Reproducţia iepurilor

1.1.Particularităţi ale fiziologiei

reproducţiei
 1.1.1.Dezvoltarea gonadelor la iepuri
• Diferenţierea gonadelor începe la fetus în a 16-a zi de dezvoltare
embrionară.
• Dezvoltarea gonadelor la masculi
• La fătare masculii au testiculele situate in cavitatea abdominală, ele
coborându-se în sacii scrotali în apropierea maturităţii sexuale şi
rămân acolo atâta timp cât animalul este în reproducţie, însă pot
urca înapoi când survine întreruperea reproducţiei, sub influenţa fricii
sau în timpul bătăilor cu alţi masculi.
• Spermatogeneza începe la vârsta de 40-50 de zile, testosteronul
începând să fie secretat la 42 de zile.
• Primii spermatozoizi apar în ejaculat după 85 de zile, dar cu
motilitate slabă şi cu procent ridicat de anomalii
• Primele încercări de comportament sexual se manifestă între 60-70
de zile, monta propriu-zisă, cu fecunditate, survenindu-se după 150
de zile ( 105-120 zile).
• Vârsta de instalare a maturităţii sexuale variază n funcţie de rasă,
conditii de creştere ( mai ales de alimentaţie, mai puşin de
microclimat).
 Schema aparatului genital mascul la iepure

• Producţia de spermă variază între 0,3 – 1,5 ml *

ejaculat.
• Producţia zilnică de spermatozoizi variază între 150-500
milioane de spermatozoizi, media fiind de 200 milioane
spermatozoizi. În mod normal, 3 monte pe zi sunt
asigurate fără dificultăţi.
 Dezvoltarea gonadelor la femele
Diviziunile ovogenitale încep în a 21-a zi a dezvoltării embrionare.
• Foliculii primari apar după 13 zile de la fătare iar foliculii terţiari după
65-70 zile de la fătare.
• Femela acceptă prima montă la aprozimativ 10-11 săptămâni.
• Vârsta de instalare a maturităţii sexuale variază între 3-8 luni în funcţie
de rasă, greutate corporală, condiţii de crestere.
• Iepuroaica nu prezintă ciclu sexual regulat ca la majoritatea femelelor
domestice.
• Odată maturată seual, iepuroaica se consideră într-un estru permanent
insă se constată un ciclu de comportament sexual, care se manifestă la
interval de 4-7 săptămâni, în medie de 6 zile.
• Ciclul de comportament sexual pare legat în mod obiectiv de difereţele
de maturitate observate la foliculi; astfel, s-a constatat în mod
experimental, că în creşterea şi maturarea ovulelor există doua faze:
• ¤ Prima fază durează 5-6 zile şi se caracterizează prin obţinerea unui
procent ridicat de fecunditate
• ¤ A doua fază durează 1-2 zile dar procentul de fecunditate este mic,
iepuroaica nu poate să accepte monta.
• În practică femela este considerată în estru când acceptă împerecherea
şi în diestru când o refuză.
• În prezenţa masculului, iepuroaica în călduri are o poziţie caracteristică,
de lordoză, cu crupa ridicată, în timp ce iepuroaica care nu este în
călduri fuge, se refugiază într-un colţ al cuştii sau devine agresivă faţă
de mascul.
Schema aparatului genital femel
 Monta

• Poate fi naturală sau prin însămânţare artificială.

• Însămânţarea artificială la iepure este de perspectivă, justificandu-se
prin aceleaşi avantaje ca şi la celelalte specii, la care se adaugă
câteva motive specifice: înlăturarea influenţei negative a sezonabilităţii
sexuale, manifestată la sfârşitul verii şi al toamnei, înlăturarea
împerecherilor nefecundate datorate fie deficienţelor hormonale ale
femelelor (20 – 25% din iepuroaice), fie producerii întâmplătoare, de
către iepurii adulti, aparent sănătoşi, a unei sperme de calitate
necorespunzătoare.
• Însămânţările artificiale pot soluţiona unele deficienţe de reproducţie
apărute în creşterea intensivă a iepurilor.
• Raportul intre sexe utilizat în creşterea iepurilor este dependent de
rasă, vârstă, sezon, ritm de reproducere al femelelor. În general el este
cuprins între 6-12 femele la un mascul, perspectiva mergând spre
1:20, iar folosirea însămânţărilor artificiale, un mascul se poate utiliza
pentru fecundarea a sute de iepuroaice.
 Modul de exploatare al masculilor
Acesta este legat de raportul intre sexe şi vârsta acestora. Este posibil ca
masculii să efectueze 2-6 monte pe săptămână.
Cu cât sunt folosiţi mai mult pentru montă, ei trebuie să beneficieze de o
perioadă de odihnă mai lungă şi de o furajare diferenţiată care să susţină ritmul
de reproducţie impus.
Dacă un mascul nu este utilizat timp de 14-15 zile, prima montă se consideră
nulă şi este lăsat să monteze din nou, ceea ce se întâmplă după câteva minute.
Este bine ca monta să fie organizată încât în 2-3 săptămâni să se monteze tot
efectivul, având astfel fătările grupate, serii mari de pui de aceeaşi vârstă, ceea
ce simplifică foarte mult organizarea creşterii tineretului.
Tehnica montei: Pentru montă se duce femela în cuşca masculului; contenţia şi
transportul făcându-se corect să nu streseze animalul.
Împerecherea trebuie să aibă loc sub supraveghere. Monta propriu zisă durează
câteva secunde şi este certă atunci când masculul cade înapoi sau pe o parte,
antrenând femela ăn cadere şi produce un ţipăt ascuţit caracteristic.
S-a dovedit că repetarea montei este justificată prin obţinerea unei fecundităţi şi
prolificităţi mai mari mai ales când acesta este efectuată după 5-6 ore şi cu un
alt mascul ( astfel se produce heterospermie).
Unii crescători practică o montă de control de gestaţie după 14-16 zile de la
montă, dar, spre deosebire de celelalte mamifere, iepuroaica gestantă poate
accepta împerecherea pe tot parcursul gestaţiei şi mai ales în a 2-a perioadă a
acesteia.
La iepuroaica domestică nu se observă fenomenul de suprafetaţie ( doua
gestaţii simultane, în stadii diferite de dezvoltare), ca la cea sălbatică ( de
câmp).
 Ovulaţia

• Este provocată de împerechere, prin mecanism nervos

declanşat de act coital. Are loc după 10-12 ore, maxim
18 ore după imperechere.

Fecundarea
• Are loc în oviduct (ampulă) unde spermatozoizii ajung în
2-5 ore de la montă, capacitându-se pe moment.
• Capacitatea de fecundare a spermatozoizilor se menţine
în oviduct 13 ore (15-16 ore maxim).
• Timpul optim de latenţă al ovulelor între ovulaţie şi
fecundare este de până la 2 ore.
 Gestaţie normală
• Prima diviziune a ovului se poate produce la 24 de ore
după fecundare. Ovulul trece în uter în stadiul de morulă
la 72 de ore după ovulaţie.
• Implantarea oului are loc după 5,5-7 zile de la fecundare,
în stadiul de blastocit. Placenta devine funcţională ca
glandă endocrină după 10 zile de la montă.
• La iepure pierderile embrionare sunt mari, numai 60-70 %
din ovule dând iepuraşi vii la fătare.
• Gestaţia durează 30-31 de zile.
• Rasele mari au o gestaţie mai lungă (31 de zile), rasele
mijlocii şi mai mici şi mai scurtă (30 de zile).
• Controlul gestaţiei se execută la 12 zile (10-14 zile) după
montă, prin palpare în zona abdominală.
• Fetuşii se simt ca nişte noduli ovoidali, moi şi mobili,
aşezaţi pe două lanţuri.
 Gestaţia falsă
• Sau pseudogestaţia apare dacă împerecherea este sterilă sau a fost
produsă ovulaţia, fără a fi însoţită de însămânţare.
• Se formează corpul galben, care persistă o perioadă egală cu
durata a trei cicluri estrale: în medie 17 zile. În tot acest interval
femelele se comportă ca şi cum ar fi gestante.
• După 15-18 zile ele manifestă comportament matern, de pregătire
pentru fătare, datorită involuţiei corpului galben.

Fătarea
• Se declanşează odată cu involuţia corpului galben iar prima
involuţie a corpului galben este activitatea de pregătire a cuibului de
către femelă.
• După fătare corpul galben regresează în 2-6 ore, după care apar în
ovar foliculi maturi şi femela se poate monta.
• Durata fătării este de 10-30 de minute în funcţie de numărul de pui.
Poate ajunge foarte rar, în fătările grele, la o oră.
 Pregătirile pentru fătare

• Aceste pregatiri constau din ataşarea sau amenajarea

cuibuilui de fătare, cu 3-4 zile înainte, pentru ca iepuroaica
să se obişnuiască cu prezenţa acestuia.
• În cuib, femelei i se pune la dispoziţie aşternut (paie, talaş)
din care aceasta işi construieşte cuibul, pe care îl
căptuşeşte cu păr propriu smuls de pe piept şi abdomen.
• Cuşca se asigură mai ales cu apă şi furaj.
• Administrarea de vitamine, săruri minerale, antibiotice,
calmante la fătare nu se recomandă decât în caz de
performanţe excepţionale.
• După fătare cuibul se controloază zilnic timp de 21 zile
după care se scoate din cuşca de creştere sau se închide.
 Accidente posibile
• Fătarea afară din cuib (pe pardoseală): se produce când cuibul nu
este corespunzător (aşternut ud, prăfos, cu miros urât, cuib
inaccesibil), femela a fost deranjată la începutul fătării, iepuroaică la
prima fătare. Puii sunt consideraţi pierduţi. Dacă sunt incă calzi şi
cuibul pregătit, pot fi transferaţi de către crescător în cuib.

• Canibalismul: poate fi ereditar sau determinat de o fătare mai

dificilă, de faptul că femelele sunt agalactice, dar și de greşeli de
creştere cum ar fi: stres în hală, lipsa apei, lipsa dee săruri minerale
în alimentaţie.
• Accidentele la fătare (fătarea afară de cuib, canibalismul, abandonul
puilor) reprezintă criterii de reformă a femelelor în al doilea accident.

• Adoptarea de pui: este necesară atunci când sunt prea mulţi pui în
cuib, femela agalactică sau moare. Se poate realiza uşor în primele
zile, chiar 10-12 zile după fătare.
• Puii se introduc în cuşcă când ea nu este prezentă, aceasta
îndepărtându-se pentru 20-30 minute. Puii ce urmează a fi adoptaţi
trebuie să fie de vârstă şi greutatea asemănătoare cu cei ai mamei
adoptive iar puii reci (cu mama moartă) se recomandă să se
încălzească înainte de transfer.
 Perioada de lactaţie
• Numărul de mamele la iepuroaică este în medie de 8-9, deci în mod
normal paote creşte 8-9 pui, însă iepuroaica poate alăpta bine 12-13
pui, care ajung la vârsta de înţărcare cu greutate neuniformă, dar având
capacitate mare de adaptare, se uniformizează ulterior.
• Producţia de lapte a iepuroaicei creşte o dată cu numărul de pui pe
cuib însă consumul individual de lapte scade o dată cu mărimea
cuibului.
• Curba de lactaţie este ascendentă până la vârstă de 3 săptămâni, după
care scade destul de rapid. Descreşterea este şi mai rapidă dacă
iepuroaica a fost fecundată imediat după fătare.
• Secreţia lactată este un act voluntar al femelei şi alăptarea puilor se
produce o singură dată în decurs de 24 de ore, în mod normal
dimineaţa devreme.
• În 4 săptămâni de lactaţie o iepuroaică produce 5-9 litri de lapte, ceea
ce reprezintă aproximativ 2 kg de lapte pe greutate vie, producţie
echivalentă cu a unei vaci cu 8000 l lapte.
• Compoziţia de lapte este diferită de a celui de vacă, conţinând în medie
26,2% substanţă uscată, 9,5 % grăsime, 13,5% proteine, 2,4 – 2,5 %
săruri minerale. După a treia săptămână de lactaţie laptele se
îmbogăţeşte mult în proteine şi mai ales în lipide.
 Copozitia medie a laptelui

Specificare Lapte de Colostru (%) Lapte de vaca

iepuroaica (1-21
zile lactatie)
Substanta 26,10 - 26,40 34,4 13
uscata
Proteine 13,20 - 13,70 13,5 3,5

Grasimi 9,20 - 9,70 14,7 4

Substante 2,40 - 2,50 1,6 0,70

minerale
Lactoza 0,86 - 0,87 1,6 5
 Înţărcarea
• Iepuraşii încep să consume nutreţ de la 15-20 de zile, iar în
condiţii favorabile de microclimat chiar de la 14 zile.
• Consumul de furaje creşte relativ rapid, astfel încât la 21 de
zile poate avea valori importante, la 25 zile numai 25 % din
ingestia zilnică de substanţă uscată este preluată din lapte, la
30 de zile 20% iar la 42 de zile numai 3-5%.
• Înţărcarea se consideră că poate fi: târzie, la 5-6 săptămâni,
normală la 4 săptămâni, precoce la 25 de zile şi extrem de
precoce la 16-19 zile (în condiţii experimentale).
• Tineretul înţărcat mai timpuriu trece mai uşor de criza primei
năpârliri, iar la hrănire corespunzătoare, până la valorificare,
egalează greutatea tineretului înţărcat mai târziu.
 Factorii care influenţează reproducţia
-Vârsta
-Sezonul
-Durata de folosire la reproductie
-Microclimatul

Varsta
• Vârsta primei împerecheri a tineretului femel trebuie să
coincidă cu vârsta la care se atinge 72-80% din grutatea
de adult a rasei, în condiţiile locale de creştere
(alimentaţie, microclimat).
• Introducerea mai devreme în reproducţie se face cu
condiţia ca alimentaţia să fie foarte bine echilibrată. La
temperaturi scăzute se întârzie prima montă cu 2-3
săptămâni.
 Sezonul
• Influenteaza reproductia dupa sistemul de intretinere.
• In sistemul extensiv si semiintensiv, fecunditatea este
foarte diferentiata in functie de epoca anului:
-in ianuarie-februarie de 70%
-in mai-iunie de 80-85%
-in iulie 40%
-in august-decembrie 20-25%
In sistem intensiv, cu 16 ore lumina si climatizare a
halei nu ar trebui sa apara dificultati. La noi in tara se
obtin rezultate relativ constante. Apar deficiente de
fecunditate, la sfarsitul verii, chiar indiferent de
temperatura.
In climat tropical, activitatea de reroductie se reduce
foarte mult in anotimpul umed si cald.
 Durata de folosire la reproductie

• Poate fi de 3-4 anipentru masculi si 5-6 pentru femele, in functie de

ritmul de reproductiei
Sisteme de reproductie