EVOLUŢIA BIOLOGICĂ A FAMILIEI DE

ALBINE
Viaţa albinelor este condiţionată pe parcursul
unui an de succesiunea anotimpurilor, biologia
lor funcţionând în stransă legatură cu natura.
Anul apicol prezinta şase perioade:
- perioada creşterii albinelor care iernează;
- perioada repausului de iarnă;
- perioada înlocuirii albinelor care au iernat;
- perioada creşterii populaţiei;
- perioada roirii;
- perioada valorificării culesului.
 Perioada creşterii albinelor care iernează

• începând cu prima decadă a lunii august, albinele încetează culesul;

• activităţile de zbor îşi diminuă intensitatea;
• intensitatea creşterii puietului scade → în acelaşi timp, se
înregistrează o creştere a procentului de mortalităţi şi a alungării
trântorilor din stup.
• revigorarea coloniei este dependentă de nivelul rezervelor de hrană
din stup, deoarece nectarul şi polenul culese în această perioadă nu
este la nivelul culesului de primăvară;
• albinele care eclozionează în perioada august-noiembrie reprezintă
categoria albinelor ce vor ierna şi care vor trăi aproximativ opt luni,
fiind cele mai longevive lucrătoare; consumând păstură ele
acumulează rezerve lipoproteice, iar participarea lor la culesul
nectarului şi la creşterea puietului este mai puţin intensă;
• în aceasta perioadă matca depune 600-800 de ouă/zi, intensitatea
pontei fiind determinată de vârsta ei şi de derularea zborului de
întreţinere în natură. Dacă acest zbor de întreţinere nu se
efectuează, masa de puiet diminuă cu o treime, sau mai mult.
 Perioada repausului de iarna
• reprezintă [ultima decadă din octombrie - lunile ianuarie-februarie];
• caracteristici: diminuarea activităţii de zbor, încetarea pontei mătcii, încetarea
creşterii puietului.
• sunt vitale: rezervele de hrană ale familiai în lunile de iarnă la nivel satisfăcător,
spaţiu de locuit adecvat, o temperatură în stup corespunzatoare.
• la o temperatură < 8°C, albinele formează „ghemul de iernare”:
- albinele părăsesc fagurii laterali şi îi ocupă pe cei centrali → o aglomerare sferică
sau eliptică;
- la iernarea unei familii într-un stup, ghemul este poziţionat în dreptul urdinişului;
- la iernarea a două familii în acelaşi stup, albinele preferă peretele comun;
- organizarea ghemului: matca în mijloc înconjurată de albinele tinere, iar albinele
mai vârsnice ocupa marginile sau „coaja”. Albinele din „coajă” acoperă perfect
intervalul dintre doi faguri, ocupând mai ales celulele goale;
• temperatura din mijlocul ghemului variază între 20°C-25°C, la temperaturi
exterioare de 0°C şi chiar mai scăzute;
• la sfârşitul lui ianuarie începutul lui februarie îşi face apariţia primul puiet,
activitatea în cuib creşte, iar temperatura din centrul ghemului ajunge la 35°C, cea
a stratului extern de albine fiind de 6-8°C. Chiar dacă temperatura ghemului este
ridicată, cea a stupului este cu doar 1-2°C mai ridicată decât temperatura externă,
iarna;
• Hrana în ghem: albinele din „coajă” iau mierea stocată în celule şi o transmit şi
celorlalte, odată cu consumarea hranei ghemul deplasându-se spre partea
superioară.
Perioada înlocuirii albinelor care au iernat = [sfârşitul lui ianuarie-
începutul lui februarie (când începe depunerea primelor ouă) şi
jumătatea lunii aprilie];
• la temperaturi externe foarte scăzute şi prelungite, albinele lucrează
pentru creşterea temperaturii cuibului → întreruperea creşterii
puietului şi începerea prematură a ouatului mătcii.
• pâna la zborul de defecaţie (curăţire), matca pontează intens, depunând
până la 100 ouă zilnic. Odată cu începerea culesului de nectar şi
polen, ouatul se intensifică la până la 1000 ouă/zi, activitate ce nu
echilibrează deloc mortalitatea ridicată suferită de colonie, în această
perioadă.

Perioada creşterii populaţiei

• vremea continuă să se îmbunătăţească şi apare culesul de întreţinere.
Datorită intensificării ouatului mătcii, populaţia de albine devine mai
numeroasă, albinele care eclozionează fiind mai numeroase decât
cele care mor. O cauză este şi creşterea capacităţii de secretare a
lăptişorului de către albinele doici.
 Perioada roirii
• numărul de albine tinere creşte → existenţa în familie a unui surplus
de lucrătoare doici, care îşi consumă propriul lăptişor → dezvoltarea
aparatului reproducator al lucrătoarelor şi modificarea
comportamentului lor către cel de mătci;
• se induce în acest mod un dezechilibru biologic care va determina
începerea construirii botcilor, unde matca pontează;
• matca împreună cu albinele tinere părăsesc cuibul, fenomen
denumit „roire”
• roirea = fenomen nedorit:
- provoacă divizarea familiei;
- în perioada premergătoare roitului, albinele devin inactive;
- se înregistrază pierderi de productie;
• alte cauze ce favorizează apariţia instinctului de roire:
- datorită măririi semnificative a populaţiei familiei, instalarea
aglomerării → creşterea temperaturii din stup.

Perioada valorificarii culesului coincide cu perioada înfloririi

plantelor melifere importante, ce declanşează instinctul foarte
important al albinelor, de acumulare a rezervelor de hrană.
 COMUNICAREA LA ALBINE
• Identificarea, poziţionarea şi
distanţa surselor de hrană faţă de
stup sunt comunicate coloniei
printr-un „dans” specific. Dansul
este efectuat de albinele
cercetaşe în mod diferit pe
suprafaţa fagurelui: sunt descrise
“dansul circular” şi cel “balansat”.
• Dacă o lucratoare cercetaşă
găseşte o sursă de hrană la o
distanţă de până la 100 m, ea
comunică acest aspect în stup
prin efectuarea unor mişcări în
cerc, după care se întoarce cu
180° şi descrie un alt cerc,
operaţiunea repetându-se de
câteva ori. Ea iniţiază apoi o
„horă” deasupra sursei de hrană,
în care vor fi antrenate şi celelalte
albine cercetaşe. Mişcările sunt
circulare, o dată spre stânga, o
dată spre dreapta, până când
toate albinele din vecinătate sunt
stimulate să intre în horă.
Epuizarea sursei de hrană
determină încetarea dansului.
• https://d3c33hcgiwev3.cloudfront.net/xd
U3IZFAEemVeg5DpI4LqA.processed/fu
ll/360p/index.webm?Expires=16365024
00&Signature=U4djfrEkTduSWfgGcFio
8xUlWQFyT0NGqwXCT0Axrz1wgO8Xe
6DLT85SA6FN~PhERyN~~auVRblqZtD
CF24IxhU2hTsewjoaFxPbucWEwSC9S
OAAnzJM3WU2EaIwxVKTx1KPTJeafk
3rMm7qerZo0PN5mAXi8vGooe-
3ndkb2t0_&Key-Pair-
Id=APKAJLTNE6QMUY6HBC5A
• În cazul existenţei unor surse de hrană aflate la peste 100 m,
cercetaşele efectuează în stup un dans elipsoidal, “balansat”, care
înştiintează asupra direcţiei exacte şi distanţei faţă de noile surse
alimentare. Este descrisă o deplasare în semicerc spre stânga urmata
de una dreaptă în zona diametrului, apoi un alt semicerc spre dreapta şi
o altă parcurgere rectilinie. Parcurgerea rectilinie este marcată printr-o
vibraţie puternică a abdomenului albinei cuprinse în dans.
• https://www.youtube.com/watch?v=-7ijI-g4jHg
• Pentru indicarea direcţiei, albinele se orientează după poziţia soarelui. Numărul turelor în
dansul elipsoidal, într-o anumită unitate de timp, arată chiar distanţa până la sursa de
hrană şi cules recent descoperită.
• De exemplu, pentru o sursă de cules aflată la 1000 m, albinele se vor roti de 4-5 ori într-
un sfert de oră. Este sugerat astfel unghiul solar, chiar şi când soarele se ascunde în
spatele norilor sau când există diverse obstacole în direcţia stup-sursă de hrană.

• Vigoarea dansului atestă cantitatea de hrană şi concentraţia de zahăra sursei. Se

comunică o emisiune sonoră care are o durată egală cu durata distanţei rectilinie până la
sursă.
• Numărul de pulsaţii sonore / unitatea de timp este direct proporţională cu distanţa până
la sursă şi cu concentraţia ei de zahăr.
• Dansurile mai sunt utilizate şi ca un semnal pentru roire.
https://www.youtube.com/watch?v=7nj3ol-B73Q

https://www.youtube.com/watch?v=dphhdA5e1X4
 DIVIZIUNEA MUNCII

• Dintre albinele zburătoare ale coloniei, două treimi sunt albine tinere şi o treime
sunt lucrătoare. Datorită intensei activităţi a coloniei, diviziunea naturală a
muncii poate fi modificată.
• Dacă mor multe albine zburătoare, albinele de stup vor prelua activităţile
acestora, în exterior. Este posibil şi invers, ca albinele zburătoare să preia
muncile de îngrijire a puietului, când albinele tinere, din diverse motive, nu sunt
disponibile.

Vârsta Activitate depusă

lucrătoare (zile)
3-4 curaţire, pregătire celule pt. depunere ouă matcă
3-6 alimentaţia larvelor > 3 zile cu miere+păstură
6-13 producere lăptişor ce hrăneşte larvele tinere
13-18 cladirea fagurilor
> 18 curăţire + ventilare cuib, păzire urdiniş
21 - 35/40 devin culegătoare de polen, nectar, apă

https://www.youtube.com/watch?v=Echht2T0djA