ACVACULTURĂ

SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE
ANUL 2016-2017
CURS 5.
TEHNOLOGIILE DE CREȘTERE ȘI DE EXPLOATARE
A UNOR SPECII DE PEȘTI CU VALOARE ECONOMICĂ
Obiective
- Creşterea nucleului de prăsilă
- Specificul reproducerii la crap
- Creşterea larvelor de crap
- Creşterea alevinilor şi a puietului
- Creşterea crapului de o vară
- Creşterea şi îngrăşarea crapului pentru consum
- Variante intensive şi superintensive de creştere a crapului
- Populările mixte şi suplimentare în crescătoriile de crap.
 CREŞTEREA NUCLEULUI DE PRĂSILĂ
 La crap, reproducătorii se notează simbolic cu CR, iar remonţii cu Cr.
 Prin reproducători se înţelege masculii şi femelele unei rase, sau varietăţi de
crap, maturi din punct de vedere sexual, deci capabil să elimine (în perioada de
reproducere) cantităţi suficinte de icre şi de lapţi, în vederea obţinerii unei
descendenţe numeroase şi valoroase din punct de vedere zootehnic.
 Prin remonţi se întelege tineretul de crap în vârstă de 2-3 ani destinat
reproducţiei, obţinut în urma unei selecţii riguroase şi a unei creşteri speciale, sau
dirijate.
 Longevitatea reproductivă economică la crap este considerată a fi de cca. 4 ani
(între vârstele de 4-8 ani, uneori de 10 ani), cu un procent anual de reformă de
25%.
 Efectivul matcă, sau nucleul de prăsilă, este format din familii de reproducători;
fiecare familie compunându-se din 2 masculi şi 1 femelă.
 SPECIFICUL REPRODUCERII LA CRAP
 Reproducerea natural-dirijată la crap.
 Această metodă presupune existenţa unui heleşteu de reproducere, de regulă de
tip DUBISCH, cu suprafaţa cuprinsă între 200-400 mp, în care se introduc 1-2
familii de reproducători.
 Platforma heleşteului se înierbează din vara sau din toamna anterioară cu un
amestec format din gazon (Lolium perene), trifoi (Trifolium repens) şi coada
vulpii (Alopecurus pratensis). Covorul vegetal nu trebuie să fie prea abundent şi
cu plante de talie mare.
 Primăvara, la temperatura apei de 18oC, bazinul se inundă, iar după 3-5 zile se
introduc reproducătorii, pe familii.
 "Bătaia" este marcată prin urmărirea îndeaproape a femelelor de către masculi,
iar terminarea acesteia prin înotul disparat al indivizilor.
 Din acel moment indivizii se pescuiesc şi se lansează în heleşteul de creştere al
reproducătorilor. După această operaţie, nivelul apei se ridică la cota necesară
parcurgerii perioade embrionare.
 Incubaţia durează 3-5 zile, uneori 8 zile, sau 90-100 grade zile.
 Larvele au o lungime de cca. 4 mm şi posedă sac vitelin, amplasat ventral. Sacul
vitelin asigură hrana necesară pe perioada larvară, între 1-10 zile de la ecolziune.
 După vârsta de cca. 10 zile sacul vitelin se resoarbe, larva devenind planctonofagă,
parcurgând până la vârsta de 20 zile, stadiul de alevin.
 De la vârsta de 21 de zile apar solzii şi până la maturitatea sexuală se parcurg
stadiile de puiet şi de tineret.
 În condiţiile asigurării parţiale a productivităţii naturale, se scontează de la o
femelă pe cca. 20 mii puieţi în vârstă de 45 de zile, deci o supravieţuire medie de
10% (din 200 mii icre au rămas 20 mii puieţi). Supravieţuirea poate fi şi de 15%
când condiţiile sunt mai bune şi chiar de 17% la cele foarte bune.
 După vârsta de 45 zile, puietul se pescuieşte şi se lansează în heleşteul de creştere
vara I.
 Prin urmare, la acest mod de reproducere sunt necesare 3 categorii de heleşteie de
producţie: de creştere a reproducătorilor, de reproducere şi de predezvoltare, sau
pentru creşterea puietului, iar din cele auxiliare trebuiesc heleşteiele de iernare şi
de maturare a reproducătorilor.
 REPRODUCEREA ARTIFICIALĂ LA CRAP

 Reproducerea artificială la crap este o metodă relativ recentă. În anul 1937,

PROBST demonstrează posibilitatea realizării reproducerii artificiale la crap, iar
în anul 1952 WOYNAROVICH, E., o aplică la scară industrială în crescătoriile
intensive de crap.
 La noi în ţară, lucrările au fost iniţiate în anul 1963, iar în prezent se aplică pe
scară largă la crapul de crescătorie, fiind indispensabilă pentru unităţile intensive.
 Reproducerea artificială nu afectează biologia normală a reproducţiei la crap, ci
asigură condiţii mai bune pentru parcurgerea fecundaţiei şi incubaţiei, inclusiv a
securităţii lor.
 Cu toate acestea precizăm că realizarea reproducerii artificiale la crap a fost
legată, mai întâi de utilizarea la incubaţie a incubatoarelor Zug-Weiss (cu
capacitatea de 8 l).
 INCUBATOARE
 ALEGERERA ŞI MATURAREA REPRODUCĂTORILOR
 În primăvară, când temperatura apei trece peste 15-16oC, reproducătorii vor fi
cazaţi în bazinele de maturare, separaţi pe sexe. Transferul lor în bazinul de
maturare se face cu 10 zile înaintea declanşării campaniei de reproducere.
Temperatura apei în aceste bazine trebuie să fie de 18-20oC.
 Injectarea extractului hipofizar
 Injectarea este precedată de cântărirea individuală a reproducătorilor şi de
calcularea dozelor de extract hipofizar.În mod practic, o doză se prepară dintr-o
hipofiză şi 0,5 ml ser fiziologic pentru fiecare kg femelă şi o jumătate hipofiză şi
tot atâta ser pentru un kg mascul. Hipofizele pot să fie proaspete, sau cel mult de
un an (conservate în acetonă).
 Reproducătorii injectaţi se întreţin, fie în bazinele de maturare, fie în heleşteie
mici din apropiere cu vatra înierbată .
 Controlul maturării gonadelor se efectuează prin masarea uşoară a abdomenului şi
examinarea orificiului genital, care prezintă modificări sesizabile în acest stadiu.
 RECOLTAREA PRODUSELOR SEMINALE
 Icrele se recolteaza în vase foarte curate, printr-un masaj de la cap spre coadă.
Primele jeturi se înlătură, deoarece prezintă o încărcătură mare de agenţi patogeni.
În fiecare vas, cu capacitatea de cca. 3 l, se recoltează între 250-300 g icre, cantitate
obţinută, în general, de la o femelă, care constituie o porţie pentru 3-4 ml lapţi
(proveniţi de la 2-3 masculi).
 Fecundarea icrelor
 Această operaţiune se face într-o cameră specială, ferită de acţiunea razelor solare,
într-un vas foarte curat, din material plastic sau emailat. La crap se aplică
fecundarea umedă.
 Se amestecă cu o pană de pasăre, timp de 1-1,5 minute, doze de 250-300 g icre cu
3-4 ml lapţi (cca. 4 linguriţe), iar după o pauză de 2-3 minute se adaugă, puţin câte
puţin, lichid fecundant (la 10 ml apă distilată sau bidistilată se adugă 30 g uree şi 40
g clorură de sodiu), aşa încât în 10 minute să se obţină 1,5 litri de asemenea lichid.
 Tratarea icrelor, atât cu soluţie fecundantă cât şi cu soluţie dizolvantă se face în
scopul sporirii fecundităţii şi evitării aglomerării lor pe perioadele fecundaţiei şi
incubaţiei.
 Incubarea icrelor s-a făcut în trecut cu ajutorul incubatoarelor de tip Zug-Weiss,
iar în prezent în incubatoare de tip Nucet.
 Incubatorul de tip Zug-Weiss este un vas din sticlă, de cca. 8 litri şi de forma unui
flacon .
 Alimentarea cu apă se face de jos în sus, printr-ub tub fixat la gâtul flaconului, sub
o rondelă cu sită. Debitele de apă sunt reglate la nivel de 0,4 l/sec în primele ore şi
apoi de 0,3 l/sec.
 Temperatura apei trebuie să fie de 22-23oC. Eliminarea apei se face prin partea
superioară.
 După 24 de ore icrele fecundate din incubatoare se spală cu o soluţie de verde de
malachit.
 Prin mişcarea apei, icrele sunt supuse unui regim continuu de barbotare, curenţii
de apă fiind ascendenţi şi de rotire de jos în sus, asigurând o bună oxigenare a
icrelor fecundate. Incubaţia durează 3-3,5 zile, când temperatura apei variază între
22-23oC,sau 90 zile-grade.
 Trebuie subliniat că o scădere de 1-2oC încetineşte evident ritmul dezvoltării
embrionare. La temperaturi foarte scăzute (4-5oC) embrionii mor.
 Declanşarea şi durata eclozării este, de asemenea, puternic influenţată de
temperatură. Astfel, la 25oC, eclozarea durează 2 ore, la 17oC peste 24 ore, iar la
12,2-16,8oC 216 ore (KEITZ citat de SCHARPERKLAUSS ,1962).
 CREŞTEREA LARVELOR DE CRAP
 După ecolzare, larvele sunt decantate şi apoi deversate în recipienţi sau vase din
material plastic cu capacităţi mai mari. După decantarea mai multor incubatoare
larvele sunt lansate în juvelnice, care sunt amplasate în bazinele de creşterea
larvelor.
 Perioada larvară ţine cca. 10 zile, timp în care se hrănesc cu rezervele din sacul
vitelin. La vârsta de 5 zile a larvelor, se efectuează pescuirea în vederea
transportării lor, sau se deversează uşor în heleşteiele de predezvoltare.
 Transportul la distanţă al larvelor se face în pungi de polietilenă umplute cu apă şi
larve pe cca. 75% din volumul lor, iar 25% reprezentând spaţiul liber, unde se
introduce oxigenul sub presiune.
 CREŞTEREA ALEVINILOR ŞI A PUIETULUI
 Perioada de alevin ţine de la vârsta de 11 zile şi ţine până la 20 zile, iar cea de
puiet de la vârsta de 21 zile şi până la 45 de zile, uneori până în toamnă.
 În perioada 8-20 zile crapul are un ritm de creştere maxim, ceea ce impune ca în
heleşteul de predezvoltare sau de primă creştere să găsească hrana bogată şi
adecvată acestei categorii de vârstă. În această perioadă, alevinii şi puietul trebuie
furajaţi şi cu alte nutreţuri, inclusiv cu cele combinate, cu raportul proteic foarte
strâns, între 1/0,5 şi 1/1.
 În cazul în care suprafaţa heleşteielor de reproducere este mai mare, de 0,1-0,5 ha,
rolul heleşteielor de predezvoltare poate fi înlocuit cu succes de acestea. În această
situaţie, alevinii şi apoi puietul rămân nederanjaţi timp de 40-45 zile, deci se
măreşte productivitatea muncii. Principalele condiţii sunt ca heleşteul de
reproducere să aibă o bază trofică bogată (protozoare, infuzori, rusalii, crustacei,
etc.) şi să permită administrarea de furaje suplimentare, bogate în proteine, pe mese
sau în coşuri de furajare.
 CREŞTEREA CRAPULUI DE O VARĂ.

 Puietul de crap, la vârsta de 45 de zile, are o greutate cuprinsă între 3-5 g şi

lungimea de 5-6 cm. După vârsta de 45 zile, puietul de crap evoluează în categoria
de crap de o vară.
 Heleşteiele de creştere vara I au o suprafaţă cuprinsă între 2-10 ha, bogate în hrană
naturală, mai ales în bentos (larve şi nimfe de insecte, viermi, moluşte,etc,.).
 Densitatea crapului de o vară, în heleşteul de creştere vara I, este în medie de 50
mii exemplare/ha, cu variaţii între 20-60 mii exemplare/ha, după cum şi
productivitatea naturală variază între 400-1200 kg/ha.
 Pescuirea şi transportul crapului de o vară.
 Pescuirea se face prin golirea heleşteielor de creştere vara I, dirijarea peştelui spre
gropile de pescuit, iar de aici se preia cu minciogul.
 Pentru distanţe şi perioade mai mici (de cel mult 2 ore) se pot utiliza tărgi speciale
sau cuve din material plastic instalate pe căruţe sau platforme .
 Se pot utiliza şi pungile din polietilenă încărcate cu apă şi completate cu
oxigen.Astfel, în 4 litri apă îmbogăţită cu 4 litri de oxigen, se pot transporta 50
exemplare tineret de o vară.
 Iernarea crapului de o vară (C0+)
 Are loc în bazinele sau heleşteiele de iernare special amenajate. Bazinele de
iernare din unităţile sistematice asigură cele mai bune condiţii biologice şi sanitare.
 Pe baza experimentărilor efectuate se recomandă o densitate de 30-40 indivizi
C0+/mp, cu greutatea medie de 0,03 kg.
 În general pierderile pe perioada de iarnă de Co+ sunt de 7-8% din efectivul
iniţial, iar scăderea în greutate este de 16-18%.
 CREŞTEREA ŞI ÎNGRĂŞAREA CRAPULUI PENTRU CONSUM
 În condiţiile ţării noastre, crapul pentru consum poate fi de două veri (C1+) sau de
trei veri (C2+).
 La crapul de două veri se parcurge o singură hibernare, pe când la cei de trei veri
două hibernări, cu pierderile şi scăderile în greutate aferente.
 La crapul de două veri se beneficiază de viteza cea mai mare de creştere (în vara a
II-a) şi în consecinţă de o eficienţă economică ridicată, pe când la cel de trei veri se
pune la dispoziţia consumatorului un peste cu carne de calitate superioară, în
măsură să satisfacă cele mai exigente gusturi.
 Greutatea la comercializare este, în toamnă, în medie, de cca. 0,450 kg la crapul
de consum de două veri şi de cca. 1,0 kg la cel de trei veri.
 Suprafaţa optimă a heleşteielor de creştere de vara aII-a şi a III-a se încadrează
între 5-20 ha.
 În mod practic, la fiecare mp heleşteu de creştere, se recomandă pentru populare
0,3-0,5 exemplare crapi în vârstă de 1 an (C1), cu greutatea corporală de 25-40 g
 FURAJAREA SUPLIMENTARĂ A CRAPULUI PENTRU CONSUM.
 Trebuie menţionat că, în crescătoriile de crap, categoriile ce necesită cantităţile
cele mai mari de furaje sunt crapii pentru consum de două veri şi mai rar cei de trei
veri.
 Menţionăm însă că, la crapul selecţionat, 1 kg spor de creştere în greutate vie, se
poate realiza cu 2,8 kg porumb, dacă şi baza trofică naturală este bogată, ceea ce
este foarte rentabil, chiar dacă adăugăm şi cheltuielile cu sporirea productivităţii
naturale a heleşteului.
 Variante intensive şi superintensive de creştere a
crapului
 Populările mixte şi suplimentare în crescătoriile de crap
 Popularea mixtă.
 Constă în popularea cu crapi de vârste diferite, în acelaşi bazin piscicol. Raţiunea
practicării acestei metode are la bază constatarea că preferinţele crapului pentru
hrana naturală sunt multiple, diferite în raport cu vârsta la care se găseşte acesta.
Astfel, este ştiut că puietul de crap preferă cu predilecţie hrana planctonică
(zooplanctonul din straturile superficiale ale apei), pe câtă vreme crapul adult
consumă în special hrana bentonică.
 Popularea suplimentară.
 Deşi prin practicarea populării mixte se realizează o mai completă valorificare a
hranei naturale din bazinele cyprinicole s-a observat totuşi că valorificarea
respectivă este departe de a fi totală.
 Astfel, s-a stabilit pe bază de experienţe că, puietul nu foloseşte planctonul din
iazuri şi heleşteie decât în proporţie de 25-45%. De altfel, nici crapul mai în vârstă
(C1, C2, sau C3) nu valorifică în totalitate bentosul, neutilizare care poate ajunge
până la 175 kg/ha.