urmatoare, puii ies din oua, spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior. In captivitate, aceste testoase nu intra in hibernare in conditiile in care se tin la o temperatura ridicata (cea a camerei), dar in acest caz necesita o ingrijire atenta din partea noastra. Broasca testoasa de apa europeana este in prezent amenintata cu disparitia, datorita reduceii conditiilor naturale, a poluarii, a amenajarilor hidrologice si chiar a cruzimii unor oameni, fiind ocrotita de lege in toate tarile unde este prezenta.

Descriere: la mascul, carapacea are 14-17 cm iar coada 6-9 cm, iar carapacea la femela are 14-18 cm, coada 6-8 cm. Carapacea la adulti are forma eliptica, putin mai lata posterior decat anterior, iar la exemplarele tinere este rotunjita, cafenie-intunecat. La adulti, carapacea are fondul cafeniu-intunecat, cafeniu-rosiatic sau negru cu pete rotunde sau linii intrerupte galbene, mai mult sau mai putin numeroase, dispuse in raze pe fiecare dintre placi , iar plastronul galben deschis sau galben-roscat, cafeniu sau aproape complet negru. Coada cu solzi in verticil mai mult sau mai putin proeminenti. Capul la mascul colorat deasupra in cafeniu cu spirale negre,iar la femela este patat cu galben. Reproducerea: Femela depune, prin mai-iunie, 4-16 oua mai mult sau mai putin cilindrice; clocirea dureaza, in functie de temperatura solului, 3-5 luni. Puii apar, cel mai adesea, in primavara anului urmator.

Hrana: Se hraneste cu viermi, insecte de apa, raci, scoici, mormoloci si pestisori; mananca obisnuit sub apa. Habitat: In fauna tarii destul de comuna, traieste in ape statatoare, maloase, si in cele cu curs linistit; inoata si se scufunda foarte bine.
Carapacea la mascul 14-17 cm, coada 6-9 cm; carapacea la femel 14-18 cm, coada 6-8 cm. Carapacea la tineri rotunjit, la aduli eliptic, puin mai lat posterior dect anterior (cu muchie vertebral la tineri); plcile uneori divizate. Plastronul la femel plat, la mascul uor scobit, format din 6+6 plci (uneori divizate). Coada cu solzi n verticil mai mult sau mai pu in proemineni. Carapacea la tineri cafenie-ntunecat, ptat confuz; plastronul negru-cafeniu, marginile cu pete glbui. Picioarele i coada cafenii ntunecat, deasupra punctate cu glbui, dedesupt galbene intens, cu pete ntunecate. La aduli, carapacea are fondul cafeniu-ntunecat, cafeniu-roiatic sau negru cu pete rotunde sau linii ntrerupte galbene, mai mult sau mai puin numeroase, dispuse n raze pe fiecare dintre plci (var. europaea), iar plastronul galben deschis sau galben-rocat, cafeniu sau aproape complet negru. Picioarele i coada negricioase, mai mult sau mai puin ptate cu galben. Capul la mascul deasupra cafeniu cu spirale negre, la femel ptat cu galben. Irisul la mascul albicios, la femel glbui. Triete n ape stttoare, mloase, i n cele cu curs linitit; noat i se scufund foarte bine. Se hrnete cu viermi, insecte de ap, raci, scoici, mormoloci i petiori; mnnc obinuit sub ap. Prin octombrie se retrage n mlul de pe fundul sau marginea blilor, iazurilor, de un de reapare primvara, prin februarie-martie, cnd are loc i reproducerea (cel mai adesea sub ap), care se repet toatvara. Femela depune, prin mai -iunie, 4-16 ou mai mult sau mai puin cilindrice; clocirea dureaz, n funcie de temperatura solului, 3 -5 luni. Puii apar, cel mai adesea, n primvara anului urmtor; masculii sunt capabili de reproducere dup 12 -13 ani, excepional ntre 6 i 8 ani; femelele devin mature dup 15-20 ani. Se comport bine n captivitate. Triete 100 -120 ani. n fauna rii destul de comun.