Sunteți pe pagina 1din 3

Cega

Scris de leba smbt, 10 martie 2007

Denumire stiintifica: Ascipenser ruthenus Dimensiune minima legala: INTERZIS pescuitul Lungimea obisnuita 60-70 cm (4-5 kg); cea maxima 100-125 cm (16 kg). Botul alungit triunghiular, ascutit. Spatele cenusiu sau cafeniu cu nuante verzui; abdomenul galbui-roz. Felul de viata, mult asemanator cu al vizei (hrana, reproducere, hibernatie), zoobentofag, se reproduce in aprilie-mai. Prefera adancimile cu fund tare. Traieste circa 22 de ani. Specie adaptata la apa dulce, traieste in Dunare, urcand pana la Bratislava si Viena. Se gaseste in Tisa, Mures, Somes; primavara intra din Dunare in Jiu, Olt, Arges, Prut, Siret. Da hibrizi cu viza, morunul, pastruga si nisetrul. Caracterul care variaza cel mai mult este lungimea botului, deosebindu-se astfel mai multe varietati.

Cega

1 2 3 4 5

( 1 Vote )

Denumire: Cega( Acipenser ruthenus )

Familia: Acipenseride Raspandire in Romania: : Mures, Somes; primavara intra din Dunare in Jiu, Olt, Arges, Prut, Siret,Tisa. Lungime: : 40 - 60 cm (exceptional 1, 25 m) Greutate: 1 - 4 kg (exceptional 15 kg) Aspect: Corp alungit, aproape cilindric, cap conic, bot ascutit, lunguet cu gura inferioara. Are mustati franjurate si coada nesimetrica. Corpul are 12-17 scuturi dorsale, 58-70 laterale si 12-18 abdominale. Pe spate este cafenie cu nuante cenusii verzui pe spate, galbuie pe burta. Hranire:crustacei si larve de efemere (rusalii sau vertite). Se pescuieste la: pescuitul interzis!!

CEGA
Acipenser ruthenus Linnaeus, 1758 Denumirea populara: cega Distributie geografica Cega este o specie euro-asiatica fiind raspandita in raurile care se varsa in Marea Caspica, M. Neagra, M. Azov, M, Baltica, M. Alba, M. Barent, M. Kara. Cega a fost semnalata in cursurile inferioare ale afluentilor Dunarii: Prut, Olt, Arges, Siret, Jiu si in afluentii Tisei: Cris, Mures, Somes. Descriere D 37-54; A 19-31; SD (12-13) 14 (15-17); SL (52) 57-71; SV (0-12) 13-16 (17-19); sp.br. 15-26 (31). Lungimea maxima: 100 125 cm, greutatea pana la 16 kg. In Dunare se prind de obicei exemplare de 60-70 cm (4-5 kg). Uneori se captureaza exemplare de 8-10 kg. Se deosebeste de viza prin buza inferioara care este intrerupta la mijloc. De celelalte specii ale genului Acipenser se deosebeste prin numarul mare de scuturi laterale, in general mai mare de 50 si prin mustatile franjurate (Sokolov and Vasilev, 1989).

Botul este alungit, triunghiular, ascutit, putin ridicat la extremitate; lungimea botului este extrem de variabila si este cuprinsa intre 37,6% - 57,1% lc (Carausu, 1952). Coloratia este foarte variabila. Spatele de culoarea cenusie sau cafenie, cu o usoara nuanta de verde; scuturile albicioase. Partea ventrala de culoare galbuie. Innotatoarele P, D si C cenusii, V si A cenusii-albicioase. Irisul de culoare galbuie. Antipa (1909) a descris doua varietati de culoare: var. alba cu pielea alba, fara pigment (care uneori poate avea ochii de culoare rosie) si var. erythraea de culoare rosu-caramiziu. Pe langa forma tipica de cega cu botul lung si ascutit, Antipa (1909) descrie o varietate de cega cu botul scurt (Acipenser ruthenus var. brevirostris). Aceasta varietate difera de forma obisnuita prin botul scurt, triunghiular si rotunjit la varf. Cele doua forme de rostru au fost semnalate in majoritatea bazinelor. Unii autori considera aceste forme ca fiind grupuri genetice distincte. Alti autori neaga existenta celor doua forme considerand ca sunt determinate de conditiile de mediu (hrana) sau sunt un rezultat al hibridarii ( Sokolov and Vasilev, 1989). Hibrizi Cega se incruciseaza cu viza, morunul, pastruga si nisetrul. Cel mai frecvent se incruciseaza cu nisetrul acesti hibrizi se recunosc prin numarul mai mare de scuturi laterale si tendinta de a ramane in rauri ( Sokolov and Vasilev, 1989; Antipa, 1909). Hibrizii intergenerici artificiali morun x cega sunt cunoscuti sub numele de bester. Acesti hibrizi sunt crescuti in scop comercial. Biologie Cega este o specie de apa dulce. Se intalneste in Dunare, extrem de rar in mare. Se intalneste destul de rar in Delta Dunarii, este mai raspandita in regiunea Brailei, pe bratul Borcea si in sus pe Dunare. De obicei sta in curent la adancimi mari, cu fund tare, pietros sau nisipos. Nu suporta apa tulbure si din acest motiv, dupa ploaie se retrage in locuri adanci. In timpul iernii hiberneaza in gropi adanci, impreuna cu viza. Este o specie sedentara si nu intreprinde migratii lungi. Hrana consta din organisme bentonice - aproape exclusiv crustacee si larve de insecte, de preferinta cele de efemeride, apartinand genului Palingenia. Larvele acestor insecte se dezvolta la adancimi de 6-8 m, aceste locuri constituind locuri de hranire/aglomerare ale cegii. Consuma si viermi, larve de trichoptere si chironomide. Longevitate. Atinge o varsta de 22 24 ani. Femelele traiesc mai mult decat masculii. Maturitatea sexuala: masculii la 3-7 ani (de obicei 4-5 ani), femelele la 5-12 ani (de obicei 7-9 ani). Probabil ca dupa atingerea maturitatii sexuale se reproduce anual, dar acest fapt trebuie confirmat. Fecunditate: Fecunditatea absoluta variaza intre 15.000 44.000 icre. Perioada de reproducere: Incepe la mijlocul lunii aprilie si dureaza pana la sfarsitul lunii mai, uneori pana la inceputul lui iunie. Temperatura optima de reproducere este de 12 170 C. Locurile de reproducere: Locul de reproducere este intotdeauna in Dunare, la o adancime de 6-8 metri, in locuri cu un curent puternic pentru a preveni depunerea malului pe icre.

S-ar putea să vă placă și