Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Oglinzi cerifere
Construirea fagurilor
• Dacă un roi de albine ajunge într-
un stup gol fără rame sau faguri,
el trebuie să-şi realizeze proprii
faguri pentru a-şi asigura
aprovizionarea.
• Fagurii vor fi construiţi de sus în
jos. Albinele se înlănţuie în şir
sau în ciochine, întotdeauna cu
capul în sus şi secretă solzişori
de ceară. Cu picioarele din spate
şi mandibulele ceara este
frământată, umezită, divizată în
părţi corespunzătoare şi clădită.
Aleatoriu sunt lipite de perete
bucăţi de ceară, până la
alcătuirea primei aglomerări de
material. Mai întâi, se
construieşte un perete median,
pe care începe alcătuirea
alveolelor. Cu cât creşte fagurele
în jos, cu atât alveolele apar mai
adânci la capătul de sus, până
când ele capătă adâncimea
normală. Fagure- Apis mellifera
• Fagurii claditi sunt formati din cateva mii de celule hexagonale. Fundul
celulei este format din 3 fete romboice, care participa la alcatuirea
fundurilor altor 3 celule de pe partea opusa. Aceasta arhitectura ofera
fagurelui o mare rezistenta.
• Fagurii sunt distantati la 12 mm unul de altul, spatiu prin care albinele
trec usor. In mod obisnuit, fagurii sunt dispusi paralel cu peretii laterali,
iar dupa cum sunt asezate ramele in stup, se distinge un cuib in „pat
rece” si in „pat cald”, cand acestia sunt dispusi paralel cu urdinisul.
• Alveolele individuale ale fagurelui
au o uşoară înclinaţie de 4-5° în
sus→ avantaj: mierea din celulele
căpăcite nu se scurge în afară
→greutatea conţinutului alveolelor
dă fagurelui o anumită stabilitate.
La rezistenţa fagurelui mai
contribuie şi o puternică îngroşare
a capacului peretelui alveolelor. În
afară de aceasta, la canturile
împreunate, pereţii celulelor sunt
bine fixaţi.
Feţele opuse ale fagurelui • Un dm² din suprafaţa unui fagure
formează fundul celulei
plin cu miere cântăreşte 350 g.
Celulele (alveolele), tipuri de celule
Ordinea în cuib
• Fagurele puietului se recunoaşte după forma bombată a construcţiei fagurelui.
• Matca îşi depune ouale în mod sistematic, puietul în diferite stadii evolutive fiind bine
grupat. Deasupra cuibului de puiet, pe fagure, se află o cunună de polen, deasupra
celei de miere. Polenul trebuie să fie uşor accesibil albinelor proaspăt eclozate.
Mierea şi proviziile de hrană trebuie depozitate cât mai departe de urdiniş pentru ca
să nu poată fi furate. În timp ce cuibul de puiet se măreşte, proviziile de miere şi
polen trebuie să sporească, iar drumurile dus-întors ale albinelor se intensifică.
• Mierea şi hrana sunt aduse la cuib în apropierea urdinişului acolo unde începe să se
formeze şi ghemul pentru iarnă.
A – Miere necăpăcită
B – Păstură-Polen
(pâinea albinei)
C – Puiet de
lucrătoare căpăcit.
Puietul de trântor are
un căpăcel mai
bombat
D – Larve de diferite
vârste în toate
direcţiile, mai puţin la
stânga, unde celulele
sunt goale
E – Ouă
neeclozionate în
toate direcţiile
REPRODUCTIA ALBINELOR
Reproducţie albine
gametogeneza
fecundatia
împerecherea
metamorfoza
Maturitatea sexuală a mătcilor apare la vârsta de 6-10 zile, iar a trântorilor la 8-14 zile.
Albinele sunt haplodiploide: lucratoarele provenite din oua fertilizate au un set complet
(dublu) de cromozomi, pe cand masculii (trantorii) prezinta un singur set de
cromozomi, ei provenind din oua nefecundate.
Împerecherea
Stadiu ou 3 3 3
Căpăcire celule 8 8 10
Devine pupă 11 10 14
Ieşirea din 21 16 24
celulă
Hranirea albinelor https://www.youtube.com/watch?v=-
MObk3fahBM
Hrana de bază a albinelor: nectar, miere, polen şi apă.
Nectarul: secretat de glandele nectarifere ale florilor; produs glucidic de
diferite concentraţii. Albinele mai recoltează şi excreţiile dulci ale afidelor =
paraziţi ai plantelor → „mierea de mană”, foarte dăunătoare pentru hrana
albinelor iarna, producând toxicoze, diaree → % ridicat mortalităţii.
Convertirea nectarului în miere = transformarea zaharozei în glucoză şi
fructoză, prin acţiunea invertazei = enzimă elaborată de glandele faringiene
ale lucrătoarelor de 21 de zile. Acest proces biochimic este completat de
unul fizic, prin care surplusul de apă este eliminat prin ventilaţie, ajungându-
se la o concentraţie de 18%.
Mierea = unica sursă de energie pentru albine. În compoziţia mierii intră
glucidele (80-85%), enzime, vitamine, proteine, substanţe minerale, acizi
organici. În cursul unui an, hrana unei familii de albine constă din 90-100 kg
miere.
În timpul culesului, vara, mierea constituie hrana energizantă a coloniei de
albine. Această soluţie cu 78% până la 81% zahăr invertit este necesară
albinelor pentru a le da energia necesară activităţilor din interiorul şi din
exteriorul stupului. În timpul zborului albinele au nevoie, la fiecare jumătate
de oră, de 30 mg de hrană stimulativă, înmagazinată în guşă. În funcţie de
necesarul de energie, hrana ajunge în stomac. Sângele albinei conţine, în
medie, 2% zahăr (sângele uman conţine 0,1% zahăr). Câtă vreme guşa
albinei este plină, ponderea hemoglucidelor rămâne constantă. După
golirea guşii, ea scade rapid, albina devinind incapabilă de zbor şi moare.
Mierea şi hrana stimulativă sunt necesare pentru traiul şi menţinerea
proceselor vitale şi a temperaturii adecvate în interiorul stupului. Astfel,
consumul hranei stimulative de către albinele lucratoare din interiorul
stupului depinde foarte mult de temperatura exterioară.
Consumul hranei energizante în functie de temperatura
exterioară (după Zander/Weiβ 1964)